ICCJ. Decizia nr. 3908/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3908/2012

Dosar nr. 466/1/2012

Şedinţa publică din 28 noiembrie 2012

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 37 din 27 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 6538/108/2006 s-a dispus:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.E., pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, modificată, prin schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în rechizitoriu din 4 infracţiuni prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată, într-o singură infracţiune.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la:10 (zece) ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului S.E. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată, cu aplicarea art. 13 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la: 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului S.E. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 143 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în rechizitoriu din 3 infracţiuni prevăzute de art. 143 alin. (2) lit. a), b) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la: 3 (trei) ani închisoare pentru infracţiunea de bancrută frauduloasă în formă continuată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu un prejudiciu de 128412,44 lei.

În baza art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată, a fost condamnat acelaşi inculpat la:4 (patru) ani închisoare pentru infracţiunea de spălare de bani.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată, raportat la art. 323 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a fost încetat procesul penal faţă de inculpatul S.E. pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. .

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 10 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la: 2 (doi) ani şi 6(şase) luni închisoare pentru instigare la infracţiunea de evaziune fiscală.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului S.E. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată şi republicată, cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 10 C. pen.

În baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la: 4( patru) ani închisoare pentru participaţie improprie la infracţiunea de spălare de bani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului S.E. în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare care a fost sporită cu 3 ani închisoare urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare, în regim de detenţie şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. i-a fost interzisă inculpatului S.E. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

S-a scăzut din pedeapsa aplicată acestui inculpat durata arestării preventive de la 7 iunie 2006 până la 27 iunie 2008.

S-a constatat că prin Decizia penală nr. 674/R din 27 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara s-a luat faţă de inculpatul S.E. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Arad fără încuviinţarea instanţei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul G.V., pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată, prin schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în rechizitoriu din 3 infracţiuni prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată, într-o singură infracţiune.

În baza art. art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 modificată, art. 74 alin. (2), art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la:3 (trei) ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului G.V. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la: 4 (patru) luni închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului G.V. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

În baza art. 143 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 74 alin. (2), art. 76 lit. e) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în rechizitoriu, din 2 infracţiuni prevăzute de art. 143 alin. (2) lit. a), b) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la: 2 (două) luni închisoare pentru infracţiunea de bancrută frauduloasă, în formă continuată.

În baza art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată, cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004 modificată şi art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la: 1 (un) an închisoare pentru infracţiunea de spălare de bani.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a fost încetat procesul penal, privind pe inculpatul G.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 10 C. pen. şi art. 18 din Legea nr. 508/2004 modificată şi republicată şi art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la: 10 (zece) luni închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului G.V. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată şi republicată, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 10 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului G.V. în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului G.V. sub supravegherea Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad.

În baza art. 86² C. pen. s-a fixat termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul urmează să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte le datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen.

S-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului G.V. durata arestării preventive de la 7 iunie 2006 până la 21 iulie 2006.

S-a constatat că prin încheierea din 30 martie 2007 a Tribunalului Arad s-a luat faţă de inculpatul G.V. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, fără încuviinţarea instanţei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B.M.L., pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată, prin schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în rechizitoriu din 2 infracţiuni prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată, într-o singură infracţiune.

În baza art. 143 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu, din 2 infracţiuni prevăzute de art. 143 alin. (2) lit. a), b) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 13 şi 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la: 1(un) an închisoare pentru infracţiunea de bancrută frauduloasă, în formă continuată.

În baza art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 10 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la: 2 (doi) ani închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului B.M.L. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului B.M.L. în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului B.M.L. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului B.M.L. sub supravegherea Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad.

În baza art. 86² C. pen. s-a fixat termen de încercare de 4 ani.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen.

S-a scăzut din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 7 iunie 2006 până la 15 august 2006.

S-a constatat că prin încheierea din 12 februarie 2007 a Tribunalul Arad s-a luat faţă de inculpatul B.M.L. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, fără încuviinţarea instanţei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata U.L., pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată.

În baza art. 143 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 C. pen. a fost condamnată aceiaşi inculpată la: 1 (un) an închisoare pentru infracţiunea de bancrută frauduloasă.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. i-a fost interzisă inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate acestei inculpate şi, în baza art. 82 C. pen. s-a fixat termen de încercare de 3 ani.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

S-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii din 7 iunie 2006.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.D.E., pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2), 76 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la: 3 (trei) ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate acestui inculpat şi în baza art. 82 C. pen. s-a fixat termen de încercare de 5 ani.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen.

S-a constatat că părţile vătămate SC G.M. SRL Arad şi SC A. SRL Arad prin lichidator judiciar SC E.I.P.R.L. SA Arad nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.

Au fost respinse acţiunile civile exercitate de părţile civile I.T.M. Arad, SC P. SA Bucureşti pentru Sucursala P. Arad, A.F.P. Arad, S.C.T. SA Bucureşti, Primăria municipiului Arad - Direcţia Fiscală, SC G.A. SRL Cluj Napoca, SC P. SRL Nădlac, SC A.P. SRL Arad prin lichidator judiciar SC E.I.P.R.L. SA Arad.

S-a constatat că SC B.A. SRL Arad, SC A.T.R. SRL Arad şi SC A.E. SRL Nădlac nu au calitate de parte responsabilă civilmente.

A fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Arad şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii S.E. şi G.V., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC A.P. SRL Arad prin lichidator judiciar SC E.I.P.R.L. SA Arad să plătească acesteia suma de 88.906 lei cu titlu de despăgubiri civile.

A fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Arad şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii S.E., G.V., B.M.L., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC A.P. SRL Arad prin lichidator judiciar SC E.I.P.R.L. SA Arad la plata sumei de 3.030.772 lei cu titlu de despăgubiri civile.

A fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă A.N.A.F. - A.N.V. - D.R.V. Timişoara şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii S.E., G.V., C.D.E., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC A.T.C.C. SA să plătească acesteia suma de 974.879 lei cu titlu de despăgubiri civile şi respinge restul pretenţiilor.

Au fost menţinute în parte măsurile asigurătorii luate de procuror prin procesul verbal de sechestru şi inscripţie ipotecară din 31 mai 2006 date în Dosarul nr. 142 D/P/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad respectiv cele privind bunurile personale ale inculpatului S.E. şi partea responsabilă civilmente SC A.T.C.C. SA şi a fost ridicat sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor aparţinând părţii responsabile civilmente SC A.T.R. SRL Arad.

Au fost menţinute în parte măsurile asigurătorii luate de către procuror prin procesul verbal de sechestru şi inscripţie ipotecară din 19 octombrie 2007 în Dosarul nr. 44 D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad-respectiv cele privind bunurile personale ale inculpatului S.E. şi a fost ridicat sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor aparţinând părţilor responsabile civilmente SC B.A. SRL Arad şi SC A.T.R. SRL Arad.

A fost instituit sechestrul asigurător asupra contului bancar nr. 0210116303001 deschis pe numele SC A.T.C.C. SA, la SC B.C.I.Ţ. SA Bucureşti - Sucursala Arad.

Au fost desfiinţate facturile fiscale emise de către SC A.T. Germania din 1998, din 1999 şi din 16 septembrie 2003, aflate la filele 19-42 vol. II al Dosarului nr. 44 D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad.

A fost obligat inculpatul S.E. să plătească domnului expert Cighi Vasile suma de 35.753 lei cu titlu de diferenţă taxă expertiză conform decontului de cheltuieli întocmit conform normelor C.E.C.C.A.R. şi aprobat de instanţă.

A fost obligat inculpatul S.E. în solidar cu părţile responsabile civilmente SC A.P. SRL Arad prin lichidator judiciar SC E.I.P.R.L. SA Arad şi SC A.T.C.C. SA să plătească statului suma de 8.000 lei cheltuieli judiciare.

Au fost obligaţi inculpaţii G.V., B.M.L., U.L. şi C.D.E. să plătească statului câte 2.000 lei fiecare cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Timişoara - Biroul Teritorial Arad nr. 142/D/P/2005, înregistrat la instanţă la data de 31 iulie 2006, şi care a format obiectul Dosarului nr. 6538/108/2006, au fost trimişi în judecată inculpaţii S.E., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, modificată, art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., art. 13 din Legea nr. 87/1994, modificată cu aplic. art. 13 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, modificată art. 143 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 85/2006 cu aplic. art. 13 C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, modificată, toate cu aplic. art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., art. 7 al. l din Legea nr. 39/2003, modificată, art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, cu aplic. art. 13 C. pen. art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, cu aplic. art. 13 C. pen., G.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 7 al. l din Legea nr. 39/2003, modificată, cu aplic. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, modif, art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplic. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, modif., art. 13 din Legea nr. 87/1994, modificată, cu aplicarea art. 13 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, modificată, cu aplic. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, modificată,art. 143 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 85/2006, cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, modificată, art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, modificată, art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, modificată, cu aplic. art. 18 din Legea nr. 508/2004, modificată, toate cu aplic. art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, modificată, cu aplic. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, modificată, art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, modificată, ambele cu aplic. art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., B.M.L., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, modificată, art. 143 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 85/2006, cu aplic. art. 13 C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, modificată, art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, cu aplic. art. 13 C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., U.L. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, modificată, art. 143 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 85/2006, cu aplic. art. 13 C. pen. ambele cu aplic. art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. şi C.D.E., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, modificată, art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a), art. 34 C. pen.

În esenţă, în actul de sesizare a instanţei s- a reţinut că în anul 1992, inculpatul S.E. prin cererea de înmatriculare din 14 octombrie 1992 înfiinţează societatea SC B.I.E. SRL Arad având ca asociaţi pe M.G. ce deţinea 9% din total părţi sociale, şi pe S.E. ce deţinea 91% părţi sociale.

Prin cererea de menţiuni din 22 mai 1997 asociaţii menţionaţi mai sus se retrag din societate şi intră în societate ca asociat unic şi administrator V.A.C.

Prin cererea de menţiuni nr. 39 din 04 ianuarie 2000 se modifică denumirea societăţii în SC B.I.E. SA” şi se transformă în societate pe acţiuni cu următoarea structură a acţionariatului: C.C. 1.0003% acţiuni, V.A.C. 95.99%, B.C. 1.0003%, T.N. 1.0003%, G.V. 1.0003%; prin cererea de menţiuni din 02 mai 2001 se modifică denumirea societăţii în,,B. SA’’. Totodată se retrage din societate C.C. şi intră ca acţionar B.A.F. cu 1.0003% acţiuni; prin cererea de menţiuni nr. 11136 din 30 noiembrie 2001 se modifică structura acţionariatului după cum urmează: S.E. 95.99%, B.C. 1.0003%, T.N. 1.0003%, G.V. 1.0003%, B.A.F. 1.0003%; prin cererea de menţiuni din 03 iunie 2002 se retrage din societate T.N. şi intră ca acţionar H.M. cu 1.0003% acţiuni; prin cererea de menţiuni din data de 20 iunie 2003 se modifică denumirea societăţii în SC A.P. SA; prin cererea de menţiuni din data 07 noiembrie 2003 se modifică denumirea societăţii în “SC A.P. SRL”, transformându-se în societate cu răspundere limitată şi având ca asociat unic şi administrator pe B.M.L., ceilalţi acţionari retrăgându-se din societate; prin cererea de menţiuni 27064 din 19 decembrie 2003 sediul social al societăţii este la adresa din municipiul Arad; prin cererea de menţiuni nr. 19630 din 18 mai 2004 se micşorează capitalul social al societăţii de la 3.219.000.000 lei la 2.000.000 lei; prin înregistrarea din oficiu nr. 28444 din 14 septembrie 2004 societatea SC A.P. SRL intră în procedura de lichidare judiciară.

În anul 1997, inculpatul S.E. a înfiinţat firma A.T.C. (C.), societate înregistrată la Registratorul Companiilor din Insulele C. din 26 septembrie 1997. Deţinătorul a 100 (una suta) părţi sociale înregistrat conform contractului de societate şi actului de constituire a unei societăţi pe acţiuni este inculpatul S.E., domiciliat în Behlenstrasse, Aschaffenburg, Germania.

Totodată, în anul 2003 susnumitul inculpat a înfiinţat SC A.T.R. SRL Arad prin cererea de înmatriculare din 10 februarie 2003 având ca asociaţi pe inculpata U.L.-asociat cu 5% din totalul părţilor sociale- şi administrator şi A.T.C. (C.) având 95% din totalul părţilor sociale.

Ulterior, prin cererea de menţiuni din 19 octombrie 2004, se revocă din funcţia de administrator inculpata U.L. şi se numeşte în funcţie, învinuitul C.D.E., iar prin cererea de menţiuni din 20 iunie 2005 se modifica asociaţii societăţii astfel: U.L. 5% din totalul parţilor sociale şi S.E. 95% din totalul parţilor sociale.

Prin cererea de menţiuni nr. 18065 din 11 mai 2006 se numeşte în funcţia de administrator Chirila Sofia. Totodată, inculpatul S.E. este proprietarul sau deţine controlul SC A.E. SRL Nădlac, jud. Arad (fostă SC B.I.E. SRL Nadlac) pe care a înfiinţat-o în anul 1997 precum şi al SC B.A. SRL Arad, înfiinţată în anul 2002.

Inculpatul S.E., fiind proprietarul sau deţinând controlul asupra firmelor mai sus menţionate, în perioada 2002 - 2004 a iniţiat şi constituit mai multe grupuri infracţionale organizate, iar inculpaţii şi învinuiţii G.V., I.M., C.D.E., B.D. B.M.L. şi U.L. în calitate de membri, au aderat şi sprijinit sub orice formă existenţa acestor grupuri. Numărul mare de inculpaţi şi învinuiţi (7), perioada de timp în care au acţionat (anii 2002-2004) şi complexitatea faptelor (din sfera macrociminalităţii economico-financiare) nu se puteau săvârşi decât în condiţiile existenţei unor grupuri structurate, care să acţioneze coordonat în scopul obţinerii de beneficii financiare şi materiale.

Prejudiciul cauzat prin activităţile infracţionale desfăşurate numai în municipiul Arad, la intervale de timp diferite şi în baza unor rezoluţii distincte, este în valoare totală de 42.785.187.549 lei.

Chestiunile privind excepţiile de necompetentă materială, raportat la întinderea pagubei (mai mare de un milion de euro) şi la activitatea infracţională desfăşurată ori producerea rezultatului în circumscripţia mai multor curţi de apel prev. de art. 12 alin. (3) din Legea nr. 508/2004 modificată prin O.G. nr. 7/2005 au fost lămurite succesiv de către Tribunalul Arad (încheierea nr. 19 din 08 iunie 2006 - Dosar nr. 4902/2006 respectiv încheierea nr. 72 din 05 iulie 2006 - Dosar nr. 5650/2006) şi Curtea de Apel Timişoara (Decizia penală nr. 720/R din 23 iunie 2006 - Dosar nr. 3811/59/2006), în sensul că, competenţa de efectuare a urmăririi penale în cauză revenea D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad.

I. Primul grup infracţional organizat a fost creat de inculpatul S.E. la începutul anului 2002, grup la care au aderat iniţial, inculpatul G.V. şi învinuita I.M., iar ulterior C.D.E., B.D. şi B.M.L. şi care a urmărit lichidarea parcului auto al SC B. SA (SC A.P. SA), constituit din maşini/utilaje importate în ţară în regim suspensiv de plată a obligaţiilor vamale, respectiv pe sistem de leasing financiar şi pe capitalul social al societăţii.

Acest grup infracţional a avut ca scop comiterea în formă continuată a infracţiunii de înşelăciune, săvârşită prin aceea că în perioada 2002 - 2004, susnumiţii în calitate de reprezentanţi ai SC A.P. SA Arad (fostă SC B. SA Arad) s-au constituit într-un grup infracţional organizat şi au acţionat în mod coordonat în scopul comiterii unei infracţiuni grave (înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave) pentru a obţine direct beneficii financiare şi materiale. Inculpatul S.E. a iniţiat şi constituit grupul infracţional organizat, iar inculpaţii şi învinuiţii G.V., I.M., C.D.E., B.D., B.M.L., în calitate de membri, au aderat şi sprijinit sub orice formă existenţa acestui grup. Liderul grupului infracţional organizat era inculpatul S.E., care coordona toate activităţile ilicite şi era principalul beneficiar al produsului rezultat din comiterea infracţiunii; inculpatul G.V., în calitate de membru al grupului se ocupa de activitatea financiar- fiscală a firmei (semna contracte, întocmea documente contabile) şi a deţinut calitatea de administrator al societăţii până la preluarea acestei calităţi de către inculpatul B.M.L.; învinuita I.M., în calitate de membru al grupului desfăşura toate operaţiunile în relaţiile cu autorităţile vamale (importuri, leasing-uri) şi răspundea de parcul de maşini existent în societate; învinuitul C.D.E. - director - şi B.D. - şef departament aprovizionare în cadrul parcului auto, - aveau atribuţii legate de parcul de maşini şi utilaje al firmei şi ulterior au fost însărcinaţi de către inculpatul S.E. cu lichidarea acestuia (negocierea contractelor de vânzare-cumpărare simulate şi întocmirea unor contracte de locaţiune pe bunurile mobile auto); iar inculpatul B.M.L., în calitate de membru al grupului, a fost racolat ulterior şi numit asociat şi administrator al firmei în scopul evitării răspunderii penale ori de altă natură, de către ceilalţi membri ai grupului.

Infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave comisă în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. reţinută în sarcina inculpaţilor şi învinuiţilor S.E., G.V., I.M., C.D.E., B.D. şi B.M.L. constă în aceea că susnumiţii, având diverse atribuţii conferite de funcţiile deţinute în cadrul societăţii, au achiziţionat un număr de 49 de bunuri mobile (autovehicule de mare tonaj) importate în regim suspensiv de plată a obligaţiilor vamale (taxe vamale, accize şi T.V.A.), iar ulterior în perioada 2002 - 2004 le-au înstrăinat mai multor persoane fizice şi juridice din ţară prin 12 promisiuni de vânzare-cumpărare simulate (în realitate, fiind vorba de contracte translative de proprietate, bunurile fiind predate, iar preţul achitat integral), cauzând un prejudiciu D.G.V.-D.R.V. Arad în valoare totală de 13.454.584.946 lei (Adresele D.R.V. Arad din 16 iunie 2005, din 04 noiembrie 2005, din 24 mai 2006) (vol. II filele 5-7, 12-18, 20-21)

În fapt, prin intermediul celor 12 promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare au fost vândute un număr de 53 de bunuri mobile auto, dar organele vamale şi cele de urmărire penală, pe parcursul verificărilor şi cercetărilor efectuate în cauză, nu au reuşit identificarea declaraţiilor vamale de import pentru un număr de 4 bunuri din totalul de 53, motiv pentru care prejudiciul calculat de autoritatea vamală şi comunicat prin intermediul celor trei adrese mai sus amintite se referă la un număr de 49 bunuri mobile auto care au fost introduse în ţară în regim suspensiv de plată a taxelor vamale, fiind importate în sistem de leasing financiar sau aportate la capitalul social al SC B. SA (SC A.P. SA).

Inculpatul S.E. în perioada 2002-2004, în calitate de asociat majoritar al societăţii comerciale cu nr. de înmatriculare, care în perioada 2000-2004 si-a schimbat succesiv denumirea de 5 ori, respectiv SC B.I.E.SRL, SC B.I.E. SRL, SC B. SA, SC A.P. SA,,SA şi SC,, SC A.P. SA,, SRL sprijinit de inculpatul G.V. şi învinuitul C.D.E. a dispus înstrăinarea în mod ilegal a unui număr de 53 de bunuri mobile auto către mai multe persoane juridice şi fizice din tara după cum urmează: SC P. SA Arad, jud. Arad, SC B.B.S. SRL Cluj-Napoca, jud. Cluj, SC R.T. SRL Nusfalau, Jud. Salaj, SC E. SRL Panic, jud. Salaj, SC R.C. SRL Cluj-Napoca, jud. Cluj, SC L.F.C. SRL Balăsti, jud. Gorj, SC E. SRL Mireșu Mare, jud. Maramures, SC E.C. SRL Breaza, jud. Suceava, S.E. din Huedin, jud. Cluj, B.C. din Paniceni, jud. Cluj, P.A. din Cluj-Napoca, jud. Cluj şi C.E.T. din Cluj-Napoca, jud. Cluj, deşi aceste bunuri mobile auto au fost importate în regim suspensiv de plată a taxelor vamale şi T.V.A,- ele făcând obiectul unor contracte de leasing financiar- sau au fost importate în ţară ca aport la capitalul social al SC B. SA (fostă SC B.I.E. SRL). Contractele de leasing au nr. 17 şi 20 din 1999 şi sunt încheiate pe durata de 7 ani, între societatea SC A.T.C.C. SRL, aflată tot în proprietatea lui S.E., în calitate de furnizor şi SC B.I.E. SRL în calitate de utilizator. Contractele de leasing mai sus menţionate sunt încheiate pentru valorile totale de 1.696.341 dolari SUA şi respectiv 189.369 dolari SUA şi au ca termen final anul 2006 (vol. II fila 22-55).

După cum rezultă din declaraţiile inculpatului G.V. şi ale învinuitei I.M., precum şi ale martorilor V.A.C. şi N.E., în anul 1999, pe SC B.I.E. SRL Arad au fost importate în regim temporar, în baza contractului de închiriere fără număr din 01 martie 1997 încheiat cu „A.T.” cu sediul în Germania mai multe maşini/utilaje care ulterior au fost transferate pe un alt regim de import temporar, respectiv pe sistem de leasing financiar. S-a trecut la acest nou sistem întrucât cel de import temporar, în baza contractului de închiriere menţionat, presupunea obţinerea anuală a numerelor de circulaţie temporare pentru maşini, precum şi întocmirea documentaţiei aferente la vamă, finanţe, poliţie, operaţiuni care decurgeau destul de anevoios (vol. VII fila 69-101, 204-210; vol III fila 61-66; vol. I fila 62-64).

Astfel, inculpatul S.E. a decis întocmirea unor contracte de leasing pe termenul maxim de 7 ani admis de lege, respectiv 17 şi ulterior 20 din anul 1999 (vol. II fila 22-55) în care firma sa din Insulele C. „A.T.C.” C. să figureze ca furnizor, iar firma sa din România SC B.I.E. SRL Arad, ca utilizator. Modelul de contract de leasing i-a fost pus la dispoziţie de martorul N.E., reprezentant al comisionarului vamal SC R. SRL Arad, iar contractele de leasing au fost întocmite pe calculator la sediul SC B.I.E. SRL din Arad, de către inculpatul G.V., pe atunci contabil şef al societăţii. Acesta a întocmit contractele de leasing mai sus amintite din dispoziţia inculpatului S.E. care coordona activităţile din ambele firme, după ce în prealabil acesta i-a indicat perioada în care trebuia sa se deruleze aşa-zisul leasing, suma de bani şi bunurile care trebuiau să facă obiectul contractului. Relativ la suma de bani care trebuia introdusă, inculpatul G.V. a declarat că avea un program pe calculator care, după introducerea unor date generale, era capabil să listeze scadenţarul contractului de leasing în funcţie de perioada de timp indicată (vol. VII fila 69-101).

După întocmirea contractelor de leasing, inculpatul G.V. redacta şi facturile proforme pentru fiecare bun care forma obiectul contractului de leasing în parte, tot în numele furnizorului SC A.T.C.C. SRL pentru beneficiarul SC B.I.E. SRL Arad (devenită ulterior SC B. SA), după ce inculpatul S.E. îi indica în prealabil preţul pentru fiecare bun în parte, iar ulterior, după scoaterea lor la imprimantă, inculpatul S.E. semna facturile. Cele două contracte de leasing au fost semnate de G.V. în calitate de reprezentant al beneficiarului SC B.I.E. SRL Arad (devenită ulterior SC B. SA), iar S.E. în numele aşa-zisului furnizor SC A.T.C.C. SRL. Apoi, câte un exemplar al contractelor de leasing şi ale anexelor ce îl însoţeau se predau învinuitei I.M., care prin intermediul comisionarului vamal SC R. SRL Arad, întocmea documentaţia aferentă înaintării contractului de leasing la autorităţile vamale competente în vederea înregistrării importurilor.

Astfel s- au obţinut de către firma lui S.E. din SC B.I.E. SRL Arad (devenită ulterior SC B. SA), numere pe o perioada de 7 ani, licenţe şi alte documente care permiteau ca maşinile/utilajele să poată fi folosite în scop lucrativ, fapt care s-a şi întâmplat în realitate până în anul 2002 - 2004, când datorită costurilor mari de întreţinere şi funcţionare a acestora, inculpatul S.E. a decis înstrăinarea lor către terţi.

Ca modalitate juridică de vânzare a maşinilor/utilajelor, inculpatul S.E. a folosit modelul de contract denumit „promisiune bilaterală de vânzare cumpărare”, pentru ca în acest mod să evite plata obligaţiilor vamale către bugetul statului, întrucât bunurile erau introduse în ţară în regim suspensiv de plată a acestor obligaţii, iar încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare ducea automat la schimbarea regimului vamal al bunurilor care făceau obiectul contractului, determinând astfel vânzătorul (SC B. SA - devenită SC A.P. SA) la plata obligaţiilor vamale aferente. Tocmai din acest motiv, al situării bunurilor în interiorul termenului regimului suspensiv de plată a obligaţiilor vamale, inculpatul S.E. a optat pentru utilizarea acestei metode de a înstrăina maşinile/utilajele prin intermediul unor aşa-zise documente intitulate „promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare” care în fapt, reprezentau adevărate contracte de vânzare cumpărare. Cele 12 documente prin care s-au înstrăinat cele 49 de maşini /utilaje au fost numai denumite „promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare” pentru a induce autorităţile în eroare şi pentru a se evita plata de către firma inculpatului S.E. a obligaţiilor astfel create către bugetul statului.

Prin felul în care s-a acţionat, se conturează un veritabil modus operandi având în vedere că activitatea s-a derulat pe parcursul a 2 ani şi a constat în încheierea unui număr de 12 documente denumite promisiuni bilaterale, prin care s-au înstrăinat şi cele 49 maşini/utilaje. Acest mod de comitere a infracţiunii s-a perfecţionat în timp, de la momentul încheierii primei promisiuni şi până la ultima, în scopul de a se evita astfel de către liderul şi membrii grupului infracţional organizat plata obligaţiilor vamale către bugetul statului prin inducerea în eroare a autorităţii vamale şi pentru a fi exoneraţi de răspunderea penală sau de altă natură, atât liderul grupului, cât şi ceilalţi membrii.

Ca efect al acestor promisiuni bilaterale încheiate, maşinile/utilajele rămâneau doar înregistrate pe societatea SC B. SA Arad (SC A.P. SA) în evidenţele autorităţilor cum ar fi vamă, poliţie, finanţe, dar proprietatea se transmitea beneficiarilor aşa-ziselor promisiuni. Din modul în care s-a acţionat, rezultă în mod indubitabil că utilizatorul contractului de leasing, în speţă, SC B. SA, s-a subrogat şi în drepturile finanţatorului - în speţă SC A.T.C.C. SRL - din motivul că ambele persoane juridice erau controlate de inculpatul S.E., iar contractele de leasing încheiate nu sunt reale, ele fiind încheiate în modalitatea arătată anterior.

Mai mult, plăţile contractelor de leasing nu au fost efectuate între cele două părţi contractante, cu excepţia unei singure tranzacţii bancare pentru suma de 35.319,80 euro efectuată în data de 12 decembrie 2003 prin SC C.R. SA (vol. II fila 56), ignorându-se scadenţarul contractului de leasing respectiv (vol. II filele 22-55).

Primul document denumit promisiune bilaterală s- a încheiat de firma SC B. SA Arad (devenită ulterior SC A.P. SA) în calitate de aşa-zisă promitent vânzătoare cu firma SC P. SA Arad la data de 23 ianuarie 2002, ocazie cu care s-au înstrăinat 6 autobasculante.

În fapt, aceste bunuri mobile auto constituiau aport în natură la capitalul social al societăţii, constituit prin actul adiţional din 23 iulie 1999 la statutul societăţii, care în acel moment se numea SC B.I.E. SRL (SC B. SA). Acest aport a fost cuantificat la valoarea de 2.009.450.000 lei, iar bunurile mobile auto au fost introduse în ţară în regim suspensiv de plată a drepturilor vamale de la firma A.T. Corporaton C. din Insulele C., aflată tot în proprietatea inculpatului S.E. Bunurile, dat fiind regimul vamal în care au fost introduse în ţară, nu puteau fi înstrăinate pană în luna octombrie 2003, ci numai după ce nu mai făceau parte din capitalul social, ele fiind introduse în ţară prin D.V.I. 1/30 iulie 1998 întocmită de Vama Moldova Veche (vol. I fila 78 ).

Din declaraţiile reprezentanţilor celor două societăţi, respectiv inculpatul G.V. şi martorul M.I. a rezultat că, în realitate, părţile au negociat şi încheiat o vânzare cumpărare care a avut ca obiect şi cele 6 maşini utilaje menţionate în înscrisul denumit „ promisiune’’, iar documentul s-a redactat la biroul din mun. Arad al avocatului R.Ş. care la acea dată reprezenta firma inculpatului S.E. Faptul că este vorba de o vânzare, reiese chiar din conţinutul actului, unde la parag. 4 se precizează „ actul translativ de proprietate pentru autobasculantele vândute.” (vol. I fila 244) Inculpatul G.V. şi martorul M.I. mai susţin în declaraţiile lor (vol. VII fila 69-101, vol. I fila 71-74), că negocierea tranzacţiei s-a derulat între M.I. şi S.E. în anul 2001, când s-a stabilit şi preţul care trebuia plătit de firma lui M.I., respectiv 121.473 dolari SUA (261800 DM), după cum rezultă şi din înscrisul sub semnătură privată încheiat între cei doi (vol. I fila 119 ). În acest preţ erau incluse cele 6 autobasculante, importate în regim suspensiv ca aport la capitalul social al societăţii şi care au făcut ulterior obiectul promisiunii, precum şi alte 8 maşini/utilaje importate anterior în regim definitiv. Toate au fost incluse de inculpatul S.E. într-un grup mai mare de 14 maşini/utilaje vândute către SC P. SA Arad. Maşinile/utilajele introduse în regim de import definitiv în ţara în număr de 8 au fost înstrăinate cu factura fiscală din 31 octombrie 2001 în schimbul sumei de 2.728.051.200 lei - 190.400 DM, având în vedere cursul leu - marca germana indicat pe factură. (vol. I fila 83).

Din conţinutul celor două înscrisuri, precum şi din declaraţia martorului M.I. reiese că preţul celor 6 autobasculante în sumă de 1.236.369.575 lei nu reprezintă în fapt preţul de vânzare al bunurilor care făceau obiectul tranzacţiei, ci diferenţa care mai trebuia achitată de SC P. SA către SC B. SA, raportat la suma stabilită cu ocazia negocierii preţului, acord concretizat în încheierea şi semnarea înscrisului sub semnătură privată dintre cele 2 părţi (vol. I fila 119) şi suma de 2.728.051.200 lei, respectiv 190.400 DM, diferenţă în valoare de 71.400 DM adică circa 1 miliard de lei. (261.800 DM - 190.400 DM egal 71.400 DM). Acest aspect conduce la concluzia că, în plan subiectiv, inculpatul S.E. nu a făcut distincţie cu ocazia încheierii tranzacţiei prin care s-a stabilit şi preţul celor 14 maşini/utilaje la pachet, între cele 8 bunuri mobile auto care beneficiau de un import definitiv având obligaţiile vamale achitate şi cele 6 autobasculante care erau importate în regim temporar, fără a avea achitate obligaţiile vamale.

Din punct de vedere al laturii subiective a infracţiunii de înşelăciune în dauna autorităţii vamale foarte importante sunt schimbul de corespondenţe dintre SC B. SA şi Vama Moldova Veche din luna ianuarie 2002 (vol. I fila 80-81).

Cunoscând faptul ca bunurile sunt introduse în ţară în regim suspensiv de plată a obligaţiilor vamale, reprezentantul SC B. SA - inculpatul G.V. - anterior vânzării, s-a adresat autorităţii vamale competente prin adresa nr. 26 din 19 ianuarie 2002, solicitând să fie calculat cuantumul acestora („SC B. SA„ fostă SC B.I.E. SRL,, vă rugăm a calcula şi a ne comunica valoarea drepturilor vamale actuale, pentru un număr de 6 autobasculante vămuite cu D.V.I. din 30 iulie 1998, importate cu scutire de drepturi vamale în baza O.G. nr. 92/1997”), iar din răspunsul trimis de această autoritate cu nr. 127 din 21 ianuarie 2002 rezultă că, dacă se doreşte înstrăinarea atunci trebuie plătite apriori suma de 2.003.831.346 lei reprezentând obligaţii vamale (T.V.A., taxe vamale, comision). Din conţinutul adresei înaintate rezultă, evident, intenţia inculpaţilor S.E. şi G.V. de a efectua o vânzare „Solicităm cele de mai sus deoarece valoarea drepturilor vamale este necesară pentru negocierea unui contract de vânzare care, având în vedere schimbarea regimului vamal al bunurilor, va include şi valoarea acestor drepturi vamale”. Acest fapt a constituit mobilul pentru care grupul infracţional condus de S.E. a optat pentru vânzarea simulată prin promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare, despre care s-a făcut referire mai sus, scopul clar fiind eludarea plăţii obligaţiilor cuvenite la bugetul de stat. Corespondenţa cu vama Moldova Veche s-a derulat în fapt, prin intermediul învinuitei I.M., iar în numele SC B. SA, adresa a fost semnată de inculpatul G.V. (vol. I fila 80).

Interesant este faptul că, deşi din corespondenţa cu autoritatea vamală rezultă clar intenţia de a se înstrăina cele 6 bunuri „importate cu scutire de drepturi vamale în baza O.G. nr. 92/1997”, la numai o zi de la primirea răspunsului de la vama Moldova Veche, inculpatul S.E. a hotărât încheierea documentului denumit „promisiune bilaterală de vânzare cumpărare” şi nu a unui contract de vânzare cumpărare, întrucât M.I. nu a acceptat includerea în preţ şi a obligaţiilor vamale.

Din punct de vedere fiscal, s-a optat pentru emiterea unei facturi de avans din 05 iunie 2002 pentru suma din promisiune - 1.236.369.575 lei- care, în realitate, nu reprezintă un avans, ci o facturare a întregii sume care mai trebuia achitată ca efect al tranzacţiei încheiată anterior. (vol. I fila 82).

Tot în sprijinul concluziei că părţile au încheiat un contract veritabil de vânzare cumpărare şi nu o promisiune este şi împrejurarea că martorul M.I. i-a precizat încă de la început inculpatului S.E. că pe el îl interesau doar 10 din cele 14 autobasculante tip Belaz cumpărate în final, întrucât acesta identificase un posibil cumpărător al bunurilor respective, în persoana firmei SC S.T. SRL Galaţi, iar din cele 6 autobasculante cumpărate prin intermediul documentului intitulat promisiune bilaterală, un număr de 2 au fost vândute către societatea mai sus menţionată, ceea ce indică faptul că, aşa-zisul promitent cumpărător s-a comportat faţă de bunurile achiziţionate în acest mod, ca un adevărat proprietar. Operaţiunea de revânzare rezultă din factura din 04 aprilie 2002 emisă de SC P. SA Arad către SC S.T. SRl Galaţi (vol. I fila 84).

Tot pentru a crea aparenţa că cele 6 bunuri sunt în continuare în proprietatea societăţii SC B. SA, inculpaţii S.E. şi G.V. nu au operat micşorarea capitalului social în natură şi înlocuirea cu contravaloara bănească a acestuia în evidenţele O.R.C. Arad.

