ICCJ. Decizia nr. 3789/2012. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3789/2012
Dosar nr. 9265/118/2011
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2012
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 83 din 24 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul njr.9265/118/2011, s-a dispus în baza art. 254 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (l) lit. a) şi art. 76 alin. (l) lit. a) C. pen., condamnarea inculpatei G.C.E., la pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.
În baza art. 257 alin. (1) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de influenţă, cu aplicarea art. 74 alin. (l) lit. a) alin. (2) raportat la art. 76 alin. (l) lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpata G.C.E. la pedeapsa de un an şi 4 patru luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen., privind pedeapsa complementară.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpata G.C.E. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani şi 2 (două) luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen., privind pedeapsa complementară.
În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii din data de 06 mai 2011 până la data de 07 mai 2011.
În baza art. 862 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 2 luni, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani, calculat conform art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpata se supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa;
b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d)să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
A desemnat ca organ de supraveghere Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa căruia i s-a comunicat datele de la lit. a) - d).
În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 C. proc. pen., privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 254 alin. (3) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpată în folosul statului a sumei de 200 lei (bancnotă cu seria 092E1003793), cât şi a unei sticle whisky marca „Jack DanielsMe 700 ml.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpata la plata sumei de 1.380 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului (din care suma de 80 lei reprezentând onorariu parţial avocat din oficiu în favoarea Baroului Constanţa, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 6 mai 2011, martora M.C., infirmieră în cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa cu privire la faptul că la data de 05 mai 2011 inculpata G.C.E., consilier juridic în aceeaşi unitate sanitară, La pretins suma de 200 lei şi o sticlă de whisky pentru a nu propune conducerii spitalului desfacerea contractului ei de muncă în cadrul unei anchete disciplinare pe care inculpata o efectua faţă de ea.
Martora denunţătoare a mai susţinut că anterior i-a dat inculpatei G.C.E. sume de bani şi cadouri pentru ca aceasta să soluţioneze, în mod favorabil, o altă anchetă disciplinară care o privea.
Au fost depuse la dosarul cauzei, înscrisuri din care a rezultat că martora denunţătoare M.C. era subiectul unei anchete disciplinare.
- Denunţătoarea M.C. era infirmieră la secţia Reanimare a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, iar SC P.A. SRL („Casa Albastră”) a încheiat cu Morga Spitalului un contract de colaborare, prin care îşi oferea serviciile conform profilului de activitate al societăţii, respectiv servicii funerare.
Personalul Spitalului, implicit şi M.C., trebuia să transporte decedaţii din secţia A.T.I. la morga Spitalului.
În data de 08 aprilie 2011 în secţia A.T.I. a avut loc un deces, iar M.C. fiind de serviciu, împreună cu o colegă a transportat decedata la morgă unde a fost preluată de către o angajată a firmei „C.A.”.
La data de 13 aprilie 2011, SC P.A. SRL („C.A.”) i-a făcut un referat numitei M.C., înaintat conducerii spitalului, întrucât ea ar dirija operaţiunile ce se impuneau în cazul persoanelor decedate de pe secţie către alte firme concurente, încălcându-şi atribuţiile de serviciu. În data de 08 aprilie 2011 şi-a părăsit locul de muncă deplasându-se împreună cu aparţinătorii unei persoane decedate la Secţia Gastroenterologie unde a intermediat obţinerea unei scutiri de la plata serviciilor de autopsie. Fiind contactată, de reprezentanţii societăţii, M.C. ar fi susţinut că firma contactată îi oferea un „comision” de 300 lei pentru flecare dintre cazurile sesizate.
Urmare acestui referat, înaintat de reprezentanţii SC P.A. SRL („C.A.”) conducerii Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa,a fost declanşată o anchetă disciplinară efectuată de către inculpata G.C.E., în calitate de consilier juridic.
- Prin Raportul de cercetare disciplinară întocmit de către inculpata G.C.E. şi înregistrat sub nr. 11 627 din 02 mai 201 l - Spital Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa în baza probelor administrate în cadrul anchetei disciplinare s-a solicitat să se dispună de către conducere luarea unei măsuri legale. Raportul de cercetare disciplinară a fost aprobat de către managerul dr. C.D., care a dispus desfacerea contractului de muncă,pe motive disciplinare al angajatei M.C.
- în acest context, inculpata G.C.E. a început să o cheme frecvent pe M.C., în biroul său, căreia îi spunea că problema ei este foarte gravă şi că directorul unităţii sanitare intenţionează să îi desfacă contractul de muncă. Martora denunţătoare a arătat că pentru a evita desfacerea contractului de muncă, inculpata G.C.E. i-a pretins iniţial suma de 600 euro, iar în faţa refuzului martorei, la data de 05 mai 2011, în cadrul unei discuţii telefonice, inculpata i-a pretins suma de 200 euro şi o sticlă de whisky. Inculpata a mai solicitat ca suma de banii şi sticla de whisky să-i fie remise în biroul ei,în dimineaţa zilei de 06 mai 2011, când martora denunţătoare trebuia să vină cu respectivele foloase.
Martora M.C. a mai precizat că discuţiile telefonice purtate cu inculpata, în zilele de 04 mai 2011 şi respectiv 05 mai 2011, le-a înregistrat, folosind propriul telefon mobil, înregistrările fiind stocate pe un suport optic tip CD, fiind depuse la dosarul cauzei.
În cadrul discuţiei din data de 04 mai 2011 inculpata G.C.E. a exercitat presiuni asupra martorei M.C. căreia i-a spus că până a doua zi trebuie să întocmească decizia de desfacere a contractului de muncă, iar atunci când martora a răspuns că ar dori să încerce să vorbească ea cu managerul, inculpata a descurajat-o, oferindu-i exemplul unui alt angajat, forţat potrivit susţinerilor sale, să îşi dea demisia şi care astfel a rămas fără loc de muncă, în ciuda intervenţiei unei persoane influente.
Inculpata, pentru a accentua gravitatea situaţiei martorei, a lăsat să se înţeleagă că decizia de desfacere a contractului de muncă fusese deja luată de către conducere. Totodată, inculpata i-a mai spus martorei că managerul unităţii nu o să ţină cu ea ci cu societatea comercială care câştigase licitaţia.
În cadrul discuţiei, din data de 05 mai 2011, inculpata G.C.E. i-a solicitat martorei M.C. suma de 200 euro, şi o sticlă de whisky, afirmând totodată că martora „îi este datoare vândută”.
La întrebarea martorei, care solicita lămuriri despre situaţia sa la locul de muncă, inculpata i-a răspuns că aceasta o să primească o sancţiune disciplinară constând în diminuarea cu 10 % a salariului pe o durată de două luni, lăsând să se înţeleagă că această sancţiune mai uşoară urmează să fie aplicată la sugestia superiorului său ierarhic „o să-ţi dea o sancţiune .. o să-ţi dea .. ca să nu zică că este prea puţin .. a zis să îţi dau acolo 10 % pe două luni sau ceva de genul acesta. Adică să îţi dau ceva să nu pară prea ştii.”
La data de 06 mai 2011 s-a realizat prinderea în flagrant a inculpatei G.C.E., chiar la scurt timp după ce primise suma de 200 lei şi o sticlă de whisky.
Au fost efectuate înregistrări de imagini şi în mediul ambiental care au confirmat primirea foloaselor pretinse de către inculpată în scopul de a rezolva favorabil dosarul ce avea ca obiect cercetarea disciplinară a martorei denunţătoare M.C., inclusiv prin intervenţii asupra directorului unităţii care potrivit susţinerilor inculpatei, urma să primească „un telefon” în acest sens.
A fost încheiat un proces-verbal de prindere în flagrant a inculpatei, în data de 06 mai 2011,orele 14,10, semnat fără obiecţiuni de către inculpata G.C.E., în prezenţa a două martore asistente V.V.l. şi B.G. Cu acest prilej, inculpata a susţinut că bunurile aflate în punga de culoare albă cu inscripţia „D.” i-au fost oferite de numita M.C. pentru a o scăpa de sancţiunea aplicată, deşi nu le-a pretins.
În drept, faptele inculpatei G.C.E. au fost încadrare în dispoziţiile art. 254 alin. (1) C. pen., respectiv art. 257 alin. (7) C. pen.
Instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpatei, aplicându-i acesteia o pedeapsă cu închisoare, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă, a declarat apel inculpata G.C.E. solicitând desfiinţarea acesteia şi în rejudecare achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Prin decizia penală nr. 83/ P din 19 iunie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpată, menţinânduse hotărârea primei instanţe ca fiind legală şi temeinică.
În esenţă, instanţa de apel a reţinut că faptele săvârşite de inculpată întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de luare de mită şi trafic de influenţă.
Chiar dacă s-ar considera că decizia de desfacere a contractului de muncă nu mai putea fi revocată sau modificată, în sensul luării unei alte măsuri disciplinare, ştiind că sancţiunea disciplinară fusese deja dispusă, se poate considera că inculpata a indus-o în eroare pe martora-denunţătoare la data de 5 mai 2011, respectiv 6 mai 2011, cu privire la acest element de care avea cunoştinţă, în scopul obţinerii unui folos injust.
Dată fiind calea de atac exercitată numai de inculpată, nu se poate reţine infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, deoarece limitele de pedeapsă sunt mai mari decât cele pentru infracţiunea de trafic de influenţă, neputându-se agrava situaţia în propria cale de atac.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpata G.C.E., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 şi 14.
În principal, a solicitat achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât nu avea atribuţii în sensul aplicării unor sancţiuni disciplinare, ci doar de a întocmi acte şi de a verifica legalitatea acestora, în calitatea sa de consilier juridic.
În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă se reţine că a fost comisă la data de 5 mai 2001, în condiţiile în care contractul de muncă al denunţătoarei a fost desfăcut la 2 mai 2011.
În subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei. Înalta Curte, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu cauza, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpata G.C.E., consilier juridic la Spitalul Judeţean de Urgenţă Constanţa, în data de 5 mai 2011, a pretins de la martora denunţătoare M.C. suma de 200 lei şi o sticlă de băuturi alcoolice pentru a propune o sancţiune mai blândă ce urma a fi aplicată în cadrul unei anchete disciplinare.
Aceeaşi inculpată, în data de 5 mai 2011 a pretins şi în data de 6 mai 2011 a primit suma de 200 lei şi o sticlă de whisiky, lăsând să se creadă că are influenţă asupra superiorilor săi, din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, pentru a-i determina să aplice martorei o sancţiune disciplinară mai uşoară.
Din analiza fişei postului, rezultă că inculpata, avea, printre alte atribuţii, şi pe acelea ce priveau întocmirea documentelor cu caracter periodic, acordarea de consultanţă, avizarea pentru legalitate a documentelor întocmite de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa.
Pretinderea sumei de bani s-a realizat, pe de o parte, în virtutea atribuţiilor sale de serviciu, prin încălcarea acestora, iar pe de altă parte, prin influenţele pe care le-ar fi putut exercita pentru aplicarea, faţă de denunţătoare a unei sancţiuni mai blânde.
Din declaraţiile martorei denunţătoare M.C. rezultă că inculpata a întocmit raportul de cercetare disciplinară nr. l 1627 din 2 mai 2011, pe care l-a înaintat managerului spitalului care a dispus desfacerea contractului de muncă pe motive disciplinare.
Pentru a evita desfacerea contractului de muncă, inculpata i-a pretins iniţial denunţătoarei suma de 600 euro, iar la data de 5 mai 2011, în cadrul discuţiilor telefonice, i-a pretins suma de 200 euro şi o sticlă de whisiky. Inculpata i-a solicitat ca bănii şi produsele să-i fie aduse la birou în dimineaţa zilei de 6 mai 2011.
Urmare acestei discuţii, la data de 6 mai 2011 s-a procedat la organizarea flagrantului, unde în prezenţa martorilor asistenţi, inculpata a susţinut că bunurile găsite în biroul său urmau a fi date cu titlul de cadouri pascale unei persoane de la un hotel din Staţiunea Mamaia, unde trebuia să intervină pentru angajarea denunţătoarei ca îngrijitoare sau cameristă.
Declaraţiile martorei denunţătoare se coroborează cu procesul-verbal de prindere în flagrant, procesul-verbal din 7 mai 2011 întocmit de procuror cu ocazia vizionării imaginilor înregistrate care privesc întâlnirea din 6 mai 2011 dintre denunţătoare şi inculpata G.C.E., declaraţiile martorului C.D., respectiv declaraţiile martorilor asistenţi.
Ca atare, susţinerile inculpatei, în sensul că faptele reţinute în sarcina sa nu există sunt nefondate.
Infracţiunea de luare de mită a fost săvârşită în contextul încălcării atribuţiilor de serviciu, prin întocmirea unui referat, în cadrul cercetării disciplinare a denunţătoarei, de natură a permite aplicarea unei sancţiuni mai blânde.
Infracţiunea de trafic de influenţă a constat în aceea că inculpata i-a creat impresia denunţătoarei că poate interveni la factorii decizionali pentru a nu i se desface contractul de muncă. Prin urmare, nici asupra stării de fapt şi nici asupra încadrării în drept, hotărârile pronunţate în cauză nu comportă discuţii.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată, Înalta Curte constată că instanţa de fond, prin prisma dispoziţiilor art. 72 C. pen., a aplicat o sancţiune care reflectă gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite.
Nu se justifică reducerea acesteia şi nici aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., inculpata încălcându-şi propriile sale obligaţiile sale de serviciu în condiţiile în care trebuie să vegheze asupra respectării legii în întocmirea actelor emise de Spitalul Judeţean de Urgenţă Constanţa.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpata G.C.E. împotriva deciziei penale nr. 83/ P din 19 iunie 2012 a Curţii de Apel Constanţa.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata G.C.E. împotriva deciziei penale nr. 83/P din 19 iunie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3908/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 3923/2012. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
