ICCJ. Decizia nr. 3890/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3890/2012
Dosar nr. 1811/111/2006
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 20/P din 03 februarie 2012, Tribunalul Bihor, în baza art. 334 C. proc. pen., ţinând seama de prevederile art. 3201 alin. (6) C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în rechizitoriile conexate în prezenta cauză emise în dosarele penale nr. 15/D/P/2006, nr. 38/D/P/2005 şi nr. 657/D/P/2005, după cum urmează:
Printre alţii, în sarcina inculpatului G.T., din infracţiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 177 din Legea nr. 141/1997, art. 215 alin. (2) cu aplic. art. 41, 42 alin. (2) C. pen., s-a reţinut o singură infracţiune prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, o singură infracţiune simplă prev. de art. 177 din Legea nr. 141/1997, modif, (text actual art. 272 din Legea nr. 86/2006) cu aplic. art. 10 C. pen., şi o infracţiune continuată prev. de art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 (modif. prin O.U.G. nr. 54/2010), cu aplic. art. 41, 42 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul G.T.C., la o pedeapsă de 1 an şi 11 luni închisoare, cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza II şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, ori aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup.
În baza art. 177 din Legea nr. 141/1997, modif, (text actual art. 272 din Legea nr. 86/2006), cu aplic. art. 41, 42 alin. (2) C. pen., cu reţinerea art. 10 C. pen., cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) şi c) şi 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul G.T., cu datele de identitate de mai sus, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 1 an şi 3 luni închisoare, cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza II şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii continuate de folosire de acte nereale la autoritatea vamală.
În baza art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 (modif. prin O.U.G. nr. 54/2010), cu aplic. art. 41, 42 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) şi c) şi 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul G.T., cu datele de identitate de mai sus, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 1 an şi 3 luni închisoare, cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza II şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii continuate de introducere în sau scoatere din ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 RON în cazul produselor supuse accizelor şi mai mare de 40.000 RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele mai sus stabilite în pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 11 luni închisoare, pe care în baza art. 33, 34 C. pen. a sporit-o cu 1 lună închisoare, şi a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpaţilor G.T., C.N., G.C., C.I.A., P.G. pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia tuturor inculpaţilor asupra nerespectarii prev. art. 83 C. pen., care are drept consecinţă revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (4) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a pedepsei închisorii.
În baza art. 3201 alin. (5) C. proc. pen., a dispus disjungerea cauzei privind latura civilă pentru inculpaţii G.D., U.F., C.N., G.C., C.I.A., P.G., K.M. şi G.T.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpaţii G.D., U.F., K.M., C.N., G.C., C.I.A., P.G. şi G.T. la câte 500 RON fiecare cheltuieli judiciare în favoarea statului, cheltuieli ocazionate de soluţionarea laturii penale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că prin rechizitoriul iniţial din data de 21 aprilie 2005 Serviciul Teritorial Oradea al D.I.I.C.O.T. a dispus în Dosarul nr. 31/D/P/2005 trimiterea în judecată, printre alţii, a inculpaţilor P.R.G., P.C.Ş., D.D.V., C.O., G.D., F.Ş., C.N., G.C.l., K.M.l., H.E., C.l.A., P.G., U.F.D., C.l.T. Prin actul iniţial de sesizare a instanţei s-a reţinut participaţia inculpaţilor numai cu privire la două acte materiale din activităţile infracţionale, respectiv numai cu privire la capturile de ţigări din datele de 31 martie 2004 şi 06 noiembrie 2004. Pentru cele două capturi de ţigări, prejudiciul cauzat statului român prin introducerea frauduloasă în ţară a cantităţilor de 13.269 cartuşe de ţigări S.K., descoperite în depozitul SC E.F. SRL Oradea, respectiv a cantităţilor de 245.318 pachete ţigări mărcile M.B., R. şi M.S., găsite în staţia C.F.R. E. Bihor a fost stabilit la suma de 2.671.967,9 RON (26.719.679.919 ROL).
Prin sentinţa penală nr. 232/P/2005 a Tribunalului Bihor, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 427/2005 a Curţii de Apel Oradea s-a dispus în baza art. 332 C. proc. pen. restituirea dosarului la Serviciul Teritorial Oradea al D.I.I.C.O.T. pentru refacerea urmăririi penale, întrucât s-a apreciat că urmărirea penală a fost efectuată de un organ necompetent, competenţa materială de efectuare a urmăririi penale revenind Structurii centrale a D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În motivarea sentinţei de restituire a dosarului la Parchet, instanţa a apreciat că urmărirea penală a fost efectuată de un organ necompetent, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi a infracţiunii prev. de art. 215 alin. (2), (5) C. pen., reţinute în sarcina inculpaţilor. Astfel, în legătură cu infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, s-a apreciat că activitatea de aprovizionare cu ţigări introduse ilegal în ţară, s-a efectuat pe ruta Timişoara-Arad-Oradea, prin tranzitarea a trei judeţe ce intră în circumscripţia a două curţi de apel diferite, respectiv Curtea de Apel Oradea şi Curtea de Apel Timişoara.