În anul 2003, inculpatul S.E. a luat decizia lichidării parcului de maşini al SC B. SA (SC A.P. SA SA), ocazie cu care l-a desemnat pe învinuitul C.D.E. - în acel moment, director în cadrul firmei - ca responsabil cu lichidarea şi vânzarea maşinilor/utilajelor. În acest sens, s-a comandat de către inculpatul S.E., inclusiv o campanie de publicitate în presa naţională, în mai multe ziare şi publicaţii locale şi naţionale şi s-au încheiat contracte de prestări servicii, în perioada februarie - iunie 2003 cu agenţia de publicitate SC G.M. SRL Arad (vol.I fila 314-328 ). Această sarcină i-a revenit tot învinuitului C.D.E., din declaraţia căruia (vol. VII fila 187-191) rezultă că S.E. a conceput forma finală a textului ce a apărut ca reclamă în ziare. Agenţia de publicitate, la solicitarea organelor de urmărire penală, a înaintat o listă cu publicaţiile şi data la care anunţul de vânzare al SC B. SA Arad a apărut în media. Din studierea textului şi conţinutului anunţului (vol. I fila 328), aşa cum a fost publicat în presă, rezultă în mod clar, că intenţia reprezentanţilor firmei B. SA a fost de a vinde maşinile/utilajele: „Autocamioane De Vânzare”, SC B. SA Arad oferă spre vânzare, din parcul auto propriu autocamioane (…)”. Ca numere de telefon de contact au fost date cel personal al învinuitului C.D.E. şi cel al societăţii. publicitatea privind lichidarea parcului de maşini/utilaje s-a făcut de către societatea arădeană şi prin alte mijloace, respectiv prin intermediul angajaţilor firmei.

În acest mod, în anul 2003, preluându-se modelul de document denumit „promisiune bilaterală de vânzare cumpărare” încheiat între inculpatul G.V. şi martorul M.I., conceput şi încheiat în biroul avocatului R.S. din mun. Arad, s-au mai încheiat un număr de 11 promisiuni bilaterale vânzare cumpărare cu următoarele persoane fizice şi juridice: SC B.B.S. SRL Cluj-Napoca, Jud. Cluj, SC R.T. SRL Nusfalau, Jud. Salaj, SC E. SRL Panic, Jud. Salaj, SC R.C. SRL Cluj-Napoca, Jud. Cluj, SC L.F.C. SRL Balăsti, Jud. Gorj, SC E. SRL Miresu Mare, Jud. Maramures, SC E.C. SRL Breaza Jud.; Suceava, S.E. din Huedin, Jud. Cluj ; B.C. din Paniceni, Jud. Cluj, P.A. din Cluj-Napoca, Jud. Cluj şi C.E.T. din Cluj-Napoca, Jud. Cluj.

Primul document intitulat promisiune bilaterala de vânzare cumpărare din anul 2003 s-a încheiat cu numitul P.A. din Cluj-Napoca (vol. I fila 246), înscris care s-a semnat de către părţi tot la biroul avocatului R.Ş. din Arad, la data de 15 februarie 2003, după cum rezultă din declaraţia martorului P.A. (vol. I fila 133-135).

Iniţial, modalitatea prin care inculpatul S.E. a optat să înstrăineze bunurile introduse în ţară în regim suspensiv de plată a drepturilor vamale către martorul P.A. s-a efectuat astfel: prin încheierea de convenţii denumite „promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare” în 08 februarie 2003, în numele firmei inculpatului S.E., înregistrate în Insulele C. A.T.C., aşa cum rezultă din documentul identificat cu ocazia percheziţiei domiciliare din 07 iunie 2006 la fostul sediul al firmei B. SA din Arad, ce poartă semnătura inculpatului S.E. (vol. I fila 240). Din acest înscris, rezultă clar intenţia de vânzare - cumpărare a bunurilor care făceau obiectul său: „SC A.T.C. în calitate de promitent cumpărător înţelege să vândă, iar P.A. în calitate de promitent cumpărător înţelege să cumpere (…)”bunurile mobile auto introduse în ţară pe capitalul social al SC B. SA (SC A.P. SA) - prin încheierea de convenţii denumite „promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare” din 08 februarie 2003, în numele firmei inculpatului S.E., SC B. SA (SC A.P. SA), după cum rezultă din documentul identificat cu ocazia percheziţiei domiciliare din 07 iunie 2006 efectuate la fostul sediul al firmei B. SA din Arad, ce poartă semnătura inc. G.V. Din acest înscris, rezultă clar intenţia de vânzare - cumpărare a bunurilor care făceau obiectul său: „SC B. SA în calitate de promitent cumpărător înţelege să vândă, iar P.A. în calitate de promitent cumpărător înţelege să cumpere (…)” (vol. I fila 241).

Ulterior, s-a optat pentru încheierea de convenţii denumite promisiuni bilaterale, doar în numele SC B. SA (SC A.P. SA) şi care au fost semnate doar de inculpatul G.V., ceea ce demonstrează că pe parcurs, modalitatea de comitere a infracţiunilor „s-a perfecţionat” în sensul că, de la momentul încheierii primei promisiuni din anul 2002 cu SC P. SA Arad şi până la momentul 15 februarie 2003, al încheierii formei convenţiei denumite promisiune bilaterală rămasă definitivă, cu martorul P.A. din Cluj - Napoca, au dispărut expresiile „să vândă”/„să cumpere”, iar înscrisurile nu au mai fost încheiate în numele firmei A.T.C. reprezentată de inculpatul S.E. care trebuia să le şi semneze, ci doar în numele SC B. SA, pentru care a fost desemnat să semneze inculpatul G.V.. În acest mod, liderul grupului infracţional, inculpatul S.E., a încercat să evite răspunderea sa personală.

După cum rezultă din declaraţiile inculpatului G.V. şi ale învinuitului C.D.E. (vol. VII fila 69-101, 187-191), documentele denumite promisiuni, s-au semnat la sediul firmei B. din Arad. La această locaţie, promisiunile erau aduse redactate şi scoase la imprimantă sau se regăseau pe un format electronic, ca model, iar ulterior se modificau doar datele beneficiarilor, şi obiectul tranzacţiei, respectiv preţul şi bunurile, în funcţie de înţelegerea pe care o făceau părţile. Când promisiunile erau aduse în formă scrisă, acestea proveneau tot de la avocatul R.Ş., iar dacă beneficiarii doreau o modificare a clauzelor documentului intitulat promisiune, atunci trebuia cerută aprobarea de la inculpatul S.E. care, după ce se consulta cu juriştii firmei sau după caz, cu avocatul Radu Serban, îşi exprima sau nu acordul. Preţul care făcea obiectul tranzacţiei se negocia întotdeauna de către învinuitul C.D.E., ţinând cont de un preţ minim pe maşină/utilaj comunicat anterior de inculpatul S.E. Din declaraţia învinuitului C.D.E., rezultă că acesta a cunoscut la momentul negocierii tranzacţiilor cu cei 12 beneficiari faptul că maşinile/utilajele erau importate în ţară în sistem de leasing - regim suspensiv de plată a obligaţiilor vamale, fapt ce duce la concluzia că a avut reprezentarea faptului că prin această activitate se producea o pagubă bugetului statului prin neplata drepturilor vamale aferente.

Inculpatul S.E. a evitat să semneze documente oficiale în numele firmei pe care o patrona, lucru ce se poate observa şi din împrejurarea că acesta, deşi a negociat cu mai mulţi beneficiari înstrăinarea maşinilor din parcul auto al societăţii şi era de faţă când se semnau asemenea documente, prefera să desemneze alte persoane care să semneze în numele societăţii, respectiv pe inculpatul G.V., pe învinuitul C.D.E. sau, într-o mai mică măsură, pe învinuitul B.D.. Faptul că inculpatul S.E. controla toată activitatea societăţii, inclusiv activitatea de lichidare a parcului auto, rezultă din declaraţiile inculpatului G.V., respectiv ale învinuitului C.D.E., dar şi din faptul că, în cazul unor tranzacţii de acest tip, inculpatul S.E. a semnat unele înscrisuri sub semnătură privată ( în acest sens sunt înţelegerile anterioare semnării documentelor oficiale cu M.I. (vol. I fila 119 ) şi cu G.E. (vol. I fila.69). Există o singură excepţie când inculpatul S.E., a semnat în calitate de reprezentant al firmei B. SA un act adiţional la convenţia denumită promisiune bilaterală încheiată cu SC B.B.S. SRL Cluj - Napoca (vol. I fila 270).

După cum s-a arătat mai sus, în anul 2003 s-au încheiat convenţii denumite promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare după modelul de promisiune încheiat în anul 2002, între SC B. SA şi SC P. SA.

Dintre toate cele 11 promisiuni încheiate în anul 2003 şi care fac obiectul cauzei, convenţia încheiată cu SC B.B.S. SRL din Cluj - Napoca este cea mai complexă şi priveşte un număr total de 23 maşini/utilaje. La fel ca şi în cadrul tranzacţiei încheiată cu SC P. SA Arad, reprezentată de M.I., tranzacţia încheiată cu SC B.B.S. SRL Cluj - Napoca a inclus pe lângă cele 23 maşini/utilaje din convenţia denumită promisiune bilaterală din 23 iulie 2003 şi actul adiţional din 25 august 2003 (vol.I fila 264-277) şi un număr de alte 12 maşini/utilaje care au făcut obiectul unui înscris denumit contract de vânzare cumpărare din data de 23 iulie 2003 (vol. I fila 272-274). Practic, în preţul total de 13.746.688.000 lei, plătit de SC B.B.S. SRL Cluj - Napoca către SC B. SA (SC A.P. SA), intră atât preţul aferent bunurilor mobile auto care beneficiau de un import definitiv având obligaţiile vamale achitate, cât şi preţulpentru cele 23 de bunuri mobile auto care erau importate în regim temporar, fără a avea achitate obligaţiile vamale.

Acest fapt denotă că în plan subiectiv, inculpatul S.E. nu a făcut distincţie cu ocazia încheierii tranzacţiei prin care s-a stabilit şi preţul celor 35 maşini/ utilaje la pachet, între cele 12 bunuri mobile auto care beneficiau de un import definitiv având obligaţiile vamale achitate şi cele 23 autobasculante care erau importate în regim temporar fără a avea achitate obligaţiile vamale. Suma totală plătită de societatea din Cluj, precum şi instrumentele de plată, rezultă atât din procesul verbal al A.N.A.F. Cluj din 21 februarie 2005 (vol. I fila 262-263), cât şi din declaraţia martorului Bene Ioan (vol. I fila 150-154, 187-188).

Ceea ce dă o notă specifică tranzacţiei încheiate între cele două părţi este faptul că, pe lângă convenţia denumită promisiune bilaterală şi actul adiţional la aceasta se regăseşte şi un număr de 2 înscrisuri denumite „declaraţii” făcute în numele firmei A.T.C. (C.), reprezentată de inculpatul S.E. Din conţinutul primei declaraţii, datată 18 iulie 2003, rezultă în mod evident împrejurarea că aşa-zisul finanţator îşi dă acordul cu privire la vânzarea - cumpărarea bunurilor ce fac obiectul leasingurilor, şi pentru încheierea unei convenţii denumite „promisiune bilaterala de vânzare - cumpărare”. Totodată, aşa-zisul proprietar al bunurilor ce fac obiectul contractelor de leasing financiar 17/1999 şi 20/1999, îşi exprima „ Acordul privind încheierea şi clauzele convenţiei denumită „promisiune bilaterală de vânzare cumpărare”, ce se va încheia între SC A.P. SA (fostă SC B. SA) Arad şi SC B.B.S. SRL Cluj - Napoca privind vânzarea - cumpărarea bunurilor ce fac obiectul contractelor de leasing amintite.” (vol. I fila 275). Din acest document reiese indubitabil că părţile au înţeles să încheie o vânzare cumpărare, operaţiune care să se transpună într-o convenţie denumită doar „promisiune bilaterală de vânzare cumpărare”, grupul infracţional folosind ulterior acest subterfugiu( simulaţia) în faţa autorităţilor vamale în vederea evitării achitării obligaţiilor către bugetul statului. Conţinutul celei de-a doua declaraţii relevă că acelaşi aşa-zis proprietar îşi exprimă acordul privind încheierea unui contract de locaţiune între SC A.P. SA (fostă SC B. SA) Arad şi SC B.B.S. SRL Cluj - Napoca pentru un număr de 19 bunuri (maşini/utilaje), ce fac obiectul contractelor de leasing din 1999. (vol. I fila 276-277 ).

Faptul că între părţi s-a încheiat şi un contract de locaţiune, paralel cu convenţia denumită promisiune bilaterală se regăseşte chiar şi în conţinutul promisiunii unde, la ultimul paragraf al art. 4 se prevede în mod expres acest lucru.

Încheierea paralelă şi a unor contracte de locaţiune/închiriere/comodat rezultă din declaraţiile date de beneficiarii convenţiilor denumite promisiuni bilaterale, de inculpaţi şi învinuiţi şi din înscrisurile existente la dosarul cauzei. (vol. I fila 143, 146-147, 191-192, 264-277).

Acest aspect vine încă o dată în susţinerea acuzării, respectiv a faptului că promisiunile bilaterale reprezintă, în fapt, adevărate contracte de vânzare cumpărare, întrucât dacă SC B. SA (SC A.P. SA ) a predat doar posesia sau a transmis doar folosinţa bunurilor (maşini/utilaje) importate în ţara în regim suspensiv de plată a taxelor vamale, atunci era îndestulător doar contractul de locaţiune/închiriere/comodat şi nu mai era nevoie de încheierea şi a convenţiilor denumite promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare.

Din înscrisurile existente la dosar mai rezultă că din punct de vedere fiscal s-a procedat în modalitatea descrisă relativ la convenţia încheiată între SC B. SA şi SC P. SA, respectiv la emiterea pe toată suma care a făcut obiectul promisiunii de facturi de avans, în special, în tranzacţiile în care beneficiari au fost persoane juridice - firme, şi unde plăţile s-au derulat prin tranzacţii bancare. În acest sens SC R.T. SRL Nusfalau, jud. Salaj ; SC E. SRL Panic, jud. Salaj ; SC R.C. SRL Cluj-Napoca, jud. Cluj ; SC L.F.C. SRL” Balasti, jud. Gorj ; SC E.C. SRL Breaza, jud. Suceava (vol. I fila 82, 163, 196, 198, 278-280).

De asemenea, din declaraţiile date de beneficiari, rezultă că în fapt, plăţile care s-au făcut în baza facturilor de avans nu reprezintă în realitate avansuri, ci suma totală care s-a convenit între părţi ca preţ al cumpărării maşinilor/utilajelor.

Acest mod de acţiune scoate în evidenţă în fapt o inginerie financiară creată de grupul infracţional iniţiat şi condus de inculpatul S.E. şi sprijinit de inculpatul G.V. şi învinuitul C.D.E., prin care s-a reuşit inducerea în eroare a autorităţilor vamale în scopul evitării plăţii către stat a obligaţiilor datorate de firma SC B. SA. Pentru cele 49 bunuri mobile auto identificate - din cele 53 care fac obiectul celor 12 convenţii denumite promisiuni bilaterale împreuna cu actele adiţionale la acestea, A.N.V. - D.R.V. Arad - a calculat obligaţii vamale şi s-a constituit parte civila în cauză cu suma de 13.454.584.946 lei (adresele D.R.V. Arad din 16 iunie 2005, din 04 noiembrie 2005, din 24 mai 2006) (vol. II filele 5-7, 20-21, 12-18 ). De remarcat este şi faptul că această inginerie financiară are, după cum se poate observa din descrierea elementelor mai sus menţionate şi care o compun, două componente majore, din care una juridică şi una fiscală.

Componenta juridică a presupus întocmirea de documente din care să rezulte că, în realitate, nu s-au încheiat contracte de vânzare - cumpărare, ci „promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare”. Aici se includ documentele de natură juridică emise în numele SC B. SA (SC A.P. SA ) şi cele emise de firma SC A.T.C.C. SRL (ex. conventiile denumite „promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare”; contractele de locatiune/comodat/închiriere; declaraţiile aşa-zisului proprietar SC A.T.C.C. SRL).

Componenta fiscală a presupus emiterea de documente fiscale care, de asemenea, trebuiau să mascheze vânzările simulate efectuate (ex. facturile de avans).

Scopul clar al ilegalităţilor derulate de grupul infracţional condus de inculpatul S.E. a fost prejudicierea bugetului de stat, prin inducerea în eroare şi înşelarea autorităţii vamale competente să stabilească noul regim vamal al bunurilor şi sumele datorate bugetului de stat aferente acestuia.

După înstrăinarea bunurilor şi încasarea banilor, liderul grupului infracţional, inculpatul S.E., în încercarea de a acoperi şi împiedica descoperirea ilegalităţilor, l-a racolat în cadrul grupului pe inculpatul B.M.L. - persoană fără cunoştinţe în domeniul economico - financiar căruia i-a cesionat doar scriptic societatea la data de 17 noiembrie 2003, după cum rezultă din istoricul activităţii societăţii B. SA (SC A.P. SA) ridicat de la O.R.C. Arad, ocazie cu care s-a schimbat şi forma juridică a acesteia, în societate cu răspundere limitată, precum şi sediul. (vol. V filele 69-96).

În fapt, tot inculpatul S.E. a coordonat întreaga activitate a societăţii, lucru demonstrat de faptul că noul administrator şi asociat unic, inculpatul B.M.L., a întocmit după preluarea firmei, documente prin care s-a cesionat întregul activ al societăţii în favoarea inculpatului S.E. ca persoană fizică sau a altor societăţi controlate de acesta. În susţinerea acestui fapt este şi înscrisul sub semnătură privată denumit „Angajament” din data de 02 martie 2004, (vol. I fila 69) încheiat între inculpatul S.E., în calitate de vânzător şi reprezentant al SC A.P. SRL (fostă SC B. SA) şi G.E. în calitate de cumpărător privind vânzarea - cumpărarea unei semiremO.R.C.i. Tot în data de 02 martie 2004 se eliberează şi factura de către SC A.P. SRL către SC A.C. SRL, privind semiremO.R.C.a, dar acest document oficial este semnat de inculpatul B.M.L. (vol. I fila 68). Faptul ca inculpatul S.E. a reprezentat societatea în această tranzacţie este declarat şi de către martorul G.E. (vol. I fila 65-66). Păstrarea în realitate a controlului societăţii de către liderul grupului infracţional şi după cesiunea acesteia către inculpatul B.M.L., rezultă şi din declaraţiile inculpatului G.V. şi ale învinuitului B.D. (vol. VII fila 69-101, 221-227).

În motivarea susţinerii că înscrisurile denumite „promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare” sunt simulate şi, în realitate, ele reprezintă adevărate contracte de vânzare cumpărare au fost enumerate următoarele argumente: bunurile au fost importate în sistem suspensiv de plată a obligaţiilor vamale, în sistem de leasing sau au fost introduse ca aport la capitalul social al societăţii, de la firma inculpatului S.E. din Insulele C., respectiv SC A.T.C.C. SRL, pe o altă firmă controlată tot de el, respectiv SC B.I.E. SRL Arad (devenită ulterior, B. SA şi SC A.P. SA SA), situaţie care s-a menţinut şi la data înstrăinării bunurilor prin intermediul înscrisurilor denumite promisiuni bilaterale. În acest mod, au fost evitate orice fel de posibile presiuni privind plata ratelor de leasing sau de altă natură contractuală, întrucât utilizatorul şi aşa-zisul finanţator erau reprezentate de aceeaşi persoană; ratele contractelor de leasing nu s-au plătit, iar bunurile nu au fost asigurate aşa cum prevede Legea nr. 99 din 26 mai 1999 la art. 3¹ lit. f); art. 4 lit. f); şi art. 6 lit. d); neplata ratelor de leasing în perioada 1999 - 2005 rezultă şi din faptul că: inculpatul S.E. în calitate de reprezentant al firmei SC A.T.C.C. SRL a emis pentru leasingurile din 1999 câte 13 facturi către SC B. SA, aflată deja în proces de lichidare judiciară. (vol. II filele 56-74, 81¹-93); contractul de leasing a fost încheiat pe durata maximă prevăzută de lege 7 ani deşi bunurile care făceau obiectul contractelor aveau o vechime apreciabilă, majoritatea fiind din anii 1960 - 1980, şi era puţin probabil să mai reziste fizic până la finalul contractului (vol. II fila 47-57, 75-81); bunurile au fost înstrăinate în numele utilizatorului, fără înştiinţarea prealabilă a autorităţii vamale competente, utilizator care şi-a schimbat succesiv denumirea de 5 ori în intervalul 2000-2004 (vol. V fila 69-96); ca formă de înstrăinare s-a ales o convenţie denumită doar „promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare”, care simulează o vânzare reală, întrucât preţul s-a plătit în totalitate, iar bunurile s-au predat; beneficiarii convenţiilor denumite promisiuni bilaterale s-au comportat faţă de bunuri ca adevăraţi proprietari, o parte dintre ei transmiţând proprietatea bunurilor mai departe către terţi (ex., S.E.; C.E.T.; P.A.; SC E.C. SRL Breaza Jud. Suceava; SC P. SA Arad) (vol. I fila 84, 133-139, 148-149): beneficiarii convenţiilor denumite promisiuni bilaterale de vânzare - cumpărare au declarat ca ei au negociat şi s-au înţeles cu reprezentanţii societăţii B. (A.) în vederea unei operaţiuni de vânzare - cumpărare; s-au încheiat contracte paralele de închiriere/comodat/locatiune care aveau acelaşi obiect ca şi promisiunile bilaterale, adică maşinile/utilajele înstrăinate, iar în unele convenţii denumite promisiuni se şi prevede încheierea paralelă şi a unui contract de închiriere care să aibă ca obiect închirierea bunurilor înstrăinate şi să poată fi arătat autorităţilor în caz de control. (ex. contractul încheiat cu SC B.B.S. SRL Cluj-Napoca Jud. Cluj) (vol. I fila 143, 146-147, 191-192, 264-277); anterior încheierii convenţiei cu SC P. SA Arad din 22 ianuarie 2002, SC B. SA a avut un schimb de corespondenţă cu Vama din Moldova Veche din care rezultă foarte clar că reprezentanţii societăţii B. au dorit efectuarea unei vânzări şi nu încheierea unei alte convenţii. (vol. I fila 80-81 ); faptul că este vorba de o vânzare rezultă chiar din conţinutul convenţiei încheiate cu SC P. SA unde, la paragraful 4 se precizează „ actul translativ de proprietate pentru autobasculantele vândute (…)” (vol. I, fila. 244 ); în documentele identificate cu ocazia percheziţiei din 07 iunie 2006, datate din 08 februarie 2003 şi denumite „promisiune bilaterala de vânzare-cumpărare” se folosesc expresiile a vinde şi a cumpăra (vol. I fila 240-241); existenţa unei vânzări reale se desprinde şi din conţinutul unui înscris denumit declaraţie datată din 18 iulie 2003, şi întocmită de liderul grupului infracţional, inculpatul S.E., din care rezultă în mod indubitabil faptul că aşa-zisul finanţator (A.T.C.) îşi dă acordul cu privire la vânzarea - cumpărarea bunurilor ce fac obiectul leasingurilor din 1999 şi pentru încheierea în acest sens a unei convenţii denumite „promisiune bilaterală de vânzare - cumpărare”. (vol. I fila, 275-276 ); intenţia reprezentanţilor firmei B. de a vinde reiese şi din conţinutul unui anunţ în presă conceput de inculpatul S.E., care a stat la baza unei campanii de publicitate derulată în perioada februarie - iunie 2003. (vol. I fila 314-328 ); maşinile au rămas doar scriptic în evidenţele autorităţilor ca aparţinând SC B. SA (A.), în realitate dreptul de proprietate fiind transmis către noii beneficiari cu ocazia încheierii convenţiilor; având în vedere că în cauză avem de a face cu bunuri mobile, dreptul de proprietate efectiv şi în integralitatea sa a fost transmis odată cu preluarea bunului şi predarea sumei ce reprezenta preţul bunului mobil cumpărat; operaţiunea reală de vânzare mai rezultă şi din declaraţia inculpatului G.V., semnatar din partea societăţii B., a majorităţii convenţiilor, doar denumite promisiuni bilaterale, care susţine că s-a procedat de această maniera în scopul evitării plăţii obligaţiilor vamale aferente bunurilor mobile auto înstrăinate (vol. VII fila 69-101 ); în practică, în momentul în care utilizatorul nu mai doreşte continuarea unui contract de leasing financiar încheiat anterior, are posibilităţile prevăzute de lege de încetare a contractului sau cu acordul finanţatorului, cesionează obiectul contractului mai departe unui nou utilizator cu toate drepturile şi obligaţiile ce sunt aferente obiectului cesionat. Acest nou utilizator continuă obligaţia legală de plată a ratelor de leasing, lucru care nu s-a întâmplat în cazul de faţă întrucât, deşi de la data încheierii contractelor de leasing din 1999 şi până în 2003, perioadă în care s-au înstrăinat prin cele 12 convenţii, nici o rată de leasing nu a fost plătită. Acest element coroborat cu celelalte aspecte amintite mai sus conduc la concluzia că şi contractele de leasing au fost încheiate doar pentru a asigura un regim de import suspensiv de plată a obligaţiilor vamale pentru maşinile/utilajele importate pe acest sistem; din interceptările telefonice ale învinuiţilor/inculpaţilor S.E. (data de 31 mai 2006 ora 18.04) şi C.D.E. (data 07 iunie 2006 ora 09.06) rezultă că în realitate s-au efectuat vânzări referitor la maşinile/utilajele înstrăinate. (vol. VII filele 130-132, 201-203); din punct de vedere fiscal s-a mers pe soluţia încheierii unor facturi de avans, pentru a disimula, de asemenea, vânzarea bunurilor, dar în aceste documente au fost trecute sumele totale din convenţiile încheiate cu beneficiarii, care au recunoscut cu ocazia declaraţiilor date că sumele plătite nu reprezentau avansuri, ci plata în totalitate a preţului de cumpărare a bunurilor mobile auto achiziţionate. (vol. I fila 82, 163, 196, 198, 278-280); cu ocazia încheierii tranzacţiilor dintre cu SC P. SA Arad şi SC B.B.S. SRL Cluj Napoca, inculpatul S.E. a negociat la pachet vânzarea de bunuri mobile auto aflate în regim temporar de import, fără ca acestea să aibă achitate obligaţiile vamale împreună cu bunuri mobile auto care beneficiau de un regim de import definitiv cu obligaţiile vamale achitate; introducerea deliberată a firmei B. SA ( SC A.P. SA) de către grupul infracţional condus de inculpatul S.E. în faliment, prin lăsarea elementelor de pasiv pe societate combinată cu cesiunea activelor, s-a făcut şi în scopul prejudicierii autorităţii vamale care în această situaţie nu ar mai fi avut cum şi ce să recupereze din drepturile vamale cuvenite.

Cu ocazia efectuării urmăririi penale în cauză a fost identificată adresa întocmită de către A.N.C. - A.N.V. - către inculpatul S.E., din 06 ianuarie 2005, din care rezultă că în anul 2004, D.R.V. Arad a efectuat la SC B.I.E. SRL SA (SC A.P. SRL) un control privind importul în ţară a unui număr de 120 utilaje în sistem de leasing de la firma A.T.C., care ulterior ar fi fost vândute, concluzionând că aspectele verificate nu s-au confirmat (vol. VI fila 322-323). În acest sens, au fost sesizate organele de urmărire penală competente, referitor la comiterea de către semnatarul înştiinţării nr. 72620/06 ianuarie 2005, adresate inculpatului S.E., a infracţiunii prev. de art. 289 C. pen. (vol. VI fila 360-362 ).

Cu toate acestea, A.N.A.F. - A.N.V. prin D.R.V. Arad - a stabilit ulterior, în perioada 2005 - 2006, drepturile vamale pentru un număr de 49 de utilaje importate în regim suspensiv de plată a obligaţiilor vamale de către SC B.I.E. SA ( SC A.P. SRL) de la firma A.T.C., în sistem de leasing (37 de utilaje din cele 49) şi pe capitalul social al firmei (12 utilaje din cele 49), constatând un prejudiciu D.G.V.- D.R.V. Arad în valoare totală de 13.454.584.946 lei prin Adresele D.R.V. Arad din 16 iunie 2005, din 04 noiembrie 2005 şi din 24 mai 2006, existând aşadar contradicţii între cele două autorităţi (A.N.V. şi D.R.V.Arad), s-a solicitat forului superior un punct de vedere în acest sens ( vol. VI fila 317-320 ).

Prin adresa din 26 iunie 2006 înaintată D.I.I.C.O.T., A.N.A.F. - A.N.V. a precizat că răspunsul înaintat prin adresa din 06 ianuarie 2005 inculpatului S.E. s-a făcut doar în baza unui raport din 04 ianuarie 2005 înaintat de către D.R.V.Arad către A.N.V. urmare a unei sesizări făcute de S.E., din care rezulta că organele vamale au făcut numeroase verificări la firmele lui. Concluziile şi constatările la care s-a ajuns reprezintă un punct de vedere care „a aparţinut în totalitate D.R.V. Arad, neexistând un punct de vedere propriu al A.N.V., care nu a efectuat verificări în acest caz” (vol. VI fila 319-320).

În acest mod, A.N.V. a lăsat în sarcina D.R.V. Arad soluţionarea problemei legată de aspectul mai sus menţionat. Astfel, s-a concluzionat că, din moment ce ulterior răspunsului înaintat lui S.E., din 06 ianuarie 2005, A.N.A.F. - A.N.V. prin D.R.V. Arad - a stabilit drepturile vamale pentru un număr de 49 de utilaje, importate în regim suspensiv de plată a obligaţiilor vamale de către SC B.I.E. SA (SC A.P. SRL) de la firma A.T.C., în sistem de leasing (37 de utilaje din cele 49) şi pe capitalul social al firmei ( 12 utilaje din cele 49), constatând un prejudiciu de 13.454.584.946 lei prin adresele D.R.V. Arad din 16 iunie 2005, din 04 noiembrie 2005 şi din 24 mai 2006, nu se mai poate ţine cont de poziţia exprimată anterior cuprinsă în adresa din 06 ianuarie 2005 destinată inculpatului S.E.

Din adresele înaintate de către D.R.V.Arad - Biroul Vamal Arad din 16 iunie 2004; din 08 iulie 2005; din 10 aprilie 2006 rezultă că obligaţiile titularului de operaţiune în conformitate cu regimul vamal suspensiv sunt în concordanţă cu prevederile art. 93,95 şi 96 C. vam. aprobat prin Legea nr. 141.1997 coroborat cu prevederile art. 155, 156,157 şi 158 din Regulamentul Vamal al României aprobat prin H.G. nr. 1114/2001 şi cu prevederile O.G. nr. 51/1997 modificată – privind operaţiunile de leasing.

Relativ la momentul naşterii datoriei vamale pentru cele 49 de bunuri mobile auto importate în regim suspensiv de plată a obligaţiilor vamale şi ulterior înstrăinate prin intermediul celor 12 convenţii denumite,,promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare’’ sunt aplicabile prevederile art. 144 lit. .b) coroborat cu art. 71 C. vam. (în vigoare la data înstrăinării bunurilor), precum şi art. 27 din Legea nr. 99/1999 din conţinutul cărora rezultă că datoria vamală s-a născut în momentul înstrăinării bunurilor către terţi, fapt care a condus la neîdeplinirea condiţiilor stabilite prin regimul vamal suspensiv în care bunurile au fost importate iniţial. Din momentul înstrăinării, a devenit aplicabil un nou regim vamal, prin care au luat naştere noile obligaţii vamale aşa cum au fost calculate de către A.N.V prin D.R.V. Arad prin adresele menţionate anterior.

Cu ocazia efectuării urmăririi penale s-a stabilit ca numiţilor C.E.T., S.E., B.C. şi reprezentantului SC E. SRL Mireşu Mare nu li s-au eliberat facturi şi chitanţe fiscale ca urmare a achiziţionării de maşini/utilaje de la SC B. SA (SC A.P. SA) prin intermediul convenţiilor denumite „promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare”.

Infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 republicată s-a reţinut doar în sarcina învinuiţilor S.E. şi G.V. şi constă în aceea că susnumiţii, în calitate de reprezentanţi ai SC A. SA ARAD (fostă SC B. SA Arad) nu au emis documente fiscale şi nu au înregistrat în contabilitatea firmei operaţiunile de vânzare a unui număr de 3 autotractoare şi 4 semiremO.R.C.i, operaţiuni încheiate cu 4 cumpărători (C.E.T., S.E., B.C. şi SC E. SRL Mireşu Mare, jud.Maramureş) prin convenţiile denumite „promisiuni bilaterale de vânzare - cumpărare” cauzând, în acest mod o pagubă D.G.F.P. a Jud. Arad în valoare totală de 889.060.000 lei, sumă stabilită de către D.G.F.P. a jud. Arad, prin procesul verbal din 20 octombrie 2005 (vol. II filele 254-278).

II. Al doilea grup infracţional organizat a fost creat de inculpatul S.E., tot în anul 2003, grup la care au aderat inculpaţii G.V., B.M.L. şi U.L., a acţionat în perioada 2003-2004 şi a avut ca obiect comiterea infracţiunilor de bancrută frauduloasă, spălare de bani şi înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

Inculpaţii, în calitate de foşti şi actuali reprezentanţi ai SC A.P. SA Arad (fostă SC B. SA Arad) - respectiv S.E., G.V. şi B.M.L., -ai SC A.T.R. SRL Arad- respectiv U.L. şi S.E.- (prin intermediul participaţiei de 95% din părţile sociale ale societăţii deţinute de firma lui pe nume SC A.T.C.C. SRL) şi ai firmei SC A.T.C.C. SRL - respectiv S.E. - s-au constituit într-un grup infracţional organizat şi au acţionat în mod coordonat în scopul comiterii unor infracţiuni grave de bancrută frauduloasă şi înşelăciune pentru a obţine direct beneficii financiare şi materiale.

Inculpatul S.E. a iniţiat şi constituit grupul infracţional organizat, iar inculpaţii B.M.L., G.V. şi U.L. în calitate de membri, au aderat şi sprijinit sub orice formă existenţa acestui grup.

Liderul grupului infracţional organizat, inculpatul S.E., coordona toate activităţile ilicite şi era principalul beneficiar al produsului rezultat din comiterea infracţiunilor. Acesta, până la data de 07 noiembrie 2003 a avut la SC B. SA calitatea de asociat majoritar, deţinând peste 95 % din acţiunile societăţii. (vol.V fila 69-96). Din această poziţie, inculpatul controla şi SC A.E. SRL Nădlac, înfiinţată în anul 1997, în care SC B. SA Arad deţinea 95% din părţile sociale. (vol. V fila 13-23). De asemenea, el este şi reprezentantul firmei SC A.T.C.C. SRL din Insulele C. din 26 septembrie 1997 (vol V filele 1-5). Prin intermediul firmei din Insulele C., inculpatul S.E., controla în proporţie de 95% şi SC A.T.R. SRL Arad, societate pe care a înfiinţat-o la 19 mai 2003 (vol. V fila 6-12).

Inculpatul G.V. s-a ocupat de întocmirea documentelor contabile necesare şi a reprezentat firma B. SA în majoritatea raporturilor avute cu terţii, până la data de 07 noiembrie 2003 -în virtutea calităţii de administrator, iar ulterior, în baza unei procuri de reprezentare dată de inculpatul B.M.L. şi în baza dispoziţiilor date de liderul grupului infracţional. În concret, inculpatul G.V., în calitate de membru al grupului, a semnat în numele SC A.P. SA Arad (fostă SC B. SA Arad), actul de dare în plată al imobilului denumit F.N.C. înscris în C.F. Arad în favoarea nedefinitivă, SC A.T.R. SRL Arad.

