ICCJ. Decizia nr. 390/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 390/2012
Dosar nr.1075/1/2012
Şedinţa publică din 13 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 14/P din data de 11 februarie 2012, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a dispus, în baza art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată şi republicată arestarea persoanei solicitate C.V., pe durata de 5 zile, respectiv de la 11 februarie 2012 până la 15 februarie 2012, inclusiv.
Pentru a dispune această soluţie, instanţa de fond a reţinut că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în baza art. 101 din Legea nr. 302/2004 republicată, a sesizat instanţa cu propunerea de arestare a persoanei solicitate C.V. în vederea punerii în executare semnalării privind mandatului european de arestare (dosar urmărire penală) emis la data de 07 noiembrie 2011 de către Curtea Districtuală Caen, Republica Franceză cu privire la persoana solicitată C.V.
S-a reţinut că acesta în perioada 01 octombrie 2009 – 22 ianuarie 2011, împreună cu alte persoane, constituite în trei grupuri de cetăţeni români, a acţionat împreună cu numita V.C., în sensul că a recrutat persoane în vederea practicării prostituţiei, pe care le-a trimis în Franţa, oraş Caen, unde au fost preluate de către numita V.C. care le-a înlesnit acestora practicarea prostituţiei, supraveghindu-le şi acţionând ca intermediară între prostituate şi C.V., căruia îi trimitea cu regularitate încasările rezultate în urma practicării prostituţiei. S-a reţinut că faptele constituie, potrivit legislaţiei franceze, infracţiunile de proxenetism cu agravantă (prin complicitate obţinere de profit şi prin utilizarea coerciţiei sau exercitarea de presiuni asupra victimelor multiple) prevăzute de art. 132-9, 13-10, 225-10, 225-5, 227-7, 25-11, 225-20, 25-21 şi 25-24 C. pen. francez, pedepsite cu închisoare de până la 20 ani, iar în legislaţia română sunt incriminate de dispoziţiile art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., proxenetism şi trafic de persoane în condiţiile prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pedepsite cu închisoare de până la 15 ani.
Având în vedere necesitatea asigurării celerităţii în derularea procedurii judiciare de punere în executare a mandatului european de arestare, instanţa de fond a dispus arestarea persoanei solicitate pentru o durată de 5 zile.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată C.V. solicitând lăsarea sa în libertate cât timp nu s-a emis un mandat european de arestare ci doar o solicitare emisă prin Biroul Naţional Interpol.
De asemenea, a solicitat a se lua faţă de el măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de persoana solicitată nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
În mod corect a dispus instanţa de fond arestarea persoanei solicitate pe o durată de 5 zile, fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată, persoana solicitată fiind reţinută în baza dispoziţiilor art. 101 din lege pe baza semnalării transmise prin Biroul Naţional Interpol.
Cu privire la măsura preventivă dispusă, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanţa de fond a ales măsura arestării preventive faţă de persoana solicitată, având în vedere gravitatea faptelor comise, privarea de libertate, reprezentând în acelaşi timp o garanţie pentru a asigura prezenţa acestuia în faţa organelor judiciare existând pericolul de a se sustrage şi de a tergiversa punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare franceze.
Această temere este justificată de faptul că persoana solicitată a fost plecată din ţară, fiind stabilit o perioadă chiar în Franţa unde a locuit împreună cu C.V. care l-a ajutat în comiterea faptelor reţinute în sarcina sa de autorităţile judiciare franceze, a ţinut legătura telefonic şi prin e-mail cu acesta.
Reţinând că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să respingă recursul declarat de persoana solicitată C.V., ca nefondat.
Având în vedere că recurentul persoană solicitată se află în culpă procesuală, în temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată C.V. împotriva încheierii nr. 14/P din 11 februarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 315/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 388/2012. Penal → |
|---|