Prin rechizitoriul nr. 657/D/P/2005 din 26 octombrie 2006 emis de D.I.I.C.O.T. -structura centrală ca urmare a refacerii urmăririi penale potrivit hotărârii de restituire a dosarului, inculpaţii au fost trimişi în judecată, constatându-se că inculpaţii P.R.G., P.C.Ş., C.O. şi D.D.V., au iniţiat şi constituit începând cu anul 2002, un grup infracţional organizat, în scopul comiterii unor infracţiuni grave, respectiv contrabanda de mare anvergură cu ţigări netimbrate, pentru obţinerea în mod direct a unor beneficii financiare.
Prin rechizitoriul din data de 01 martie 2006, Serviciul Teritorial Oradea al D.I.I.C.O.T., a dispus în Dosarul nr. 38/D/P/2005 disjuns din acest dosar, trimiterea în judecată a inculpaţilor P.R.G., P.C.Ş., P.G., D.D.V., C.O. ş.a., pentru alte acte materiale ale grupului infracţional organizat, respectiv pentru introducerea frauduloasă în ţară a ţigărilor netimbrate prin firma SC C.I. SRL Oradea şi ulterior exportul acestora prin folosirea de acte nereale la autoritatea vamală, precum şi pentru înşelăciune.
Din convorbirile telefonice efectuate în perioada 22 martie 2003-14 mai 2003, rezultă că grupul infracţional organizat condus de fraţii P. a fost aprovizionat cu ţigări de contrabandă de către învinuiţii G.T.C., G.V.l. şi A.M. Aceste livrări de ţigări corespund calendaristic celor 5 exporturi efectuate de SC S.T. SRL Oradea în perioada 01 aprilie 2003-25 mai 2003. Întrucât convorbirile telefonice au fost înregistrate pe o perioadă de timp limitată, inculpaţii G.T.C. şi G.V.l. au recunoscut livrarea către fraţii P. numai a cantităţilor de ţigări care rezultă din aceste convorbiri.
Astfel, în decurs de o săptămână (26 martie 2004-03 aprilie 2003) inculpatul G.T.C. a livrat inculpatului P.C.Ş. ţigări în valoare de 16.000 euro, pentru care drepturile vamale calculate sunt de 992.776.266 ROL. La data de 25 aprilie 2003 a livrat şi alte cantităţi de ţigări mărcile M.C. şi G., dar pentru care nu s-a putut stabili cu certitudine cantitatea. Totodată, în perioada 27 martie 2003-12 mai 2003, inculpatul a călătorit de mai multe ori în străinătate cu inculpaţii P.R.G. şi C.O., subzistând astfel prezumţia că a cunoscut destinaţia finală a ţigărilor de contrabandă pe care Ie-a livrat acestei grupări.
S-a constatat că gruparea infracţională organizată a folosit ca depozite spaţiile existente pe str. A.D. (în incinta SC R. SA Oradea) şi pe str. O., precum şi casa inc. P.G. - din Oradea, str. P.C. Ţigările exportate de grupul infracţional organizat au fost numai ţigări netimbrate, deci ţigări care au intrat în mod ilegal în ţară, preţurile de cumpărare a ţigărilor fiind cele uzitate pe piaţa neagră care nu includ taxele vamale şi accizele.
Fapta de înşelăciune s-a consumat la data intrării ţigărilor în ţară prin mijloace frauduloase - prin ascunderea în mijloacele de transport sau prin nedeclararea lor la punctele vamale, ocolindu-se astfel procedura legală de vămuire.
În perioada anului 2003, au fost indentificaţi numai pe inculpaţii G.T.C., G.V.l. şi A.M. ca fiind persoanele care au livrat o parte din ţigările de contrabandă introduse prin Vămile Salonta şi Borş, ambele din judeţul Bihor. Direcţia Regională Vamală Oradea a calculat drepturile vamale pentru livrările de ţigări netimbrate efectuate în perioada 22 iulie 2002 – 18 noiembrie 2003 şi pentru cele 3 capturi de ţigări efectuate în cursul anului 2003, total prejudiciu cauzat Statului Român prin neplata taxelor vamale de import este de 34.464.745237 ROL - 3.446.474,5 RON.