Inculpatul B.M.L., în calitate de membru al grupului şi nou asociat unic, respectiv administrator al SC A. SRL Arad (fostă SC B. SA Arad) din data de 07 noiembrie 2003 a fost racolat şi numit asociat şi administrator al firmei în scopul evitării răspunderii penale ori de altă natură, de către ceilalţi membri ai grupului. În concret, inculpatul B.M.L., în calitate de membru al grupului şi de reprezentant al SC A. SRL Arad (fostă SC B. SA Arad) a participat la înstrăinarea activelor societăţii, respectiv cele trei creanţe în sumă totală de 8.881.398.101 lei din contractele din 30 iunie 2004, din 01 iulie 2004 şi din 30 decembrie 2003

Din declaraţiile inculpaţilor G.V. şi B.M.L. rezultă că cel din urmă a fost desemnat printr-o decizie luată de liderul grupului infracţional, noul reprezentant al societăţii, în scopul menţionat mai sus şi pentru ca inculpatul S.E. să nu mai aibă oficial nici o calitate în firma B. (SC A.P. SA), în momentul în care se va lichida întregul activ al societăţii. În realitate, tot inculpatul S.E. a coordonat întreaga activitate a firmei, lucru demonstrat de faptul că noul administrator şi asociat unic, inculpatul B.M.L., a semnat după preluarea firmei documente prin care s-a cesionat întregul activ al societăţii în favoarea inculpatului S.E. ca persoană fizică sau a altor societăţi controlate de acesta. În susţinerea acestui fapt a fost invocat şi înscrisul sub semnătură privată denumit „Angajament” din data de 02 martie 2004 (vol. I fila 69) încheiat între S.E. în calitate de vânzător şi reprezentant al SC A.P. SRL (fostă SC B. SA) şi G.E. în calitate de cumpărător privind vânzarea - cumpărarea unei semiremorci. Tot în data de 02 martie 2004 se eliberează şi factura de către SC A.P. SRL către SC A.C. SRL, privind semiremO.R.C.a, dar acest document oficial este semnat de inculpatul B.M.L. (vol. I fila 68). Faptul că inculpatul S.E. a reprezentat societatea în această tranzacţie este declarat şi de către martora G.E. (vol.I fila 65-66). Păstrarea în realitate a controlului societăţii de către liderul grupului infracţional şi după cesiunea acesteia către inculpatul B.M.L. rezultă şi din declaraţiile inculpatului G.V. şi ale învinuitului B.D. (vol. VII fila 69-101, 221-227). Din declaraţia inculpatului B.M.L. rezultă că negocierea preluării firmei de către el a făcut-o personal cu inculpatul S.E., iar datorită faptului că el nu are cunoştinţe din domeniul economico-financiar l-a desemnat pe inculpatul G.V. să se ocupe de societate, acesta din urmă rămânând contabilul societăţii (vol. VII fila 132-136).

Inculpata U.L. a fost şi ea racolată în cadrul grupului cu ocazia luării deciziei de către liderul grupului infracţional de a înfiinţa SC A.T.R. SRL Arad, anterior datei de 19 mai 2005, ocazie cu care a fost numită administrator şi i s-au dat 5% din părţile sociale ale societăţii. Iniţial, S.E. i-a precizat inculpatei că va fi reprezentanta firmei o perioadă mai scurtă de timp, până la găsirea unei alte persoane care să ocupe funcţia de administrator, întrucât inculpata era gravidă şi oricum peste o perioadă de timp urma să nască şi să intre în concediu pentru creşterea copilului (vol. VII fila 163-173). Inculpata a fost lăsată în funcţia de administrator al societăţii până la data de 19 octombrie 2004 când a fost înlocuită cu învinuitul C.D.E., fost director în cadrul SC B. SA, anterior numirii având calitatea de jurist la o alta societate a inculpatului, respectiv S. C.SC B.A. SRL Arad.

În concret, inculpata U.L., în calitate de membru al grupului a participat în numele firmei SC A.T.R. SRL la preluarea unei părţi însemnate a activului SC A. SRL Arad (fostă SC B. SA Arad) - respectiv, a creanţelor din contractele de cesiune din 30 iunie 2004, din 01 iulie 2004 şi din 30 decembrie 2003, precum şi a imobilului denumit F.N.C. înscris în C.F. nedefinitivă Arad.

Şi pe inculpata U.L., liderul grupului infracţional, a racolat-o şi introdus-o în grupul infracţional astfel creat de el pentru evitarea răspunderii de orice natură şi pentru ca aceasta să semneze documente şi înscrisuri în numele societăţii. Acest aspect se coroborează şi cu faptul că inculpatul S.E. a controlat iniţial societatea, prin intermediul firmei lui, SC A.T.C.C. SRL, după care ulterior, la data de 20 iunie 2005 a devenit asociat ca persoană fizică( vol. V fila 6-12).

Motivul pentru care inculpatul S.E. a iniţiat şi format acest nou grup infracţional se datorează faptului că în data de 15 octombrie 2003, SC B. SA (SC A.P. SA), la care el era asociat majoritar, a pierdut prin hotărâre definitivă şi irevocabilă procesul civil cu SC T.B. SA la Curtea Supremă de Justiţie, instanţă care prin decizia nr. 3956, rămasă definitivă şi irevocabilă, a admis pretenţiile Societăţii din Bucureşti pentru suma de 6.674.668.099 lei, hotărâre care de la data pronunţării devenea susceptibilă de a fi pusă în executare. (vol. IV fila 10-12 ).

Scopul formării acestui nou grup infracţional a fost, după cum rezultă şi din declaraţia inculpatului G.V., acela de a lichida întreg activul SC B. SA (SC A.P. SA), pentru ca SC T.B. SA să nu îşi poată recupera suma de 6.674.668.099 lei sau după caz, să nu mai aibă ce să execute silit în cazul în care se ajungea la această procedură. Tot din declaraţia inculpatului G.V. mai rezultă că inculpatul S.E. a dispus înstrăinarea întregului activ al societăţii B. pentru ca societatea din Bucureşti să mai recupereze doar „praful de pe tobă” din societate arădeană. (vol. VII fila 69-101).

În data de 16 octombrie 2003, la numai o zi de la pronunţarea hotărârii mai sus amintite, prin actul de dare în plată autentificat la notarul public I.M. din 16 octombrie 2003, încheiat între SC A.T.R. SRL Arad şi SC A.P. SA Arad - continuatoarea societatii SC B.I.E. SRL - imobilul cunoscut sub numele de F.N.C., din C.F. cu caracter nedefinitiv Arad, este transferat pentru suma de 3.500.000.000 lei către prima societate, - şi ea controlată de inculpatul S.E., prin intermediul firmei SC A.T.C.C. SRL fiind tot în proprietatea lui-, valoare net inferioară preţului real al imobilului. (vol. III fila 72-77, 230).

Neseriozitatea preţului este cu atât mai evidentă cu cât acelaşi imobil a fost achiziţionat la data de 07 decembrie 1998 de către SC B.I.E. SRL, devenită ulterior SC B. SA, de la SC A. SA prin contractul de vânzare cumpărare şi prin factura fiscală din 29 decembrie 1998, cu suma de 7.539.600.000 lei. (vol. V fila 192, 70-71).

Pentru întărirea celor afirmate mai sus, au fost prezentate concluziile administratorului şi lichidatorului judiciar SC E. SRL Arad, al SC B. SA, (SC A.P. SA) formulate în acţiunea în anulare (admisă de altfel) a actului de dare în plată mai sus menţionat, înregistrată la Tribunalul Arad cu nr. 6557/12 noiembrie 2004, din care rezultă că „preţul la care a fost înstrăinat imobilul înscris în C.F. nr. 58964 către SC A.T.R. SRL,- fără a se lua în calcul trendul ascendent al pieţei imobiliare, ci doar o corelare cu indicele de inflaţie a preţului iniţial al construcţiilor, aşa cum rezultă din contractul de vânzare - cumpărare încheiat cu SC A. SA în data de 07 decembrie 1998, la preţul de 7.359.600.000 lei, este de 31.869.387.748 lei” (vol. V fila 70-71).

Luănd în considerare şi momentul la care s-a făcut tranzacţia, precum şi faptul că ambele societăţi părţi la tranzacţie erau controlate de inculpatul S.E. direct (SC B. SA - SC A.P. SA) sau indirect ( SC A.T.R. SRL - controlată prin intermediul firmei lui din Insulele C., respectiv A.T.C. - care la data tranzacţiei avea calitatea de asociat majoritar cu 95% din parţile sociale), atunci devine şi mai clar faptul că diminuarea patrimoniului, prin transferul imobilului denumit F.N.C., s-a făcut în frauda creditorilor, în general, şi a creditorului reprezentat de societatea din Bucureşti, în special, faţă de care societatea inculpatului căzuse în pretenţii cu suma de 6.674.668.099 lei.

Analizând natura juridică a instrumentului juridic denumit în literatura de specialitate „dare în plată”(datio în solutum) şi folosit de membrii grupului infracţional ca mijloc de stingere a obligaţiilor, s-a reţinut că acesta apare ca o vânzare cumpărare atunci când prestaţia iniţială a constat în plata unei sume de bani, iar creditorul accepta în locul ei plata unui sau cu un lucru. (Liviu Pop - Teoria Generală a Obligaţiilor, Editura Lumina Lex 1998, pag. 491).

Din factura întocmită cu ocazia tranzacţiei de către SC A.P. SA (B. SA) către SC A.T.R. SRL din 19 noiembrie 2003 în valoare de 3.500.000.000 lei, rezultă că această sumă se datorează de către societatea furnizoare către societatea beneficiare ca efect al notificării cu numărul 1116/16 septembrie 2003 la contractul de cesiune de creanţă (vol.III fila 116). Din facturile emise între aceleaşi persoane juridice prin care s-au înstrăinat o parte din maşinile/utilajele care constituiau aport la capitalul social al SC B. SA (SC A.P. SA), rezultă acelaşi lucru, respectiv că sumele din facturi se datorează de către furnizor beneficiarului ca „suma parţială conform notificare din 16 septembrie 2003 la contractul de cesiune de creanţe”. (vol. V filele 187-214). În consecinţă, tranzacţiei menţionate i se aplică aceleaşi cerinţe şi condiţii de validitate ca şi unei vânzări, inclusiv aspectele relative la seriozitatea preţului şi al momentului încheierii acesteia.

Din punct de vedere al laturii subiective al infracţiunii de bancrută frauduloasă relevante sunt şi documentele în format electronic identificate cu ocazia percheziţiei informatice din 10 iulie 2006 asupra unei unităţi centrale având aplicat sigiliul (vol. VI fila 261-268 ) şi ridicat de organele de urmărire penală cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la 07 iunie 2006 la sediul SC A.T.R. SRL Arad (vol. VI fila 184-230), documente indicate în procesul- verbal din 19 iulie 2006, întocmit cu ocazia listării acestora. Este vorba de un număr de 3 Hotărâri ale SC A.P. SRL, SC A.T.C.C. SRL şi SC A.T.R. SRL. Momentul creării fişierelor care conţin documentele electronice menţionate este 15 octombrie 2003 în jurul orelor 20,00, dată la care SC B. SA (SC A.P. SA) a căzut în pretenţii faţă de SC T.B. SA prin Decizia nr. 3956/2003 a Curţii Supreme de Justiţie, decizie rămasă definitivă şi irevocabilă. (vol. IV fila 10-12).

Din studierea conţinutului Hotărârilor antedatate în zilele de 06 octombrie 2003 (Hotărârea SC A.T.C.C. SRL reprezentată de inculpatul S.E.), 08 octombrie 2003 (Hotărârea SC A.T.R. SRL Arad reprezentată de inculpaţii S.E. şi U.L.) şi 10 octombrie 2003 (Hotărârea SC A.P. SA Arad reprezentată de inculpaţii S.E. şi G.V. precum şi de numiţii B.C., H.M. şi B.A.F.) rezultă că s-a încercat motivarea transferului imobilului din C.F. Arad, acţiune care se dorea, aparent, începută anterior datei de 15 octombrie 2003, când s-a pierdut procesul cu societatea din Bucureşti. Totodată s-a mai observat şi se conturează din ce în ce mai clar un anumit mod de acţiune în firmele patronate sau controlate de liderul grupului infracţional, inculpatul S.E.

În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, grupul condus de inculpatul S.E. a mai transferat de pe SC A.P. SA Arad - continuatoarea societăţii SC B.I.E. SRL-, pe SC A.T.R. SRL Arad, creanţe certe, lichide şi exigibile, pe care cedentul (SC A.P. SA Arad) le avea de încasat de la următoarele persoane juridice: SC M. SA- 6.614.318.470 lei - stabilită prin titlul executoriu format din sentinţa civilă nr. 1222 din 04 mai 2004 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 1502/2001, creanţă cedată la 01 iulie 2004, şi înregistrată la arhiva electronică C.C.I.A. Arad din 16 iulie 2004 (vol. III fila 82-83, 197-203), din care s-a încasat suma de 5.600.000.000 lei, după cum rezultă şi din procesul - verbal încheiat la data de 30 noiembrie 2005 de către reprezentanţii A.N.A.F.-D.G.F.P.Arad (vol.III fila 100-118)- creanţa s-a cesionat prin contractul nr. 33/01 iulie 2004-; SC C.C.C.C.F.B. SA- 1.627.512.307 ROL - stabilită în baza Hotărârii nr. 12/2002 pronunţată de C.A.C. Arad de pe lângă C.C.I.A. Arad în Dosarul nr. 23/A/2001, hotărâre investită cu formulă executorie, creanţă cedată la 30 decembrie 2003-; (vol. III fila 84, 94-96) creanţa s-a cesionat prin contractul din 30 decembrie 2003; SC C.C.C.C.F.B. SA - 639.567.424 lei - stabilită prin titlul executoriu format din sentinţa civilă nr. 1256 din 05 mai 2004 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 5781/2003, creanţă cedată la 30 iunie 2004 (vol. III fila 85, 91-92 )- creanţa s-a cesionat prin contractul din 30 iunie 2004.

La data de 05 iulie 2004, împotriva SC A.P. SRL Arad - continuatoarea societăţii SC B.I.E. SRL- se deschide procedura reorganizării judiciare şi falimentului, urmare a sentinţei civile nr. 1761 emisă de Tribunalul Arad.

La data de 11 aprilie 2005, prin încheierea pronunţată de judecătorul sindic în Dosarul nr. 2089/2004 se deschide procedura efectivă a falimentului faţă de SC A.P. SRL (B. SA).

În momentul transferului acestor creanţe, societatea SC A.T.R. SRL Arad, era administrată de o altă persoană aflată sub controlul inculpatului S.E., respectiv inculpata U.L., iar societatea cedentă de către inculpatul B.M.L., care au şi semnat în numele celor două societăţii contractele de cesiune de creanţe. În acest mod a fost transferată şi,,pusă la adăpost’’ suma de 8.881.398.101 lei pentru a nu putea fi pusă în executare silită de mai multe persoane juridice (D.G.F.P. a Mun. Arad, Primăria Mun. Arad - Direcţia Fiscală, I.T.M.Arad, SC C.C.C.C.F. SA Bucureşti, SC G. SA Cluj-Napoca, SC P. SA Bucureşti - Sucursala Arad, SC P. SRL Nădlac, SC G.M. SRL Arad) care aveau debite de recuperat de la societatea menţionată, unele stabilite prin hotărâri definitive şi irevocabile de circa 13 miliarde lei după cum rezultă din tabelul persoanelor juridice care au depus declaraţii de creanţa la lichidatorul SC A.P. SRL Arad (vol. IV fila 1). Aceste creanţe au fost transferate împreună cu accesoriile lor după cum rezultă din contractele de cesiune de creanţa menţionate mai sus; numai accesoriile creanţei pe care firma SC A.P. SRL Arad o are împotriva SC M. SA putând ajunge la 96.388.420.558 lei.

Ca şi pe inculpatul B.M.L., inculpatul S.E. a racolat-o şi pe inculpata U.L. în cadrul grupului infracţional, doar pentru a reprezenta formal societatea, lucru demonstrat şi de faptul că aceste contracte i-au fost aduse spre semnare la domiciliul acesteia, întrucât se afla în concediu de maternitate, în realitate, inculpatul S.E. fiind cel care conducea activitatea societăţii.

La data de 05 iulie 2004, împotriva SC A.P. SRL Arad - continuatoarea societăţii SC B.I.E. SRL - a fost deschisă procedura reorganizării judiciare şi falimentului, urmare a sentinţei civile nr. 1761/2004 emisă de Tribunalul Arad. (vol. III fila 67-69). Aceasta este doar data oficială de deschidere a procedurii de reorganizare judiciară şi a falimentului societăţii pentru că, în fapt, soarta societăţii B. (SC A.P. SA) a fost decisă de inculpatul S.E. încă din 2003, când a început transferul tuturor activelor societăţii, în favoarea altor societăţi controlate de el, respectiv a sa personal. Acţiunea de lichidare a activului societăţii s-a derulat şi pe parcursul anului 2004.

La data de 01 iulie 2004 s-a încheiat contractul de cesiune de creanţă litigioasă nr. 33 (vol. III fila 82-83) înregistrat la arhiva electronică din cadrul C.C.I.A. Arad din 16 iulie 2004, prin care se cesionează şi un pretins debit de 7.825.300 euro (297,103 miliarde lei) al SC A.P. SA Arad - continuatoarea societăţii SC B.I.E. SRL-, debit care ar fi trebuit plătit firmei inculpatului S.E. din Insulele C., A.T.C., tot către SC A.T.R. SRL , societate la care A.T.C. este asociat majoritar. Având în vedere aceste aspecte rezultă în mod evident că acest debit a fost creat de inculpatul S.E., sprijinit de ceilalţi membri ai grupului infracţional în scopul de a înfăţişa o datorie fictivă în sarcina societăţii, care intrase în procedura de reorganizare şi lichidare judiciară şi pentru a reprezenta un fel de garanţie pentru acesta, în caz că lichidatorul judiciar reuşeşte să anuleze în instanţă actele prin care s-au transferat activele SC A.P. SA Arad - continuatoarea societăţii SC B.I.E. SRL către SC A.T.R. SRL Arad.

Datoria de 7.825.300 euro (297,103 miliarde lei) a SC A.P. SA Arad către firma SC A.T.C.C. SRL se leagă de notificarea din 16 septembrie 2003 şi de un alt contract de cesiune de creanţe indicate pe facturile mai sus amintite, ca temei de neplată a bunurilor facturate (activul F.N.C. - maşinile/utilajele aportate la capitalul social al SC B. SA) de SC B. SA (SC A.P. SA) către SC A.T.R. SRL Arad. (vol. III filele 111-117 ).

Tot în acest cadru a mai fost înscrisă şi acţiunea de înstrăinare în anul 2003 a unui nr. de 44 bunuri mobile auto, respectiv capuri tractoare, autospeciale, semiremorci către: SC B.B.S. SRL Cluj-Napoca, Jud. Cluj, SC R.T. SRL Nusfalău, Jud. Salaj, SC E. SRL Panic, Jud. Salaj, SC R.C. SRL Cluj-Napoca, Jud. Cluj, SC L.F.C. SRL Bălăști, Jud. Gorj, SC E. SRL Miresu Mare, Jud. Maramures, SC E.C. SRL Breaza, Jud.; Suceava ; S.E. din Huedin, Jud. Cluj, B.C. din Paniceni, Jud. Cluj, P.A. din Cluj-Napoca, Jud. Cluj şi C.E.T. din Cluj-Napoca, Jud. Cluj, cu preţul total de 376.312 euro şi 99.500.000 lei, deşi aceste bunuri mobile auto sunt importate în România în regim suspensiv de plata a taxelor vamale.

În concluzie, de pe SC A.P. SA Arad a fost transferat activul societăţii în totalitate, respectiv bunuri şi creanţe certe lichide şi exigibile, fără a mai lua în consideraţie activul denumit F.N.C. şi, totodată, societăţii i-au mai fost create datorii fictive de 7.825.300 euro.

În legătură cu datoria de 7.825.300 euro - 297,103 miliarde lei s-au reţinut următoarele:

În anul 1992 S.E. înfiinţează SC B.I.E. SRL devenită ulterior, SC B. SA, societate pe care o controlează şi a cărei activitate o coordonează în totalitate de la înfiinţare şi până la intrarea acesteia în lichidare judiciară, chiar dacă în perioada 1997-2000 şi din anul 2003 până la intrarea în lichidare oficial, societatea a fost reprezentată de numiţii V.A.C. şi, respectiv, de inculpatul B.M.L.

În anul 1997, inculpatul S.E. a înfiinţat firma A.T.C. (C.), societate înregistrată la Registratorul Companiilor din Insulele C. din 26 sept.1997 cu precizarea că deţinătorul înregistrat a 100 (una suta) părţi sociale conform contractului de societate şi actului de constituire a unei societăţi pe acţiuni, este S.E. domiciliat în Behlenstrasse Aschaffenburg Germania, după cum rezultă din certificatul de înmatriculare al acestei societăţi şi traducerea legalizată din limba engleză (vol. V filele 1-5).

Totodată, în anul 2003 susnumitul inculpat a înfiinţat SC A.T.R. SRL Arad, având nr. de înregistrare prin cererea de înmatriculare din 10 februarie 2003 având următorii asociaţi: U.L. - asociat având 5% din totalul părţilor sociale şi administrator şi b) A.T.C. (C.) având 95% din totalul părţilor sociale iar ulterior prin cererea de menţiuni din 19 octombrie 2004 se revocă din funcţia de administrator U.L. şi se numeşte în funcţie C.E.D.

Între SC A.P. SRL (fosta SC B.I.E. SRL) şi societatea A.T. s-a încheiat contractul de închiriere fără număr din data de 01 martie 1997 în care părţile contractante sunt: locator - A.T., având sediul în Germania, Aschaffenburg, Behlenstr, reprezentată prin S.E. în calitate de proprietar; locatar - SC B.I.E. SRL, reprezentată prin V.A.C.. (vol. III fila 217-223).

Conform art. 1 din contract, obiectul acestuia îl constituie “obţinerea folosinţei utilajelor/maşinilor menţionate în anexe, în ordinea importării lor temporare de la proprietar, iar potrivit art. 4 din acelaşi contract, SC B.I.E. SRL, în calitate de chiriaşi se obliga să achite proprietarului A.T. chiria de 2.500 DM/lună/utilaj pentru o sarcină utilă a utilajului între 7 tone şi 20 tone exclusive şi chiria de 7.000 DM/lună/utilaj pentru sarcina utilă a utilajului intre 20 tone şi 35 tone exclusiv.

Ulterior încheierii contractului sus menţionat s-au încheiat o serie de acte adiţionale: prin actul adiţional încheiat în 25 iulie 1997 se modifică cuantumurile chiriei lunare a utilajelor; de asemenea, prin acte adiţionale încheiate în datele de 01 iunie 1998, şi 25 februarie 1999 se majorează chiria utilajelor, respectiv, se prelungeşte durata contractului pana la 01 ianuarie 2004; prin actul adiţional din 12 noiembrie 1999 se stipulează că plata chiriei restante în cuantum de 3.134.119 DM plus penalităţile de întârziere se va face până la 31 mai 2003; prin actul adiţional din 17 noiembrie 1999 părţile au convenit că dintr-o eroare de redactare A.T. apare în contractul de închiriere ca având sediul în Germania, Aschaffenburg, menţionând ca A.T. are sediul în George Town, Grand C. şi reprezentanţă în Germania, Aschaffenburg, Behlenstr.

Din declaraţia inculpatului G.V., precum şi din notele explicative dată în faţa comisarilor Gărzii Financiare Centrale rezultă că actele adiţionale care au înscrise datele de 01 iunie 1998, 25 februarie 1999, 12 noiembrie 1999 şi 17 noiembrie 1999, au fost întocmite în fapt, în anul 2003, iar semnătura de pe ele, ca reprezentant al SC B.I.E. SRL Arad (devenită ulterior B. SA) deşi seamănă cu a sa, nu îi apartine. Totodată, inculpatul mai declară că toate aceste înscrisuri (contract de închiriere, acte adiţionale, facturi şi alte documente) au fost emise în numele A.T. din Germania. (vol. VII fila 69-101).

Aceleaşi aspecte le susţine şi martorul V.A.C. în declaraţia dată şi în nota explicativă dată în faţa comisarilor din cadrul Gărzii Financiare Centrale. (vol. I fila 61-66).

Ulterior, se încheie contractul de cesiune de creanta din 16 septembrie 2003 între A.T.C. (C.) - reprezentată de inculpatul S.E., în calitate de cedent - şi SC A.T.R. SRL Arad - reprezentată de inculpata U.L., în calitate de cesionar- contract prin care se cesionează creanţa de 297.103.165.100 lei reprezentând contravaloarea a 7.825.300 euro, ce constituie datoria totală a debitorului cedat - SC A.P. SRL S.A. Arad - reprezentată de inculpatul G.V., fată de A.T.C. (vol. III fila 111-118). Cu ocazia audierii, inculpaţilor U.L. şi G.V. li s-a prezentat versiunea tradusă legalizat a contractului amintit, iar aceştia declară că nu au văzut exemplarul în limba engleză al contractului şi nu au semnat un asemenea contract.

Conform art. 2 din respectivul înscris, această datorie a societăţii SC A.P. SA (fosta SC B.I.E. SRL) a rezultat din punctajul comun efectuat de către cedent (A.T.C. C.) şi debitorul cedat (SC A.P. SRL S.A.). Punctajul este prezentat detaliat în tabelul anexa la acest contract. (vol. III fila114).

Acest punctaj comun, după cum rezultă din declaraţia inculpatului G.V. a fost făcut de el pe calculator în anul 2003, din dispoziţia lui inculpatului S.E., ordinul fiind dat în momentul în care liderul grupului infracţional a aflat că va pierde procesul cu S.C.T. Bucureşti şi va cădea în pretenţii cu peste 6,5 miliarde lei, scopul fiind acela de a crea un debit cât mai mare al SC B. SA (SC A.P. SA) faţă de firma lui din Insulele C.. Tot la aceeaşi dată şi în acelaşi mod, au fost întocmite pe calculator şi o parte din facturile fiscale care sunt centralizate în punctajul comun prezentat, după care acestea au fost semnate de către inculpatul S.E.. În anul 2003 au fost făcute pe calculator, la sediul SC B. SA (SC A.P. SA SA ) din Arad, de către inculpatul G.V. doar facturile din punctaj:, antedatată la 31 iulie 1998;, antedatată la 31 august 1998;, antedatată la 30 septembrie 1998;, antedatată la 31 octombrie 1998;, antedatată la 30 noiembrie 1998;, antedatată la 31 decembrie 1998 şi 10087, din 16 septembrie 2003, reprezentând diferenţe chirii pe echipament şi penalităţi ( vol. III filele 120-191).

Pe lângă cele 7 facturi întocmite în anul 2003, inculpatul G.V., tot din dispoziţia inculpatului S.E., a mai creat tot pe calculator la sediul din Arad al SC B. SA un număr de 16 facturi din punctajul comun prezentat, reprezentând chirii pe echipamente şi anume: antedatată la 31 august 1998; antedatată la 30 septembrie 1998; antedatată la 31 octombrie 1998; antedatată la 30 noiembrie 1998; antedatată la 31 decembrie 1998; antedatată la 31 ianuarie 1999; antedatată la 31 ianuarie 1999; antedatată la 28 februarie 1999; antedatată la 31 martie 1999; antedatată la 30 aprilie 1999; antedatată la 31 mai 1999; antedatată la 30 iunie 1999; antedatată la 31 iulie 1999; antedatată la 31 august 1999; nr. 60 antedatată la 30 septembrie 1999; nr. 63 antedatată la 31 octombrie 1999; nr. 67 antedatată la 30 noiembrie 1999; (vol. III filele120-191).

Din punctajul comun întocmit în 2003, o singura factură nu a fost antedatată, fiind creată în 31 iulie 1998, respectiv factura, în baza căreia s-au operat şi plăţi externe. Practic, din luna iulie 1998, din dispoziţia inculpatului S.E. s-au stopat plăţile externe efectuate în perioada martie 1997 - iulie 1998.

Din declaraţia inculpatului G.V. rezultă că facturile create în 2002 au fost folosite de inculpatul S.E. în cadrul unui proces civil intentat de SC B. SA Arad SC M. SA Moldova Nouă, Jud. Caraş - Severin, în care i se pretindeau acestei societăţi unele debite, iar acestea, împreună cu cele create în 2003, au fost incluse în punctajul comun amintit pentru a înfăţişa artificial un debit cât mai mare al SC B. SA ( SC A.P. SA) faţă de firma sa din Insulele C. Totodată, liderul grupului infracţional a mai urmărit, având în vedere şi faptul ca tot el a decis introducerea SC B. SA în faliment, crearea acestei datorii fictive în sarcina societăţii, pentru a fi un fel de garanţie pentru acesta, în caz că lichidatorul judiciar reuşea să anuleze în instanţă actele prin care s-au transferat activele SC A.P. SA Arad - continuatoarea societăţii SC B.I.E. SRL - către SC A.T.R. SRL Arad, situaţie în care devenea, prin intermediul firmei SC A.T.C.C. SRL, principalul creditor al societăţii. (vol. VII fila 69-10).

Inculpatul G.V. în declaraţia sa ( vol. VII fila 69-101) şi în Nota explicativă dată în faţa comisarilor Gărzii Financiare Centrale Bucureşti a susţinut că suma de 297.103.165.100 lei a fost înregistrată în contabilitatea societăţii în anul 2003, în conturile 6711 şi 612. În cont au fost înregistrate penalităţile în cuantum de 236.262.965.041 lei din factura externă din 16 septembrie 2003 (vol. III fila 120-121), iar în contul 612 s-a evidenţiat suma de 60.840.200.059 lei, rezultând din celelalte facturi din punctajul comun aferent contractului de cesiune 1115/16 septembrie 2003 (vol. III fila 114, 122-191). Aceste aspecte rezultă din studierea balanţei de verificare a societăţii pe luna decembrie 2003 (vol. IV fila 223-226), din bilanţul societăţii pe anul 2003 şi din raportul de gestiune (vol. IV filele 203-228), documente întocmite şi semnate de inculpatul B.M.L.. În acest mod inculpatul B.M.L. a participat împreună cu inculpatul S.E. şi G.V. la prezentarea în registrele şi în situaţia financiară a SC A.P. SRL (fostă B. SA) a unor sume nedatorate în scopul majorării artificiale a debitelor societăţii şi în scopul fraudării creditorilor societăţii.

D in declaraţia din 06 iunie 2006 dată de martorul V.A.C., rezultă că acesta nu a primit nici o sumă de bani cu ocazia cesionarii capitalului social în valoare de peste 3,2 miliarde lei către S.E. şi către ceilalţi asociaţi, deoarece în calităţile deţinute anterior în firmă, de asociat unic şi administrator, şi ca urmare a derulării contractului de închiriere, firma SC B.I.E. SRL (devenită ulterior SC B. SA) avea datorii față de A.T. din Germania, societate aflată în proprietatea inculpatului S.E. Această datorie provenea din neplata parţiala a sumelor datorate cu titlu de chirie ca urmare a contractului încheiat la 01 martie 1997, obligaţie care la data cesiunii acţiunilor din 30 martie 2000 şi prin cesiunea gratuită a acestora cu titlu de dare în plată, s-a stins în totalitate (vol.III fila 61-66, vol. V fila 109, 121). Acest aspect rezultă şi din actul adiţional din data de 30 martie 2000 al SC B. SA Arad. (vol. III fila 121). Martorul V.A.C. declară că aşa s-a înţeles cu inculpatul S.E. cu ocazia cesionării societăţii, ca datoriile dintre cele două părţi rezultate din contractul de închiriere din 01 martie 1997 să se stingă în totalitate.

Dintr-un număr de 19 dispoziţii de plată valutare externe (anexate) şi un număr de 30 facturi externe reprezentând chirie utilaje din perioada 29 aprilie 1997-31 iulie 1998 având drept beneficiar SC B.I.E. SRL s-a constatat că societatea a achitat suma totala de 1.617.251,6 DM din care, în anul 1997, suma de 594.480 DM, iar în anul 1998 suma de 1.022.771.6 DM.

Achitarea s-a efectuat din contul societăţii deschis la SC W.B. SA Arad în diverse conturi deschise la diferite bănci din Germania şi menţionate în documentele de plată.

În realitate, toate facturile emise de A.T. Germania şi SC A.T.C.C. SRL în perioada 1997-2003, cât şi alte înscrisuri, s-au întocmit la sediul societăţii din SC B.I.E. SRL Arad. Totodată cele 30 de facturi externe reprezentând contravaloarea chiriei utilajelor în perioada 29 aprilie 1997-31 iulie 1999 au fost înregistrate în contul de cheltuieli 612 “Cheltuieli cu redevenţele, locaţiile de gestiune şi chiriile” în anii 1997 şi 1998.

S-a concluzionat că debitul din punctajul comun este în realitate fictiv, el fiind creat din dispoziţia liderului grupului infracţional organizat, inculpatul S.E.

Din totalul datoriei de 297.103.165.100 lei, suma de 236.262.965.041 lei reprezintă conform aceluiaşi “Punctaj datorii” penalităţile de întârziere stabilite în baza facturii din 16 septembrie 2003, iar diferenţa între sumele mai sus menţionate, respectiv 60.840.200.059 lei, o constituie chirii şi diferenţe de chirii facturate în baza unui număr de 23 facturi din perioada 31 iulie 1998-31 octombrie 1999.

În conformitate cu prevederile art. 27 din Legea nr. 414/2002 şi a pct. 27.1 din H.G. nr. 859/2002, întreprinderile SC A.P. SRL (fostă SC B.I.E. SRL) şi SC A.T.C.C. SRL sunt considerate întreprinderi asociate, întrucât inculpatul S.E. a participat la conducerea întreprinderii rezidente (SC B.I.E. SRL).

Din convenţia denumită „promisiune bilaterală de vânzare cumpărare”din 08 februarie 2003 încheiată în numele firmei inculpatului S.E., SC A.T.C.C. SRL , semnată de către liderul grupului infracţional, rezultă clar atât intenţia de vânzare a bunurilor, cât şi faptul că inculpatul S.E., în plan subiectiv, a asociat firma sa din Insulele Caiman cu SC A.P. SRL (fosta B. SA) şi invers (vol. I fila 240). Practic, inculpatul S.E. s-a folosit de firma din Insulele C. ca de un paravan pentru evitarea răspunderii penale şi pentru a desăvârşi activitatea infracţională. În realitate, liderul grupului infracţional, inculpatul S.E., s-a folosit doar de numele acestei firme, activitatea derulată în numele ei făcându-se în fapt tot la sediul SC B. SA (SC A.P. SA) din Arad.

