ICCJ. Decizia nr. 395/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 395/2012
Dosar nr.10354/118/2011
Şedinţa publică din 14 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 329 din 31 august 2011, pronunţată în dosarul nr. 10354/118/2011, Tribunalul Constanţa, secţia penală:
I - În baza art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul Z.M. la pedeapsa închisorii de 16 ani închisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
În baza art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii publice.
A contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
A aplicat art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
II - În baza art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul Z.I.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea liniştii publice.
În baza art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de port fără drept a unui obiect în împrejurări ce pun în primejdie viata persoanelor.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
A aplicat art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
III - În baza art. 14 alin. (4) lit. b), alin. (5) C. proc. pen., art. 161 C. proc. pen. si art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 si urm. C. civ. a obligat inculpatul Z.M. la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune materiale si morale către partea civilă D.M.
În baza art. 14 alin. (5), art. 161 si art. 17 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 si urm. C. civ. a obligat pe inculpatul Z.M. la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă, minorul D.L.M. prin reprezentant legal D.M., precum si la plata sumei de 180 lei cu titlu de prestaţie periodică lunară, cu începere de la data de 02 iulie 2011 şi până la împlinirea vârstei de 18 ani.
IV - În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen. a dispus confiscarea specială a corpurilor delicte, topor cu coada de lemn şi cuţit, iar în baza art. 109 C. proc. pen. a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate cu ocazia cercetărilor.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 1201/P/2011 din 22 iulie 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanta a dispus trimiterea în judecata, în stare de arest a inculpaţilor:
- Z.M., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat si ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea liniştii publice, prevăzute de art. 174-175 lit. i) C. pen. şi art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi
- Z.I.F., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea liniştii publice si port fără drept a unui obiect (topor) în împrejurări ce pun în primejdie viata persoanelor, prevăzute de art. 321 alin. (2) C. pen. şi art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că în seara zilei de 02 iulie 2011, în jurul orelor 20:00, victima D.I. se afla, împreună cu martorii T.P., C.F. şi S.T., în curtea barului SC M.G.V.C. SRL din localitatea Viroaga, unde consumau bere.
În acest timp, la bar au venit inculpaţii Z.M. si Z.I.F., însoţiţi de martorul T.C.
La un moment dat, inculpatul Z.I.F. a ieşit din local si a aruncat o sticlă de bere în gardul de beton, sticlă spărgându-se.
Victima D.I. i-a reproşat gestul, în timp ce inculpatul se întorcea în local.
Între timp, inculpatul Z.M., aflat pe treptele localului, s-a dezbrăcat de tricou, după care a aruncat două sticle înspre persoanele care jucau rummy, în holul localului, motivul privind o altercaţie verbală anterioară a martorului T.C. cu unul dintre tineri, respectiv D.F.A., care i-a reproşat că vorbeşte urât.
Deoarece inculpatul Z.M. a aruncat cu o masă spre grupul de tineri din holul barului, martorul D.F. împreună cu verii săi, A.A., A.D.V. şi alţii, au apucat de o altă masă, pe care inculpatul o prinsese cu intenţia de a-i lovi şi au reuşit să îl împingă pe acesta afară din local.
Profitând de acest momente, cu toţii au părăsit barul, incidentul stingându-se de la sine.
Pe acest fond, cei doi inculpaţi au plecat la domiciliile lor din localitatea Viroaga şi s-au înarmat, inculpatul Z.M. cu două cuţite şi inculpatul Z.I.F. cu un topor, cu dorinţa de a se răzbuna pentru cele petrecute anterior.
Inculpatul Z.M. a sărit gardul de beton al curţii în care se afla barul, căzând peste martorul C.F., care stătea pe o naveta de plastic şi consuma bere, după care a spus ca îi omoară pe toţi, îndreptându-se spre victima D.I., zicând că pe el îl omoară primul.
Punându-şi în practică ameninţarea, inculpatul a aplicat victimei o lovitură cu cuţitul, în zona pectorală, moment în care martorii s-au speriat, iar victima a reuşit să se ferească de a doua lovitură şi să fugă din curtea barului împreună cu martorul S., îndreptându-se spre centrul localităţii Viroaga.
Însoţit de fratele său, inculpatul a fugit după victima. În apropierea barului H.A. strigătele celor doi inculpaţi si ameninţările cu moartea au alertat sătenii, care au ieşit în stradă si, în momentul în care i-au văzut pe inculpaţi, cunoscuţi ca fiind violenţi, precum si victima căreia îi curgea sânge şi striga că a fost tăiată, au intervenit.
A fost anunţată salvarea, care a sosit la faţa locului, victima decedând pe stradă, în apropierea localului H.A., ca urmare a loviturii primite de la inculpatul Z.M.
La individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), circumstanţele reale dar şi persoana inculpaţilor, precum şi reducerea limitelor de pedeapsă ca urmare a aplicării procedurii speciale prevăzute de art. 3201 C. proc. pen.
Împotriva hotărârii primei instanţe au declarat apeluri inculpaţii Z.M. şi Z.I.F., solicitând reindividualizarea pedepselor, în sensul reducerii cuantumului acestora, dându-li-se o mai mare eficienţă circumstanţelor personale.
Prin Decizia penală nr. 121/P din 11 octombrie 2011, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală si pentru cauze penale cu minori şi de familie a admis apelurile, a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi, rejudecând, a redus pedepsele aplicate inculpaţilor
- Z.M. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat de la 16 ani închisoare la 13 ani închisoare şi
- Z.I.F. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii publice de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare, apreciind, raportat la ambii inculpaţi, că instanţa de fond a realizat o individualizare greşită a pedepselor aplicate inculpaţilor, urmare faptului că nu a dat o eficienţă corespunzătoare dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., în sensul că a stabilit pedepse într-un cuantum în care nu se reflectă reducerea limitelor de pedeapsă de care au beneficiat inculpaţii.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 17 C. proc. pen.
Procurorul a susţinut că instanţa de apel a aplicat pedepse greşit individualizate, împrejurările concrete în care au fost comise faptele nejustificând reducerea pedepselor.
Totodată, faptei inculpatului Z.I. constând în portul fără drept a unui topor în centrul localităţii Viroaga, în împrejurări ce pun în primejdie viaţa persoanelor, i s-a dat o greşită încadrare juridică.
În concluzie, procurorul a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei pronunţate în apel, întrucât apelul a fost greşit admis şi desfiinţarea în parte a hotărârii primei instanţe, numai cu privire la schimbarea încadrării juridice.
Examinând hotărârea atacată în raport de cazurile de recurs invocate şi dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, următoarele:
Potrivit art. 72 alin. (1) C. pen. „la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală".
Prin urmare, înfăptuirea justiţiei penale impune stabilirea de pedepse care, concomitent, sunt rezultatul proporţionalizării în raport de aplicarea, cumulat, a criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi asigură realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
În raport de determinarea coordonatelor de bază stabilite prin individualizarea legală, în cadrul individualizării judiciare a pedepsei are loc o operaţiune de adaptare a acesteia la cazul concret dedus judecăţii.
Pe de altă parte, cum scopul şi funcţiile pedepsei se realizează în primul rând în raport cu inculpatul, apare ca esenţial a se ţine seama de persoana acestuia, aşa încât în procesul individualizării judiciare răspunderea penală să fie diferenţiată în fiecare caz în parte.
În consecinţă, temeinicia şi legalitatea hotărârilor judecătoreşti de condamnare este dată de existenţa proporţiei juste dintre riposta socială determinată în procesul de stabilire si aplicare a pedepsei si culpabilitatea si periculozitatea relevate de probatoriul administrat în cauză.
Or, în raport de critica formulată, se constată că instanţa de apel a făcut o justă individualizare a pedepselor, constatând judicios că instanţa de fond nu a dat eficienţa cuvenită criteriului privind individualizarea legală, cu referire la limitele de pedeapsă reduse potrivit dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., precum şi persoanei inculpaţilor, aşa încât hotărârea atacată nu este supusă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., invocat de procuror.
Sub aspectul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., invocat de procuror pentru prima dată în recurs, acesta nu poate fi examinat omisso medio.
Astfel, procurorul nu a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe. Acesta nu poate aşadar declara recurs, pe de o parte întrucât se prezumă că a achiesat la hotărârea primei instanţe sub acest aspect şi, pe de altă parte, întrucât în raport de dispoziţiile art. 129 din Constituţia României şi dispoziţiile Codului de procedură penală, procurorul nu poate exercita căile de atac decât „în condiţiile legii".
Alte cazuri de casare susceptibile a fi puse în discuţie din oficiu nu se constată.
În consecinţă, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru motivele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr. 121/P din 11 octombrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe inculpaţii Z.M. şi Z.I.F.
Va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 3 iulie 2011 la zi.
Onorariile pentru apărarea din oficiu a intimaţilor-inculpaţi, conform dispozitivului, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr. 121/P din 11 octombrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe inculpaţii Z.M. şi Z.I.F.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 3 iulie 2011 la 14 februarie 2012.
Onorariile pentru apărarea din oficiu a intimaţilor inculpaţi, în sumă de câte 200 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1872/2012. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 313/2012. Penal → |
|---|