Instanţa de fond a reţinut că prin declaraţiile date, inculpaţii G.D., U.F., K.M., C.N., G.C., o C.I.A., P.G. şi G.T., au solicitat aplicarea în ce-i priveşte a procedurii prev. de art. 3201 C. proc. pen. arătându-şi intenţia de a recunoaşte săvârşirea faptelor cuprinse în actul de sesizare.
A constatat îndeplinite condiţiile stipulate în 3201 C. proc. pen. cu privire la fapte, inculpaţii G.D., U.F., K.M., C.N., G.C., C.I.A., P.G. şi G.T., şi celelalte chestiuni legate de cauză.
În urma analizării întregului material probator, ţinând seama de dispoziţiile legale arătate, analizând şi chestiunile cu o importanţă secundară în cauză dar fără a scăpa din vedere situaţiile obiective evidenţiate la dosar, făcând o apreciere temeinică asupra întregului probatoriu administrat atât în dosarul de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, reţinând şi poziţiile exprimate de inculpaţi, a rezultat că faptele inculpaţilor G.D., U.F., K.M., C.N., G.C., C.I.A., P.G. şi G.T. şi starea de fapt sunt stabilite, existând suficiente date cu privire la persoana acestora pentru a permite aplicarea unei pedepse, şi că nu există nelămuriri sau indicii rezonabile care să justifice respingerea acestei cereri a inculpaţilor în baza art. 3201 alin. (4) şi (8) C. proc. pen.
Grupul organizat de inculpaţii P., la care au aderat inculpaţii G.D., U.F., K.M., C.N., G.C., C.I.A., P.G. şi G.T., a săvârşit în perioada 2002 - 2004 infracţiuni de contrabandă privind importuri şi exporturi de ţigări, cauzând un prejudiciu însemnat.
Nu au fost evidenţiate probe din care să rezulte că inculpaţii G.D., U.F., K.M., C.N., G.C., C.I.A., P.G. şi G.T. au încercat să-şi însuşească faptele celorlalţi membri ai grupului. Rezultă însă că infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor G.D., U.F., K.M., C.N., G.C., C.I.A., P.G. şi G.T. nu ar fi putut fi săvârşite în modalitatea mai sus prezentată decât sub coordonarea iniţiatorilor grupului organizat, şi doar respectând sarcinile şi măsurile impuse acolo.
Analizând probele administrate in cauză, şi ţinând seama de opţiunea inculpaţilor privind aplicarea procedurii prev. de art. 3201 C. proc. pen., respectiv a judecării în cazul recunoaşterii vinovăţiei, instanţa a constatat că faptele inculpaţilor G.D., U.F., K.M., C.N., G.C., C.I.A., P.G. şi G.T., astfel cum au fost descrise mai sus şi probate la dosar, întrunesc elementele constitutive ale câte unei infracţiuni de iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, ori aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, şi ale câte unei infracţiuni continuate de folosire de acte nereale la autoritatea vamală, prev. de art. 177 din Legea nr. 141/1997, modif. (text actual art. 272 din Legea nr. 86/2006), cu aplic. art. 41, 42 alin. (2) C. pen., art. 10 C. pen.
Norma legală nou introdusă prin conţinutul art. 272 din Legea nr. 86/2006 cu modificările la zi nu au schimbat regimul sancţionator într-unui mai blând, prin urmare legea nouă nu constituie lege penală mai favorabilă.
Pe lângă această încadrare juridică, în sarcina inculpatului G.T. a fost reţinută şi infracţiunea continuată de introducere în sau scoatere din ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 RON în cazul produselor supuse accizelor şi mai mare de 40.000 RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri, prev. de art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 (modif. prin O.U.G. nr. 54/2010), cu aplic. art. 41, 42 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.
Instanţa a ţinut seama de faptul că infracţiunea stipulată în noua reglementare este mai favorabilă inculpatului decât infracţiunea iniţial încadrată în limitele infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 C. pen., întrucât actele materiale referitoare la eludarea taxelor vamale intră în conţinutul infracţiunii prevăzute în legea specială.