De asemenea, între SC A.T.R. SRL şi SC A.T.C.C. SRL exista raportul de asociere (societate mama şi fiică) întrucât întreprinderea din statul C. participa la conducerea întreprinderii rezidente SC A.T.R. SRL. De asemenea, s-a constatat că cesiunea datoriei SC A.P. SRL (debitor cedat) faţă de SC A.T.C.C. SRL (cedent) către SC A.T.R. SRL din contractul de cesiune de creanţă din septembrie 2003 nu este reală, împrejurare demonstrată de faptul că: între SC A.T.C.C. SRL şi SC A.P. SRL (fosta SC B.I.E. SRL) nu au existat relaţii comerciale, întrucât contractul de închiriere din 01 martie 1997 s-a încheiat intre A.T. Germania şi SC B.I.E. SRL; SC A.T.C.C. SRL s-a înfiinţat la data de 26 septembrie 1997, ulterior datei de 01 martie 1997, data încheierii contractului de închiriere; facturile reprezentând chirie şi respectiv, diferenţe de chirie datate în anii 1998 şi 1999 au fost întocmite în fapt în anul 2003 la Arad, fiind semnate şi stampilate de către inculpatul S.E.; existenţa fictivă a punctajului datoriei între SC A.T.C.C. SRL şi SC A.P. SRL, întrucât facturile de chirie şi penalităţi au fost întocmite pe calculator de către inculpatul G.V., contabil şef şi administrator la SC B.I.E. SRL, la indicaţia inculpatului S.E., în vederea revendicării sumei de 297.103.165.100 ROL de la SC M. SRL Moldova Noua; majorarea artificială a datoriilor către SC A.T.C.C. SRL şi diminuarea până la zero a activelor societăţii astfel încât creditorii sa nu mai aibă nimic de recuperat; la 30 martie 2000 când s-a efectuat preluarea societăţii SC B.I.E. SA de la martorul V.A.C. de către inculpatul S.E. cu titlu gratuit, datoriile restante existente ca urmare a neplăţii parţiale a contractului de închiriere încheiat între părţi la 01 martie 1997 s-au stins în totalitate prin următoarele acte adiţionale încheiate, în realitate, în anul 2003 : antedat 25 februarie 1999 prin care se majorează chiria utilajelor, respectiv se prelungeşte durata contractului pana la 01 ianuarie 2004 (vol. III fila 217-223 ); antedatat 12 noiembrie 1999 prin care se stipulează ca plata chiriei restante în cuantum de 3.134.119 DM plus penalităţile de întârziere se va face până la 31 mai 2003 (vol. III fila 217-223 ); antedatat 17 noiembrie 1999 prin care părţile au convenit că dintr-o eroare de redactare, A.T. apare în contractul de închiriere ca având sediul în Germania, Aschaffenburg, menţionând că A.T. are sediul în George Town, Mary Street, Grand C. şi reprezentanţă în Germania, Aschaffenburg, Behlenstr (vol. III fila 217-223 ); nu s-a încercat altceva decât să dea o aparenţă de legalitate creării debitului de 297.103.165.100 lei reprezentând contravaloarea a 7.825.300 euro, care a fost înregistrat în contabilitatea SC B. SA (SC A.P. SA) în contul din bilanţul contabil al exerciţiului financiar 2003; contractul de cesiune de creanţă din 16 septembrie 2003 încheiat între A.T.C. (C.) - reprezentată de inculpatul S.E., în calitate de cedent şi SC A.T.R. SRL Arad - reprezentata de inculpata U.L., nu a fost semnat de către aceasta din urmă, după cum rezultă din declaraţia acesteia (vol. VII fila 163-173).

Prin actul adiţional antedatat 17 noiembrie 1999, s-a încercat de către liderul grupului infracţional inculpatul S.E., asimilarea denumirilor firmelor A.T. din Germania (în numele căreia inculpatul a semnat contractul de închiriere din 01 martie 1997) cu firma SC A.T.C.C. SRL din Insulele C. (în numele căreia inculpatul a pretins în fapt debitul de 297.103.165.100 lei reprezentând contravaloarea a 7.825.300 euro, din contractul de cesiune de creanţe din 16 septembrie 2003 şi din notificarea din 16 septembrie 2003) deşi, acest lucru nu era posibil datorită faptului că la data încheierii contractului de închiriere din 01 martie 1997 între A.T. din Germania şi SC B.I.E. SRL Arad, firma din Insulele C. nu exista, ea înfiinţându-se după circa 7 luni, la 26 septembrie 1997.

Faţă de cele mai sus arătate s-a reţinut că grupul infracţional condus de inculpatul S.E. a urmărit ascunderea şi transferul majorităţii activului societăţii în scopul diminuării aproape în totalitate a valorii acestuia şi al fraudării creditorilor societăţii în special, SC T.B. SA şi în general, a tuturor celorlalţi creditori, printre care şi autorităţile vamale.

În esenţă, infracţiunea de bancrută frauduloasă prev. de art. 276 lit. a) din Legea nr. 31/1990 modificată şi republicată (art. 143 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 85/2006, în noua reglementare) reţinută în sarcina inculpaţilor S.E., G.V., U.L. şi B.M.L., ca infracţiune mijloc, constă în aceea că susnumiţii au ascuns părţi însemnate din activul SC A. SA Arad, (fostă SC B. SA Arad) respectiv au transferat 3 creanţe certe, lichide şi exigibile în sumă totală 8.881.398.101 lei din contractele din 30 iunie 2004, din 01 iulie 2004 şi din 30 decembrie 2003, şi imobiul denumit F.N.C. înscris în C.F. nedefinitivă Arad, toate pe numele firmei SC A.T.R. SRL au înfăţişat datorii fictive şi au prezentat în evidenţele contabile ale societăţii B. SA Arad sume nedatorate de 297.103.165.100 lei reprezentând contravaloarea a 7.825.300 euro, din care 60.840.200.059 lei - echivalent a 1.602.450 euro- reprezentând chirii sau diferenţe chirii pe echipament, iar 236.262.965.041 lei - echivalent a 6.222.850,5 euro - cu titlu de penalităţi de întârziere rezultate din contractul de cesiune de creanţă din 01 iulie 2004 încheiat între SC A. SRL Arad şi SC A.T.R. SRL Arad, precum şi din contractul de cesiune de creanţă din 16 septembrie 2003 încheiat între SC A.T.C.C. SA şi SC A.T.R. SRL) săvârşite în vederea diminuării aparente a valorii activelor SC B. SA ( SC A.P. SA) SC şi SC A.T.R. SRL Arad. Sumele nedatorate, în realitate, au mai fost înregistrate şi în contabilitatea SC B. SA (SC A.P. SA).

Totodată liderul grupului infracţional, inculpatul S.E., a transferat 95% din acţiunile SC A.E. SRL Nădlac jud. Arad, de la SC B. SA ( SC A.P. SA), pe numele său.

Analizând opiniile formulate în literatura de specialitate şi jurisprudenţă referitoare la elementele infracţiunii de bancrută frauduloasă prev. de art. 276 lit. a) din Legea nr. 31/1990 modificată şi republicată (art. 143 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 85/2006, în noua reglementare), s-a reţinut că: în modalităţile prev. la lit. a) este necesară existenţa încetării plăţilor şi nu existenţa falimentului, deşi din conţinutul textului legal nu rezultă în mod expres acest lucru, cerinţa decurge din însuşi înţelesul noţiunii de bancruta frauduloasă; starea de încetare a plăţilor sau falimentul de fapt mai este denumită şi insolvenţă comercială, iar starea de încetare a plăţilor intervine după 30 de zile de la data neplăţii unei creanţe certe, lichide şi exigibile; forma de vinovăţie cerută de lege pentru existenţa infracţiunii de bancrută frauduloasă este intenţia directă şi în situaţiile prevăzute de lege la litera „a” şi,,b’’ întrucât ea se comite în vederea „diminuării aparente a valorii activelor”, intenţia fiind calificată prin scop; în modalităţile prev la lit. a) şi b) acţiunile de la elementul material, pot fi anterioare, concomitente sau ulterioare ivirii stării de încetare a plăţilor, infracţiunea de bancrută frauduloasă se consumă în momentul încetării plăţilor în cazul în care acţiunile imputabile subiectului activ sunt anterioare încetării plăţilor, sau la data comiterii acestor acţiuni când ele sunt ulterioare încetării plăţilor; în cazul modalităţii „înfăţişării de datorii inexistente…” este vorba de o infracţiune de pericol, legea neprevăzând necesitatea producerii unei urmări materiale directe şi imediate, practic urmarea socialmente periculoasă constând într-o stare de pericol pentru buna desfăşurare a activităţii societăţilor comerciale.

Raportând speţa prezentată la dispoziții legale susmenționate, s-a reținut că toate aceste cerinţe sunt îndeplinite, atât cele ce ţin de latura obiectivă cât şi de latura subiectivă a infracţiunii. Astfel: momentul în care a intervenit încetarea plăţilor SC B. SA se identifică la 30 noiembrie 2003, deci la 30 de zile de la refuzul neîntemeiat al liderului grupului infracţional organizat, inculpatul S.E., de a plăti către SN C. SA Bucureşti suma 6.674.668.099 lei cu care căzuse în pretenţii această societate şi la care era obligat prin Hotărârea definitivă şi irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie şi Casaţie nr. 3956 din 15 octombrie 2003, decizie care de la data pronunţării devenea susceptibilă de a fi pusă în executare; acţiunile ce compun elementul material al infractiunii de bancrută frauduloasă, în modalitatea ascunderii activului societăţii, sunt anterioare şi ulterioare datei de 30 noiembrie 2003, în funcţie de datele la care s-au făcut transferurile de active; infracţiunea de bancrută frauduloasă, în modalitatea ascunderii activului societăţii se consumă la data la care s-a constatat oficial falimentul societăţii - respectiv 11 aprilie 2005; forma de vinovăţie este intenţia directă, lucru demonstrat de premeditarea infracţiunilor de către liderul grupului infracţional, inculpatul S.E. şi de modul de comitere a ei.

Infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. s-a reținut că s-a comis prin aceea că inculpații S.E., G.V., U.L. şi B.M.L. au indus în eroare cu intenţie directă SC C.C.C.C.F. SA Bucureşti prin transferul activului societăţii SC A. SA Arad (fostă SC B. SA Arad), respectiv cele 3 creanţe în valoare totală 8.881.398.101 lei din contractele din 30 iunie 2004, 33/01 iulie 2004 şi 298/30 decembrie 2003, şi imobilul denumit F.N.C. înscris în C.F. nedefinitivă Arad, la o zi după pronunţarea Deciziei definitive şi irevocabile nr. 3956 din 16 octombrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, Dosar nr. 2357/2003, în scopul evitării plăţii unei creanţe devenită astfel titlu executoriu, de 6.674.668.099 lei şi prin acelaşi mod de operare au indus în eroare cu intenţie indirectă un număr de 8 persoane juridice, publice şi private juridice ( D.G.F.P. a Mun.Arad, Primăria Mun. Arad - Direcţia Fiscală, I.T.M.Arad, SC C.C.C.C.F. SA Bucureşti, SC G. SA Cluj-Napoca, SC P. SA Bucureşti - Sucursala Arad, SC P. SRL Nădlac, SC G.M. SRL Arad) ce au depus declaraţii de creanţă la lichidatorul judiciar al SC A. SRL Arad (fostă SC B. SA Arad), SC E. SRL Arad, cauzându-le o pagubă în valoare totală de 6.166.576.403 lei. (vol. IV fila 1-99 ).

Infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată şi republicată, ce nu face obiectul grupului infracţional organizat, ci este distinctă şi reţinută numai în sarcina inculpaţilor S.E. şi G.V., ca infracţiune scop, constă în aceea că susnumiţii, în calitate de reprezentanţi ai SC A.P. SA Arad (fostă SC B. SA Arad) şi SC A.T.R. SRL Arad, au transferat bunuri ale SC A.P. SA Arad (fostă SC B. SA Arad) - activul denumit F.N.C. înscris în C.F. nedefinitivă Arad la un preţ mult subevaluat şi cele 3 creanţe în sumă totală de 8.881.398.101 ROL lei din contractele din 30 iunie 2004, din 01 iulie 2004 şi 298/30 decembrie 2003, către SC A.T.R. SRL Arad cunoscând că provin din săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă, prev. de art. 276 lit. a) din Legea nr. 31/1990 modificată şi republicată, în scopul disimulării originii ilicite a acestora şi pentru a se evita executarea silită a lor de către creditori. Inculpatul S.E. controla SC A.T.R. SRL Arad prin intermediul firmei sale SC A.T.C. din insulele C., societate de off-shore aflată într-o zonă cunoscută ca,,paradis fiscal".

Din creanţa de 6.614.318.470 lei din contratul de cesiune de creanţă din 01 iulie 2004 s-a încasat suma de 5.600.000.000 lei pe SC A.T.R. SRL Arad de la SC M. SA, după cum rezulta şi din procesul verbal încheiat la data de 30 noiembrie 2005 de către reprezentantii A.N.A.F.- D.G.F.P.Arad (vol. III fila 100-118 ). Suma a fost înregistrată în contul societăţii SC A.T.R. SRL Arad în cont.

III. Al treilea grup infracţional organizat a fost creat de inculpatul S.E. în anul 2003, grup la care au aderat inculpaţii G.V. şi B.M.L. şi care a avut ca finalitate diminuarea aparentă a capitalului social al SC A.P. SA Arad. Susnumiții inculpați, în calitate de foşti şi actuali reprezentanţi ai SC A. SA Arad (fostă SC B. SA Arad) s-au constituit într-un grup infracţional organizat şi au acţionat în mod coordonat în scopul comiterii unei infracţiuni grave (bancrută frauduloasă) pentru a obţine direct beneficii financiare şi materiale.

Inculpatul S.E. a iniţiat şi constituit grupul infracţional organizat, iar inculpaţii B.M.L. şi G.V., în calitate de membrii, au aderat şi sprijinit sub orice formă existenţa acestui grup. Liderul grupului infracţional organizat era inculpatul S.E., care coordona toate activităţile ilicite şi era principalul beneficiar al produsului rezultat din comiterea infracţiunii; inculpatul G.V. s-a ocupat de întocmirea documentelor contabile necesare şi a reprezentat firma B. SA în majoritatea raporturilor avute cu terţii, până la data de 07 noiembrie 2003, în virtutea calităţii de administrator, iar ulterior, în baza unei procuri de reprezentare date de inculpatul B.M.L.; inculpatul B.M.L., în calitate de membru al grupului şi nou asociat unic, respectiv administrator al SC A. SRL Arad (fostă SC B. SA Arad), din data de 07 noiembrie 2003 a fost racolat ulterior şi numit asociat şi administrator al firmei în scopul evitării răspunderii penale ori de altă natură, de către ceilalţi membri ai grupului. În realitate, după cum rezultă şi din declaraţia inculpatului G.V., inculpatul B.M.L. a fost desemnat noul reprezentant al societăţii în scopul menţionat mai sus şi pentru ca S.E. să nu mai aibă oficial nici o calitate în firma B. (Autoprest 2003) în momentul în care se va lichida întregul activ al societăţii.

În fapt, tot S.E. a coordonat întreaga activitate a societăţii B. lucru demonstrat de faptul că noul administrator şi asociat unic, inculpatul B.M.L. a semnat după preluarea firmei documente prin care s-a cesionat întregul activ al societăţii în favoarea inculpatului S.E., ca persoană fizică sau a altor societăţi controlate de acesta. În acest sens s-a făcut referire şi la înscrisul sub semnătură privată denumit „Angajament” din data de 02 martie 2004 (vol. I fila 69) între S.E. în calitate de vânzător şi reprezentant al SC A.P. SRL (fostă SC B. SA) şi G.E. în calitate de cumpărător privind vânzarea - cumpărarea unei semirem O.R.C. Tot în data de 02 martie 2004 se eliberează şi factura de către SC A.P. SRL către SC A.C. SRL, privind semirem O.R.C., dar acest document oficial este semnat de inculpatul B.M.L. (vol. I fila 68 ). Faptul ca inculpatul S.E. a reprezentat societatea în această tranzacţie este declarat şi de către martorul G.E. (vol. I fila 65-66). Păstrarea în realitate a controlului societăţii de către liderul grupului infracţional şi după cesiunea acesteia către inculpatul B.M.L. rezultă şi din declaraţiile inculpatului G.V. şi ale învinuitului B.D. (vol. VII fila 69-101, 221-227).

Din declaraţia inculpatului B.M.L. rezultă că negocierea preluării firmei pe numele lui a făcut-o personal cu inculpatul S.E. însă, datorită faptului că el nu are cunoştinţe în domeniul economico-financiar, liderul grupului infracţional, inculpatul S.E., l-a desemnat pe inculpatul G.V. să se ocupe de societate în calitate de contabil, pentru a avea tot timpul controlul asupra SC A.P. SRL (fostă B. SA) şi ca persoană de încredere care să semneze pe documente oficiale în raporturile cu terţii. După cum rezultă din actul adiţional din data de 17 mai 2004, prin care s-a diminuat capitalului social al SC A. SRL Arad (fostă B. SA ARAD), inculpatul G.V. beneficia şi de o procură de reprezentare a societăţii, dată de inculpatul B.M.L. (vol. III fila 48 ).

Faptul că tot liderul grupului infracţional, inculpatul S.E., reprezenta SC A.P. SRL Arad, deşi formal o cesionase pe numele inculpatului B.M. la data de 07 noiembrie 2003, mai este demonstrat şi de adresa semnată de acesta în numele societăţii şi înregistrată la Biroul Vamal Arad la data de 02 decembrie 2003 (vol. I fila 207).

La numai 10 zile de la preluarea tuturor părţilor sociale ale societăţii la data de 17 noiembrie 2003, prin Hotărârea nr. 5/2003 inculpatul B.M.L. a dispus diminuarea aparentă a capitalului social al firmei B. SA, devenită SC A.P. SRL, de la valoarea de 3.219.000.000 lei la 2.000.000 lei, deşi 12 maşini/utilaje (din cele 49 care fac obiectul cauzei) din bunurile ce constituiau aport la capitalul social erau deja înstrăinate de către foştii reprezentanţi ai societăţii, inculpaţii S.E. şi G.V., prin intermediul mai multor convenţii denumite promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare simulate (în realitate, fiind vorba de contracte translative de proprietate, bunurile fiind predate şi preţul achitat integral). În baza Hotărârii nr. 5 din 17 noiembrie 2003 şi a unei împuterniciri dată de către inculpatul B.M.L., inculpatul G.V. a întocmit şi notificat la Registrul Comerţului, prin actul adiţional din data de 17 mai 2004, diminuarea capitalului social al SC A. SRL Arad (fostă B. SA Arad) decis anterior de către asociatul unic şi administratorul firmei, inculpatul B.M.L. (vol. III fila 48-51).

În fapt, capitalul social al societăţii B. s-a constituit de la valoarea de 2.000.000 lei la 3.219.000.000 lei în perioada 1998-1999, când asociat unic şi administrator al societăţii era martorul V.A.C., prin aporturi succesive în natură de maşini/utilaje, până la concurenţa sumei de 3.219.000.000 lei. După cum rezultă din declaraţia martorului, (vol. III fila 61-66 ) şi din actul adiţional la contractul de societate autentificat din 30 martie 2000, (vol. V fila 136-137) la art. 2 se arată ca V.A.C., acţionar al SC B.I.E. SA a cesionat aportul său la capitalul social în valoare de 3.090.200.000, reprezentând 95,99%, lui S.E. care îl preia prin respectivul act cu titlu de dare în plată. Aceasta schimbare a obiectului plăţii s-a făcut în contul unei datorii pe care martorul V.A.C. o avea contractată cu inculpatul S.E. încă din anul 1998, datorie care nu este cuantificată şi la care nu se face referire cu privire la natura acesteia. Restul capitalului social a fost cesionat în acelaşi mod numiţilor C.C. - 1.0003% acţiuni; B.C. - 1.0003%;T.N. - 1.0003% şi inculpatului G.V. - 1.0003%.

Din declaraţia martorului V.A.C. rezultă că acesta nu a primit nici o sumă de bani la cesionarea acţiunilor către inculpatul S.E., deoarece în calităţile deţinute anterior în firmă, avea datorii faţă de A.T. din Germania. Aceste datorii proveneau din neplata parţială a sumelor cu titlu de chirie rezultată ca urmare a contractului încheiat în 1997, obligaţie care la data cesiunii acţiunilor - 30 martie 2000, s-a stins în totalitate.

Cesiunea respectivă s-a făcut în contul unei datorii a SC B.I.E. SRL către A.T. din Germania. Această datorie provenea din neplata parţială a ratelor la chirie aferente contractului de închiriere încheiat în 01 martie 1997.

Actul adiţional autentificat la data de 30 martie 2000 a fost înregistrat la O.R.C. prin cererea de menţiuni din 30 noiembrie 2001.

Revenind la data de 17 noiembrie 2003, momentul dizolvării capitalului social, prin hotărârea inculpatului B.M.L., procurorul a reţinut că un număr de 12 maşini/utilaje erau deja vândute prin intermediul celor 12 convenţii denumite „promisiune bilaterală de vânzare cumpărare”, iar o altă parte au fost înstrăinate către SC A.T.R. SRL Arad prin mai multe facturi fiscale, (vol. V filele 187-214) firmă controlată tot de inculpatul S.E.

O altă infracţiune de bancrută frauduloasă, ce nu face obiectul grupului infracţional şi care a fost reţinută numai în sarcina inculpatului S.E. constă în aceea că inculpatul, la data de 03 noiembrie 2003, în calitate de acţionar majoritar al SC A. SA Arad (fostă SC B. SA Arad) a transferat pe numele lui, de la această societate, 95% din acţiunile SC A.E. SRL Nădlac. Anterior datei susmenţionate, inculpatul S.E. deţinea controlul asupra SC A.E. SRL Nădlac, prin intermediul SC A. SA Arad (fostă SC B. SA Arad), unde până la data de 07 noiembrie 2003, de asemenea, era acţionar majoritar cu peste 95 % din acţiuni. Operaţiunea respectivă a avut ca scop diminuarea aparentă a valorii activelor şi s-a realizat prin cererea de menţiuni din 03 noiembrie 2003 înaintată O.R.C. Arad. (vol. V filele 13-23, 69-96 ).

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Timişoara - Biroul Teritorial Arad nr. 44 D/P/2006 înregistrat în instanţă la data de 31 octombrie 2007 şi care a format obiectul Dosarului nr. 4055/108/2007, au fost trimişi în judecată inculpaţii: S.E. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped de art. 8 din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată cu aplic. art. 10 C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată şi republicată cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 10 C. pen., art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 mod. şi rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a), b) C. pen. şi art. 34 C. pen., G.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped de art. 8 din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 18 din Legea nr. 508/2004 mod. şi rep, art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen., art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată cu aplic.art. 10 C. pen. şi art. 18 din Legea nr. 508/2004 mod. şi rep., art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată şi republicată raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 10 C. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a), b) C. pen. şi art. 34 C. pen., B.M.L. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, cu aplic.art. 10 C. pen., art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată şi republicată raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 10 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a), b) C. pen. şi art. 34 C. pen.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reţinut că învinuitul S.E. în anul 1992, prin cererea de înmatriculare din 14 octombrie 1992 a înfiinţat societatea denumită SC B.I.E. SRL, având codul fiscal și ca asociaţi pe M.G. ce deţinea 9% din total părţi sociale, respectiv pe S.E. ce deţinea 91% părţi sociale.

Prin cererea de menţiuni din 22 mai 1997 asociaţii susmenţionaţi se retrag din societate şi intră în societate al cărei asociat unic şi administrator devine V.A.C.; prin cererea de menţiuni din 04 ianuarie 2000 se modifică denumirea societăţii în SC B.I.E. SA” şi se transformă societatea în societate pe acţiuni cu următoarea structură a acţionariatului: C.C. având 1.0003% acţiuni; V.A.C. 95.99% acţiuni; B.C. 1.0003% acţiuni; T.N. 1.0003% acţiuni; G.V. 1.0003% acţiuni; prin cererea de menţiuni din 02 mai 2001 se modifică denumirea societăţii în B. SA. Totodată, se retrage din societate C.C. şi intră ca acţionar B.A.F. cu 1.0003% acţiuni; prin cererea de menţiuni din 30 noiembrie 2001 se modifică structura acţionariatului după cum urmează: S.E. 95.99% acţiuni, B.C. 1.0003% acţiuni; T.N. 1.0003% acţiuni; G.V. 1.0003% acţiuni; B.A.F. 1.0003% acţiuni; prin cererea de menţiuni din 03 iunie 2002 se retrage din societate T.N. şi intră ca acţionar H.M. cu 1.0003% acţiuni; prin cererea de menţiuni din data de 20 iunie 2003 se modifica denumirea societăţii în SC A.P. SA; prin cererea de menţiuni din data 07 noiembrie 2003 se modifică denumirea societăţii în SC A.P. SRL și se transformă în societate cu răspundere limitată având ca asociat unic şi administrator pe B.M.L., ceilalţi acţionari retrăgându-se; prin cererea de menţiuni din 19 decembrie 2003 sediul social al societăţii este la adresa din mun. Arad; prin cererea de menţiuni din 18 mai 2004 se micşorează capitalul social al societăţii de la 3.219.000.000 lei la 2.000.000 lei; prin înregistrarea din oficiu din 14 septembrie 2004, societatea SC A.P. SRL intră în procedura de lichidare judiciară. (filele 191-196, vol. II, filele 280-298 vol. IV).

După cum rezultă din declaraţiile martorului V.A.C. (filele 88-98 vol. I) fost administrator şi asociat unic al firmei din perioada 1997 - 2000 şi ale contabilului firmei din aceeaşi perioadă, învinuitul G.V. (filele vol.), societatea a fost condusă şi controlată tot de către învinuitul S.E. care lua deciziile majore relativ la activitatea firmei.

La data de 15 februarie 1997, învinuitul S.E. a înfiinţat firma A.T. din Germania cu sediul în Behlenstrasse, Aschaffenburg, Germania, care a funcţionat până la data de 01 octombrie 1997. La această societate învinuitul S.E. a avut calitatea de administrator, domiciliul său fiind la aceeaşi adresă, fapt ce rezultă din corespondenţa D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad - derulată cu autorităţile din Germania prin intermediul Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională - Punctul National Focal, materializată în procesul verbal din 14 august 2007 (filele 54-55 vol I).

Între cele două firme, A.T. Germania şi SC B.I.E. SRL Arad, se încheie un contract de închiriere, fără număr, din data de 01 martie 1997 (filele 1-2 vol. II) care are ca obiect obţinerea de către SC B.I.E. SRL Arad a folosinţei utilajelor ce urmau a fi menţionate în anexe la contract. Ulterior, la data de 25 iulie 1997 se încheie un prim act adiţional la acest contract de închiriere, prin care se stabileşte cuantumul chiriilor lunare raportat la utilajele închiriate, tarife aplicabile începând cu luna august 1997.

Cele două părţi au fost reprezentate de învinuitul S.E. din partea A.T. din Germania şi de martorul V.A.C. din partea SC B.I.E. SRL Arad, iar acesta din urmă îşi recunoaşte semnăturile de pe cele două înscrisuri.

În baza acestui contract au fost introduse în ţară mai multe utilaje de mare tonaj folosite de SC B.I.E. SRL Arad la efectuarea mai multor lucrări de prestări servicii, în conformitate cu unele din contracte încheiate cu diverşi parteneri de afaceri. Unul din aceste contracte, cel perfectat cu SC M. SA Moldova Nouă din 1998, (filele 93-96,98-100 vol. II) având ca obiect prestaţii de transport masă minieră a devenit operaţional după semnarea lui între cele două persoane juridice, prin prestarea serviciilor de transport şi plata sumelor datorate ca urmare a prestărilor de servicii. Acest aspect se deduce şi din raportul de expertiză contabilă din 30 ianuarie 2004 întocmit în Dosarul nr. 1502/2001 al Tribunalului Arad, secţia comercială şi de contencios administrativ, (fila 2-73 vol III) de unde rezultă că, SC. M. SA şi-a achitat obligaţiile de plată în conformitate cu facturile emise de SC B.I.E. SRL Arad. Totodată, din conţinutul expertizei - răspunsul la obiectivul 8 - mai rezultă şi faptul că„ penalităţile pentru neplata la timp a obligaţiilor SC B. SRL către SC A.T. nu se datorează din culpa SC M. SRL, întrucât din valoarea totală achitată de SC M. SRL către SC B. SRL de 8.654.835.818 lei, B. nu achită nici o sumă către SC A.T.” Experţii au calculat şi datoriile pe care firma B. le are de plată către SC A.T. conform contractului de închiriere, stabilind prin răspunsul la obiectivul b1că „ datoriile firmei B. faţă de A.T. pentru închirierea celor 8 (opt) autobasculante - conform clauzelor contractuale, adică închiriate de SC B. SRL pentru perioada contractului cu SC M. SA de 200 zile sunt - total perioadă contract - de 3.330.020.160 lei.” Din răspunsul formulat la obiectivul b3 rezultă că „În calculele efectuate se ia în considerare luna iulie 1998 când se derulează contractul dintre SC B. SRL şi SC M. SA, făcându-se şi precizarea că pentru perioada cât utilajele au lucrat, SC M. SA îşi achită toate datoriile în valoare de 8.654.835.818 lei.

La data de 27 martie 2000, învinuitul S.E. revine în firma B. Import Export într-o poziţie oficială ca şi asociat majoritar prin preluarea a 95, 9988 % din acţiunile societăţii de la martorul V.A.. Iniţial, la începutul anului 2000, tot din dispoziţia inculpatului S.E., în societate, care până atunci era un S.R.L., au intrat un număr de 4 persoane care au primit câte o cotă de 1,0003 %, respectiv: C.C., B.C., T.N. şi învinuitul G.V. Cu acea ocazie, firma s-a transformat dintr-o societate cu răspundere limitată în societate pe acţiuni (SA). Din Hotărârea Adunării Generale a SC B.I.E. SRL SA din 27 martie 2000 (filele 186-187 vol. II ) şi Actul Adiţional din 30 martie 2000 (filele 188-189 vol. II ) rezultă că la data respectivă, firma avea un capital social în valoare de 3.219.000.000 Rol, împărţit în 32.190 acţiuni. Aporturile la capitalul social s-au făcut în perioada 1997 - 1999, când martorul V.A. a deţinut calitatea de asociat unic şi administrator al societăţii, după cum rezultă din istoricul furnizat de O.R.C. referitor la firmă (filele 164-190 vol II, filele 280-298 vol. IV). Preluarea calităţii de acţionar majoritar de către inculpatul S.E. s-a făcut fără plata de către acesta a vreunei sume de bani, în condiţiile în care martorul V.A.C. a cesionat 95,9988 % din acţiunile societăţii, care echivalau cu 30.902 acţiuni în valoare de 3.090.200.000 lei. Din conţinutul Hotărârii şi a Actului Adiţional rezultă că „Cu aceeaşi dată se retrage din societate şi se radiază din registrul acţionarilor, pe cale amiabilă, dl. V.A.C., care cesionează aportul său la capitalul social în valoare de 3.090.200.000 lei, reprezentând 30.902 acţiuni lui S.E., care le preia cu titlu de dare în plată, prin schimbarea obiectului plăţii, în contul unei datorii pe care dl. V.A.C. o are contractată cu dl. S.E. încă din anul 1998.”

Din declaraţia martorului V.A.C., cât şi din Nota explicativă luată acestuia de comisarii Gărzii Financiare (filele 88-98, vol. I.) rezultă că a cedat aportul său la capitalul social al firmei în valoare totală de 3.219.000.000 lei învinuitului S.E. şi apropiaţilor acestuia, fără a încasa vreo sumă de bani, întrucât firma B. avea o datorie către firma lui S.E. - A.T.- din Germania, rezultată din contractul de închiriere din 01 martie 1997 şi care la data efectuării cesiunii părţilor sociale ale firmei B. nu era plătită. Întrucât datoria era aproximativ egală cu valoarea capitalului social, martorul V.A. a acceptat predarea firmei către învinuitul S.E., fără plata vreunei sume de bani, dar în acest mod datoria firmei B. către firma A.T. din Germania s-a stins în totalitate.

Practic, din coroborarea datelor din declaraţia martorului V.A.C. cu cele menţionate în Hotărârea din 27 martie 2000 şi în Actul Adiţional din 30 martie 2000 reiese că după această dată, între cele două firme, nu mai exista nici o datorie care să provină din derularea contractului de închiriere menţionat. Aceste date se completează şi cu concluziile formulate de experţi în raportul de expertiză contabilă judiciară din 30 ianuarie 2004 efectuată în Dosarul Tribunalului Arad nr. 1502/2001, de unde rezultă, potrivit răspunsului la obiectivul b1 că: „Datoriile firmei B. faţă de A.T. pentru închirierea celor 8 (opt) autobasculante - conform clauzelor contractuale, adică închiriate de SC B. SRL pentru perioada contractului cu SC M. SA de 200 zile sunt - Total perioadă contract - 3.330.020.160 lei.”, în condiţiile în care valoarea capitalului social cesionat de martorul V.A.C. era aproximativ egală cu datoria firmei B. către firma A.T. din Germania. (filele 2-73, vol. III).

În declaraţia dată, învinuitul G.V. (filele 138-182, vol I.) susţine că în perioada anilor 2002 - 2003, învinuitul S.E. i-a dat dispoziţie să întocmească pe calculator mai multe facturi, în numele firmei A.T. din Germania din care să ateste că firma a facturat chirii, diferenţe chirii şi penalităţi de întârziere către SC B. SRL I.E. SRL Arad, în baza contractului de închiriere încheiat între cele două firme la data de 01 martie 1997. Învinuitul S.E. a dat acest ordin pentru că intenţiona să folosească aceste facturi în procesul civil aflat pe rolul Tribunalului Arad pe care firma B. l-a intentat împotriva SC M. SA Moldova Nouă, în scopul de a obţine cu titlu de despăgubiri sumele din aceste facturi.

Astfel, la date diferite şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, învinuitul G.V. a întocmit, în perioada 2002 - 2003, un număr de 24 facturi după cum urmează: din 1998, din 1999 şi factura de penalităţi de întârziere din 16 septembrie 2003, care totalizau 297.103.165.100 lei (filele 19-42, vol. II.). Toate aceste facturi au fost antedatate cu zile din anii 1998 - 1999, după cum rezultă din conţinutul lor, deşi ele au fost redactate, în fapt, în perioada 2002 - 2003 la sediul firmei SC B.I.E. SRL din mun.Arad, cu excepţia facturii din 16 septembrie 2003 şi a facturii din 1998 care se pare că au fost întocmite la data precizată în conţinutul acestora. Facturile au fost întocmite în limba germană (filele 18, 44-67, vol. II.) şi au fost semnate de învinuitul S.E., în calitate de reprezentant al firmei A.T. din Germania. Totodată, în aceeaşi perioadă şi cu acelaşi scop s-au întocmit și au fost antedatate şi un număr de 4 acte adiţionale la contractul de închiriere din 01 martie 1997, respectiv cele din datele 01 iunie 1998, 25 februarie 1999, 12 noiembrie 1999 şi 17 noiembrie 1999 (filele 3-6, vol. II.) pentru a justifica emiterea facturilor menţionate anterior, astfel încât toata această operaţiune să aibă credibilitate Relevant în acest sens este actul adiţional din 12 noiembrie 1999 prin care se stipulează că plata chiriei restante în cuantum de 3.134.119 DM plus penalităţile de întârziere se va face până la 31 mai 2003, fiind posibil ca această dată de 31 mai 2003, precizată în conţinutul actului adiţional să fie data reală a creării acestui înscris. Actele adiţionale la contractul de închiriere sunt încheiate tot în numele firmei A.T. din Germania, reprezentată de învinuitul S.E. care era şi reprezentantul firmei SC B.I.E. SRL din mun. Arad. Martorii V.A.C. (filele 88-98, vol. I.) şi C.C. (filele 100-103, vol . II.) care apar ca reprezentanţi ai societăţii arădene nu îşi recunosc semnăturile de pe cele 4 acte adiţionale şi precizează că acestea seamănă cu semnăturile lor, dar nu ei au semnat aceste documente. Mai mult, martorul C.C. a declarat ca nu a avut cunoştinţă de existenţa vreunui contract de închiriere încheiat între cele două părţi până la data audierii sale din data de 28 septembrie 2007. Şi declaraţiile celor doi martori, practic, vin în susţinerea declaraţiei învinuitului G.V., relativ la data reală când s-au întocmit, de fapt, aceste acte adiţionale. Prin modul de operare, învinuitul S.E. a premeditat această inginerie financiară, motivat fiind de scopul obţinerii fără drept de sume de bani de la SC M. SA, cu care firma SC B.I.E. SRL Arad a avut relaţii comerciale în perioada 1998 - 1999. În realizarea acestui scop, învinuitul S.E. a folosit cele 24 de facturi în instanţă, aşa cum rezultă din sentinţa nr. 1222 din 04 mai 2004 dată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 1502/2001(filele 86-92, vol. II.) şi din raportul de expertiză contabilă judiciară depusă la dosarul cauzei (filele 2-73, vol. III.).

