ICCJ. Decizia nr. 385/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 385/2012
Dosar nr.1173/227/2011
Şedinţa publică din 13 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 884 din 21 septembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul C.I. împotriva sentinţei penale nr. 164 din 2 iunie 2011 a Judecătoriei Fălticeni.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat recurentul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin sentinţa penală din 2 iunie 2011 pronunţată de Judecătoria Fălticeni, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.I., în contradictoriu cu intimatul M.M., fiind avute în vedere următoarele considerente:
Revizuentul C.I. na formulat plângere penală prin care a sesizat organele de cercetare penală despre faptul că fratele său vitreg, făptuitorul M.M., ar fi folosit într-un litigiu civil un certificat de naştere falsificat.
Prin rezoluţia nr. 1407/P/2009 din 18 martie 2010, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acesta, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., pe motiv că fapta nu există. Soluţia a fost menţinută prin rezoluţia prim procurorului nr. 431/11/2010.
Împotriva rezoluţiei nr. 431/11/2010 a formulat plângere petiţionarul C.I. la Judecătoria Fălticeni, în temeiul art. 2781 C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 360 din 20 decembrie 2010 a Judecătoriei Fălticeni s-a dispus respingerea plângerii, ca nefondată şi au fost menţinute rezoluţiile atacate.
A fost declarat recurs împotriva acestei hotărâri judecătoreşti, iar prin Decizia penală nr. 156/2011 a Curţii de Apel Suceava acesta a fost respins ca inadmisibil.
Revizuentul a formulat apoi această cerere invocând nemulţumirea faţă de soluţiile date anterior, cerere ce a fost apreciată, de asemenea, ca inadmisibilă.
Astfel, s-a reţinut că prin Decizia nr. 17/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, obligatorie pentru instanţă, a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a stabilit că cererea de revizuire îndreptata împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs revizuientul C.I. susţinând, în esenţă, că nu se pune problema admisibilităţii sau inadmisibilităţii cererii de revizuire, care din punctul său de vedere trebuia soluţionată pe fond.
La termenul de judecată din data de 21 septembrie 2011, din oficiu, instanţa a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac promovate în cauză, reţinându-se că potrivit art. 407 C. proc. pen. „sentinţele instanţei de revizuire, date potrivit art. 403 alin. (3) şi art. 406 alin. (1), sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile la care se referă revizuirea, iar deciziile date în apel sunt supuse recursului.
S-a constatat că, în speţă, s-a cerut revizuirea sentinţei penale nr. 360 din 20 decembrie 2010 a Judecătoriei Fălticeni (definitivă prin Decizia penală nr. 156 din 21 februarie 2011 a Curţii de Apel Suceava), sentinţa având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 278 C. proc. pen.
S-a reţinut că potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. (aşa cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010), „hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă" şi, fiind vorba despre o normă de procedură, modificarea adusă alin. (10) din art. 2781 C. proc. pen. este de imediată aplicare (din momentul intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010), prin urmare, împotriva sentinţelor penale pronunţate în cauzele având drept obiect plângeri împotriva soluţiilor procurorului de netrimitere în judecată nu mai este prevăzută vreo cale de atac.
Coroborând cele două texte de lege mai sus amintite, a rezultat că sentinţele instanţei de revizuire, vizând sentinţe pronunţate în cauzele având drept obiect plângeri împotriva soluţiilor procurorului de netrimitere în judecată, sunt definitive. împotriva deciziei penale nr. 884 din 21 septembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a declarat recurs revizuentul C.I., solicitând casarea acesteia, nemulţumit fiind de soluţia dispusă în cauză.
La termenul din data de 13 februarie 2012, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţia părţilor inadmisibilitatea recursului declarat de revizuent.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuentul C.I. este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Codul de procedură penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
Codul de procedură penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi. supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti nedefinitive, fiind indicate expres şi limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.
În speţă, revizuentul a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 884 din 21 septembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, hotărâre care, însă, este definitivă.
Astfel, dacă s-ar recunoaşte promovarea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţie, ceea ce este inadmisibil.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul C.I.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul C.I. împotriva deciziei penale nr. 884 din 21 septembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 388/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 383/2012. Penal → |
|---|