Faţă de probele administrate in cauză, ţinând seama de conduita şi poziţia în apărare a inculpaţilor, văzând şi criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. în art. 72 C. pen., cât şi prev. art. 3201 C. proc. pen., instanţa i-a condamnat pe inculpaţii G.D., U.F., K.M., C.N., G.C., C.I.A., P.G. şi G.T. la pedepse just individualizate, apreciind însă că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unor pedepse cu suspendarea condiţionată, cu reţinerea circumstanţelor atenuante - atitudinea inculpaţilor după săvârşirea infracţiunilor, respectiv şi conduita bună anterioară. Aplicarea pedepselor în prezenta cauză s-a făcut prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de norma legală pentru fiecare infracţiune în parte, după care prin reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege reduse prin aplicarea prev. art. 3201 C. proc. pen. în ce-i priveşte pe inculpaţii G.D., U.F. şi K.M., şi în cele din urmă prin coborârea - ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante - sub noul minim special rezultat, cu respectarea prev. art. 76 C. pen. Noul minim este cel rezultat prin aplic. prev. art. 3201 C. proc. pen., respectiv prin aplic. prev. art. 3201 C. proc. pen. şi prev. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.
S-a apreciat că aplicarea procedurii prev. de art. 3201 C. proc. pen. nu exclude reţinerea circumstanţelor atenuante şi nici reţinerea prev. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 - după caz, nefiind înlăturat în nici un mod acest drept al inculpaţilor.
Cazul inculpatului care recunoaşte vinovăţia şi beneficiază şi de circumstanţe atenuante trebuie tratat diferit faţă de cazul inculpatului care nu recunoaşte vinovăţia dar care şi acesta beneficiază de circumstanţe atenuante. A cest tratament diferit se poate explica doar prin aplicarea unei pedepse raportat la minim special distinct. La individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere persoana inculpaţilor, cu vârste cuprinse între 19 - 49 de ani, lipsa antecedentelor penale, împrejurările comiterii faptelor, gradul sporit de pericol social al acestora, precum şi atitudinea inculpaţilor, ulterioară săvârşirii faptelor, sinceră, de recunoaştere şi regret a acestora. Cuantumul pedepselor aplicate şi durata termenelor de încercare diferite au fost stabilite după caz, raportat la fiecare inculpat în parte, ţinând seama de numărul infracţiunilor, conduita inculpaţilor, contribuţia mai redusă prin săvârşirea unui număr mai mic de infracţiuni. Aplicând pedepse cu suspendarea condiţionată a executării acestora, instanţa a constatat cu privire la perioada arestului preventiv efectuat de inculpaţi.
Faţă de constituirea de parte civilă, constatând lămurită cauza sub aspectul laturii penale deoarece din probele administrate rezultă că faptele inculpaţilor G.D., U.F., K.M., C.N., G.C., C.I.A., P.G. şi G.T. sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana lor pentru a permite stabilirea unor pedepse, dar şi că, pentru soluţionarea acţiunii penale faţă de ceilalţi inculpaţi care nu au înţeles să solicite aplicarea prev. art. 3201 C. proc. pen. în ce-i priveşte, cât şi a acţiunii civile, se impune administrarea de probe în faţa instanţei, văzând prev. art. 3201 alin. (4) şi (5) C. proc. pen., a dispus disjungerea cauzei şi a fixat termen de judecată în acest sens. A constatat că s-a impus disjungerea cauzei faţă de inculpaţii P.R.G., P.G., P.C.Ş., D.D.V., C.O., F.S., H.E., P.N., C.l., T.l. şi B.l.M. Legea nr. 202/2010 a prevăzut o manieră de soluţionare rapidă şi eficace în ce-i priveşte pe inculpaţii care recunosc în totalitate faptele reţinute în sarcina acestora prin actul de sesizare, cum este cazul inculpaţilor G.D., U.F., K.M., C.N., G.C., C.I.A., P.G. şi G.T. S-a apreciat ca total neoportună şi în dezacord cu scopul urmărit de Legea nr. 202/2010 nedisjungerea cauzei în această situaţie şi păstrarea cauzei privind aceşti inculpaţi pe rolul instanţei până la soluţionarea cauzei privind ceilalţi inculpaţi.
Inculpaţii care au solicitat aplicarea prev. art. 3201 C. proc. pen. în ce-i priveşte au dreptul la soluţionarea cu celeritate a cauzei, urmărind o pedeapsă redusă şi, fireşte, un termen de reabilitare cât mai apropiat. Aceste lucruri pot fi întârziate nejustificat de conduita coinculpaţilor care urmăresc să-şi dovedească nevinovăţia, de imposibilitatea administrării cu celeritate a unor probe, ori de lipsa de procedură pentru termenele viitoare, în condiţiile în care cercetarea judecătorească pentru inculpaţii care au recunoscut în totalitate faptele reţinute în sarcina acestora prin actul de sesizare s-a încheiat, fiind parcursă şi faza dezbaterilor.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, în termen legal, a declarat apel inculpatul G.T.C. şi a solicitat admiterea apelului sub aspectul greşitei condamnări, greşita reţinere în sarcina sa a infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi greşita condamnare în privinţa infracţiunii prevăzută de art. 177 din Legea nr. 141/1997. A mai solicitat reindividualizarea pedepsei prin acordarea mai largă a efectelor circumstanţelor atenuante reţinute.