Tot din declaraţia învinuitului G.V. reiese şi cel de-al doilea scop pentru care învinuitul S.E. a dorit emiterea celor 24 facturi care totalizau peste 297 miliarde lei şi anume, acela de a îndatora cât mai mult firma SC B.I.E. SRL Arad, devenită între timp SC A.P. SRL Arad prin schimbarea denumirii, faţă de firma A.T. din Germania. Se urmărea acest lucru întrucât, după cum rezultă şi din rechizitoriul nr. 142/D/P/2005 al D.I.I.C.O.T. - B.T. Arad, tot în anul 2003, firma B. ( SC A.P. SA) a pierdut un proces cu S.C.T. SA Bucureşti şi era obligată prin Decizia nr. 3956 din 16 octombrie 2003 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie rămasă definitivă şi irevocabilă, la restituirea sumei de 6.674.668.099 lei, iar învinuitul S.E. nu intenţiona să plătească banii respectivi. Din această cauză, învinuitul S.E. a decis falimentarea firmei SC B.I.E. SRL Arad (SC A.P. SRL Arad ) prin neplata sumei la care era obligat, corelată cu acţiunea de înstrăinare a activelor societăţii în favoarea firmelor controlate de el sau în beneficiul lui personal, şi respectiv cu cea de îndatorare a firmei prin mecanismul expus anterior, cu suma de peste 297 miliarde lei.

După data de 16 octombrie 2003 şi până la finalul anului 2003, din firma SC B.I.E. SRL Arad (SC A.P. SRL Arad) s-au înstrăinat următoarele active: activul denumit F.N.C., compus din teren de peste 5 Ha şi construcţii în favoarea firmei A.T.R. din Arad, controlată tot de învinuitul S.E. la acea dată, prin intermediul firmei A.T.C. din Insulele C.; (filele 148-156, vol. III.); trei creanţe certe, lichide şi exigibile care trebuiau încasate de societatea B., tot în favoarea firmei A.T.R. din Arad, controlată tot de învinuitul S.E., la acea dată prin intermediul firmei A.T.C. din Insulele C.; (filele 164-171, vol. III.); 95% din acţiunile deţinute de firma B. la firma SC A.E. SRL Nădlac care au fost transferate pe numele învinuitului S.E.; (filele 88-141, vol. III.); vânzarea parcului auto al societăţii B. prin intermediul unor promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare simulate; (filele 88-141, vol. III.); capitalul social al firmei s-a diminuat de la valoarea de peste 3,2 miliarde lei la valoarea de 2.000.000 lei. (filele 172,173, vol. III.); peste 30 miliarde lei care au fost transferaţi în contul personal al învinuitului S.E., prin intermediul a 14 operaţiuni bancare succesive; (filele 186-296, vol. III.); soldurile neîncasate şi stocurile de piese din cadrul departamentului piese al firmei B. de peste 18 miliarde lei în favoarea firmei A.T.R. din Arad, controlată tot de învinuitul S.E. la acea dată, prin intermediul firmei A.T.C. din Insulele C.; (fila 178 vol. III.); drepturile în cuantum de 97.060.950.965 lei pe care firma B. (SC A.P. SA ) le avea de încasat de la firma A.E. din Nădlac în favoarea firmei A.T. România din Arad, controlată tot de învinuitul S.E. la acea dată, prin intermediul firmei A.T.C. din Insulele C.; (fila 185, vol. III.).

Transferurile de la primele 5 puncte au fost analizate în Dosarul penal nr. 142/D/P/2005 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad-, iar prin rechizitoriul din data de 28 iulie 2006 (filele 88-141, vol. III.) s-a dispus trimiterea inculpaţilor S.E., G.V., U.L. şi B.M.L. în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă, în modalitatea înstrăinării activelor societăţii în dauna creditorilor prev. de art. 143 alin. (2) lit. a), b) din Legea nr. 85/2006 cu aplic.art. 13 C. pen. Transferurile de la punctele 6, 7 şi 8 au fost identificate ulterior sesizării instanţei de judecată (Tribunalul Arad - Dosar nr. 6538/108/2006).

Din cele prezentate anterior şi după cum rezultă şi din rechizitoriul dat în Dosarul penal nr. 142/D/P/2005 rezultă în mod clar că grupul condus de învinuitul S.E. a urmărit ascunderea şi transferul majorităţii activului societăţii în scopul diminuării în totalitate a valorii acestuia şi al fraudării creditorilor societăţii, în special, SC T.B. SA şi în general a tuturor celorlalţi creditori printre care şi autorităţile vamale.

Învinuitul S.E. s-a mai folosit de datoria fictivă de peste 297 miliarde lei creată în modalitatea arătată şi cu ocazia transferurilor activelor societăţii, întrucât a motivat că face aceste transferuri tocmai în contul datoriei pe care SC A.P. SRL (fostă B.) o are către firma sa SC A.T.C.C. SRL. În acest sens după, ce evalua la o anumită sumă activul care urma să fie transferat, această valoare se scădea din datoria de peste 297 miliarde lei. Argumentaţia de mai sus a fost exemplificată cu unele documente identificate ca urmare a perchezitiilor domiciliare efectuate la adresa din mun. Arad, respectiv: factura prin care s-a transferat activul denumit F.N.C.; (fila 143, vol. III.), actul adiţional la contractul de cesiune din 16 septembrie 2003; (filele 81,82, vol. II.). Din aceste materiale rezultă şi modul în care se întocmeau aceste documente, care iniţial se redactau în limba engleză, se semnau şi apoi erau traduse legalizat.

La data de 16 septembrie 2003, prin notificarea din 2003 a A.T.C. (C.) - reprezentată de învinuitul S.E. - (filele 68,78, vol. II.), se înştiinţa SC A.P. SRL S.A. Arad - reprezentată de învinuitul G.V. -, că persoana juridică română are o datorie de 297.103.165.100 lei reprezentând contravaloarea a 7.825.300 euro şi faptul că această datorie a fost cesionată SC A.T.R. SRL Arad - reprezentată de numita U.L.

Datoria a fost cuantificată într-un înscris denumit „Punctaj datorii SC A.P. SA faţă de A.T.C., la data de 16 septembrie 2003” (filele 74-87, vol. I.) ce constituia Anexa nr. 1 la Notificare. Acest punctaj centralizează cele 24 facturi emise de firma SC A.T.C.C. SRL către SC B. SRL I.E. SRL, devenită ulterior SC A.P. SA din Arad.

Din această notificare rezultă că în anul 2003, învinuitul S.E. pretindea, în mod surprinzător, datoria de 297.103.165.100 lei care s-a format prin emiterea celor 24 facturi în numele firmei A.T. din Germania, reprezentată de el în numele altei firme, SC A.T.C.C. SRL din Insulele C.- reprezentată tot de el, de la firma SC A.P. SA din Arad ( fostă B. ), reprezentată tot de el.

La data de 15 februarie 1997, învinuitul S.E. a înfiinţat firma A.T. din Germania cu sediul în Behlenstrasse, Aschaffenburg, Germania, care a funcţionat până la data de 01 octombrie 1997. La această societate, învinuitul S.E. a avut calitatea de administrator, domiciliul său fiind la aceeaşi adresă, fapt ce rezultă din corespondenţa D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad - derulată cu autorităţile din Germania prin intermediul Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională - Punctul National Focal, materializată în procesul verbal din 14 august 2007 (filele 54,55 vol. I.).

La data de 26 septembrie 1997, învinuitul S.E. a înfiinţat firma A.T.C. (C.), societate înregistrată la Registratorul Companiilor din Insulele C. sub nr. 76670/26 septembrie 1997 (filele 160-163, vol. II.). Deţinătorul a 100 (una sută) părţi sociale conform contractului de societate şi actului de constituire a unei societăţi pe acţiuni este S.E., domiciliat în Behlenstrasse, Aschaffenburg, Germania (au fost anexate în fotocopie certificatul de înmatriculare al acestei societăţi şi traducerea legalizata din limba engleza - filele 160-163, vol.II.). Din corespondenţa D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad - derulată cu autorităţile din Germania prin intermediul Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională - Punctul Naţional Focal, materializată în procesul verbal din 21 august 2007 (filele 54,55 vol. I.) rezultă că această firmă nu a avut deschisă vreo filială în Germania.

În aceste condiţii, s-a concluzionat că toate cele 24 facturi din punctaj emise pentru perioada 1998 - 1999 (primele 23 facturi din punctaj ) şi 2003 (ultima factură din punctaj - factura de penalităţi), au fost întocmite prin antedatare (cu două excepţii) şi în numele unei firme care nu mai exista încă din 01 octombrie 1997, iar pretinsa datorie se urmărea a fi recuperată de învinuitul S.E. în numele unei alte firme, SC A.T.C.C. SRL, înmatriculată în Insulele C. (zonă cunoscută ca paradis fiscal) ce s-a înfiinţat abia la 26 septembrie 1997 şi care nu avea deschisă vreo reprezentanţă în Germania.

După cum a declarat şi martorul V.A.C., emiterea acestor facturi nu se mai impunea, pentru că între firma A.T. din Germania şi firma B. din Arad, datoriile provenite din contractul de închiriere din 01 martie 1997 erau stinse ca efect al cesionarii de către el a capitalului social învinuitului S.E. fără plata vreunei sume de bani, în contul datoriilor existente la acea dată.

Învinuitul S.E. intenţiona să recupereze această datorie în numele firmei din Insulele C., în condiţiile în care această firmă nici măcar nu era înfiinţată la data încheierii contractului de închiriere din 01 martie 1997 dintre A.T. din Germania şi firma B. din Arad, iar din sumele încasate de SC B. SRL de la SC M. SA Moldova Nouă, de peste 8 miliarde lei, nu a plătit nimic firmei A.T. din Germania. Acest fapt rezultă din răspunsul la obiectivul 8 formulat în cadrul expertizei contabile judiciare din 30 ianuarie 2004 efectuate în Dosarul civil nr. 1502/2001 al Tribunalului Arad - „Considerăm că penalităţile pentru neplata la timp a obligaţiilor SC B. SRL către SC A.T. nu se datorează din culpa SC M. SRL, întrucât din valoarea totală achitată de SC M. SRL către SC B. SRL de 8.654.835.818 lei, B. nu achită nici o sumă către SC A.T.” (filele 2-73, vol. III.). Având în vedere că datoria firmei B. către firma A.T. din Germania era de numai 3.330.020.160 lei, se deduce că învinuitul S.E., dacă dorea ca datoria să se stingă, putea să o plătească din suma obţinută de la SC M. SA Moldova Nouă. Acest aspect rezultă din răspunsul la obiectivul b1 al raportului de expertiză contabilă judiciară potrivit căruia „Datoriile firmei B. faţă de A.T. pentru închirierea celor 8 (opt) autobasculante - conform clauzelor contractuale, adică închiriate de SC B. SRL pentru perioada contractului cu SC M. SA de 200 zile sunt - Total perioadă contract - 3.330.020.160 lei.” (filele 2-73, vol.III.).

Toate aceste împrejurări relevate anterior, denotă faptul că datoria creată prin emiterea în perioada 2002-2003, prin antedatarea celor 24 facturi din punctaj care totalizau peste 297 miliarde lei, nu este reală, şi că aceasta a fost creată în mod artificial şi premeditat de învinuiţii S.E. şi G.V. pentru a îndatora societatea şi pentru a nu mai plăti pentru exerciţiul financiar 2003 impozit pe profit la bugetul de stat, care după cum rezultă din actele organelor de specialitate se ridica la suma de peste 18 miliarde lei, fără a mai lua în calcul majorările şi penalităţile de întârziere, în condiţiile în care societatea ar fi trebuit să aibă un profit de peste 70 miliarde lei.

Pentru a induce în eroare autorităţile, învinuitul S.E. i-a dispus învinuitului G.V. să întocmească, antedatat, în perioada 2002 - 2003 şi actul adiţional din 17 noiembrie 1999, din care să rezulte că părţile au convenit că dintr-o eroare de redactare, A.T. apare în contractul de închiriere ca având sediul în Germania, Aschaffenburg, Behlenstr.3 menţionând ca A.T. are sediul în George Town, Mary, Grand C. şi reprezentanţă în Germania, Aschaffenburg, Behlenstr.3. (fila 6, vol. II.), urmărind în acest mod să lase impresia că cele două firme, A.T. din Germania şi A.T.C. din Insulele C. sunt una şi aceeaşi persoană juridică.

Un exemplu elocvent în legătură cu acest mod de a acţiona este scos în evidenţă de modaloitatea în care reprezentanţii SC A.T.R. SRL Arad (firmă aflată sub controlul înv.S.E. în proporţie de 95%) s-au justificat în faţa organelor de control ale A.N.A.F. – A.C.F. Arad-, care la data de 30 noiembrie 2005 au finalizat o verificare de specialitate la societate, încheind procesul-verbal din 30 noiembrie 2005, înregistrat la D.G.F.P. Arad la 02 decembrie 2005. (filele 135-146, vol. II.).

La întrebarea adresată de organele de control reprezentanţilor societăţii, U.L. şi C.D.E. (la data controlului învinuitului S.E. era asociat indirect în societate prin intermediul firmei A.T.C. din Insulele C.) „Cum explicaţi faptul că, contractul încheiat în anul 1997 are ca părţi contractante A.T. Germania şi SC B.I.E. SRL şi nu SC A.T.C.C. SRL?” aceştia au răspuns „Cu privire la părţile contractante, aşa cum rezultă din anexele contractului de închiriere, în momentul încheierii s-a produs o eroare materială (de redactare), eroare care a fost îndreptată ulterior prin act adiţional.”, prezentând în acest scop organelor de control, actul adiţional din 17 noiembrie 1999 la contractul de închiriere din 01 martie 1997 încheiat între A.T. din Germania şi SC B.I.E. SRL Arad. (fila 6, vol. II.).

După întocmirea celor 24 facturi în limba germană, de către învinuitul G.V. şi semnarea lor de către învinuitul S.E. au fost traduse şi folosite în cauza civilă nr. 1502/2001 aflată pe rolul Tribunalului Arad, respectiv, înregistrate în contabilitatea firmei A.P. (fostă B.), aspect care a generat producerea prejudiciului stabilit de către organele de specialitate ale Gărzii Financiare şi de către cele din cadrul D.G.F.P.Arad - A.C.F.- care s-a constituit parte civilă cu sume constituind prejudiciu, majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere (fila 112, vol. I.)

Înregistrarea în contabilitatea SC A.P. SRL Arad a celor 24 de facturi din punctaj s-a făcut în luna septembrie 2003, când învinuitul S.E. deţinea calitatea de asociat majoritar, iar învinuitul G.V., pe cea de administrator şi de contabil la firma SC A.P. SA după cum relevă şi documentul denumit Fişa contului 401 furnizor SC A.T. SRL, ce constituie anexa nr. 9 la expertiza contabilă judiciară efectuată în Dosarul civil nr. 1502/2001 al Tribunalului Arad. (filele 2-73, vol.III.) Aspectul mai sus reţinut se susţine şi cu faptul că din informaţiile furnizate organelor de urmărire penală de către D.G.F.P.Arad prin adresa din 10 aprilie 2006, (filele 104-105, vol. II.) rezultă că SC A.P. SRL (fosta B.) a încheiat anul fiscal 2002 cu un profit de 36.436 lei (364.360.000 lei), ceea ce duce la concluzia că la finalul anului fiscal 2002, în contabilitatea societăţii, cele 24 de facturi nu erau încă înregistrate, pentru că în caz contrar societatea nu ar mai fi avut profit. Tot în răspunsul finanţelor se mai precizează că societatea nu a depus bilanţ contabil pentru perioada aferentă anilor 1999 - 2001. Cu ocazia unor percheziţii domiciliare efectuate la adresa din Arad, la fostul sediu al societăţii a fost însă identificat în original şi bilanţul contabil aferent anului 1999 întocmit de învinuitul G.V. (filele 106-127, vol. II. ) în care este menţionat că la finalul acestui an, societatea a avut un profit de 2.685.917.000 lei. Prin urmare, învinuiţii S.E. şi G.V. au înregistrat în contabilitatea firmei, abia în luna septembrie 2003, cele 24 facturi fiscale ce sunt centralizate în punctaj. Şi acest mod de acţiune, în sine, denotă fictivitatea datoriei create în mod artificial de cei doi învinuiţi, în sensul că dacă această datorie exista în perioada 1998-1999, atunci facturile se întocmeau şi se înregistrau în contabilitate la acea dată şi nu după 4-5 ani. Or, dacă se înregistrau în contabilitatea societăţii facturile fiscale din punctaj la data emiterii lor, societatea nu mai avea cum să aibă profit nici în anul 1999. Din studierea celor 24 facturi centralizate în punctaj, rezultă că din totalul datoriei pretinse, de 297.103.165.100 lei, suma de 236.840.200.059 lei, reprezintă penalităţi de întârziere facturate prin factura din 16 septembrie 2003. Diferenţa de 60.840.200.059 lei este reprezentată de primele 23 facturi din punctaj.

La data de 07 noiembrie 2003, aşa cum reiese din istoricul firmei SC A.P. SA (fostă B.) furnizat de O.R.C. (filele 164-190, vol. II.) învinuitul S.E. împreună cu ceilalţi 4 asociaţi minoritari au cesionat toate cele 32.190 acţiuni ale societăţii, în valoare de 3.219.000.000 lei, către învinuitul B.M.L., care în acest mod a devenit asociat unic şi a preluat calitatea de administrator, devenind singurul reprezentant al societăţii. Din declaraţia acestuia rezultă că la preluarea firmei, i-a plătit învinuitului S.E. suma de 2.000.000 lei. Aşadar, învinuitul B.M.L. a achiziţionat o societate cu un capital social de peste 3,2 miliarde lei (fără a mai pune în discuţie activele societăţii cu numai 2.000.000 lei). Majoritatea activelor transferate de pe firmă în beneficiul învinuitului S.E. s-au efectuat după cedarea firmei către învinuitul B.M. În acest mod, învinuitul S.E. a intenţionat să „paseze” răspunderea pentru faptele şi acţiunile sale unei alte persoane, în caz de apariţie unor probleme de orice natură cu autorităţile.

După preluarea firmei de către învinuitul B.M.L., acesta, la sugestia învinuitului S.E., l-a păstrat contabil pe învinuitul G.V. care urma să-l ajute în problemele firmei şi să ţină evidenţa contabilă. (filele 185, 187-189, vol. I.)

Ulterior preluării firmei, la o distanţă de numai 10 zile, capitalul social al firmei a fost diminuat până la concurenta sumei de 2.000.000 lei, iar activele au fost înstrăinate învinuitului B.M.L., care a semnat toate documentele necesare.

Activitatea învinuitului B.M.L. nu s-a limitat numai la aplicarea semnăturii pe aceste acte, el semnând în calitate de singur reprezentant al firmei şi bilanţul contabil aferent exerciţiului financiar 2003, împreună cu toate documentele anexe ale acestuia, precum şi contul de profit şi pierdere, raportul de gestiune, precum şi procesul verbal al adunării generale a acţionarilor prin care a aprobat bilanţul contabil pe anul 2003, toate aceste documente fiind întocmite de învinuitului G.V. (filele 137-182, vol. I.)

Din conţinutul procesului verbal prin care învinuitul B.M.L. a aprobat bilanţul contabil pe anul 2003 rezultă următoarele: „Subsemnatul B.M.L., în calitate de asociat unic şi administrator al societăţii, în baza prevederilor legale am procedat la aprobarea bilanţului şi a contului de profit şi pierdere aferent exerciţiului financiar 01 ianuarie -31 decembrie 2003. Se aprobă reportarea pierderii contabile în sumă de 223.701.076 mii lei pentru a fi recuperată în exerciţiile financiare viitoare.” (fila 76, vol. IV.)

Din conţinutul raportului de gestiune rezultă următoarele: „În exerciţiul financiar 2003 societatea a realizat venituri totale în sumă de 262.420.886 mii lei şi cheltuieli în sumă de 486.122.052 mii lei din care, 28.564 mii lei impozit pe profit, înregistrând o pierdere de 223.701.076 mii lei”.

Ponderea cheltuielilor o reprezintă penalităţile facturate conform contractului de firmă A.T.C., pentru neachitarea în termen a chiriei aferente unor mijloace de transport, penalităţi în sumă de 236.262.965 mii lei. Neachitarea la termen a sumelor datorate către firma A.T.C. se datorează sistării contractului încheiat de SC A.P. SRL cu SC M. SA, Moldova Nouă, contract pentru a cărui realizare au fost închiriate mijloacele de transport.

Din cele de mai sus se poate observa că activitatea societăţii (excluzând penalităţile prezentate) în anul 2003 a fost profitabilă, societatea ar fi putut înregistra un profit de peste 12.000.000 mii lei (…).”(fila 75. vol.IV.) Aceste înscrisuri ce au fost semnate şi asumate de învinuitul B.M.L. relevă că acesta a fost în cunoştinţă de cauză în momentul în care a semnat şi aprobat bilanţul contabil, referitor la faptul că în acesta erau înregistrate şi sumele constituind penalităţi facturate de firma învinuitului S.E., SC A.T.C.C. SRL, chiar şi în condiţiile în care nu avea cunoştinţe de contabilitate.

În momentul în care aceste documente au fost înaintate către D.G.F.P. Arad s-au consumat infracţiunile de evaziune fiscală şi cea de fals intelectual la legea contabilităţii. Data înaintării bilanţului contabil pe anul 2003 al SC A.P. SRL Arad cu toate documentele anexă către A.F.P. a mun. Arad a fost 01 aprilie 2004.

După emiterea celor 24 de facturi care au fost centralizate în punctajul amintit de către învinuiţii S.E. şi G.V., acestea au fost înregistrate în contabilitatea firmei SC A.P. SA (fosta B.) în luna septembrie 2004. Această operaţiune a început să producă consecinţe încă de la înregistrarea în contabilitate, contul de profit şi pierdere fiind afectat în mod iremediabil, prin înregistrarea cheltuielilor de peste 297 miliarde lei, provenită din totalizarea sumelor facturate prin cele 24 documente.

În concluzie, s-a arătat că motivele pentru care datoria pretinsă de învinuitul S.E., de 297.103.165.100 lei, nu are cum să fie reală, ea fiind în totalitate fictivă sunt: cele 24 facturi emise în numele firmei A.T. din Germania, ce sunt centralizate în punctaj au fost create de învinuitul G.V. din dispoziţia învinuitului S.E. în perioada 2002 -2003, prin antedatare, la sediul din mun.Arad al SC B.I.E. SRL, au fost create în limba germană, după un model preexistent, după care au fost traduse legalizat; având în vedere că firma A.T. din Germania a funcţionat în mod legal doar în perioada 15 februarie 1997 -01 octombrie 1997, după care şi-a închis activitatea, s-a conchis că cele 24 facturi care au date de emitere începând de la 31 iulie 1998 şi până la 16 septembrie 2003 au fost emise în numele unei persoane juridice nerezidente care nu mai exista încă din 01 octombrie 1997; cele 24 facturi fiscale au fost emise având la bază contractul de închiriere din 01 martie 1997 încheiat între firma A.T. din Germania şi SC B.I.E. SRL (devenită ulterior SC A.P. SA), dar datoria a fost pretinsă în numele unei alte firme aparţinând învinuitului S.E., respectiv A.T.C. din Insulele C., firmă înfiinţată la 26 septembrie 1997, la circa 6 luni de la încheierea contractului de închiriere; cele 24 facturi au fost înregistrate în contabilitatea SC B.I.E. SRL Arad (SC A.P. SRL Arad) în luna septembrie 2003, deşi primele 23 facturi din punctaj aveau ca date de emitere anii 1998 - 1999, dovadă în acest sens fiind şi sumele înregistrate ca profit la finalul exerciţiilor fiscale, după cum rezultă din bilanţul pe anii 1999 şi 2002; datoria cumulată din derularea contractului de închiriere nu mai era actuală, întrucât ea era stinsă încă din 30 martie 2000, când asociatul V.A.C. a cedat firma B. şi capitalul social al acesteia cu titlu gratuit învinuitului S.E. în proporţie de 95,99 % şi celorlalte 4 persoane din anturajul acestuia în contul debitului pe care firma B. o avea către firma A.T. din Germania, datorie rezultată din contractul de închiriere; învinuitul S.E. s-a folosit de 3 firme aflate sub controlul său direct, din care un număr de 2 firme sunt sau au fost persoane juridice nerezidente (A.T. din Germania şi A.T.C. din Insulele C.) pentru a crea această datorie fictivă.

În perioada 12 noiembrie 2003 - 09 decembrie 2003, cu toate că de la data de 07 noiembrie 2003, singurul reprezentant al firmei SC A.P. SRL Arad (fosta B.) era învinuitul B.M.L., din conturile firmei a fost transferată suma de 30.522.281.907 lei (din care 18.350.522.532 lei provenind din evaziune fiscală) în contul personal al învinuitului S.E., cu titlul de restituire creditare firmă. Transferul sumei menţionate anterior s-a făcut în 14 etape succesive, după cum rezultă din documentele bancare puse la dispoziţie de unitatea bancară SC C.R. SA, din contul al SC A.P. SRL Arad (fostă B.) şi au ajuns în contul învinuitului S.E. (filele 186-294, vol. III.). Transferurile au fost efectuate de către învinuita V.C.N., care avea împreună cu numitul Şulec Paul drept de semnătură în bancă, evident din dispoziţia învinuitului S.E., care era titularul contului unde au ajuns sumele de bani. (filele 186-294, vol. III.).

Cele 14 operaţiuni bancare de transfer s-au derulat după cum urmează: la 12 noiembrie 2003 s-a transferat suma de 2.200.000.000 lei; la 13 noiembrie 2003 s-a transferat suma de 3.192.000.000 lei; la 14 noiembrie 2003 s-a transferat suma de 3.270.000.000 lei; la 17 noiembrie 2003 s-a transferat suma de 2.810.000.000 lei; la 18 noiembrie 2003 s-a transferat suma de 1.887.890.000 lei; la 19 noiembrie 2003 s-a transferat suma de 1.937.890.000 lei; la 20 noiembrie 2003 s-a transferat suma de 2.167.890.000 lei; la 21 noiembrie 2003 s-a transferat suma de 3.170.000.000 lei; la 27 noiembrie 2003 s-a transferat suma de 1.000.000.000 lei; la 02 decembrie 2003 s-a transferat suma de 1.000.000.000 lei; la 03 decembrie 2003 s-a transferat suma de 2.000.000.000 lei; la 04 decembrie 2003 s-a transferat suma de 2.313.500.000 lei; la 05 decembrie 2003 s-a transferat suma de 2.516.500.000 lei; la 09 decembrie 2003 s-a transferat suma de 1.056.611.907 lei.

După ce sumele de bani au ajuns în contul învinuitului S.E., acestea au fost redistribuite prin intermediul a 15 operaţiuni bancare succesive către firmele SC A.T.R. SRL Arad - controlată de învinuit în proporţie de 95% şi SC B.A. SRL Arad - controlată de învinuit în proporţie de 100 %, precum şi către învinuitul S.E. personal, prin ridicarea în numerar a unei sume de bani.

Din aceste 15 operaţiuni bancare, care s-au succedat în aceiaşi perioadă de timp, respectiv 12 noiembrie 2003 - 09 decembrie 2003, un număr de 14 operaţiuni au fost efectuate tot de către învinuita V.C.N., care avea drept de semnătură în bancă şi pentru contul personal al învinuitului S.E. (filele 186-294, vol. III.)

Cele 15 operaţiuni bancare de transfer s-au derulat după cum urmează: la 12 noiembrie 2003 s-a transferat suma de 2.200.000.000 lei, către SC A.T.R. SRL, ordin de plată, semnat de învinuitul S. E.; la 13 noiembrie 2003 s-a transferat suma de 3.192.000.000 lei, către SC A.T.R. SRL- ordin de plată nr. 02, semnat de învinuitul V.C.; la 14 noiembrie 2003 s-a transferat suma de 3.269.480.000 lei, către SC A.T.R. SRL - ordin de plată nr. 03, semnat de inv. V.C. ; la 17 noiembrie 2003 s-a transferat suma de 1.805.000.000 lei, către SC A.T.R. SRL- ordin de plată, semnat de învinuitul V.C.; la 18 noiembrie 2003 s-a transferat suma de 1.887.890.000 lei, către SC A.T.R. SRL- ordin de plată nr. 05, semnat de învinuitul V.C.; la 19 noiembrie 2003 s-a transferat suma de 1.937.890.000 lei, către SC A.T.R. SRL- ordin de plată nr. 06, semnat de învinuitul V.C.; la 20 noiembrie 2003 s-a transferat suma de 2.167.890.000 lei, către SC A.T.R. SRL- ordin de plată nr. 07, semnat de învinuitul V.C.; la 21 noiembrie 2003 s-a transferat suma de 3.170.000.000 lei, către SC A.T.R. SRL-ordin de plată, semnat de învinuitul V.C.; la 02 decembrie 2003 s-a transferat suma de 2.000.000.000 lei, către SC B.A. SRL- ordin de plată, semnat de învinuitul V.C.; la 03 decembrie 2003 s-a transferat suma de 371.500.000 lei, către SC A.T.R. SRL- ordin de plată, semnat de învinuitul V,C,; la 03 decembrie 2003 s-a transferat suma de 1.628.500.000 lei, către SC B.A. SRL- ordin de plată, semnat de învinuitul V.C.; la 04 decembrie 2003 s-a transferat suma de 2.313.500.000 lei către SC B.A. SRL- ordin de plată, semnat de învinuitul V.C.; la 05 decembrie 2003 s-a transferat suma de 2.516.500.000 lei către SC B.A. SRL - ordin de plată nr. 13, semnat de învinuitul V.C.; la 09 decembrie 2003 s-a transferat suma de 1.056.611.907 lei către SC B.A. SRL- ordin de plată, semnat de învinuitul V.C.; la data de 17 noiembrie 2003 din contul învinuitului S.E. a fost ridicată suma de 1.000.000.000 lei, în numerar în numele acestuia, de către învinuitul V.C.

În acest mod, suma de 18.350.522.532 lei ce constituie prejudiciul calculat de organele fiscale ca provenind din comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în exerciţiul financiar 2003 (procesul verbal al A.N.A.F. din 06 octombrie 2006) a fost reintrodusă în circuitul legal şi spălată prin operaţiunile bancare menţionate anterior (29 operaţiuni bancare, din care 14 au avut ca scop scoaterea de sume de bani din contul SC A.P. SRL Arad, iar 15, redirecţionarea acestor sume către SC A.T.R. SRL Arad, SC B.A. SRL Arad şi către învinuitul S.E. personal).

Către SC A.T.R. SRL Arad a fost transferată suma totala de 20.001.650.000 lei printr-un număr de 9 operaţiuni bancare, iar către SC B.A. SRL Arad, a fost transferată suma totală de 9.515.111.907 lei ROL, în timp ce învinuitul S.E. a mai ridicat suma de 1.000.000.000 lei în numerar.

În susţinerea probatoriului relativ la fapta de spălare a banilor a fost invocată şi Sesizarea O.N.P.C.S.B., cu privire la operaţiunile suspecte de spălare a banilor efectuate de învinuitul S.E. prin intermediul societăţilor comerciale române, SC A.P. SRL, SC A.T.R. SRL şi al firmei nerezidente A.T.C. (C.). Această instituţie, după efectuarea analizei de specialitate concluzionează următoarele: „apreciem că suma spălată provenind din săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, bancrută frauduloasă, înşelăciune şi constituire de grup infracţional organizat este de 46,7 miliarde lei (echivalentul a 1.167.500 euro), reprezentând valoarea sumelor retrase în numerar din conturile SC A.P. SRL cu justificările restituire împrumut, diverse plăţi, cumpărări de mărfuri, achiziţii materiale refolosite, deşeuri şi plăţi efectuate de societăţile financiare în perioada 29 decembrie 2000 - 14 ianuarie 2004”. (filele 74-87, vol. III.)

La termenul de judecată din data de 25 ianuarie 2008, instanţa de fond, constatând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 34 lit. d) C. proc. pen., a dispus conexarea celor două dosare.

Excepţiile invocate de inculpatul S.E. vizând necompetenţa materială a organului de urmărire penală, nulitatea absolută a urmăririi penale efectuată în Dosarul nr. 142/D/P/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Timişoara, Biroul Teritorial Arad, excepția de neconstituţionalitate a art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 23 din Legea nr. 656/2002 modificată prin O.U.G. nr. 53/2008, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) şi 2 C. proc. pen., invocată de părţile responsabile civilmente SC A.T.R. SRL Arad şi SC A.E. SRL Nădlac au fost respinse de instanţa de fond prin încheierile de şedinţă pronunţate la datele de 30 octombrie 2005, 25 ianuarie 2008 şi 25 septembrie 2009.

Din ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 14 octombrie 1992, conform cererii de înmatriculare s-a înfiinţat SC B.I.E. SRL Arad‚ având codul fiscal şi nr. de înregistrare la registrul comerţului Arad, asociaţi fiind M.G. cu 9 % din totalul părţilor sociale şi S.E. cu 91% părţi sociale. La data de 22 mai 1997, conform cererii de menţiuni, cei doi asociaţi se retrag din societate, iar asociat unic şi administrator va deveni V.A.. Prin cererea de menţiuni din 4 ianuarie 2000 s-a modificat denumirea societăţii în SC B.I.E. SA şi s-a transformat în societate pe acţiuni cu următoarea structură a acţionariatului : C.C. - 1,0003%, - V.A.C. - 95,99%, - B.C. - 1,0003%, - T.N. 1,0003%, - G.V. 1,0003%.La data de 2 mai 2001, prin cererea de menţiuni se modifică denumirea societăţii în SC B. SA, ocazie cu care se retrage din societate C.C. şi intră ca acţionar B.A.F. cu 1,0003% acţiuni. Prin cererea de menţiuni din 30 noiembrie 2001 se modifică structura acţionariatului societăţii astfel, S.E. - 95,99%, B.C. - 1,0003%, T.N. - 1,0003%, G.V. - 1,0003%, B.A.F. - 1,0003%. La data de 3 iunie 2002 se retrage din societate T.N. şi intră ca acţionar H.M. cu 1,0003%, conform cererii de menţiuni. Prin cererea de menţiuni din 20 iunie 2003, denumirea societăţii se modifică în SC A. SA. La data de 7 noiembrie 2003, prin cererea de menţiuni se modifică denumirea societăţii în SC A. SRL și se transformă în societate cu răspundere limitată, având ca asociat unic şi administrator pe inculpatul B.M.L., ceilalţi asociaţi retrăgându-se din societate. Prin cererea de menţiuni din 19 decembrie 2003, sediul social al acestei societăţi este în Arad. La data de 18 mai 2004, prin cererea de menţiuni nr. 19360 se micşorează capitalul social al societăţii de la suma de 3.219.000.000 lei la suma de 2.000.000 lei, iar la data de 14 septembrie 2004 prin înregistrarea, SC A. SRL Arad intră în procedura de lichidare judiciară.

În anul 1997, inculpatul S.E. a înfiinţat SC A.T.C.C. SRL, societate care a fost înregistrată la Registratorul Companiilor din Insulele C. din 26 septembrie 1997, deţinătorul a 100 părţi sociale fiind inculpatul S. care la data de 6 februarie 2003 a solicitat deschiderea unei filiale în altă ţară decât în Insulele C., dar nu există înscrisuri care să ateste existenţa unei reprezentanţe a societăţii SC A.T.C.C. SRL Island.

