ICCJ. Decizia nr. 381/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 381/2012
Dosar nr.6601/2/2011
Şedinţa publică din 13 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 366 din 30 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală pronunţată în dosarul nr. 6601/2/2011, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a recursului declarat de petiţionara M.I. împotriva sentinţei penale nr. 255 din 17 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin cererea formulată de petiţionara M.I. şi intitulată „Contestaţie în anulare a hotărârii penale nr. 255 din 17 iunie 2011", pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, aceasta a solicitat desfiinţarea hotărârii, pe motiv că în mod greşit i-a fost respinsă, ca tardivă, plângerea întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., deoarece a respectat termenul de 20 zile prevăzut de lege.
În acest sens, a învederat că la data de 25 februarie 2011 i s-a comunicat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 374/P/2010, iar termenul de 20 zile prevăzut de lege pentru introducerea plângerii se împlinea la 17 martie 2011, aspect reţinut de instanţă, însă petiţionara a depus plângerea la oficiul poştal în data de 16 martie 2011. În dovedirea susţinerilor sale, a anexat mai multe acte, printre care şi recipisa de confirmare a primirii recomandatei respective.
În drept, petiţionara şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 386 C. proc. pen.
La primul termen de judecată din data de 30 septembrie 2011, petiţionara M.I. a depus la dosar, în şedinţa publică, „Precizări la cererea formulată", prin care a calificat cererea ce formează obiectul dosarului ca fiind „recurs" împotriva sentinţei penale nr. 255 din 17 iunie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, fiind invocat ca şi motiv de recurs cel prevăzut de art. 3851 C. proc. pen.
În aceste condiţii, s-a reţinut că în conformitate cu prevederile art. 29 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de curţile de apel sunt de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, motiv pentru care a fost declinată competenţa de soluţionare a recursului în favoarea instanţei supreme, potrivit art. 42 C. pen.
Astfel fiind, la data de 11 octombrie 2011 dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa fiind investită cu soluţionarea recursului declarat de petiţionara M.I. împotriva sentinţei penale nr. 255 din 17 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală pronunţată în dosarul nr. 2783/2/2011, prin care, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată de petiţionara M.I. împotriva rezoluţiei nr. 374/P/2010 din data de 13 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, menţinându-se rezoluţia atacată.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată petiţionara la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în temeiul art. 193 alin. final C. proc. pen., a fost obligată petiţionara la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat, către intimatul B.N.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a reţinut că la data de 25 martie 2011, sub nr. 2783/2/2011, s-a înregistrat plângerea formulată de petiţionara M.I. împotriva rezoluţiei nr. 374/P/2010 din data de 13 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, de neîncepere a urmăririi penale faţă de numiţii B.N., F.I., S.L., M.I., F.C., N.M. şi P.N., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen., precum şi faţă de intimatul B.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 288 C. pen. şi art. 291 C. pen., menţinută prin rezoluţia nr. 319/II-2/2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
S-a reţinut că rezoluţia de neurmărire a fost comunicată petiţionarei la data de 25 februarie 2011, iar la data de 21 martie 2011 aceasta a formulat plângere, depusă iniţial la parchet şi transmisă instanţei competente, prin adresa nr. 319/II/2/2011 din 25 martie.
Prin urmare, s-a constatat că termenul de 20 de zile prevăzut de lege pentru introducerea plângerii în condiţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., a fost încălcat (fiind îndeplinit la 17 martie 2011).
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil pentru considerentele care urmează.
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Codul de procedură penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
Codul de procedură penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti nedefinitive, fiind indicate expres şi limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.
În speţă, petiţionara a declarat recurs împotriva sentinţei penale nr. 255 din 17 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală pronunţată în dosarul nr. 2783/2/2011, hotărâre care, însă, este definitivă.
Astfel, dacă s-ar recunoaşte promovarea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţie, ceea ce este inadmisibil.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiţionara M.I.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiţionară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara M.I. împotriva sentinţei penale nr. 255 din 17 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală pronunţată în dosarul nr. 2783/2/2011.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 382/2012. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 380/2012. Penal → |
|---|