Prin decizia penală nr. 68/A din 24 mai 2012 Curtea de Apel Oradea în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de către inculpatul G.T.C., împotriva sentinţei penale nr. 20 din 03 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a desfiinţat-o şi a modificat-o în sensul că a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina acestuia, în pedepse individuale şi a înlăturat sporul de o lună închisoare. A redus pedeapsa aplicată inculpatului în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu referire la art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen., la un cuantum de 1 an şi 3 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
A contopit pedeapsa anterior stabilită cu restul pedepselor individuale aplicate în cauză în pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 3 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II şi b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 1 an şi 3 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 3 luni stabilit conform art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi 85 C. pen.
A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. în privinţa pedepselor accesorii şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate. A reţinut instanţa de apel că se impune acordarea mai largă a efectelor circumstanţelor atenuante în privinţa infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, raportat la atitudinea inculpatului de recunoaştere şi regret a săvârşirii faptelor, precum şi a împrejurării că în prezent este un membru de bază al comunităţii din care face parte, conform înscrisurilor în circumstanţiere depuse la dosar.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă ICG D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Oradea şi a solicitat în temeiul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi menţinerea soluţiei instanţei de fond, arătând ca în mod greşit a fost redusă pedeapsa inculpatului fiind o consecinţă a reţinerii încă o dată a disp. art. 3201 C. proc. pen., instanţa dând o dublă eficienţă a acestor dispoziţii.
Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul Parchetul de pe lângă ICG D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Oradea, dar şi din oficiu conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă ICG D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Oradea este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator şi că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de către instanţa de apel, prin stabilirea unei pedepse de 1 an şi 3 luni cu aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., răspunde atât principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei, cât şi realizării scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere atitudinea inculpatului de recunoaştere şi regret a săvârşirii faptelor, precum şi a circumstanţelor personale ale inculpatului fără antecedente penale, integrat în societate.
Instanţa de apel a valorificat poziţia sinceră a inculpatului G.T.C. de recunoaştere şi regret a săvârşirii faptelor precum şi conduita bună a acestuia în societate, conform înscrisurilor aflate la dosarul instanţei de apel, astfel că prin acordarea eficiente dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi prevederilor art. 74 lit. a) şi lit. c) C. pen., a redus pedeapsa aplicată de instanţa de fond de 1 an şi 11 luni închisoare la 1 an şi 3 luni închisoare.
Înalta Curte constată că nu se impune menţinerea soluţiei instanţei de fond, avându-se în vedere circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor, iar pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare, astfel cum a fost individualizată de către instanţa de apel, faţă de dispoziţiile art. 72 C. pen., este necesară realizării funcţiilor sale de constrângere, de reeducare, cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Astfel, se constată că a fost respectat principiul proporţionalităţii, respectiv, pedeapsa aplicată inculpatului este adecvată situaţiei de fapt şi scopului urmărit de legea penală.
Faţă de înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că inculpatul G.T.C. este în prezent director general al SC M.L. SRL, consilier local în cadrul Consiliului Local al Comunei Suncuius din anul 2004, a avut o atitudine sinceră de recunoaştere şi regretare a faptei, astfel că, faţă de aceste împrejurări şi în raport de faptele săvârşite, în mod corect a apreciat instanţa de apel că se impune reducerea pedepsei la 1 an şi 3 luni închisoare.
Înalta Curte, apreciază că pedeapsa aplicată de instanţa de apel este justă şi proporţională, fiind de natură să asigure exemplaritatea şi finalitatea acesteia, prev. de art. 52 C. pen., potrivit căruia scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare, Înalta Curte constată că aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 3 luni este aptă să realizeze scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen.
Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări precum şi de administrarea legală şi completă a probelor de către prima instanţă şi de către instanţa de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea împotriva deciziei penale nr. 68/A din 24 mai 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul G.T.C.
În baza art. 192 alin. (6) C. proc. pen., ocazionate de soluţionarea recursului, rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea împotriva deciziei penale nr. 68/A din 24 mai 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul G.T.C.
Cheltuielile judiciare, ocazionate de soluţionarea recursului, rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 27 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3382/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3895/2012. Penal → |
|---|