La data de 10 februarie 2003, prin cererea de menţiuni s-a înfiinţat SC A.T.R. SRL Arad având C.U.I., nr. de înregistrare la Registrul Comerţului Arad şi ca asociaţi pe inculpata U.L. cu 5% din totalul părţilor sociale şi administrator şi pe SC A.T.C.C. SRL cu 95% din totalul părţilor sociale. La data de 19 octombrie 2004 se revocă din funcţia de administrator inculpata U.L. şi se numeşte administrator C.D.E. (cererea de menţiuni nr. 30790). La data de 20 iunie 2005, prin cererea de menţiuni nr. 24502 se modifică asociaţii societăţii astfel - U.L. 5% - iar S.E. 95,% din totalul părţilor sociale. La data de 11 mai 2006 conform cererii se numeşte în funcţia de administrator C.S.

La data de 15 februarie 1997, inculpatul S.E. a înfiinţat firma A.T. din Germania cu sediul în Behlenstrasse Aschaffenburg, Germania, societate care a funcţionat până la data de 1 octombrie 1997 şi la care inculpatul a avut calitatea de administrator-, domiciliul inculpatului fiind la aceeaşi adresă. Această societate şi-a încetat activitatea cu câteva zile,- mai precis 6 zile-, după înfiinţarea societăţii SC A.T.C.C. SRL.

Între SC B.I.E. SRL Arad şi A.T. Germania se încheie un contract de închiriere, fără număr, la data de 1 martie 1997, având ca obiect obţinerea de către SC B.I.E. SRL Arad a folosinţei utilajelor care urmau a fi menţionate în anexa la contract. Cele două părţi semnatare ale contractului au fost reprezentate de inculpatul S.E. pentru A.T. Germania şi de martorul V.A. pentru SC B.I.E. SRL Arad. Ulterior acestei date, la 25 iulie 1997, s-a încheiat un act adiţional la contractul de închiriere, prin care se stabilea cuantumul chiriilor lunare raportat la utilajele închiriate şi tarifele aplicabile începând cu luna august 1997.

În baza acestui contract de închiriere au fost introduse în ţară mai multe utilaje de mare tonaj folosite de SC B.I.E. SRL Arad la efectuarea mai multor lucrări de prestări de servicii, în conformitate cu unele contracte încheiate cu diverşi parteneri de afaceri. Unul dintre aceste contracte a fost încheiat cu SC M. SA Moldova Nouă, respectiv contractul din 1998 şi care avea ca obiect prestaţii de transport masă minieră. Acest contract s-a derulat începând cu luna iulie 1998, prin prestarea serviciilor de transport şi care au fost achitate de către unitatea beneficiară, SC M. SA Moldova Nouă, aspect ce rezultă din cuprinsul raportului de expertiză contabilă întocmit în Dosarul nr. 1502/2001 al Tribunalului Arad, secţia comercială şi contencios administrativ, având ca obiect pretenţii. Totodată, experţii au calculat datoriile pe care le avea SC B.I.E. SRL către A.T. Germania, conform contractului de închiriere, prin închirierea celor 8 utilaje pe o perioadă de 200 zile şi care se cifrau la suma de 3.330.020.160 lei.

În baza contractului de închiriere susmenţionat, în perioada 2002-2003, inculpatul S.E. a dispus inculpatului G.V., persoană care se ocupa cu contabilitatea firmelor sale, să întocmească pe calculator mai multe facturi, în numele A.T. Germania, prin care să ateste că firma a facturat chirii şi penalităţi de întârziere către SC B.I.E. SRL, facturi pe care intenţiona să le folosească în procesul civil aflat pe rolul Tribunalului Arad, având ca obiect pretenţii împotriva SC M. SA Moldova Nouă. Astfel, la date diferite şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul G.V. a întocmit 24 facturi şi anume: din 1998, din 1999 şi din 16 septembrie 2003 şi care totalizau 297.103.165.100 lei. Aceste facturi au fost antedatate cu zile din anii 1998-1999, deşi au fost întocmite în anii 2002-2003 la sediul SC B.I.E. SRL Arad și redactate în limba germană, fiind semnate de inculpatul S.E. din partea A.T. Germania. În aceeaşi perioadă şi cu acelaşi scop, au fost întocmite şi antedatate 4 acte adiţionale la contractul de închiriere din 1 martie 1997, respectiv cele din datele de 1 iunie 1998, 25 februarie 1999, 12 noiembrie 1999 şi 17 noiembrie 1999, pentru a se justifica în acest fel, emiterea facturilor de mai sus. Relevant sub acest aspect este actul adiţional din 12 noiembrie 1999 prin care se stipulează că plata chiriei restante în cuantum de 3.134.119 DM plus penalităţile de întârziere, se va face la 31 mai 2003. Aceste acte adiţionale au fost semnate de către inculpatul S.E. ca reprezentant al A.T. Germania, iar din partea SC B.I.E. SRL, apar ca semnatari, martorii V.A. şi C.C., care nu-şi recunosc semnăturile şi precizează că nu au semnat aceste înscrisuri. Aceste susţineri ale martorilor se coroborează cu declaraţiile inculpatului G.V. şi dovedesc cu certitudine data reală când s-au întocmit facturile şi actele adiţionale. Un alt scop al întocmirii în fals a înscrisurilor de mai sus îl constituie îndatorarea cât mai mult a SC B.I.E. SRL, devenită ulterior SC A.P. SRL faţă de A.T. Germania.

Firma SC A.T.C.C. SRL s-a înfiinţat la 6 luni după încheierea contractului de închiriere susmenţionat, deci aceasta nu exista la acea dată. Prin actul adiţional din 17 noiembrie 1999 s-a atestat că părţile, dintr-o eroare de redactare au menţionat în contractul de închiriere din 1 martie 1997 că A.T. are sediul în Germania, Aschaffenburg, în realitate sediul societăţii este în George Town. şi reprezentanţă în Germania. S-a încercat în acest fel a se dovedi că firma din insulele C. este una şi aceeaşi cu firma din Germania, contrar celor rezultate din înscrisurile de la dosar.

Revenind la introducerea în ţară de utilaje, s-a reţinut că în anul 1999, pe numele SC B.I.E. SRL Arad au fost introduse în ţară în regim suspensiv de plată a obligaţiilor vamale (taxe vamale, accize şi T.V.A.), în baza contractului de închiriere din 1 martie 1997 încheiat cu A.T. cu sediul în Germania, un număr de 49 de autovehicule de mare tonaj, importate în sistem de leasing financiar sau aport la capitalul social al SC B. SA. Ulterior, aceste utilaje au fost transferate pe un alt regim de import temporar, respectiv pe sistem de leasing financiar, motivat de faptul că importul temporar presupunea obţinerea anuală a numerelor de circulaţie temporare pentru maşini, precum şi întocmirea documentaţiei aferente la vamă, finanţe, poliţie, operaţiuni care decurgeau destul de anevoios. Astfel, inculpatul S. a decis întocmirea contractelor de leasing din 1999 încheiate pe durată de 7 ani în care SC A.T.C.C. SRL figura ca şi furnizor, iar SC B.I.E. SRL Arad ca utilizator. Aceste contracte de leasing au fost încheiate pentru valoarea totală de 1.696.341 dolari SUA şi respectiv, 189.369 dolari SUA, după un model de contract pus la dispoziţie de martorul N.E., reprezentant al comisionarului vamal SC R. SRL Arad și întocmite pe calculator de către inculpatul G. la sediul SC B.I.E. SRL Arad din dispoziţia inculpatului S.E. care i-a indicat inculpatului G. perioada în care trebuia să se deruleze aşa zisul leasing, suma de bani şi bunurile care trebuiau să facă obiectul contractului. Referitor la suma de bani care trebuia introdusă în contract, pe calculator exista un program care, după introducerea unor date generale, lista scadenţarul contractului de leasing în funcţie de perioada de timp indicată. Cele două contracte de leasing au fost semnate de către inculpatul G.V. în calitate de reprezentant la SC B.I.E. SRL Arad şi de inculpatul S.E. în numele SC A.T.C.C. SRL. După întocmirea contractelor de leasing, inculpatul G. redacta şi facturile proforme pentru fiecare bun care forma obiectul leasingului, tot în numele furnizorului SC A.T.C.C. SRL pentru beneficiara SC B.I.E. SRL Arad, după ce inculpatul S. indica în prealabil preţul pentru fiecare bun în parte, iar ulterior le semna. După efectuarea acestor operaţiuni, câte un exemplar al contractelor de leasing şi al anexelor erau predate martorei I.M. care, prin intermediul SC R. SRL Arad întocmea documentaţia aferentă înaintării contractului de leasing la autorităţile vamale competente în vederea înregistrării importurilor. Astfel, s-au obţinut de către SC B.I.E. SRL Arad, numere pe o perioadă de 7 ani, licenţe şi alte documente care permiteau ca utilajele să poată fi folosite în scop lucrativ.

În legătură cu introducerea în ţară a autovehiculelor de către reprezentanţii SC B.I.E. SRL Arad în perioada 1997-2003 în modalităţile arătate mai sus, prima instanţă a reţinut concluziile anexei la raportul de expertiză contabilă judiciară, exprimată de expertul contabil Lucian Cernuşcă, potrivit cărora, la importurile definitive, au fost folosite la autoritatea vamală alte înscrisuri decât cele de achiziţie a autovehiculului importat în regim vamal definitiv, ce presupune plata datoriei vamale ( taxe vamale, comision vamal şi T.V.A.).

Referitor la aportul în natură al asociatului unic în perioada 1998-1999 la capitalul social al SC B.I.E. SRL Arad s-a constatat că la autorităţile vamale române, în anul 1998 au fost prezentate alte documente decât cele reale în sensul că utilajele au fost introduse în ţară în baza altor documente care atestă o altă stare de fapt. (fila 346, vol. VIII - primă instanţă). Aceiaşi situaţie se regăseşte şi la introducerea în sistem temporar iniţial în baza unui contract de închiriere şi ulterior aceleaşi bunuri la care se adaugă altele noi, în baza unor contracte de leasing. (fila 347, vol. VIII - primă instanţă). Coroborând cele de mai sus, s-a reţinut că importul acestor autovehicule, indiferent de modalitatea juridică, are ca numitor comun folosirea la autoritatea vamală a altor documente decât cele reale, prin care autovehiculele au fost achiziţionate. S-a concluzionat că prin folosirea la autoritatea vamală a altor înscrisuri decât cele de achiziţie ale autovehiculelor ce fac obiectul cauzei, autoritatea vamală a fost indusă în eroare prin prezentarea unei alte stări de fapt decât cea reală, având ca rezultat neplata taxelor vamale.

În raport de dispoziţiile art. 13 lit. a) din O.G. nr. 92/1997 şi art. 1 al Normelor Metodologice aprobate prin H.G. nr. 94/1998, importarea bunurilor mobile care au făcut obiectul majorării în natură a capitalului social al SC B.I.E. SRL Arad s-a făcut cu încălcarea legislaţiei în vigoare în acel moment în scopul exceptării de la plata datoriei vamale şi a taxei pe valoare adăugată, prin nedeclararea la autorităţile vamale române a modalităţii de dobândire prin cumpărare de către SC B.I.E. SRL Arad şi depunerea la autoritatea vamală a unor înscrisuri care atestau cumpărarea bunurilor pe persoana fizică, martorul V.A., ca asociat al acestei societăţi, urmat de aportarea în natură a bunurilor la capitalul social al societăţii sus menţionate.

Având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Arad - la data de 25 martie 2008 şi reţinând că finanţatorul SC A.T.C.C. SRL nu a avut niciodată reprezentanţă declarată în Germania, s-a constatat că derularea contractelor de leasing s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 90/1998 de aprobare a O.G. nr. 51/1997, finanţarea în sistem leasing nu a fost efectivă, nefiind achitate ratele contractelor de leasing, plata acestora amânându-se succesiv de mai multe ori prin întocmirea şi depunerea la autoritatea vamală a unor acte adiţionale la contractele de leasing.

La data de 27 martie 2000, inculpatul S. a devenit asociat majoritar la SC B.I.E. SRL Arad preluând 95,99% din acţiunile societăţii de la martorul V.A.. Conform Hotărârii Adunării Generale a SC B.I.E. SRL Arad din 27 martie 2000 şi a Actului adiţional din 20 martie 2000, la data respectivă, această societate avea un capital social în valoare de 3.219.000.000 lei împărţit în 32.190 acţiuni, aporturile la capitalul social făcându-se în perioada 1997-1999 când martorul V.A. avea calitatea de asociat unic şi administrator al societăţii. Preluarea acţiunilor societăţii de către inculpatul S. s-a făcut fără plata de către acesta a vreunei sume de bani, în condiţiile în care martorul V. a cesionat 95,99% din acţiuni care echivalau cu 3.090.200.000 lei. Cedarea aportului martorului V. la capitalul social al firmei către inculpatul S., fără a încasa vreo sumă de bani, s-a făcut întrucât firma avea o datorie către A.T. din Germania, rezultată din contractul de închiriere din 1 martie 1997 şi care la data efectuării cesiunii părţilor sociale nu era plătită. Întrucât datoria era aproximativ egală cu valoarea capitalului social, martorul V. a acceptat predarea acţiunilor către inculpatul S. fără plata vreunei sume de bani şi în acest mod, datoria firmei B. către A.T. din Germania s-a stins în totalitate.

În perioada 2002-2004, datorită costurilor mari de întreţinere şi funcţionare a utilajelor, inculpatul S. a decis înstrăinarea către terţi a acestora, optându-se ca modalitate juridică la folosirea modelului de contract denumit „ promisiune bilaterală de vânzare cumpărare”. S-a procedat în acest fel pentru a se evita plata obligaţiilor vamale către bugetul statului, întrucât bunurile erau introduse în ţară în regim suspensiv de plată a acestor obligaţii, iar încheierea unor contracte de vânzare cumpărare ducea automat la schimbarea regimului vamal al bunurilor care făceau obiectul contractului, determinând astfel vânzătorul SC B. SA Arad la plata obligaţiilor vamale aferente. De asemenea, s-a urmărit inducerea în eroare a autorităţilor şi evitarea plăţii obligaţiilor către bugetul statului de către firma inculpatului S.

Prima promisiune bilaterală s-a încheiat între SC B. SA Arad în calitate de promitentă vânzătoare şi SC P. SA Arad, la data de 23 ianuarie 2002, ocazie cu care s-au înstrăinat 6 autobasculante. Cunoscând faptul că bunurile sunt introduse în ţară în regim suspensiv de plată a obligaţiilor vamale, inculpatul G., în calitate de reprezentant la SC B. SA Arad, cu adresa din 19 ianuarie 2002, a solicitat Vămii Moldova Veche să calculeze şi să comunice valoarea drepturilor vamale actuale pentru un număr de 6 autobasculante vămuite din 1998, importate cu scutire de drepturi vamale în baza O.G. nr.92/1997, aceasta fiind necesară pentru negocierea unui contract de vânzare care, având în vedere schimbarea regimului vamal al bunurilor, va include şi valoarea acestor drepturi vamale. Autoritatea vamală, prin adresa din 21 ianuarie 2002 a comunicat că dacă se doreşte înstrăinarea, trebuie plătită suma de 2.003.831.346 lei reprezentând obligaţii vamale. Imediat după primirea acestui răspuns de la autoritatea vamală, inculpatul S. a încheiat documentul „promisiune bilaterală de vânzare cumpărare „ şi nu un contract de vânzare cumpărare”, întrucât martorul M.I. nu a acceptat includerea în preţ şi a obligaţiilor vamale. În realitate, negocierea acestei tranzacţii s-a făcut în anul 2001 între inculpatul S. şi martorul M.I. stabilindu-se şi preţul de 121.473 dolari SUA, preţ în care erau incluse cele 6 autobasculante importate ca aport la capitalul social al societăţii, precum şi alte 8 utilaje importate anterior în regim definitiv. Acestea din urmă au fost înstrăinate cu factura fiscală din 31 octombrie 2001 pentru suma de 2.728.051.200 lei. Înscrisurile susmenţionate coroborate cu declaraţia martorului M. dovedesc că preţul celor 6 autobasculante din „promisiune” nu reprezintă în fapt preţul de vânzare al bunurilor care au făcut obiectul tranzacţiei, ci diferenţa care mai trebuia achitată de SC P. SA către SC B. SA raportat la suma stabilită cu ocazia negocierii preţului,-acord concretizat în încheierea şi semnarea înscrisului sub semnătură privată dintre cele două părţi - şi suma de 2.728.051.200 lei. Acest aspect demonstrează că inculpatul S., la încheierea tranzacţiei, nu a făcut distincţie între cele 8 bunuri mobile care beneficiau de un import definitiv având obligaţiile vamale achitate şi cele 6 autobasculante care erau importate în regim temporar, fără a avea achitate obligaţiile vamale. Din punct de vedere fiscal s-a emis o factură de avans pentru suma din promisiune respectiv, 1.236.369. 575 lei care în realitate, nu reprezintă un avans, ci o facturare a întregii sume care trebuia achitată ca efect al tranzacţiei încheiate anterior. Promitentul cumpărător, martorul M., s-a comportat faţă de bunurile achiziţionate ca un adevărat proprietar, procedând la revânzarea a două dintre autobasculante. Pentru a crea aparenţa că cele 6 bunuri sunt în continuare în proprietatea SC B. SA, inculpaţii S. şi G. nu au operat micşorarea capitalului social în natură şi înlocuirea cu contravaloarea bănească a acestuia în evidenţele O.R.C. Arad.

În anul 2003, inculpatul S. a luat decizia lichidării parcului auto al SC B. SA, sens în care l-a desemnat pe inculpatul C.D.E. ca responsabil cu lichidarea şi vânzarea acestuia. În acest sens, inculpatul S. a comandat o campanie de publicitate în presa naţională şi locală încheind contracte de prestări servicii cu SC G.M. SRL Arad, în perioada februarie - iunie 2003. Inculpatul S., personal a conceput forma finală a textului ce a părut ca şi reclamă în presă şi din conţinutul căruia rezultă clar intenţia reprezentaţilor SC B. SA de a vinde maşinile, respectiv utilajele. În urma acestei campanii publicitare, la data de 15 februarie 2003 s-a încheiat cu martorul P.A. „promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare”, înscris semnat la Biroul avocatului R.Ş. din Arad şi din cuprinsul căruia rezultă clar intenţia de vânzare cumpărare a bunurilor. Ulterior, încheierea de convenţii denumite „promisiuni bilaterale” s-a făcut doar în numele SC B. SA, (devenită SC A.P. SA în luna iunie 2003) fiind semnate de către inculpatul G.V. şi din cuprinsul cărora au dispărut expresiile „să vândă/să cumpere”. În acest mod, în anul 2003 s-au încheiat un nr. de 11 promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare cu următoarele persoane fizice şi juridice: SC B.B.S. SRL Cluj Napoca, SC R.T. SRL Nuşfalău, SC E. SRL Panic, SC R.C. SRL Cluj Napoca, SC L.F.C. SRL Balaşti, SC E. SRL Mireşu Mare, SC E.C. SRL Breaza, S.E., B.C., P.A. şi C.E.T. Aceste documente erau semnate la sediul firmei SC B. SA din Arad, unde erau aduse redactate sau se regăseau în format electronic, modificându-se doar datele beneficiarului şi obiectul tranzacţiei (preţul şi bunurile). Preţul era negociat uneori de către inculpatul C.D.E., ţinând cont de preţul minim pe maşină/utilaj comunicat anterior de inculpatul S. În momentul negocierii tranzacţiilor, inculpatul C. cunoştea că respectivele maşini/utilaje erau importate în ţară în sistem de leasing - regim suspensiv de plată a obligaţiilor vamale. Deşi inculpatul S. a negociat cu mai mulţi beneficiari înstrăinarea maşinilor/utilajelor din parcul auto al societăţii şi era prezent la semnarea documentelor, acestea erau semnate în numele societăţii de alte persoane, respectiv inculpaţii G. şi C., cu excepţia celor încheiate cu martorii M.I. şi G.E. Din cele 11 promisiuni încheiate în anul 2003, cea mai complexă este cea încheiată cu SC B.B.S. SRL Cluj Napoca şi priveşte un număr total de 23 maşini/utilaje. Preţul total de 13.746.688.000 lei plătit de această societate către SC B. SA include preţul aferent bunurilor mobile auto care beneficiau de import definitiv având obligaţiile vamale achitate, cât şi pentru cele 23 de bunuri mobile auto care erau importate în regim temporar fără a avea achitate obligaţiile vamale. Referitor la această tranzacţie s-a reţinut că pe lângă convenţia încheiată există două declaraţii făcute în numele SC A.T.C.C. SRL reprezentată de inculpatul S., prin care finanţatorul îşi dă acordul cu privire la vânzarea - cumpărarea bunurilor ce fac obiectul leasingului şi pentru încheierea convenţiilor. Paralel cu convenţia denumită „ promisiune bilaterală” între aceste părţi s-a încheiat şi un contract de locaţiune.

Din punct de vedere fiscal s-a procedat la emiterea unor facturi de avans, dar în realitate, sumele plătite nu reprezentau avans, ci suma totală care s-a convenit de părţi că trebuie plătită ca preţ al cumpărării maşinilor/utilajelor.

S-a concluzionat că înscrisurile denumite „promisiuni bilaterale de vânzare - cumpărare” au fost simulate şi că în realitate, acestea au fost adevărate contracte de vânzare - cumpărare. În acelaşi sens este obiectivul nr. 13 al raportului de expertiză tehnică contabilă, obiectiv formulat de inculpatul S. şi în cuprinsul căruia se face referire la întocmirea contractelor de vânzare - cumpărare.

Potrivit concluziilor expertizei tehnice contabile, utilizatorul nu a solicitat încheierea regimului suspensiv prin depunerea unor declaraţii vamale conform art. 155 alin. (1) din H.G. nr. 626/1997 astfel încât, Biroul Vamal Arad a încheiat operaţiunile suspensive din oficiu conform art. 95 alin. (2) din Legea nr. 141/1997 coroborat cu art. 155 alin. (2) din H.G. nr. 626/1997. Pentru bunurile ce fac obiectul contractelor de leasing care iniţial au fost plasate sub regimul de admitere temporară cu exonerare parţială pentru care se achită procentul de 3% lunar din valoarea taxelor vamale, s-a solicitat acordarea unei alte destinaţii vamale, conform art. 155 alin. (1) din H.G. nr. 626/1997, prin depunerea unor noi declaraţii vamale în regim de admitere temporară cu exonerare totală. Întrucât nu există precizări în reglementările vamale, ca la acordarea unei alte destinaţii vamale mărfurilor să fie luate în considerare la încheiere taxele vamale achitate lunar în procent de 3 % nu mai există posibilitatea recuperării acestor sume.

S-a constatat că martorilor C.E.T., S.E., B.C. şi reprezentantului SC E. SRL Mireşu Mare- ca urmare a achiziţionării de 3 autotractoare şi 4 semiremO.R.C.i de la SC B. SA prin intermediul convenţiilor denumite „promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare”- nu li s-au eliberat facturi şi chitanţe fiscale şi nu au fost înregistrate în contabilitatea firmei.

După înstrăinarea bunurilor şi încasarea banilor la data de 7 noiembrie 2003, inculpatul S. împreună cu ceilalţi 4 asociaţi minoritari au cesionat toate cele 32.190 acţiuni ale societăţii în valoarea de 3. 219.000.000 lei către inculpatul B.M.L. care, în acest mod, a devenit asociat unic şi a preluat activitatea de administrator, devenind singurul reprezentant al societăţii. Acest inculpat a declarat că la preluarea firmei i-a plătit inculpatului S. suma de 2.000.000 lei, achiziţionând astfel o societate cu un capital social de peste 3,2 miliarde lei. După preluarea firmei de către inculpatul B. acesta, la sugestia inculpatului S., l-a păstrat contabil pe inculpatul G., care urma să îl ajute în problemele firmei şi să ţină evidenţa contabilă. În realitate, activitatea societăţii era coordonată tot de către inculpatul S., fapt ce rezultă din întocmirea de către noul administrator şi asociat unic, inculpatul B., după preluarea firmei, de documente prin care s-a concesionat întregul activ al societăţii în favoarea inculpatului S. ca persoană fizică sau a altor societăţi controlate de acesta. În susţinerea acestui fapt este şi înscrisul sub semnătură privată denumit „ angajament” din data de 2 martie 2004 încheiat între inculpatul S. în calitate de vânzător şi reprezentant al SC A.P. SRL şi martora G.E. în calitate de cumpărător privind vânzarea/cumpărarea unei semiremorci La aceiaşi dată se eliberează şi factura privind această semiremorcă, document semnat de inculpatul B. Faptul că inculpatul S. reprezenta în continuare SC A.P. SRL Arad, deşi formal era cesionată inculpatului B.M.L., este demonstrat şi de adresa semnată de acest inculpat (S.) în numele societăţii şi înregistrată la Biroul Vamal Arad la 12 februarie 2003. La doar 10 zile de la preluarea tuturor părţilor sociale ale societăţii, prin Hotărârea nr. 5 din 17 noiembrie 2003, inculpatul B. a dispus diminuarea aparentă a capitalului social al SC A.P. SRL de la valoarea de 3.219. 000.000 lei la 2.000.000 lei deşi 12 utilaje din bunurile ce constituiau aport la capitalul social erau deja înstrăinate de către inculpatul S., prin intermediul mai multor convenţii simulate, iar o altă parte au fost înstrăinate către SC A.T.R. SRL Arad prin mai multe facturi fiscale.

După preluarea societăţii, inculpatul B. a semnat în calitate de singur reprezentant al firmei şi bilanţul contabil aferent exerciţiului financiar 2003 împreună cu toate documentele anexe ale acestuia, precum şi contul de profit şi pierdere, raportul de gestiune şi procesul verbal al adunării generale a acţionarilor prin care a aprobat bilanţul contabil pe anul 2003, toate aceste documente fiind întocmite de inculpatul G. Acest fapt relevă că inculpatul B. a cunoscut în momentul în care a semnat şi aprobat bilanţul contabil faptul că în acesta erau înregistrate şi sumele constituind penalităţi facturate de SC A.T.C.C. SRL. Bilanţul contabil pe anul 2003 al SC A.P. SRL Arad cu toate documentele anexe a fost înaintat A.F.P. Arad la 1 aprilie 2004.

La data de 10 februarie 2003, inculpatul S. a înfiinţat SC A.T.R. SRL Arad, având ca asociat pe U.L. cu 5 % din totalul părţilor sociale şi deținănd calitatea de administrator şi SC A.T.C.C. SRL având 95 % din totalul părţilor sociale. Inculpata U. a fost administratorul societăţii până la 19 octombrie 2004 când a fost înlocuită cu inculpatul C.D.E., fost director în cadrul SC B. SA Arad.

Ulterior, la 15 octombrie 2003, prin Decizia nr. 3956 a Curţii Supreme de Justiţie, definitivă şi irevocabilă s-au admis pretenţiile SC C.T.B. SA pentru suma de 6.674.668.099 lei, hotărâre care la data pronunţării devenea susceptibilă de a fi pusă în executare. Pentru ca această societate să nu îşi poată recupera suma stabilită prin hotărâre judecătorească, respectiv să nu poată executa silit societatea debitoare, inculpatul S. a hotărât să lichideze întregul activ al SC B. SA (SC A.P. SA). Drept urmare, la 16 octombrie 2003 prin actul de dare în plată autentificat din 16 octombrie 2003 de către notarul public I.M., încheiat între SC A.T.R. SRL Arad şi SC A.P. SA Arad, imobilul cunoscut sub numele F.N.C. din C.F. cu caracter nedefinitiv Arad este transferat pentru suma de 3.500.000.000 lei către SC A.T.R. SRL Arad, societate controlată de inculpatul S. prin intermediul firmei sale SC A.T.C.C. SRL.

Referitor la acest imobil s-a reţinut că a fost achiziţionat de către SC B.I.E. SRL devenită ulterior, SC B. SA, la data de 7 decembrie 1998 de la SC A. SA prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1710 şi factura fiscală din 29 decembrie 1998 cu suma de 7.539.600.000 lei.

Din factura întocmită cu ocazia tranzacţiei de către SC A.P. SA către SC A.T.R. SRL, din 19 noiembrie 2003, în valoare de 3.500.000.000 lei rezultă că această sumă se datorează de societatea furnizoare către cea beneficiară ca efect al notificării cu nr. 1116/16 septembrie 2003 la contractul de cesiune de creanţă. Din facturile emise între aceleaşi persoane juridice prin care s-au înstrăinat o parte din maşinile/utilajele care constituiau aport la capitalul social al SC B. SA rezultă acelaşi lucru, respectiv că sumele din facturi se datorează de către furnizor beneficiarului cu titlu de sumă parţială conform notificării din 16 septembrie 2003 la contractul de cesiune de creanţă. La data de 10 iulie 2006 s-a efectuat o percheziţie informativă asupra unei unităţi centrale având aplicat sigiliul, ocazie cu care au fost identificate documente în format electronic şi care au fost ridicate de organele de urmărire penală. Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la 7 iunie 2006 la sediul SC A.T.R. SRL Arad au fost ridicate documentele indicate în procesul verbal din 19 iulie 2006 respectiv, 3 hotărâri ale SC A.P. SRL, SC A.T.C.C. SRL şi SC A.T.R. SRL. Momentul creării fişierelor care conţin documentele electronice menţionate mai sus este 15 octombrie 2003 orele 20,00, dată la care SC B. SA a căzut în pretenţii faţă de SC C.T.B. SA prin Decizia nr. 3956 a Curţii Supreme de Justiţie, definitivă şi irevocabilă.

Din conţinutul hotărârilor antedatate 6 octombrie 2003 (hotărârea SC A.T.C.C. SRL reprezentată de inculpatul S.), 8 octombrie 2003 (hotărârea SC A.T.R. SRL Arad reprezentată de inculpaţii S. şi U.L.) şi 10 octombrie 2003 (Hotărârea SC A.P. SA reprezentată de inculpaţii S.E., G.V. şi martorii B.C., H.M. şi B.A.) rezultă că s-a încercat motivarea transferului imobilului F.N.C., acţiune care se dorea aparent începută anterior datei de 15 octombrie 2003 când societatea a căzut în pretenţii.

În acelaşi context, inculpatul S. a mai transferat de pe SC A.P. SA Arad pe SC A.T.R. SRL Arad creanţe certe lichide şi exigibile pe care cedenta SC A.P. SA le avea de încasat de la persoane juridice după cum urmează: SC M. SA suma de 6.614.318.470 lei stabilită prin sentinţa civilă nr. 1222 din 4 mai 2004 a Tribunalului Arad, creanţă cesionată prin contractul din 1 iulie 2004 şi înregistrată la arhiva electronică C.C.I.A. Arad din 16 iulie 2004, sumă din care s-a încasat 5.600.000.000 lei, fapt confirmat prin procesul verbal al A.N.A.F. din 30 noiembrie 2005; SC C.C.C.C.F.B. SA, suma de 1.627.512.307 lei stabilită prin Hotărârea nr. 12/2002 pronunţată de C.A.C. Arad de pe lângă C.C.I.A. Arad, creanţă cesionată prin contractul din 30 decembrie 2003; SC C.C.C.C.F.B. SA, suma de 639.567.424 lei stabilită prin sentinţa civilă nr. 1256 din mai 2004 a Tribunalului Arad, creanţă cesionată prin contractul din 30 iunie 2004.

În momentul transferurilor acestor creanţe, SC A.T.R. SRL Arad era administrată de inculpata U.L., iar societatea cedentă de inculpatul B.M.L., persoane care au semnat în numele celor 2 societăţi contractele de cesiune de creanţă. În acest mod a fost transferată suma de 8.881.398.101 lei pentru a nu putea fi executată silit de mai multe persoane juridice, constituite părţi civile, care aveau debite de recuperat de la societatea menționată, stabilite prin hotărâri definitive şi irevocabile. Creanţele au fost transferate împreună cu accesoriile lor.

La data de 16 septembrie 2003, s-a încheiat contractul de cesiune creanţă prin care se cesionează un pretins debit de 7.825.300 euro, respectiv 297.103.165.100 lei al SC A.P. SA Arad, debit care ar fi trebuit plătit firmei SC A.T.C.C. SRL către SC A.T.R. SRL, societate la care SC A.T.C.C. SRL era asociat majoritar. Datoria de 7.825.300 euro, respectiv 297.103.165.100 lei a SC A.P. SA Arad către firma SC A.T.C.C. SRL are legătură cu notificarea din 16 septembrie 2003 şi cu un alt contract de cesiune de creanţe, indicate pe facturile antemenţionate, ca temei de neplată a bunurilor facturate de SC B. SA către SC A.T.R. SRL Arad. În cursul cercetărilor, versiunea tradusă, legalizată a contractului de mai sus a fost prezentată inculpaţilor U. şi G., dar aceştia au declarat că nu au văzut exemplarul în limba engleză şi nu l-au semnat. Potrivit art. 2 din acest înscris, datoria SC A.P. SA a rezultat din punctajul comun efectuat de către cedentul SC A.T.C.C. SRL şi debitorul cedat SC A.P. SA. Acest punctaj comun a fost efectuat de inculpatul G. în anul 2003, din dispoziţia inculpatului S., în momentul în care a aflat că va cădea în pretenţii cu peste 6,5 miliarde lei faţă de Societatea de Construcţii C.C.C.F. Bucureşti SA pentru a crea astfel un debit cât mai mare al SC A.P. SA faţă de firma din insulele C.. La aceiaşi dată şi în acelaşi mod, au fost întocmite pe calculator o parte din facturile fiscale semnate de inculpatul S. şi centralizate în punctajul comun. În această modalitate au fost întocmite pe calculator la sediul SC A.P. SA Arad de către inculpatul G. 7 facturi antedatate în perioada iulie - decembrie 1998 reprezentând diferite chirii pe echipament şi penalităţi. Pe lângă aceste facturi, inculpatul G., din dispoziţia inculpatului S., în aceiaşi locaţie, a întocmit pe calculator un număr de 16 facturi antedatate în perioada august 1998- noiembrie 1999, din punctajul comun prezentat, reprezentând chirii pe echipament. Din punctajul comun întocmit în anul 2003, doar factura din 31 iulie 1998 nu a fost antedatată şi în baza căreia s-au operat şi plăţi externe şi de la această dată din dispoziţia inculpatului S. s-au stopat plăţile externe efectuate în perioada martie 1997- iulie 1998.

Facturile create în 2002 au fost folosite de inculpatul S. în cadrul procesului civil intentat de SC B. SA Arad împotriva SC M. SA Moldova Nouă în care i se pretindea acestei societăţi unele debite care, împreună cu facturile create în 2003 au fost incluse în punctajul comun sus amintit în scopul înfăţişării unui debit mult mai mare al SC A.P. SRL faţă de firma din insulele C.

Faţă de concluzia raportului de expertiză contabilă suplimentar (fila 203, vol. XI), prima instanţă nu a reţinut punctul de vedere susţinut de acuzare privind diminuarea patrimoniului prin transferul imobilului denumit F.N.C.

Revenind la cele 24 de facturi întocmite în limba germană de către inculpatul G. şi semnate de inculpatul S., după traducerea şi legalizarea lor, acestea au fost folosite în Dosarul civil nr. 1502/2001 al Tribunalului Arad şi s-au înregistrat în contabilitatea SC A.P. SRL Arad în luna septembrie 2003, dată la care inculpatul S. deţinea calitatea de asociat majoritar, iar inculpatul G. pe cea de administrator şi contabil ( aspect care rezultă din fişa contului). Conform înscrisurilor depuse la dosar de către D.G.F.P. Arad - A.C.F.- societatea nu a depus bilanţ contabil pentru perioada aferentă anilor 1999-2001, dar în urma percheziţiei domiciliare efectuată la fostul sediu al societăţii a fost identificat în original bilanţul contabil aferent anului 1999 întocmit de inculpatul G. din care rezultă că la finele anului respectiv, societatea a avut un profit de 2.685.917.000 lei. De asemenea, societatea a încheiat anul fiscal 2002 cu un profit de 364.360.000 lei, aspecte care conduc la concluzia că cele 24 de facturi nu au fost înregistrate în contabilitate pentru că în caz contrar, societatea nu ar mai fi avut profit. Fictivitatea datoriei creată în mod artificial de inculpaţii S. şi G. rezultă şi din faptul că dacă această datorie exista în perioada 1998-1999 atunci facturile se întocmeau şi se înregistrau în contabilitate la acea dată şi nu după 4-5 ani.

La data de 5 iulie 2004, împotriva SC A.P. SRL Arad a fost deschisă procedura reorganizării judiciare şi falimentului conform sentinţei civile nr. 1761 a Tribunalului Arad, iar la data de 11 aprilie 2005, prin încheierea pronunţată de judecătorul sindic în Dosarul nr. 2089/2004 se deschide procedura efectivă a falimentului faţă de SC A.P. SRL, în prezent dosarul fiind suspendat. În fapt, acţiunea de lichidare a activului societăţii a început în anul 2003 când inculpatul S. a început transferul activelor în favoarea altor societăţi controlate de el.

Revenind la contractul de cesiune creanţă litigioasă din 1 iulie 2004, înregistrat în arhiva electronică din cadrul C.C.I.A. Arad din 16 iulie 2004, la care s-a făcut referire anterior, rezultă că debitul a fost creat de inculpatul S. în scopul de a înfăţişa o datorie fictivă în sarcina societăţii care intrase în procedura de reorganizare şi lichidare judiciară şi pentru a reprezenta un fel de garanţie pentru aceasta, în cazul că lichidatorul judiciar reuşeşte să anuleze în instanţă actele de transfer ale activelor. Din creanţa în sumă de 6.614.318.470 lei înscrisă în contractul de cesiune de creanţă din 1 iulie 2004 s-a încasat suma de 5.600.000.000 lei pe SC A.T.R. SRL de la SC M. SA fiind înregistrată în cont.

Inculpatul S. a deţinut controlul asupra SC A.E. SRL Nădlac prin intermediul SC A.P. SA Arad (fostă SC B. SA Arad). La data de 3 noiembrie 2003, cu câteva zile înaintea preluării societăţii de către inculpatul B.M.L., inculpatul S. a transferat pe numele lui de la această societate, 95 % din acţiunile SC A.E. SRL Nădlac, operaţiune ce a avut ca scop diminuarea aparentă a valorii activelor şi care s-a realizat prin cererea de menţiuni nr. 22802 din 3 noiembrie 2003 înaintată O.R.C. Arad.

În perioada 12 noiembrie 2003 - 09 decembrie 2003, deşi de la data de 7 noiembrie 2003 reprezentantul SC A.P. SRL Arad era inculpatul B., din conturile acestei firme a fost transferată suma de 30.522.281.907 lei - din care, suma de 18.350.522.532 lei provine din evaziune fiscală- în contul personal al inculpatului S. cu titlu restituire creditare firmă. Transferul acestei sume s-a făcut în 14 etape succesive fapt ce rezultă din documentele bancare ale SC C.B.R. SA, au fost efectuate de martora V.C.N. care avea drept de semnătură în bancă. Transferul s-a făcut din dispoziţia inculpatului S.. După ce sumele de bani au ajuns în contul inculpatului S., acestea au fost redistribuite prin intermediul a 15 operaţiuni bancare succesive către SC A.T.R. SRL Arad şi SC B.A. SRL Arad, ambele controlate de inculpatul S., precum şi către acest inculpat personal, prin ridicare în numerar a unei sume de bani. Din aceste 15 operaţiuni bancare derulate în aceiaşi perioadă, un număr de 14 operaţiuni au fost efectuate tot de către martora V.C.. Astfel către SC A.T.R. SRL Arad a fost transferată suma de 20.001.650.000 lei, către SC B.A. SRL Arad a fost transferată suma de 9.515.111.907 lei, iar inculpatul S. a ridicat suma de 1.000.000.000 lei în numerar.

Expertiză tehnică contabilă întocmită în cauză a concluzionat că nefiind evidenţe contabile nu se poate stabili existenţa creanţelor lui S.E. asupra SC B. SA Arad (SC A. SRL Arad), la data de 3 noiembrie 2003.

Referitor la încadrarea juridică a faptelor s-a reţinut că inculpatul S.E. a fost trimis în judecată pentru comiterea a patru infracţiuni prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, inculpatul G.V. pentru comiterea a trei infracţiuni prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată, inculpatul B.M.L. pentru comiterea a 2 infracţiuni prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată, iar inculpaţii U.L. şi C.D.E. pentru comiterea a câte unei infracţiuni prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Textul legal susmenţionat se aplică doar pentru fapte săvârşite începând cu data de 2 martie 2003, data intrării în vigoare a legii. Această infracţiune presupune o singură acţiune, care continuă în timp până când o intervenţie a autorilor sau a făptuitorilor curmă activitatea respectivă. Semnul distinctiv al infracţiunii continue constă în aceea că acţiunea infracţională prin natura ei, continuă, durează în timp, fără a se cere o hotărâre pentru a prelungi această durată.

În raport de considerentele teoretice expuse mai sus s-a apreciat că nu există mai multe infracţiuni prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată, ci există o singură infracţiune continuă, astfel că în baza art. 334 C. proc. pen. s-a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în rechizitoriu într-o singură infracţiune pentru fiecare inculpat.

Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată, incriminează iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, iar art. 2 al aceluiaşi act normativ, defineşte grupul infracţional organizat. În raport de aceste dispoziţii legale, s-a constatat că, constituirea presupune o reunire, cu perspectiva unei durate în timp, a mai multor persoane, în vederea realizării unui scop infracţional comun. Grupul infracţional organizat reprezintă o pluralitate de făptuitori supuşi unei discipline interne, anumitor reguli privind ierarhia, rolurile membrilor şi planurile lor de activitate. Consensul intervenit între subiecţii activi trebuie să fie neechivoc atât în privinţa existenţei grupului, cât şi sub aspectul scopului urmărit, respectiv săvârşirea de infracţiuni. Pentru existenţa acestei infracţiuni este necesar să existe o grupare de persoane, o organizare specială a acesteia şi un program infracţional ce urmează să fie realizat de membrii grupării. Aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup se realizează sub forma intenţiei directe, ceea ce în privinţa inculpaţilor G.V. şi C.D.E. nu se poate susţine, în condiţiile în care aceştia erau angajaţi în cadrul firmei inculpatului S., iar activitatea desfăşurată de ei se încadra în atribuţiile de serviciu determinate de existenţa contractelor individuale de muncă. Ori, raporturile de serviciu exclud existenţa grupului infracţional organizat. Pe de altă parte, este dovedit că prima promisiune de vânzare - cumpărare a fost întocmită la 23 ianuarie 2002, iar inculpatul C.D.E. a fost încadrat la SC B. SRL abia la 1 octombrie 2002. În privinţa inculpatului B. s-a reţinut că la data preluării de către acesta a activelor societăţii (octombrie 2003), activele societăţii fuseseră deja transferate.

Toate aceste împrejurări nu relevă existenţa unei structuri organizate care să fi acţionat coordonat, după reguli bine stabilite, constituită de inculpatul S. şi la care ceilalţi inculpaţi să fi aderat ori pe care să o fi sprijinit, în cadrul căreia fiecare inculpat să aibă un rol prestabilit. Nu există nici o dovadă certă care să ateste, în concret, existenţa grupului infracţional organizat, împrejurare faţă de care, constatând lipsa unui element constitutiv al infracţiunii, s-a dispus achitarea inculpaţilor pentru această infracţiune.

O altă infracţiune pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii S.E., G.V., B.M.L. este cea prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată, raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., ce incriminează iniţierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este potrivit legii, un grup infracţional organizat.

Potrivit art. 2 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată, nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului. În partea introductivă a acestui articol este definit grupul infracţional organizat ca fiind constituit din trei sau mai multe persoane, definiţie care corespunde şi definiţiei date grupului în dicţionarul explicativ al limbii române, unde grupul este definit ca un ansamblul de persoane.

Din ansamblul probelor administrate în cauză nu rezultă cu certitudine existenţa unui grup infracţional organizat, în înţelesul dat acestei noţiuni de dispoziţiile art. 2 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată. Aceasta pentru că acuzarea susţine că acest grup s-a constituit în perioada 2002-2004 între inculpaţii S.E. şi G.V., iar la existenţa grupului ar fi aderat şi inculpatul B.. Rezultă aşadar că acest grup s-a constituit din două persoane şi nu din trei, aşa cum prevede expres textul legal, iar din probele dosarului nu rezultă existenţa unei asocieri infracţionale, în condiţiile în care, inculpatul B. Marius a cumpărat părţile sociale ale societăţii în octombrie 2003. Aşadar, în privinţa acestei infracţiuni s-a dispus achitarea, în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Faptele inculpaților S.E., G.V. şi C.D.E. de a folosi la autoritatea vamală alte înscrisuri decât cele de achiziţie ale autovehiculelor, prin prezentarea unei alte stări de fapt decât cea reală(inculpatul S.) şi de a lichida parcul auto al societăţii( cei trei inculpaţi), folosind „promisiuni bilaterale de vânzare - cumpărare”, ca acte simulate, având drept rezultat neplata taxelor vamale, întrucât bunurile erau introduse în ţară în regim suspensiv de plată a acestor obligaţii, iar încheierea unor contracte de vânzare cumpărare ducea automat la schimbarea regimului vamal al bunurilor care făceau obiectul contractului, determinând astfel vânzătorul SC B. SA Arad la plata obligaţiilor vamale aferente, inducând în eroare autoritatea vamală, constituie infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.

Susţinerile inculpatului C.D.E. privind nevinovăţia sa în comiterea acestei infracţiuni au fost respinse, având în vedere că potrivit declaraţiilor sale, care se coroborează cu celelalte probe de la dosar rezultă că acesta, în momentul derulării negocierilor cu persoanele interesate, cunoştea că maşinile/utilajele erau importate în ţară în regim de leasing suspensiv de plată a taxelor vamale, având astfel reprezentarea că prin tranzacţiile respective se producea o pagubă bugetului statului, prin neplata drepturilor vamale aferente.

Inculpatul S.E. a fost trimis în judecată pentru comiterea a trei infracţiuni prevăzute de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 C. pen., iar inculpaţii G.V. şi B.M.L. pentru comiterea a două infracţiuni prevăzute de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 C. pen., fapte aflate în concurs real.

Având în vedere modalitatea de desfăşurare a activităţii infracţionale a inculpaţilor s-a reţinut că aceştia au acţionat în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale unice, fiind incidente dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen., astfel că în baza art. 334 C. proc. pen. s-a procedat la schimbarea încadrării juridice în acest sens.

Pentru comiterea acestei infracţiuni au fost trimişi în judecată inculpaţii S.E., G.V., B.M.L. şi U.L.

Ascunderea unei părţi din activul societăţii, înfăţişarea de datorii inexistente sau prezentarea unor sume nedatorate constituie o modalitate a infracţiunii de bancrută frauduloasă. În această formă, nu este necesară existenţa falimentului declarat al societăţii, starea de nesolvabilitate comercială a firmei putând fi constatată prin orice mijloc de probă.

Reţinând că suma de 297.103.165 lei este o sumă creată fictiv, nedatorată, rezultată din contractele de cesiune de creanţă, s-a constatat că faptele celor patru inculpaţi, de a ascunde părţi însemnate din activul SC A. SA Arad (fostă SC B. SA Arad), în vederea diminuării activelor acestei societăţi şi al SC A.T.R. SRL Arad constituie infracţiunea prevăzută de art. 143 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 13 C. pen.

Nu au fost primite apărările invocate de inculpaţi, în sensul lipsei de vinovăţie pentru infracţiunea de bancrută frauduloasă, prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, deoarece, prin întocmirea facturilor fiscale ce atestă operaţiuni comerciale fictive, urmată de întocmirea punctajului comun şi apoi a contractelor de cesiune de creanţă, s-a realizat latura obiectivă a infracţiunii susmenţionate, în sensul înscrierii în acte contabile a unor sume nedatorate, acoperind fapte incriminate prin legea penală. Reţinând concluzia raportului de expertiză contabilă, în privinţa imobilului F.N.C., s-a apreciat că nu este obligatorie diminuarea activelor societăţii, fiind suficient doar ca făptuitorii să acţioneze în acest scop.

Faptele inculpaţilor S.E., G.V. şi B.M.L., care în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au dispus la 17 noiembrie 2003 diminuarea aparentă a capitalului social al SC A. SRL Arad de la 3.219.000.000 lei la 2.000.000 lei, deşi o parte din bunurile ce constituiau aport la capitalul social erau deja înstrăinate, constituie infracţiunea de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului S.E., care în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a dispus la data de 3 noiembrie 2003, în calitate de acţionar majoritar al SC A. SA Arad transferarea pe numele lui, de la această societate a 95% din acţiunile SC A.E. SRL Nădlac (asupra căreia acest inculpat deţinea controlul prin intermediul SC A. SA Arad), cu scopul diminuării aparente a valorii activelor constituie infracţiunea de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 13 şi 41 alin. (2) C. pen.

Susţinerile inculpatului S. privind nevinovăţia în comiterea infracţiunii susmenţionate au fost înlăturată întrucât, raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză a concluzionat că, nefiind evidenţe contabile, nu se poate stabili existenţa creanţelor lui S.E. asupra SC B. SA Arad (SC A. SRL Arad) la data de 3 noiembrie 2003, declaraţiile martorilor date în acest sens, necoroborându-se cu alte mijloace de probă.

În privinţa infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată şi republicată, reţinută în sarcina inculpaţilor S.E. şi G.V., s-a arătat că aceasta se poate contura în ipoteza în care se reţine infracţiunea de bancrută frauduloasă, dată fiind latura obiectivă a acestei infracţiuni, respectiv transferul de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă.

Faptele inculpaţilor S.E. şi G.V., în calitate de reprezentanţi ai SC B. SA Arad, de a transfera bunuri ale societăţii (cele trei creanţe) către SC A.T.R. SRL Arad cunoscând că provin din săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă, în scopul diminuării originii ilicite a acestora, constituie infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată şi republicată.

Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. reţinută în sarcina inculpaţilor S.E. şi G.V., comisă prin inducerea în eroare a 9 persoane juridice, ca urmare a transferului activelor SC B. SA Arad pe numele SC A.T.R. SRL Arad, tribunalul a apreciat că acelaşi fapt, respectiv diminuarea patrimoniului prin acţiunile descrise de art. 143 alin. (2) lit. a), b) din Legea nr. 85/2006, nu poate fi în acelaşi timp şi o fraudă în dauna creditorilor şi o înşelăciune în convenţii, actele juridice de transfer de active neputând întruni elementele constitutive ale ambelor infracţiuni, astfel că s-a dispus achitarea celor doi inculpaţi în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Faptele inculpaţilor S.E. şi G.V., care în perioada februarie - iulie 2003, în calitate de reprezentanţi ai SC A. SA Arad ( fostă SC B. SA Arad ) nu au emis documente fiscale şi nu au înregistrat în contabilitatea firmei operaţiunile de vânzare a utilajelor către patru cumpărători (C.E.T., S.E., B.C., SC E. SRL Mireşu Mare) constituie infracţiune a de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 13 C. pen. Apărarea inculpaţilor în privinţa acestei infracţiuni a fost înlăturată, din textul art. 13 din Legea nr. 87/1994, rezultând că este incriminată fapta de a nu evidenţia în acte contabile sau alte documente legale, în întregime sau în parte veniturile realizate, dacă au avut ca urmare neplata obligaţiilor fiscale, fapt dovedit prin raportul de expertiză contabilă, cauzându-se în această modalitate un prejudiciu în sumă de 889.060.000 lei.

Faptele inculpatului S.E., care în perioada 2002-2004, a semnat în fals mai multe facturi fiscale antedatate care atestă nereal operaţiuni comerciale pretinse în mod nejustificat ( datorii fictive) către SC A.T.C.C. SA de către SC A. SRL Arad, în valoare totală de 297.103.165 lei, pe care ulterior le-a folosit în instanţă şi i-a determinat pe inculpaţii G.V. şi B.M.L. să le înregistreze în contabilitatea SC A. SRL Arad în exerciţiul financiar al anului 2003, ceea ce a condus la denaturarea veniturilor societăţii şi a rezultatului financiar, precum şi la prejudicierea bugetului statului constituie infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată cu aplicarea art. 10 C. pen. şi instigarea la infracţiunea de fals intelectual la legea contabilităţii prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată şi republicată cu referire la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 10 C. pen.

Faptele inculpatului S.E., care în perioada 12.11-9 decembrie 2003, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a determinat-o, cu intenţie, pe martora V.C. să comită fără vinovăţie, un număr de 29 operaţiuni bancare de transfer a sumei totale de 30.522.392.029 lei din contul SC A. SRL Arad în contul personal al acestuia, din care suma de 18.350.522.632 lei provine din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în exerciţiul financiar al anului 2003, operaţiuni efectuate în scopul ascunderii sau diminuării originii ilicite a acestor fonduri constituie participaţie improprie la infracţiunea de spălare de bani în formă continuată prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată şi republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului G.V., care în perioada 2002-2004, din dispoziţia inculpatului S.E. a întocmit în fals mai multe facturi fiscale antedatate, care atestă nereal operaţiuni comerciale pretinse în mod nejustificat (datorii fictive) de către firma SC A.T.C.C. SRL faţă de SC B. SA Arad în valoare totală de 297.103.165 lei, iar ulterior le-a folosit în instanţă şi apoi le-a înregistrat în contabilitatea SC A. SRL Arad în exerciţiul financiar al anului 2003, fapt ce a condus la denaturarea veniturilor societăţii şi a rezultatului financiar al acestuia şi la prejudicierea bugetului de stat constituie infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., evaziune fiscală prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată cu aplicarea art. 10 C. pen. şi fals intelectual la legea contabilităţii prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată şi republicată raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 10 C. pen.

Faptele inculpatului B.M.L., care în perioada 2003 - 2004, din dispoziţia inculpatului S.E. a înregistrat în contabilitatea SC A. SRL Arad, în exerciţiul financiar al anului 2003 facturi fiscale antedatate, care atestă nereal operaţiuni comerciale pretinse în mod nejustificat(datorii fictive) de către firma SC A.T.C.C. SRL faţă de SC B. SA Arad, devenită SC A. SRL Arad, fapt ce a condus la denaturarea veniturilor societăţii şi a rezultatului financiar, precum şi la prejudicierea bugetului de stat constituie infracţiunile de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată cu aplicarea art. 10 C. pen. şi fals intelectual la legea contabilităţii prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată şi republicată raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 10 C. pen.

În privinţa infracţiunii prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faţă de data comiterii acesteia şi, raportat la dispoziţiile art. 122 alin. (1) lit. d C. pen., tribunalul a încetat procesul penal faţă de inculpaţii S.E. şi G.V., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., constatând intervenită prescripţia răspunderii penale pentru această faptă.

Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată şi republicată raportat la art. 289 C. pen. şi văzând Decizia nr. 4 din 21 ianuarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată în soluţionarea recursului în interesul legii şi dispoziţiile art. 414² alin. (3) C. proc. pen., tribunalul a dispus achitarea inculpaţilor S.E. şi G.V. pentru această infracţiune în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În ce priveşte latura civilă a cauzei s-a reţinut că s-au constituit părţi civile: A.N.A.F. - A.N.V.- cu suma de 13.454.584.946 lei solicitând şi plata majorărilor de întârziere la suma pretinsă; A.N.A.F. - D.G.F.P. Arad s cu suma de 889.060.000 lei reprezentând prejudiciu cauzat ca urmare a infracţiunii de evaziune fiscală; SC T.B. SA cu suma de 9.568.983.752 lei reprezentând pagubă cauzată prin transferul activului firmei SC A.P. SA Arad; A.F.P. Arad cu suma de 703.930.000 lei, reprezentând pagubă cauzată prin transferul activului firmei SC A.P. SA Arad; Primăria Municipiului Arad - Direcţia Fiscală - cu suma de 3.786.726.700 lei reprezentând pagubă cauzată prin transferul activului firmei SC A.P. SA Arad; I.T.M. Arad cu suma de 1.007.813 lei reprezentând pagubă cauzată prin transferul activului firmei SC A.P. SA Arad; SC G. SA Cluj Napoca cu suma de 114.357.708 lei reprezentând pagubă cauzată prin transferul activului firmei SC A.P. SA Arad; SC P. SA Bucureşti pentru Sucursala P. Arad cu suma de 721.340.630 lei reprezentând pagubă cauzată prin transferul activului firmei SC A.P. SA Arad; SC P. SRL Nădlac judeţul Arad s cu suma de 716.258.607 lei reprezentând pagubă cauzată prin transferul activului firmei SC A.P. SA Arad.

SC G.M. SRL Arad şi SC A.P. SRL Arad prin lichidator judiciar SC E.I.P.R.L. SA Arad nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.

Întrucât pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu un prejudiciu de 128.412,44 lei s-a pronunţat o soluţie de achitare în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., faptul că infracţiunile de bancrută frauduloasă şi spălare de bani sunt infracţiuni de pericol şi împrejurarea că părţile civile A.F.P. Arad, SC T.B. SA, I.T.M. Arad, Primăria Municipiului Arad - Direcţia Fiscală, SC G. SA Cluj Napoca sunt înscrise în masa credală în cadrul dosarului de faliment, instanţa de fond, în baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen. a respins acţiunile civile exercitate de părţile civile I.T.M. Arad, SC P. SA Bucureşti pentru Sucursala P. Arad, A.F.P. Arad, S.C.T. SA Bucureşti, Primăria municipiului Arad - Direcţia Fiscală, SC G.A. SRL Cluj Napoca, SC P. SRL Nădlac, SC A.P. SRL Arad prin lichidator judiciar SC E.I.P.R.L. SA Arad.

Având în vedere dispoziţiile art. 24 alin. (3) C. proc. pen. şi faptul că activităţile infracţionale desfăşurate de inculpaţii S., G., B. şi C. nu s-au desfăşurat în exercitarea atribuţiilor de serviciu în cadrul SC B.A. SRL Arad, SC A.T.R. SRL Arad şi SC A.E. SRL Arad, prima instanţă a constatat că aceste societăți nu au calitate de parte responsabilă civilmente.

Reţinând vinovăţia inculpaţilor S.E. şi G.V. în comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată şi având în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă (fila 360, vol. VIII), prima instanţă, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) şi art. 24 alin. (3) C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ., a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Arad şi a obligat în solidar inculpaţii S.E. şi G.V., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC A.P. SRL Arad prin lichidator judiciar SC E.I.P.R.L. SA Arad să plătească acesteia suma de 88.906 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Reţinând vinovăţia inculpaţilor S.E., G.V. şi C. în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi având în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă (fila 35 şi 359, vol. VIII), instanţa de fond, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) şi art. 24 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 998 şi urm. C. civ., a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă A.N.A.F. - A.N.V. - D.R.V. Timişoara şi a obligat în solidar inculpaţii S.E., G.V., C.D.E., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC A.T.C.C. SA să plătească acesteia suma de 974.879 lei cu titlu de despăgubiri civile şi va respinge restul pretenţiilor.

Reţinând vinovăţia inculpaţilor S.E., G.V. şi B. în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată şi republicată şi având în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă (fila 360, vol. VIII), prima instanţă, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) şi art. 24 alin. (3) C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ., a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Arad şi a obligat în solidar inculpaţii S.E., G.V., B.M.L., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC A.P. SRL Arad prin lichidator judiciar SC E.I.P.R.L. SA Arad să plătească suma de 3.030.772 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 343 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen., prima instanţă a menţinut în parte măsurile asigurătorii luate de procuror prin procesul verbal de sechestru şi inscripţie ipotecară din 31 mai 2006 date în Dosarul nr. 142 D/P/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad - respectiv, cele privind bunurile personale ale inculpatului S.E. şi partea responsabilă civilmente SC A.T.C.C. SA şi a ridicat sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor aparţinând părţii responsabile civilmente SC A.T.R. SRL Arad.

În baza art. 343 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen., prima instanţă a menţinut în parte măsurile asigurătorii luate de către procuror prin procesul verbal de sechestru şi inscripţie ipotecară din 19 octombrie 2007 date în Dosarul nr. 44 D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad- respectiv, cele privind bunurile personale ale inculpatului S.E. şi a ridicat sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor aparţinând părţilor responsabile civilmente SC B.A. SRL Arad şi SC A.T.R. SRL Arad.

În baza art. 343 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen., prima instanţă a instituit sechestrul asigurător asupra contului bancar deschis pe numele SC A.T.C.C. SA, la SC B.C.I.Ţ. SA Bucureşti - Sucursala Arad.

Împotriva sentinţei au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, părţile civile A.N.A.F.-D.G.F.P. Arad, A.N.A.F- D.G.F.P. Arad - A.F.P. a mun. Arad, A.N.A.F-A.N.V.- D.R.A.O.V. Timişoara şi SC O.M.V.P.M. SRL (succesorul în drepturi al SC O.M.V.P. SA, fostă SC P. SA), inculpaţii S.E. (fost S.), G.V., B.M.L., C.D.E. şi partea responsabilă civilmentă SC A.T.C.C. SA.

Prin Decizia penală nr. 186/A din 15 noiembrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 6538.14/108/2006, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins cererea părţii responsabile civilmente SC A.E. SRL privind sesizarea instanţei de contencios administrativ în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate.

În baza art. 369 alin. (1) C. proc. pen., a luat act de retragerea apelului declarat de inculpata U.L. împotriva sentinţei penale nr. 37 din 27 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 6538.14/108/2006 din 28 iulie 2006.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate împotriva aceleiaşi hotărâri de părţile civile A.N.A.F. - D.G.F.P. ARAD, A.N.A.F. - D.G.F.P. Arad - A.F.P. a Municipiului Arad, A.N.A.F. - A.N.V. - D.R.A.O.V. Timişoara şi SC O.M.V.P.M. SRL (succesorul în drepturi al SC O.M.V.P. SA, fostă SC P. SA), inculpaţii S.E. (fost S.), G.V., B.M.L. şi C.D.E. şi partea responsabilă civilmente SC A.T.C.C. SA.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, a desfiinţat în parte sentinţa primei instanţe şi rejudecând,

1. A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicată inculpatului G.V. în pedepsele componente.

În baza art. 65 rap. la art. 215 alin. (5) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de contabil şi de a ocupa funcţia de administrator de societate comercială).

În baza art. 33-35 C. pen., a contopit pedepsele stabilite pentru cele 5 infracţiuni concurente şi a aplicat inculpatului G.V. pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea, după executarea pedepsei închisorii, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) - c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii şi a dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de contabil şi de a ocupa funcţia de administrator de societate comercială).

2. A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicată inculpatului B.M.L. în pedepsele componente.

În baza art. 65 C. pen. rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 10 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de administrator de societate comercială).

În baza art. 33-35 C. pen., a contopit pedepsele stabilite pentru cele 2 infracţiuni concurente, aplicând inculpatului B.M.L. pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea, după executarea pedepsei închisorii, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) - c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii şi a dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de administrator de societate comercială).

3. În temeiul art. 71 C. pen., a aplicat inculpaţilor U.L. şi C.D.E. pedeapsa accesorie a interzicerii şi a dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de administrator de societate comercială).

A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei penale apelate.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelanţii la plata de cheltuieli judiciare către stat în apel, astfel: părţile civile D.G.F.P. Arad, A.F.P. Arad, A.N.V. şi SC O.M.V.P.M. SRL, partea responsabilă civilmente SC A.T.C.C. SA şi inculpaţii S.E., B.M.L. şi C.D.E. - câte 300 lei; inculpatul G.V. - 700 lei; inculpata U.L. - 500 lei.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluţionarea apelului procurorului s-a dispus a rămâne în sarcina acestuia.

Analizând cererea părţii responsabile civile SC A.E. SRL privind sesizarea instanţei de contencios administrativ în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate a deciziilor pentru regularitatea situaţiei privind obligaţiile suplimentare/taxe vamale de 1.627.645 lei cu majorări de întârziere aferente) stabilite de controlul vamal, emise de D.J.A.O.V. Arad, instanţa de prim control judiciar a constatat că este nefondată cu motivarea că:

Pe de o parte partea responsabilă civilmente SC A.E. SRL nu a invocat motive de nelegalitate a deciziilor contestate, în realitate, fiind nemulţumită de modul de calcul utilizat de autoritatea vamală.

Pe de altă parte, aşa cum se desprinde din textul art. 3 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, în vigoare la momentul invocării excepţiei, drepturile subiective trebuie să fie exercitate potrivit cu scopul lor economic si social, o exercitare în alte limite constituind abuz de drept. În speţă, partea responsabilă civilmente SC A.E. SRL a atacat deciziile organelor vamale în scopul vădit de a tergiversa soluţionarea cauzei penale. Astfel, la dosar nu există dovada că societatea petentă ar fi atacat în vreun fel deciziile respective pe calea contenciosului administrativ. Totodată, instanţa de apel a avut în vedere şi momentul procesual în care a intervenit excepţia respectiv, în faza de judecată în apel, la un termen la care discutarea pe fond a cauzei părea iminentă ( mai trebuia îndeplinită doar procedura de citare cu partea responsabilă civilmente SC A.T.C.C. SA). De asemenea, la momentul invocării excepţiei, textul art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu conţinea prevederea că suspendarea cauzei nu se dispune atunci când excepţia de nelegalitate a fost invocată în cauze penale , situaţie în care apare evidentă intenţia de a obţine suspendarea prezentului dosar.

Referitor la susţinerea inculpatului S.E. în sensul că sentinţa este lovită de nulitatea absolută prev. de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. din cauza lipsei procurorului abilitat la judecarea cauzei, instanţa de apel a arătat că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a D.I.I.C.O.T. , modificată prin O.U.G. nr. 131/2006 (intrată în vigoare la aproape 4 luni după sesizarea primei instanţe cu rechizitoriul nr. 142 D/P/2005), procurorii parchetelor de pe lângă instanţele competente participă la judecarea oricărei cereri adresate instanţelor de judecată în cauzele de competenţa direcţiei, precum şi la judecarea în fond şi în căile de atac, în cauzele în care D.I.I.C.O.T. a sesizat instanţele de judecată, punând concluzii şi exercitând căile legale de atac, cu excepţia cazurilor în care procurorii D.I.I.C.O.T. încunoştinţează parchetul de pe lângă instanţa competentă şi instanţa că vor participa în mod direct. Interpretând per a contrario textul de lege amintit, în cazul în care procurorii D.I.I.C.O.T. nu încunoştinţează parchetul de pe lângă instanţa competentă şi instanţa că vor participa în mod direct la judecarea cauzei în care urmărirea penală a fost efectuată de D.I.I.C.O.T. va participa procurorul de la parchetul de pe lângă instanţa competentă.

S-a aprecit că nu se poate da curs nici solicitării inculpatului B.M.L. prin apărător de a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru că prima instanţă nu s-ar fi pronunţat asupra măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, mărginindu-se doar să constate că faţă de el s-a luat măsura respectivă. Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., i nstanţa are obligaţia ca prin hotărâre să se pronunţe asupra luării, menţinerii sau revocării măsurii arestării preventive a inculpatului şi asupra luării sau revocării măsurii obligării acestuia de a nu părăsi localitatea ori ţara, motivând soluţia pronunţată. Cum prin sentinţa atacată nu a fost luată sau revocată vreo măsură preventivă, prima instanţă nu era obligată să se pronunţe în acest sens, urmând ca măsura preventivă a obligării acestui inculpat de a nu părăsi ţara (care a înlocuit măsura obligării de a nu părăsi localitatea) să fie în vigoare până la momentul revocării ei sau al soluţionării definitive a cauzei.

Instanţa de apel a concluzionat că, mod cert inculpaţii S.E. (fost S.), G.V. şi C.D.E. au folosit la autoritatea vamală alte înscrisuri decât cele de achiziţie a autovehiculelor, prezentând ca adevărate fapte mincinoase, inducând şi menţinând în eroare organele vamale cu privire la transferul bunurilor supuse regimului suspensiv vamal. A fost prezentată ca reală transferarea dreptului de folosinţă a bunurilor, în realitate fiind vorba de transferarea dreptului de proprietate. În acest sens, s-au reţinut înscrierea pe facturi a menţiunii că sumele cuprinse reprezintă avansuri, în realitate, fiind preţurile cu care s-au înstrăinat utilajele, împrejurarea că ratele de leasing nu au fost achitate, comportarea ca adevărat proprietar a promitentului-cumpărător M.I. (care a înstrăinat, la rândul lui, 2 din cele 6 autobasculante), includerea în convenţii şi a unor bunuri care beneficiau de regim de import definitiv, renunţarea la încheierea de contracte de vânzare-cumpărare în urma comunicării de către autoritatea vamală a faptului că, dacă se doreşte înstrăinarea bunurilor cu regim vamal suspensiv, trebuie plătite obligaţii vamale de 2.003.831.346 lei vechi, precum şi conţinutul convorbirilor telefonice dintre inculpaţii S.E. şi C.D.E. la 31 mai 2006 ora 18:04 şi 07 iunie 2006 ora 09:06 .

S-a mai reţinut că pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune este suficientă producerea unei pagube, nefiind necesar şi ca aceasta să existe în patrimoniul persoanei induse în eroare. Ca atare, contrar susţinerilor inculpatului S.E. prin apărător, autoritatea vamală poate fi păgubită prin înşelăciune în convenţii fără să fie parte contractantă.

Neîntemeiată a fost apreciată şi susţinerea inculpatului C.D.E. prin apărător în sensul că nu ar fi avut reprezentarea că prin înstrăinarea de folosinţă, care nu schimbă regimul vamal suspensiv al bunurilor, s-ar produce înşelarea vreunei persoane. Chiar acest inculpat a declarat că, după publicarea anunţurilor de vânzare, în momentul în care a început să fie contactat de diverşi cumpărători cu care trebuia să negocieze tranzacţiile, la preţul stabilit de inculpatul S.E., a aflat de la acesta din urmă că autovehiculele erau în leasing şi nu puteau fi vândute, ci doar date în folosinţă, motiv pentru care unii potenţiali cumpărători refuzau oferta (fila 108 verso vol. II dosar primă instanţă).

Schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune deosebit de gravă prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. în infracţiunea de folosire de acte falsificate prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997, s-a apreciat că nu poate fi primită deoarece folosirea la autoritatea vamală a documentelor menţionate mai sus constituie un mijloc fraudulos în sensul alin. (2) al art. 215 C. pen. prin care se realizează înşelăciunea.

În ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 s-a reţinut că prejudiciul de 88.906 lei (889.060.000 lei vechi) din care 50.515 lei impozit pe profit stabilit suplimentar şi 38.391 lei T.V.A. stabilită suplimentar, adus bugetului de stat a fost calculat prin procesul-verbal din 20 octombrie 2005 întocmit de inspectori pentru A.C.F. - S.I.F. din cadrul D.G.F.P. Arad (fila 256 vol. II Dosar urmărire penală nr. 142/D/P/2005). Faptul că inculpatul G.V. era contabilul societăţii nu îl exonerează de răspundere pe inculpatul S.E., întrucât, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii la societăţile comerciale revine administratorului sau altei persoane care are obligaţia gestionării entităţii respective.

Referitor la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, s-a reţinut că această faptă constă în determinarea inculpaţilor G.V. şi B.M.L. (autori) de către inculpatul S.E. (instigator) să înregistreze facturi false, antedatate şi care atestă operaţiuni comerciale nereale (datorii fictive ale SC B. SA către SC A.T.C.C. SA), în scopul de a nu plăti ori a diminua impozitul, taxa sau contribuţia către bugetul de stat. Contul de profit şi pierdere a fost afectat prin înregistrarea de cheltuieli fictive de 297.103.165.100 lei vechi. Astfel, în luna septembrie 2003 au fost înregistrate în contabilitatea SC A.P. SRL (fostă SC B. SA) facturi antedatate, care figurau emise în anii 1998-1999 după încetarea activităţii societăţii emitente, pentru ca după aceea să se cesioneze către SC A.T.R. SRL o creanţă a SC A.P. SRL faţă de SC M. SA în considerarea unei creanţe (în realitate, stinsă din 30 martie 2000 prin transmiterea de acţiuni de la martorul V.A.C. la inculpatul S.E. fără încasarea vreunei sume de bani) pe care SC A.T.C.C. SA ar fi avut-o faţă de SC A.P. SRL, această ultimă societate având, însă, pretinsa datorie faţă de SC A.T.G. SA (înscrisă pe facturile antedatate), nu faţă de SC A.T.C.C. SA (a se vedea contractul de cesiune de creanţă litigioasă; declaraţia martorului V.A.C. şi nota explicativă dată de acesta comisarilor Gărzii Financiare; contractul de cesiune de creanţă - filele 82-83, 61-66, 111-117 vol. III Dosar urmărire penală nr. 142/D/P/2005). Inculpatul G.V. a întocmit bilanţul contabil aferent exerciţiului financiar pe anul 2003, iar inculpatul B.M.L. l-a aprobat şi apoi l-a depus la D.G.F.P. Arad.

Diminuarea aparentă a capitalului social al SC A.P. SRL de la 3.219.000.000 lei vechi la 2.000.000 lei vechi dispusă la 17 noiembrie 2003 de către inculpaţii S.E., G.V. şi B.M.L. constituie infracţiunea de bancrută frauduloasă. Este evidentă ascunderea unei părţi din activul averii debitorului SC B. SA cu scopul de a determina imposibilitatea executării hotărârii civile pentru pretenţiile băneşti datorate către S.C.T. Bucureşti. Aşa cum s-a stabilit în urma percheziţiei informatice, chiar în ziua rămânerii irevocabile a hotărârii civile amintite (15 octombrie 2003), la ora 20,00 s-au creat 3 fişiere reprezentând hotărâri antedatate (cu 6, 8 şi 10 octombrie 2003) ale SC A.T.C.C. SA, SC A.T.R. SRL şi SC A.P. SRL, urmărindu-se a se crea impresia că transferul imobilului F.N.C. a fost o operaţiune începută anterior datei de 15 octombrie 2003. De asemenea, la datele de 30 decembrie 2003, 30 iunie 2004 şi 16 iulie 2004, inculpatul S.E. a dispus transmiterea prin cesiune către SC A.T.R. SRL (administrată de inculpata U.L.) a creanţelor avute de societatea cedentă (administrată de inculpatul B.M.L.) faţă de SC M. SA şi C.C.C.F. Bucureşti S.A. Totodată, la 16 septembrie 2003, în urma întocmirii unor facturi antedatate şi a unui punctaj comun de către inculpatul G.V. din dispoziţia inculpatului S.E., a fost transmisă prin cesiune de la SC A.P. SRL la SC A.T.R. SRL o creanţă fictivă a primei societăţi către SC A.T.C.C. SA, creanţă creată artificial în scopul de a aduce debitorul cedat SC A.P. SRL în stare de faliment, pentru ca societăţile creditoare să nu mai poată recupera sumele cu care le era dator debitorul (a se vedea în acest sens şi declaraţia inculpatului G.V. - fila 78 vol. II dosar primă instanţă). În acelaşi scop, la data de 03 noiembrie 2003, inculpatul S.E. a transferat pe numele lui 95 % din acţiunile SC A.E. SRL, societate la care SC A.P. SRL era acţionar majoritar.

Contrar susţinerilor inculpatului S.E. prin apărător, existenţa infracţiunii de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 85/2006 nu este condiţionată de stare de insolvenţă a debitorului. Acest aspect reiese şi din voinţa legiuitorului care, atunci când a dorit condiţionarea existenţei infracţiunii de bancrută frauduloasă de starea de insolvenţă, a făcut-o în mod expres, cuprinzând cerinţa respectivă în ipoteza normei de incriminare, cum este cazul infracţiunii de la lit. c) din acelaşi alin. (2) al art. 143 din Legea nr. 85/2006.

Infracţiunea de spălare de bani reţinută în sarcina inculpaţilor S.E. şi G.V. şi participaţia improprie a inculpatului S.E. la infracţiunea de spălare de bani sunt reprezentate de transferarea unor sume de bani, respectiv determinarea numitei V.C.N. să efectueze transferuri de sume de bani, despre care cei doi inculpaţi cunoşteau că provin din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, din contul SC A.P. SRL în contul personal al inculpatului S.E., iar apoi către SC A.T.R. SRL, SC B.A. SRL şi inculpatul S.E. Cele de mai sus rezultă din documentele bancare emise de SC C.R. SA şi din materialul întocmit de O.N.P.C.S.B.

Referitor la criticile formulate de parchet s-a reţinut că prima instanţă a considerat în mod corect că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup , prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, şi de iniţierea sau constituire ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este un grup infracţional organizat , prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Săvârşirea unor infracţiuni cu ocazia desfăşurării activităţii unor societăţi comerciale de către persoane cu atribuţii de conducere sau execuţie în cadrul entităţilor respective nu implică în mod necesar iniţierea sau constituirea unui grup ori aderarea sau sprijinirea lui de către persoanele amintite în scopul săvârşirii infracţiunilor reţinute prin actele de sesizare a instanţei. Darea unei dispoziţii şi executarea ei cu ocazia derulării relaţiilor de muncă nu echivalează cu acţionarea în mod coordonat ori conform unor roluri prestabilite.

Din probele administrate nu rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că între cei 5 inculpaţi a existat un consens neechivoc în sensul alăturării acţiunilor lor, al supunerii unei discipline sau al acţionării potrivit unui plan.

De asemenea, în privinţa reţinerii de către organele de urmărire penală a grupului format ocazional din inculpaţii S.E., G.V. şi B.M.L. în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni s- a reţinut că nu este îndeplinită cerinţa existenţei a cel puţin 3 persoane, în condiţiile în care inculpatul B.M.L., despre care se susţine în rechizitoriu că a aderat la grup constituit de ceilalţi doi, a devenit asociat unic şi administrator al SC A.P. SRL în 07 noiembrie 2003, iar acuzaţia vizează activitatea infracţională a pretinsului grup anterioară acestui moment.

Cât priveşte solicitările inculpatului S.E. prin apărător de a se schimba încadrarea juridică din infracţiunea de instigare la fals intelectual la Legea contabilităţii prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 37 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de instigare la evaziune fiscală conform Deciziei nr. 4/2008 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secţiile unite, în recurs în interesul legii, precum şi de a se dispune achitarea pentru fals intelectual la legea contabilităţii, acestea sunt lipsite de obiect. Prima instanţă a dat eficienţă deciziei amintite şi i-a achitat pe inculpaţii S.E. şi G.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen.

Lipsită de obiect a fost apreciată şi solicitarea inculpatului S.E. de a se constata intervenită prescripţia specială a răspunderii penale pentru infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi de instigare la fals intelectual la legea contabilităţii prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 37 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen. Prima instanţă a dispus deja încetarea procesului penal pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., iar pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual la legea contabilităţii prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 37 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen. a dispus achitarea, aşa cum s-a arătat mai sus.

Referitor la sancţiunile aplicate de prima instanţă, s-a reţinut că pedepsele principale au fost stabilite în cuantumul minim prevăzut de lege pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave (10 ani închisoare), în cuantumuri orientate spre minimele speciale pentru infracţiunile de evaziune fiscală (1 an şi 6 luni închisoare, art. 13 din Legea nr. 87/1994 prevăzând închisoarea de la 6 luni la 5 ani; 2 ani şi 6 luni închisoare, art. 11 alin. (1) lit .c) din Legea nr. 87/1994 prevăzând închisoarea de la 2 la 8 ani) şi spălare de bani (2 pedepse de câte 4 ani închisoare, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 3 la 12 ani) şi în cuantum situat în jurul mediei dintre minimul şi maximul speciale pentru bancrută frauduloasă (3 ani, prevăzută de lege fiind închisoarea de la 6 luni la 5 ani). Mărimile prejudiciilor (nerecuperate, măcar parţial) cauzate prin infracţiunile de înşelăciune şi evaziune fiscală, participarea alături de cel puţin o persoană la săvârşirea tuturor infracţiunilor pentru care s-a pronunţat condamnarea, forma continuată a infracţiunii de bancrută frauduloasă, numărul operaţiunilor bancare în cazul infracţiunii de spălare de bani, la care se adaugă conduita procesuală necorespunzătoare (încercarea permanentă de a induce în eroare organele judiciare) sunt împrejurări care nu permit reducerea pedepselor. Şi sporul de pedeapsă de 3 ani închisoare este justificat, având în vedere numărul şi cuantumurile pedepselor individuale.

Pedepsele principale aplicate inculpatului G.V. au fost stabilite în cuantumuri situate sub minimele speciale, ca efect al reţinerii de circumstanţe atenuante, iar cu ocazia contopirii nu s-a aplicat vreun spor de pedeapsă. Nici aceste pedepse nu pot fi reduse, aspectele favorabile inculpatului (lipsa antecedentelor penale, vârsta, nivelul de instruire, familia organizată, imaginea bună în comunitate, problemele de sănătate, atitudinea sinceră şi cooperantă în faţa autorităţilor judiciare, prezenţa la judecată) fiind valorificate prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen.

Pedepsele principale ale inculpatului B.M.L. au fost stabilite în cuantumul minim prevăzut de lege pentru infracţiunea de evaziune fiscală (2 ani închisoare) şi în cuantum orientat spre minimul special pentru infracţiunea de bancrută frauduloasă (1 an, prevăzută de lege fiind închisoarea de la 6 luni la 5 ani), iar cu ocazia contopirii nu s-a aplicat vreun spor de pedeapsă. Forma continuată a infracţiunii de bancrută frauduloasă şi nivelul prejudiciului cauzat prin infracţiunea de evaziune fiscală (nerecuperat) sunt împrejurări faţă de care atitudinea procesuală corespunzătoare nu justifică reducerea pedepselor.

Pedeapsa principală a inculpatului C.D.E. a fost aplicată în cuantum situat sub minimul special, ca efect al reţinerii de circumstanţe atenuante. Nici aceste pedepse nu pot fi reduse, aspectele favorabile inculpatului (lipsa antecedentelor penale, vârsta, familia organizată, suportul colegilor şi prietenilor, conduita sinceră, prezenţa sporadică la judecată) fiind valorificate prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen.

În privinţa individualizării modului de executare a pedepselor închisorii s-a reţinut că, faţă de cuantumul pedepsei rezultante aplicate inculpatului S.E., este exclusă discuţia asupra vreunui alt mod de executare decât cel potrivit naturii pedepsei închisorii, în detenţie.

Nu se poate discuta nici despre vreun alt mod de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului G.V., suspendarea sub supraveghere constituind cea mai uşoară formă de individualizare a executării pedepsei rezultante a închisorii de 3 ani, iar apelul procurorului nu vizează acest aspect.

Aceeaşi este situaţia şi în cazul inculpatului C.D.E., deoarece suspendarea condiţionată este cea mai uşoară formă a executării pedepsei de 3 ani închisoare, iar apelul procurorului nu vizează acest aspect.

În legătură cu pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului B.M.L., s-a apreciat că scopul acesteia nu poate fi atins prin suspendarea executării pedepsei condiţionată doar, de nesăvârşirea unei alte infracţiuni în cursul termenului de încercare, ci doar printr-o supraveghere activă, exercitată în condiţiile art. 86⁶ C. pen.

Şi pedepsele complementare ale inculpaţilor S.E., G.V. şi B.M.L. au fost corect stabilite şi aplicate, ţinând cont de cuantumurile pedepselor principale pentru infracţiunile de înşelăciune şi evaziune fiscală, precum şi de împrejurarea că textele incriminatoare prevăd obligativitatea aplicării pedepselor complementare, săvârşirea faptelor contra patrimoniului (respectiv, a bugetului de stat) fiind incompatibile cu alegerea de către făptuitori a corpului legislativ ori cu alegerea lor în autorităţile publice sau în funcţii elective publice ori cu ocuparea de către aceştia a unei funcţii implicând exerciţiul autorităţii de stat. De asemenea, în mod just s-a interzis inculpatului S.E. dreptul de a exercita activităţi de natură comercială , având în vedere că acesta s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunilor de calitatea de asociat, acţionar şi administrator de societate comercială.

Însă, prima instanţă a omis să interzică, pentru aceleaşi considerente, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. ca pedeapsă complementară şi inculpaţilor G.V. (dreptul de a exercita profesia de contabil şi de a ocupa funcţia de administrator de societate comercială) şi B.M.L. (dreptul de a ocupa funcţia de administrator de societate comercială). Această omisiune va fi îndreptată de instanţa de apel.

Pedepsele accesorii au fost şi ele bine individualizate, prin săvârşirea infracţiunilor pentru care sunt condamnaţi, inculpaţii devenind nedemni să fie aleşi în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, ori să ocupe funcţii implicând exerciţiul autorităţii de stat. Totodată, având în vedere dispreţul manifestat de inculpaţii S.E., G.V. şi B.M.L. în raporturile cu autorităţile fiscal (inclusiv vamale), este justificată interzicerea dreptului de a alege. De asemenea, în mod corect s-a interzis inculpatului S.E. dreptul de a exercita activităţi de natură comercială , având în vedere că acesta s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunilor de calitatea de asociat, acţionar şi administrator de societate comercială.

Însă, prima instanţă a omis să interzică, pentru aceleaşi considerente, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. ca pedeapsă accesorie inculpaţilor G.V. (dreptul de a exercita profesia de contabil şi de a ocupa funcţia de administrator de societate comercială), B.M.L. (dreptul de a ocupa funcţia de administrator de societate comercială), U.L. (dreptul de a ocupa funcţia de administrator de societate comercială) şi C.D.E. (dreptul de a ocupa funcţia de administrator de societate comercială). Şi această omisiune va fi îndreptată de instanţa de apel.

Acţiunile civile au fost soluţionate corect, condiţiile angajării răspunderii civile a inculpaţilor S.E. (fost S.), G.V., B.M.L. şi C.D.E. şi a părţilor responsabile civilmente SC A.T.C.C. SA şi SC A.P. SRL fiind întrunite, iar pretenţiile părţilor civile A.N.A.F. - D.G.F.P. Arad şi A.N.A.F. - A.N.V. - D.R.V. Timişoara dovedite în limitele admise.

Inculpatul apelant S.E. a arătat că solicită respingerea tuturor pretenţiilor formulate de părţile civile, ca o consecinţă a concluziilor de achitare formulate, iar ceilalţi inculpaţi apelanţi nu au arătat dacă atacă sentinţa şi pe latură civilă. Potrivit art. 378 alin. (1) C. proc. pen., instanţa verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a oricăror probe noi, administrate în faţa instanţei de apel. Cu toate acestea, datoria instanţei de apel, în afara temeiurilor invocate şi cererilor formulate de apelanţi, să examineze întreaga cauză sub toate aspectele, are semnificaţia obligării instanţei de control judiciar de a analiza şi soluţia dată laturii civile, însă aceasta nu poate avea loc cu înfrângerea principiilor care guvernează acţiunea civilă, cum este cel al disponibilităţii.

SC B.A. SRL Arad, SC A.T.R. SRL Arad şi SC A.E. SRL Nădlac nu pot avea calitatea de parte responsabilă civilmente, întrucât activităţile infracţionale cauzatoare de prejudicii s-au desfăşurat în virtutea funcţiilor deţinute la SC A.T.C.C. SA şi SC A.P. SRL.

Nu poate fi admisă acţiunea civilă formulată de SC O.M.V.P.M. SRL (succesorul în drepturi al SC O.M.V.P. SA, fostă SC P. SA), deoarece nu s-a dovedit existenţa legăturii de cauzalitate între transferul activului firmei SC A.P. SRL şi suma de 72.134,06 lei pretinsă ca prejudiciu.

Prejudiciul cauzat părţii civile A.N.A.F. - D.G.F.P. Arad a fost evaluat de prima instanţă cu luarea în considerare a probelor ştiinţifice administrate (expertiză contabilă, inclusiv răspunsul la obiecţiuni). De altfel, această parte civilă nu a arătat în motivele de apel probele din care rezultă perioada şi modul de calcul pentru dobânzile şi penalităţile de întârziere solicitate pentru debitele de 50.515 lei impozit pe profit stabilit suplimentar şi 38.391 lei T.V.A. stabilite suplimentar.

Având în vedere soluţia dată laturii civile, în mod corect au fost menţinute măsurile asigurătorii luate de procuror şi s-a instituit sechestrul asupra contului bancar al părţii responsabile civilmente SC A.T.C.C. SA.

Referitor la desfiinţarea celor 24 de facturi emise de SC A.T.G. SA, aceasta este o consecinţă a reţinerii săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Cât priveşte măsura preventivă a obligării inculpatului B.M.L. de a nu părăsi ţara, instanţa de apel a reținut observă că nu s-au schimbat temeiurile care au dus la înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu cea a obligării de a nu părăsi ţara (prin încheierea din 12 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 6538/108/2006 din 28 iulie 2006). De altfel, pe parcursul judecăţii în apel, instanţa a respins două cereri ale acestui inculpat privind revocarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara, considerând că împrejurările noi invocate nu duc la modificarea temeiurilor măsurii preventive amintite (a se vedea încheierile din 21 iunie 2010 şi 26 septembrie 2011).

Concluzionând, instanţa de control judiciar a reţinut că este fondat numai apelul procurorului şi numai în privinţa omisiunii interzicerii drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., ca pedeapsă complementară şi ca pedeapsă accesorie, inculpaţilor G.V. şi B.M.L. şi ca pedeapsă accesorie inculpaţilor U.L. şi C.D.E.

Referitor la celelalte critici aduse sentinţei de către parchet, inculpaţii şi părţile civile, s-a apreciat că nu sunt întemeiate, Curtea reţinând că îşi însuşeşte starea de fapt şi încadrările juridice reţinute de prima instanţă.

Împotriva deciziei au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara , inculpaţii S.E., B.M.L., C.D.E., părţile civile A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Arad -, A.N.A.F. - prin A.N.V. - D.R.A.O.V. Timişoara şi părţile responsabile civilmente SC A.E. SRL şi SC A.T.C.C. SRL.

Parchetul, invocând cazul de casare prev.de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., a criticat decizia sub aspectul greşitei menţineri a dispoziţiei din sentinţă privind achitarea inculpaţilor S.E., G.V., B.M.L., U.L. şi C.D.E. pentru infracţiunile prev.şi ped.de art. 7 alin. (1) şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, fapte care în opinia procurorului există şi au fost comise de inculpaţi în împrejurările arătate în actul de sesizare a instanţei, solicitând condamnarea acestora pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 prin schimbarea încadrării juridice din cele două infracţiuni reţinute în rechizitoriu, solicitare făcută şi în faţa instanţei de apel.

Inculpatul S.E., invocând cazurile de casare prev.de art. 385⁹ alin. (1) pct. 9, 10, 12, 17¹, 17² şi 18 C. proc. pen. a susţinut că atât sentinţa, cât şi decizia sunt nelegale şi netemeinice pentru următoarele motive:

- instanţa de apel nu şi-a motivat decizia, nu a indicat nici măcar generic probele care au justificat condamnarea sa, ci s-a rezumat la a arăta că „îşi însuşeşte starea de fapt şi încadrările juridice reţinute de prima instanţă”, nu a analizat înscrisurile depuse la dosar, pronunţând astfel o hotărâre contrară atât dispoziţiilor art. 383 C. proc. pen., cât şi art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale care instituie obligaţia instanţelor de a-şi motiva deciziile;

- instanţa de apel a respins în mod nelegal cererea de efectuare a unei expertize contabile şi nu s-a pronunţat cu privire la motivul de nelegalitate referitor la faptul că tribunalul a încuviinţat participarea expertului D.I.I.C.O.T. la efectuarea expertizei dispusă în Dosarul nr. 6538/108/2006, încălcând astfel dispozițiile. art. 118 alin. (3) C. proc. pen. deoarece, parchetul nu este parte în proces;

- instanţa de apel, ca, de altfel şi instanţa de fond, nu s-au pronunţat cu privire la sentinţa nr. 1101/2009 a Tribunalului Arad- Secţia comercială- definitivă prin Decizia civilă nr. 1625/2009 a Curţii de Apel Timişoara, hotărâre depusă la dosar, care are putere de lucru judecat referitor la existenţa şi întinderea prejudiciului, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 44 alin. (3) C. proc. pen.;

- în mod greşit a fost condamnat pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. Cu privire la prezentarea la autoritatea vamală a altor înscrisuri decât cele de achiziţie a bunurilor, inculpatul a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, deoarece nu s-a cauzat o pagubă şi nici nu există scopul special prevăzut de textul incriminator, respectiv, obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust. Referitor la cea de-a doua acţiune şi anume, încheierea promisiunilor bilaterale de vânzare-cumpărare, inculpatul a susţinut că nici cu privire la acestea nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, deoarece lipsesc paguba, scopul special şi intenţia. Concluzionând, inculpatul a susţinut că încheierea promisiunilor bilaterale de vânzare-cumpărare nu a avut ca efect schimbarea regimului vamal al autovehiculelor, din regim suspensiv în regim definitiv, motiv pentru care obligaţia de plată a taxelor vamale nu s-a născut la momentul încheierii promisiunilor, ci la momentul expirării perioadei prevăzută în contractele de leasing;

- referitor la infracţiunea de evaziune fiscală, inculpatul a susţinut că în mod greşit a fost condamnat deoarece, din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că suma de 889.060.000 lei reţinută în rechizitoriu ca fiind pagubă adusă D.G.F.P. Arad, ar constitui o sustragere a sa de la plata obligaţiilor fiscale;

- în ce priveşte infracţiunea de bancrută frauduloasă, inculpatul a susţinut că soluţia ce se impunea a fi pronunţată era aceea de achitare în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru lipsa intenţiei de fraudare a creditorilor. A mai arătat inculpatul, că deşi a invocat în apărarea sa sentinţa comercială nr. 625 din 22 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Arad ca fiind o hotărâre ce constituie o chestiune prealabilă în procesul penal în ce priveşte existenţa şi întinderea prejudiciului, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra acesteia;

- referitor la infracţiunea de spălare de bani, inculpatul a solicitat achitarea cu motivarea că soluţia de condamnare s-a dispus, exclusiv, pe reţinerea de către instanţă în sarcina sa a infracţiunii de bancrută frauduloasă. Or, din moment ce această faptă penală nu există,- în condiţiile în care activul SC B. SA (SC A.P. SRL) nu a fost diminuat, ci, dimpotrivă, societatea a obţinut profit- nu se poate accepta ideea existenţei infracţiunii de spălare de bani constând în transferul de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă;

- în ce priveşte infracţiunea de instigare la evaziune fiscală, inculpatul a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., deoarece din probele administrate în cauză rezultă inexistenţa acestei fapte penale;

- în cauză operează litispendenţa şi pe cale de consecinţă, a solicitat casarea sentinţei şi deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă în vederea reunirii pricinilor deoarece, atât prin rechizitoriul din data de 28 iulie 2006 întocmit de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara-, cât şi prin rechizitoriul din data de 10 decembrie 2010 întocmit de D.I.I.C.O.T. -Serviciul Teritorial Arad, este acuzat, în esenţă, că prin diferite metode a încercat şi reuşit să se sustragă de la plata taxelor vamale aferente importurilor de autovehicule, prejudiciul presupus a fi produs prin acţiunea de inducere în eroare materializându-se în cuantumul taxelor vamale, comisioanelor vamale, T.V.A.-ului şi penalităţilor.

Inculpatul B.M.L., invocând cazul de casare prev.de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. a solicitat reducerea cuantumului pedepsei pe care îl consideră exagerat în raport cu faptele pentru săvârşirea cărora a fost trimis în judecată.

Inculpatul C.D.E., invocând cazul de casare prev.de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., a solicitat achitarea în conformitate cu disp.art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru motivele de nelegalitate şi netemeinicie expuse pe larg în practicaua prezentei decizii şi în motivele de recurs depuse în scris la dosar (filele 340-347).

Partea civilă A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Arad - a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei şi pronunţarea unei hotărâri în sensul: obligării în solidar a inculpaţilor S.E. şi G.V., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC A.P. SRL prin lichidator SC E.I.P.R.L. SRL, la plata sumei de 149.754 lei (din care, 88.906 lei debit reprezentând T.V.A. şi impozit pe profit şi 60848 lei, accesorii calculate până în octombrie 2005) actualizată cu accesoriile aferente până la data plăţii efective conform O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.; obligării în solidar a inculpaţilor S.E., G.V. şi B.M.L., în solidar şi cu părţile responsabile civilmente SC A.T.R. SRL, SC B.A. SRL şi SC A.P. SRL prin lichidator SC E.I.P.R.L. SRL, la plata sumei de 3.030.722 lei (din care 1.835.052 lei impozit pe profit suplimentar şi 1.195.720 lei accesorii calculate până la data de 29 iunie 2006) actualizată cu accesoriile aferente până la data plăţii efective, conform O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.; menţinerii măsurilor asigurătorii asupra bunurilor aparţinând părţii responsabile civilmente SC B.A. SRL Arad şi SC A.T.R. SRL.

Partea civilă A.N.A.F., prin A.N.V. - D.R.A.O.V. Timişoara- a solicitat obligarea inculpaţilor la plata sumei de 1.345.458 lei, precum şi a majorărilor de întârziere aferente sumei respective până la data achitării integrale a acesteia. În opinia recurentei, în mod greşit s-a redus prejudiciul cauzat bugetului de stat-alcătuit din totalitatea drepturilor de import, respectiv taxe vamale, accize şi T.V.A. plus obligaţiile de plată accesorii aferente obligaţiei de plată principală calculate de la data săvârşirii faptei până la data achitării obligaţiei de plată principale- la suma de 974.879 lei, instanţele luând în considerare, exclusiv, concluziile raportului de expertiză financiar contabilă şi înlăturând nemotivat probele administrate în cauză. În plus, invocând şi prevederile art. 119 şi următoarele din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., partea civilă a solicitat obligarea inculpaţilor şi la plata dobânzilor şi a penalităţilor de întârziere.

Partea responsabilă civilmente SC A.T.C.C. SRL, invocând cazurile de casare prev.de art. 385⁹ pct. 10, 12 şi 18 C. proc. pen. a criticat sentinţa şi decizia în ce priveşte soluţia dată atât laturii civile, cât şi laturii penale a cauzei.

Referitor la latura civilă s-a susţinut că instanţa nu a motivat de ce la stabilirea cuantumului prejudiciului cauzat bugetului de stat s-a avut în vedere cea de-a doua variantă propusă în raportul de expertiză; că despăgubirile civile au fost calculate greşit deoarece, în nici una din cele două variante, expertul nu a stabilit definitiv valoarea taxelor vamale datorate; existenţa obligaţiei de a achita taxele vamale este incertă atât din perspectiva normelor europene care au acordat preferinţe tarifare pentru mărfurile originare din U.E., importate în România (operaţiuni efectuate înainte de 1 ianuarie 2007), cât şi datorită împrejurării că în prezent, societatea împreună cu inculpatul S.E. au promovat o acţiune în contencios administrativ pentru anularea Deciziilor pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de organele de control vamal.

Sub aspectul laturii penale s-a susţinut că în mod greşit inculpaţii au fost condamnaţi, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care aceștia au fost trimişi în judecată.

Partea responsabilă civilmente SC A.E. SRL nu şi-a motivat în scris recursul declarat, aşa cum o obligau dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (1) C. proc. pen. şi nici nu s-a prezentat la instanţa de recurs pentru a susţine motivele de nelegalitate şi netemeinicie a deciziei, deşi a fost legal citată.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor invocate de parchet, inculpaţii S.E., B.M.L., C.D.E., partea civilă A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Arad, partea civilă A.N.A.F. - prin A.N.V. - D.R.A.O.V. Timişoara şi partea responsabilă civilmente SC A.E. SRL, cât şi din oficiu, potrivit dispoziţiile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt fondate, prioritar pentru cazul de casare prev.de art. 385⁹ alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 256 şi art. 383 C. proc. pen., hotărârea instanţei trebuie să arate temeiurile de fapt şi de drept ale soluţiei ce s-a pronunţat în cauza dedusă judecăţii.

Motivarea hotărârilor reprezintă o obligaţie impusă instanţelor naţionale, ce derivă atât din dispoziţiile legale susmenţionate, cât şi din prevederile art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale care permite instanţelor de control judiciar să le verifice.

Hotărârea judecătorească trebuie să fie rezultatul unui proces logic de analiză ştiinţifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii stării de fapt desprinsă din acestea prin înlăturarea unor probe şi reţinerea altora, urmare a unor raţionamente logice făcute de instanţă şi care îşi găsesc exponenţialul în motivarea hotărârii judecătoreşti.

Instanţa de apel nu se poate limita să preia total sau parţial motivarea instanţei de fond (cauza Boldea contra României), ci printr-o nouă examinare a cauzei, trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile şi mijloacele de apărare invocate de părţi.

Instanţa de control judiciar este datoare să procedeze la un examen propriu al pricinii, chiar dacă îşi însuşeşte concluziile şi motivarea instanţei a cărei hotărâre este atacată, fiind obligată să verifice, ori să dea o apreciere proprie materialului probator administrat în cauză.

Chiar dacă obligaţia impusă instanţelor naţionale prin dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, de a-şi motiva deciziile (cauza Boldea c.României) nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată, instanţa de contencios european a decis că trebuie să fie examinate în mod real problemele esenţiale care au fost supuse analizei instanţei, iar în considerentele hotărârii să fie redate argumentele care au condus la pronunţarea acesteia.

Cenzurând cauza prin prisma exigenţelor impuse de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., Înalta Curte constată că motivarea deciziei este insuficientă, ceea ce împiedică realizarea unui control judiciar efectiv în calea de atac a recursului.

In considerentele deciziei, instanţa de apel a arătat că îşi însuşeşte starea de fapt şi încadrările juridice reţinute de prima instanţă, precum şi raţionamentele folosite la interpretarea probatoriului, că tribunalul a expus starea de fapt cu arătarea mijloacelor de probă pe care se sprijină, iar cu ocazia încadrării juridice a faptelor a analizat apărările inculpaţilor înlăturându-le motivat pe cele găsite ca nefondate.

Fără un examen propriu şi obiectiv al tuturor probelor administrate în cauză, care au condus la stabilirea infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată şi referitor la care aceştia au solicitat achitarea atât la instanţa de fond, cât şi în faţa instanţei de control judiciar, fără analizarea înscrisurilor depuse la dosar de recurentul inculpat S.E., urmare încuviinţării acestora prin încheierea de şedinţă din data de 10 ianuarie 2011 (sentinţa nr. 1101/2009 a Tribunalului Arad, definitivă prin Decizia penală nr. 1625/2009 a Curţii de Apel Timişoara, sentința comercială nr. 625 din 22 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Arad), instanţa de apel a concluzionat că faptele pentru care tribunalul a dispus condamnarea recurenţilor există şi au fost săvărşite de aceştia cu forma de vinovăţie cerută de lege. În considerentele deciziei nu se arată,în mod concret, pentru fiecare infracţiune şi pentru fiecare inculpat care sunt probele care confirmă situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu şi motivele pentru care au fost înlăturate probele administrate la cererea inculpaţilor.

De asemenea, din considerentele hotărârii atacate nu rezultă care au fost motivele pentru care aspectele de nelegalitate şi netemeinicie a sentinţei invocate de partea civilă A.N.A.F.- care a recurat decizia prin D.G.F.P. Arad, respectiv, prin A.N.V., D.R.A.O.V. Timişoara- referitoare la obligarea inculpaţilor la plata sumelor stabilite prin raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză şi nu la plata sumelor menţionate în cererile de constituire de părţi civile şi respectiv și la omisiunea instanţelor de a- i obliga pe inculpaţi şi la plata accesoriilor şi a majorărilor de întârziere aferente sumelor datorate bugetului de stat nu sunt întemeiate.

Instanţa de apel nu a răspuns criticilor invocate de recurentul inculpat S.E. vizând respingerea de către instanţa de fond a cererii de a se solicita de la „S.P.I.B.” copiile instrumentelor de plată prin care SC B.I.E. SRL a achitat taxele vamale, încuviinţarea participării la efectuarea expertizei dispusă în Dosarul nr. 6538/108/2006 a unui expert desemnat de D.I.I.C.O.T., cu nesocotirea prevederilor art. 118 alin. (3) C. proc. pen., deoarece parchetul nefiind parte în procesul penal nu are posibilitatea de a desemna un expert- posibilitate recunoscută de lege numai părţilor- şi nici cererii aceluiaşi inculpat de a analiza sentinţa nr. 1101/2009 a Tribunalului Arad, secţia comercială, definitivă prin Decizia civilă nr. 1625/2009 a Curţii de Apel Timişoara și sentința comercială nr. 625 din 22 martie 2010 a Tribunalului Arad ca fiind hotărări ce constituie o chestiune prealabilă în procesul penal, în sensul disp. art. 44 alin. (3) C. proc. pen. şi care au autoritate de lucru judecat în ceea ce privește existenţa şi întinderea prejudiciului.

De asemenea, se impunea ca instanţa de apel- chiar în condiţiile în care a apreciat că soluţia de achitare dispusă de instanţa de fond referitor la infracţiunile prev. de art. 7 şi ar. 8 din Legea nr. 39/2003 este legală şi temeinică - să motiveze de ce nu este întemeiată cererea parchetului prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor din cele două infracţiuni reţinute în rechizitoriu într- o singură infracţiune, cea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39-2003.

Toate aspectele invocate de inculpaţi şi părţile civile şi care se constituie în apărări, respectiv, argumente în dovedirea pretenţiilor formulate, se impunea a fi lămurite, fiind esenţiale în aflarea adevărului, principiu înscris în art. 3 C. proc. pen. (conform căruia în desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi referitor la persoana făptuitorului, de natură să asigure realizarea scopului procesului penal, şi anume, acela ca orice infractor să fie pedepsit numai în măsura vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală).

În consecinţă, constatând că instanţa de prim control judiciar nu şi- a motivat hotărârea de o manieră rezonabilă care să răspundă exigenţelor art. 385⁹ alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. şi care să permită Înaltei Curţi să exercite un control judiciar efectiv al acesteia, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., cu majoritate, se vor admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara , inculpaţii S.E., B.M.L., C.D.E., părţile civile A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Arad -, A.N.A.F. - prin A.N.V. - D.R.A.O.V. Timişoara şi părţile responsabile civilmente SC A.E. SRL şi SC A.T.C.C. SRL, se va casa hotărârea atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara.

Potrivit art. 385¹⁷ alin. (2) raportat la art. 382 alin. (3) C. proc. pen., vor fi menţinute actele procedurale îndeplinite până la data de 26 septembrie 2011.

Celelalte critici aduse deciziei prin motivele de recurs formulate de parchet, inculpaţi, părţile civile şi părţile responsabile civilmente urmează a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării apelurilor.

Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului declarat de parchet vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate,

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, inculpaţii S.E., B.M.L., C.D.E., părţile civile A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Arad - A.N.A.F. - prin A.N.V. - D.R.A.O.V. Timişoara şi părţile responsabile civilmente SC A.E. SRL şi SC A.T.C.C. SRL împotriva Deciziei penale nr. 186/A din 15 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. 6538.14/108/2006.

Casează în totalitate decizia penală susmenţionată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel - Curtea de Apel Timişoara.

Menţine actele procedurale îndeplinite până la termenul de judecată din 26 septembrie 2011.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 400 lei, pentru intimaţii inculpaţi G.V. şi U.L., se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 noiembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3787/2012. Penal. Lovirile sau vătămările...		ICCJ. Decizia nr. 3789/2012. Penal. Luare de mită (art. 254... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3908/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs