ICCJ. Decizia nr. 3966/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.), infracţiuni privind comerţul

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3966/2012

Dosar nr. 3480/63/2011

Şedinţa publică din 3 decembrie 2012

Deliberând asupra recursurilor penale de faţă, constată că, prin sentinţa penală nr. 569 din 19 decembrie 2011, Tribunalul Dolj, în baza art. 26 C. pen. rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a dispus condamnarea inculpatului S.C.C. la 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 şi art. 323 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 581 din 25 februarie 2007 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 54 din 03 iulie 2007 a Tribunalului Dolj, şi s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă de mai sus perioada reţinerii şi arestării preventive din 17 august 2010 la 23 martie 2011.

Totodată, în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat inculpatul A.A.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 şi art. 323 C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă de mai sus perioada reţinerii şi arestării preventive din 07 octombrie 2010 la 14 octombrie 2010.

Prin aceeaşi sentinţă, s-a mai dispus, în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, condamnarea inculpatei V.F. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 şi art. 323 C. pen., a mai fost condamnată inculpata la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza Il-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a interzis inculpatei ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

În baza art. 118 lit. c) C. pen., s-a dispus confiscarea specială cu titlu de măsură de siguranţă de la inculpata V.F. a două cabluri de date prevăzute la unul din capete cu o mufă tip USB la celălalt capăt cu o mufă cu 3 pini, iar în interior cu o mufă care conţine dispozitiv electronic; baghete din material de plastic; CD de culoare portocalie cu marca E.; două dispozitive tip gură de bancomat; un cablu; un dispozitiv artizanal cu rolul de a converti semnalul provenit de la o interfaţă serială U. a unui microcontroler, într-uns semna compatibil pentru interfaţa USB; placa din metal de culoare argintie; CD marca T., descrise şi individualizate în procesul verbal de percheziţie domiciliară.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat inculpatul V.L.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, a mai fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003 Titlul III, a fost condamnat, de asemenea, inculpatul V.L.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 şi art. 323 C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza Il-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt, că, începând cu luna iulie 2010, inculpaţii V.L.I., zis „L.", şi T.A.C., zis „M.", împreună cu învinuiţii S.N.D. şi I.C.F., au constituit un grup infracţional pentru falsificarea instrumentelor de plată electronică, prin fabricarea artizanală şi montarea aparaturii de skimming la ATM-uri bancare din Italia şi, ulterior, reinscripţionarea pe blank-uri a datelor conturilor bancare obţinute în acest mod şi retragerea frauduloasă de numerar de la bancomate. Grupul infracţional a fost sprijinit de către inculpaţii G.I., zis „I.", S.C.C., A.A.M., zis „A.", şi V. (fostă S.) F., primii prin executarea, la domiciliul inculpatului S.C.C., a unor acte materiale de fabricare a dispozitivelor de copiere destinate falsificării instrumentelor de plată electronică, iar inculpata V. (fostă S.) F., prin deţinerea de echipamente destinate confecţionării dispozitivelor de skimming şi prin acte materiale constând în contactarea învinuitului N.I.C. (transportator rutier) pentru a facilita plecarea în Italia a inculpatului T.A.C. şi pentru trimiterea în Italia, unde se afla inculpatul V.L.I. şi învinuiţii S.N.D. şi I.C.F., a echipamentelor de skimming.

În concret, s-a arătat că, la data de 31 iulie 2010, inculpatul V.L.I., însoţit de învinuiţii S.N.D. şi I.C.F., zis „F.", având asupra lor un dispozitiv confecţionat artizanal, destinat copierii datelor de pe cardurile bancare, s-au deplasat în Italia şi Statul Vatican, unde au montat acest dispozitiv la bancomatele din zonă, iar, după obţinerea frauduloasă a datelor de pe cardurile bancare ale persoanelor care au accesat licit ATM-urile bancare, au reinscripţionat datele conturilor bancare obţinute în acest mod şi au retras fraudulos sume de bani din aceste conturi.

Concomitent cu aceste acte materiale, inculpatul V.L.I. a coordonat telefonic, din Italia, activitatea infracţională a inculpatului T.A.C., căruia i-a furnizat datele tehnice necesare confecţionării unor dispozitive de skimming adaptate ATM urilor din Italia. Anterior plecării sale în Italia, inculpatul V.L.I. a făcut demersuri pentru achiziţionarea din comerţ a unor dispozitive de înregistrare video, necesare confecţionării baghetei (partea fixă în care se încastrează camera video) pentru obţinerea PIN-ului cardurilor bancare. Ulterior, în Italia, în scopul confecţionării aparaturii de skimming, inculpatul a achiziţionat un dispozitiv cu suma de 5 000 euro, care s-a defectat.

S-a mai reţinut de către instanţă că inculpaţii T.A.C. şi S.C.C. i-au cooptat în activitatea infracţională de fabricare a dispozitivelor de skimming şi pe inculpaţii G.I., din municipiul Galaţi, şi A.A.M., din municipiul Braşov, care şi-au desfăşurat efectiv activitatea la domiciliul inculpatului S.C.C., păstrând legătura telefonică pentru comunicarea datelor tehnice, a stadiului realizării dispozitivelor artizanale şi a finisării prin vopsire a acestora şi mergând în numeroase rânduri pe raza municipiului Craiova pentru achiziţionarea unor componente electronice necesare realizării aparatelor de skimming, toate aceste dispozitive urmând să ajungă în Italia, la inculpatul V.I.L., prin intermediul inculpatei V.F. şi a inculpatului S.C.C.

În acest scop, inculpata V. (fostă S.) F., iniţial, la contactat telefonic pe învinuitul N.I.C., iar, în seara zilei de 16 august 2010, în jurul orelor 23,00, având asupra ei un dispozitiv de skimming şi componentele electronice aferente, ambalate în staniol şi puse în plasă, s-a deplasat personal la domiciliul învinuitului N.I.C., însoţită de inculpatul T.A.C., stabilind ca în ziua de 17 august 2010, inculpatul să plece în Italia împreună cu învinuitul N.I.C. De asemenea, la domiciliul părinţilor inculpatei V.F., s-au mai găsit o „gură de bancomat" prevăzută cu „cap de citire a benzii magnetice", unitate de memorie, suporturi magnetice (CD-uri), acumulatori şi cablu pentru descărcarea datelor şi instrumente pentru confecţionarea unor astfel de dispozitive, descrise şi individualizate în procesul-verbal de percheziţie domiciliară.

În reţinerea acestei situaţii de fapt, instanţa a avut în vedere materialul probator administrat în cauză, respectiv proces-verbal de sesizare din oficiu; procese-verbale de percheziţie domiciliară însoţite de planşe fotografice; proces-verbal de depistare şi control corporal al inculpatului G.I., însoţit de planşe foto; procese-verbale de supraveghere operativă la care se află anexate planşe foto; raport de constatare tehnico ştiinţifică din 30 septembrie 2010 al Institutului pentru Tehnologii Avansate Bucureşti şi Anexa nr. 1 şi nr. 2 la Raport; Raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 octombrie 2010 al Institutului pentru Tehnologii Avansate Bucureşti şi Anexa nr. 1 şi nr. 2 la Raport; procese-verbale de percheziţie în sisteme informatice; proces verbal de aplicare a sechestrului însoţit de planşe foto; note de redare a convorbirilor şi comunicărilor telefonice, interceptate şi înregistrate autorizat, în baza autorizaţiilor din 13 iulie 2010, din 20 iulie 2010, 11 august 2010, din 16 august 2010, din 13 august 2010 şi al ordonanţei cu titlu provizoriu nr. 116D/P/2010 din 16 august 2010 ora 13:55 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova; declaraţiile martorului P.D.; proces verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi declaraţiile inculpatului T.A.C., declaraţiile inculpatului A.A.M., proces-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi declaraţiile învinuitei V. (fostă S.) F.; proces verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi declaraţiile învinuitului N.I.C., însoţite de proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere şi planşe foto; proces-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi declaraţiile inculpatului G.I.; proces-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi declaraţiile inculpatului S.C.C.

Instanţa a apreciat ca fiind relevante convorbirile telefonice purtate între inculpatul T.A.C. la postul telefonic mobil cu numărul 0786.XXXXXX şi inculpatul V.L.I., interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 11 august 2010 a Tribunalului Dolj, din conţinutul cărora rezultă că inculpatul V.L.I., ulterior obţinerii prin skimming a datelor inscripţionate pe banda magnetică a cardurilor bancare, a efectuat clone prin reinscripţionarea blank-urilor cu datele conturilor bancare obţinute în acest mod, efectuând, apoi, retrageri frauduloase de numerar de la ATM-uri, din aceleaşi discuţii rezultând şi faptul că, în grupul infracţional, au fost cooptaţi şi numiţii G.I. şi A.A.M., inculpatul T.A.C. purtând convorbiri telefonice cu aceştia legate de realizarea aparaturii de skimming. De asemenea, au fost considerate ca fiind relevante şi convorbirile dintre inculpaţii V.L.I. şi V.F., din care a rezultat că aparatura de skimming realizată de G.I. şi A.A.M., cu ajutorul inculpaţilor T.A.C. şi S.C.C., urma să ajungă în Italia, la inculpatul V.L.I.

În drept, s-a stabilit că faptele inculpatului V.L.I. de a constitui un grup infracţional, de a confecţiona, deţine şi monta la ATM-uri bancare din Italia dispozitive de skimming cu ajutorul cărora a obţinut datele de pe cardurile bancare ale persoanelor care au accesat autorizat bancomatele, de a falsifica instrumentele de plată electronică prin reinscripţionarea blank-urilor cu datele conturilor bancare obţinute prin skimming şi de a efectua retrageri frauduloase de numerar de la ATM-uri bancare cu ajutorul cardurilor contrafăcute, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de iniţiere sau constituire sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit Legii nr. 39/2003, un grup infracţional organizat, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., de falsificare a instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, şi de acces fără drept la un sistem informatic, prin încălcarea măsurilor de securitate, prevăzută de art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, Titlul III, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Referitor la faptele inculpatului S.C.C. de a sprijini grupul infracţional constituit de inculpaţii V.L.I., T.A.C. şi învinuiţii S.N.D. şi I.C.F., de a pune locuinţa sa la dispoziţia inculpaţilor G.I. şi A.A.M., în scopul confecţionării aparaturii de skimming, şi de a păstra telefonic legătura cu inculpatul T.A.C. pentru ca acesta din urmă să discute la postul telefonic mobil al inculpatului S.C.C. cu inculpaţii G.I. şi A.A.M., pentru furnizarea unor detalii tehnice ale dispozitivelor de skimming, Tribunalul a apreciat că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de iniţiere sau constituire sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit Legii nr. 39/2003, un grup infracţional organizat, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., de complicitate la infracţiunea de fabricare ori deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În ceea ce priveşte faptele inculpatei V. (fostă S.) F. de a sprijini grupul infracţional constituit de inculpaţii V.L.I. şi T.A.C. şi de învinuiţii S.N.D. şi l.C.F., prin facilitarea deplasării în Italia a inculpatului T.A.C., în scopul transportării dispozitivelor de skimming, şi de a deţine, la domiciliul şi reşedinţa părinţilor săi, dispozitive de skimming, acestea au fost încadrate, în drept, de instanţă în infracţiunile de sprijinire sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit Legii nr. 39/2003, un grup infracţional organizat, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., şi de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Totodată, Tribunalul a stabilit că faptele inculpatului A.A.M. de a sprijini grupul infracţional constituit de inculpaţii V.L.I. şi T.A.C. şi de învinuiţii S.N.D. şi l.C.F. şi de a confecţiona împreună cu inculpatul G.I., în locuinţa inculpatului S.C.C., dispozitive de skimming destinate activităţii infracţionale a grupului, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de sprijinire sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit Legii nr. 39/2003, un grup infracţional organizat, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., şi de fabricare ori deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor, instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv circumstanţele reale ale comiterii faptelor, gravitatea acestora, consecinţele produse, participaţia fiecărui inculpat la săvârşirea infracţiunilor, precum şi datele lor personale, respectiv faptul că inculpatul S.C.C. este recidivist postcondamnatoriu, că inculpaţii A.A.M. şi V.F. nu au antecedente penale, iar inculpatul V.L.I. s-a sustras de la judecarea cauzei şi este în prezent cercetat în Turcia pentru infracţiuni similare.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii V.L.I., S.C.C. şi V. (fostă S.) F., primul pe motive de netemeinicie, solicitând reindividualizarea pedepsei, prin reţinerea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., iar ceilalţi doi criticând hotărârea sub aspectul greşitei lor condamnări şi solicitând achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) sau art. 10 lit. d) C. proc. pen. (inculpatul S.C.C.) şi, respectiv, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. (inculpata V.F.).

Totodată, inculpatul S.C.C., invocând nemotivarea sentinţei pronunţate de Tribunal, a solicitat desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, iar inculpata V. (fostă S.) F. a formulat critici de netemeinicie sub aspectul modalităţii de individualizare a pedepselor ce i-au fost aplicate, solicitând reducerea acestora şi aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Prin decizia penală nr. 242 din 9 iulie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de inculpaţii V.F. şi V.L.I., a desfiinţat sentinţa primei instanţe, numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor şi, rejudecând în aceste limite, a dispus, în baza art. 86¹ C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatei V.F., pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art. 86² C. pen., impunând acesteia respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86³ alin. (1) lit. a)-d) C. pen.

A atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. şi a făcut apliccarea art. 71 alin. (5) C. pen.

Totodată, a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului V.L.I., în pedepsele componente, repuse în individualitatea lor, înlăturând dispoziţiile art. 33, art. 34 C. pen.

A făcut aplicarea art. 320¹ alin. (1)-(7) C. proc. pen. şi a redus pedepsele aplicate inculpatului la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 24 din Legea nr. 365/2002, 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003 şi 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 şi art. 323 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a recontopit pedepsele aplicate inculpatului, astfel cum acestea au fost reduse, în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate şi a dedus, în continuare, durata detenţiei preventive executată de inculpatul V.L.I., începând cu 08 martie 2012 la zi, menţinând starea de arest a acestuia.

Prin aceeaşi decizie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.C.C. şi s-a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, cu privire la inculpata V.F., că probele administrate în cauză, respectiv împrejurările rezultate din activităţile de investigare tehnico-ştiinţifică a faptelor, coroborate cu declaraţiile de recunoaştere integrală făcute de coinculpatul V.L.I. în apel, precum şi cu declaraţiile celorlalţi coinculpati, dovedesc fără putinţă de tăgadă activitatea infracţională a acesteia, ce a fost, în mod corect, încadrată, în drept, în dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen., şi art. 25 din Legea nr. 365/2002.

De asemenea, s-a apreciat de către instanţă că pedepsele aplicate inculpatei au fost corect cuantificate, prin evaluarea corespunzătoare a criteriilor înscrise în art. 72 C. pen., însă, ca modalitatea de executare a sancţiunii penale rezultante, se impune aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., având în vedere contribuţia redusă a inculpatei la comiterea infracţiunilor, faptul că are un copil în întreţinere, rezultat din căsătoria cu coinculpatul V.L.I., precum şi comportamentul său adecvat după săvârşirea faptelor, aspecte în raport cu care Curtea a considerat că pronunţarea condamnării va constitui un avertisment suficient pentru aceasta şi, chiar fără executarea pedepsei, nu va mai săvârşi alte fapte antisociale în viitor.

Referitor la inculpatul V.L.I., instanţa de apel a reţinut că, deşi s-a sustras la cercetarea judecătorească, acesta, în apel, audiat fiind în şedinţa din data de 14 mai 2012, când a fost primul termen cu procedura legal îndeplinită, a arătat că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare şi că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate la urmărirea penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte integral şi necondiţionat, invocând aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. Având în vedere poziţia procesuală a inculpatului, Curtea a apreciat că sunt aplicabile prevederile legale menţionate, astfel cum acestea au fost modificate prin O.U.G. nr. 121/2011, motiv pentru care a procedat la reidividualizarea cunatumului pedepselor cu închisoarea stabilite de judecătorul fondului, în limitele stabilite ca urmare a reţinerii art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte critica formulată de inculpatul S.C.C. privind nemotivarea sentinţei penale atacate, Curtea, făcând trimitere la dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a arătat că aceasta nu face parte din motivele care justifică desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanţa de fond.

Ca neîntemeiată a fost apreciată şi susţinerea aceluiaşi inculpat referitoare la greşita sa condamnare, instanţa reţinând, pe baza probatoriului administrat în cauză (rezultatele investigării tehnico-ştiinţifice a faptelor, coroborate cu declaraţiile făcute de ceilalţi coinculpaţi, în special cu cele de recunoaştere integrală a învinuirilor făcute de V.L.I., în apel), că vinovăţia acestuia a fost temeinic dovedită, iar faptele comise de inculpat corect încadrate în dispoziţiile art. 26 C. pen. rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 şi art. 323 C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Totodată, s-a constatat de către Curtea de Apel că şi pedepsele aplicate inculpatului au fost corect individualizate în raport de criteriile înscrise în art. 72 C. pen., acestea reflectând, pe de o parte, gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, dedus din modul de acţiune adoptat şi consecinţele produse, iar, pe de altă parte, persoana inculpatului, relativ sincer pe parcursul procesului, însă aflat în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, inculpaţii V. (fostă S.) F., V.L.I. şi S.C.C., reiterând parţial criticile formulate în apel.

Astfel, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., recurenta V. (fostă S.) F. a susţinut, în esenţă, că instanţele de fond şi de apel au comis o gravă eroare de fapt, ce a avut drept consecinţă greşita sa condamnare pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi art. 25 din Legea nr. 365/2002, materialul probator administrat în cauză nefăcănd, în opinia sa, dovada săvârşirii faptelor penale de care este acuzată. Ca urmare, s-a solicitat de către inculpată casarea hotărârilor pronunţate de instanţele inferioare şi achitarea sa sub aspectul respectivelor infracţiuni, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Totodată, prin prisma motivului de recurs reglementat de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., atât inculpata V. (fostă S.) F., cât şi recurenţii V.L.I. şi S.C.C. au criticat hotărârile pronunţate de Tribunal şi Curtea de Apel sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor ce le-au fost aplicate, solicitând reducerea cuantumului acestora, precum şi schimbarea modalităţii de executare, prin aplicarea prevederilor art. 86¹ C. pen. (inculpaţii V.L.I. şi S.C.C.).

Examinând hotărârile atacate prin raportare la motivele de recurs invocate, circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile declarate de inculpaţii V. (fostă S.) F., V.L.I. şi S.C.C. ca fiind nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente:

1. În ceea ce priveşte eroarea gravă de fapt, caz de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., este de menţionat că aceasta poate exista numai dacă se constată că situaţia de fapt reţinută de judecătorul fondului şi confirmată de instanţa de prim control judiciar este în contradicţie evidentă cu ceea ce rezultă din probele administrate. Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să prezinte două atribute, în absenţa cărora nu poate fi socotită gravă, şi anume să fie evidentă, adică starea de fapt reţinută să fie vădit şi necontroversat contrară probelor existente la dosar, şi să fie esenţială, adică să aibă o influenţă bine precizată asupra soluţiei. Existenţa erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate, ci, aşa cum s-a arătat anterior, numai dintr-o discordanţă evidentă dintre situaţia de fapt reţinută şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente, care au avut drept consecinţă pronunţarea unei alte soluţii decât cea pe care materialul probator o susţinea.

În speţă, însă, Înalta Curte nu a identificat în cadrul situaţiei de fapt reţinute niciun aspect esenţial stabilit de instanţele inferioare care să vină în contradicţie evidentă şi necontroversată cu ceea ce indică dosarul prin probele sale, nefiind întemeiate susţinerile recurentei V. (fostă S.) F. în sensul că nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa şi că ar fi fost, aşadar, comisă o gravă eroare de fapt. Fără a relua sau a reface raţionamentele instanţei de fond şi a celei de prim control judiciar realizate în interpretarea probatoriului administrat, Înalta Curte constată că nu există vreo contrarietate între ceea ce rezultă din actele dosarului şi considerentele hotărârilor atacate cu privire la săvârşirea de către inculpata recurentă a infracţiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi art. 25 din Legea nr. 365/2002, pentru care a fost trimisă în judecată şi condamnată, situaţia de fapt reţinută fiind în deplină concordanţă cu dovezile administrate, respectiv: procesul verbal de percheziţie domiciliară efectuată la data de 17 august 2010 la locuinţa numiţilor S.C. şi S.V., părinţii inculpatei, însoţit de planşele foto anexate (din care rezultă că, într-un dulap din dormitor, a fost găsită o pungă din plastic transparent ce conţinea o fantă de bancomat, având în mijloc o decupătură de dimensiunea unui card bancar, iar, pe avers, un dispozitiv electronic compus din cinci conductori electrici şi două minibaterii, precum şi un dispozitiv artizanal reprezentând un cablu de date având la unui din capete o mufă tip USB, iar la celălalt capăt o mufă modificată artizanal cu trei pini, în partea de mijloc a cablului fiind conectat un dispozitiv electronic cu o carcasă din plastic; cu ocazia percheziţiei, părinţii inculpatei au arătat că nu cunosc cui aparţin aceste bunuri, dar că fiicele lor deţin cheia de acces în locuinţă), procesul verbal de percheziţie domiciliară efectuată la locuinţa martorului N.I.C. la data de 17 august 2010, deci a doua zi după ce inculpata V. (fostă S.) F. i-a predat acestuia un colet pentru a-l duce în Italia la soţul său, inculpatul V.L.I. (din care reiese că respectivul colet conţinea mai multe dispozitive electronice de diferite mărimi, şi anume o „gură" de bancomat, un CD învelit într-o hârtie format A4 pe care era scris „instalează programul R.T.", o placă tip tastatură bancomat având pe spate mai multe circuite electronice, două cabluri având instalate la un capăt dispozitive electronice şi la celălalt capăt mufe USB, un card de memorie, trei baterii şi o fantă de plastic tip bancomat având instalat un dispozitiv electronic; cu ocazia efectuării percheziţiei, martorul a arătat că a fost rugat de inculpată să-i ducă acel colet soţului său şi să-l transporte în Italia şi pe inculpatul T.A.C., de care aceasta era însoţită), declaraţiile date de martorul N.I.C. în cursul urmăririi penale, menţinute în integralitate în faţa instanţei de fond (în care a relatat că, în data de 16 august 2010, a fost solicitat de inculpata V.F. să-i ducă un colet soţului său, aflat la Roma, martorul bănuind că, în interiorul acestuia, se află „ceva straniu legat de carduri", întrucât aflase că inculpatul V.L.I. se ocupă cu astfel de activităţi; totodată, în aceeaşi zi, inculpata i l-a prezentat pe numitul „A.", rugându-l să îl transporte şi pe acesta în Italia pentru a se întâlni cu soţul său; de asemenea, martorul a mai arătat că inculpata îl rugase şi cu altă ocazie să transporte în Italia un pachet pentru inculpatul V.L.I., pachet ce a fost predat acestuia din urmă), depoziţiile martorului P.D. (care a asistat la efectuarea percheziţiei domiciliare la locuinţa martorului N.I.C., confirmând relatările celui din urmă referitoare la primirea coletului de la inculpată şi la destinaţia acestuia, precum şi conţinutul lui, astfel cum a fost redat în procesul verbal întocmit cu acea ocazie), notele de redare a conţinutului convorbirilor telefonice purtate de inculpată cu soţul său, V.L.I. (din care rezultă că avea cunoştinţă de conţinutul pachetului ce urma să fie trimis inculpatului prin intermediul martorului N.I.C. şi îşi exprima îngrijorarea pentru faptul că persoane apropiate familiei fuseseră arestate pentru fapte similare în Mexic, unde şi inculpatul V.L.I. săvârşise astfel de infracţiuni), nota de redare a conţinutului convorbirii telefonice purtate de inculpată cu reprezentanţi ai Consulatului României din Turcia (din care rezultă interesul acesteia cu privire la stadiul procesului penal pornit de autorităţile judiciare turce împotriva unor cetăţeni români, inclusiv a soţului său, pentru comiterea unor infracţiuni în legătură cu carduri bancare), precum şi declaraţiile date în faţa instanţelor de inculpaţii T.A.C. şi V.L.I., care s-au prevalat de dispoziţiile art. 320¹C. proc. pen., însuşindu-şi inclusiv acele dovezi administrate în cursul urmăririi penale care o încriminau pe inculpata V. (fostă S.) F.

Toate aceste probe confirmă pe deplin situaţia de fapt reţinută de Tribunal şi însuşită de Curtea de Apel cu privire la comiterea de către inculpata V. (fostă S.) F. a infracţiunilor pentru care a fost condamnată, instanţa de recurs neidentificând vreo discordanţă între aceasta şi conţinutul real al dovezilor administrate pentru a putea concluziona că s-a comis o gravă eroare de fapt şi că este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., astfel cum s-a solicitat, în mod neîntemeiat, de către recurentă.

De altfel, în motivele scrise de recurs şi susţinute oral cu ocazia dezbaterilor, nici inculpata nu a invocat aspecte esenţiale, necontroversate şi evidente, ce ar rezulta din compararea conţinutului probelor cu soluţia de condamnare dispusă, făcând doar o interpretare proprie a probelor administrate, din care, în opinia sa, nu ar rezulta comiterea infracţiunilor ce i s-au reţinut în sarcină şi solicitând, prin reiterarea unor aspecte deja analizate de către instanţa fond şi cea de prim control judicar, reinterpretarea şi reaprecierea materialului probator, operaţiune care, în situaţia inexistenţei unei erori grave de fapt, cum este cazul în speţă, nu se poate realiza prin prisma dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

Ca urmare, constatând că, în cauză, există o concordanţă deplină între dovezile administrate şi situaţia de fapt stabilită de Tribunal şi Curtea de Apel cu privire la inculpata V. (fostă S.) F., nefiind indicată de recurentă şi nici identificată de instanţa de recurs vreo probă a cărei existenţă sau inexistenţă să fi fost în mod eronat afirmată de instanţele inferioare sau al cărei conţinut să fi fost redat contrar a ceea ce este evident şi fără posibilitate de controversă, Înalta Curte consideră că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., apreciind ca fiind neîntemeiate criticile formulate sub acest aspect de inculpata recurentă.

2. În ceea ce priveşte proporţionalizarea pedepselor cu închisoarea aplicate recurenţilor V. (fostă S.) F., V.L.I. şi S.C.C., aspect criticat de aceştia prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că s-a făcut o corectă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., ţinându-se seama de circumstanţele reale ale comiterii faptelor şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, în raport cu care au fost stabilite sancţiuni penale judicios individualizate atât în privinţa cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, apte să asigure realizarea scopului preventiv - educativ al pedepsei.

În mod justificat, la alegerea tratamentului sancţionator aplicat inculpaţilor, au fost avute în vedere importanţa deosebită a valorilor sociale lezate prin săvârşirea infracţiunilor, gravitatea acestora, modalitatea în care recurenţii au acţionat, precum şi comportamentul lor procesual, inculpatul V.L.I. sustrăgându-se urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de fond, iar inculpaţii V. (fostă S.) F. şi S.C.C. adoptând o poziţie nesinceră şi încercând, în permanenţă, să denatureze adevărul şi să inducă în eroare organele judiciare, cu scopul evident de a obţine exonerarea lor de răspundere penală.

De asemenea, în mod corect au fost valorificate în procesul de cuantificare a sancţiunilor penale aplicate inculpaţilor elementele de diferenţiere ce ţin de gradul de contribuţie a fiecăruia la săvârşirea faptelor, precum şi datele ce caracterizează persoana acestora, realizându-se, astfel, de către instanţele inferioare un just echilibru între gravitatea infracţiunilor şi circumstanţele personale ale acuzaţilor, pe de o parte, şi pedepsele cu închisoarea stabilite, pe de altă parte.

Deşi reale susţinerile recurentei V. (fostă S.) F. referitoare la lipsa antecedentelor penale, la situaţia sa familială şi la gradul redus de contribuţie la desfăşurarea activităţii infracţionale, Înalta Curte constată că acestea au fost deja luate în considerare şi evaluate de Tribunal şi Curtea de Apel, prin aplicarea unor sancţiuni penale orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunile săvârşite şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, nefîind de natură, în contextul gravităţii faptelor comise şi atitudinii procesuale a inculpatei, să reducă în aşa măsură gradul de pericol social concret al faptelor şi de periculozitate a acesteia încât să justifice reţinerea dispoziţiilor art. 74, 76 C. pen., aşa cum s-a. solicitat în cuprinsul motivelor de recurs.

Totodată, astfel cum au reţinut şi instanţele de fond şi de apel, nu trebuie omis faptul că, deşi nu are antecedente penale, inculpatul V.L.I. este cercetat pentru infracţiuni concurente similare presupus a fi fost comise pe teritoriul Turciei, iar inculpatul S.C.C. este recidivist postcondamnatoriu, săvârşind faptele penale din prezenta cauză în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată, pentru comiterea infracţiunii de complicitate la furt calificat, prin sentinţa penală nr. 581 din 25 februarie 2007 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 54 din 3 iulie 2007 a Tribunalului Dolj, aspect ce denotă perseverenţa sa infracţională şi faptul că scopul sancţiunilor aplicate anterior, ca măsură de constrângere şi mijloc de reeducare şi prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, nu a fost atins.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate recurenţilor inculpaţi de instanţa de fond (în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii V.F. şi S.C.C.) şi cea de prim control judiciar (în ceea ce îl priveşte pe inculpatul V.L.I.) au fost corect individualizate, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., astfel încât nu se impune stabilirea unor sancţiuni penale mai uşoare, care ar fi insuficiente pentru a asigura reeducarea acestora şi realizarea scopului preventiv - educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Înalta Curte nu poate da curs nici solicitării recurenţilor V.L.I. şi S.C.C. de aplicare a dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., având în vedere, pe de o parte, împrejurarea că nu sunt îndeplinite, în cauză, cerinţele referitoare la limita maximă a pedepsei rezultante aplicate pentru concursul de infracţiuni, prevăzută de alin. (2) al acestui articol (inculpatul V.L.I.), şi la lipsa unor condamnări anterioare la pedeapsa închisorii mai mare de un an, înscrisă în alin. (1) lit. b) al aceluiaşi text de lege (inculpatul S.C.C.), iar, pe de altă parte, aprecierea, fundamentată pe gravitatea infracţiunilor comise şi comportamentul procesual al inculpaţilor, că scopul sancţiunilor penale nu poate fi atins decât prin executarea lor în regim privativ de libertate, conform art. 57 C. pen.

În consecinţă, constatând, faţă de toate considerentele anterior expuse, că, în cauză, nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen. şi nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.L.I., V. (fostă S.) F. şi S.C.C.

În temeiul art. 385¹⁷ alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce prevenţia inculpatului V.L.I. de la 8 martie 2012 la zi şi, având în vedere că recurenţii inculpaţi sunt cei care se află în culpă procesuală, în temeiul art. 192 alin. (2) şi alin. (4) C. proc. pen., îi va obliga pe aceştia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.L.I., V. (fostă S.) F. şi S.C.C. împotriva deciziei penale nr. 242 din 9 iulie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului V.L.I., durata arestării preventive de la 8 martie 2012 la 3 decembrie 2012.

Obligă recurentul inculpat S.C.C. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi V. (fostă S.) F. şi V.L.I. la plata sumei de câte 275 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 decembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3955/2012. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 3971/2012. Penal. Luare de mită (art. 254... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3966/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.), infracţiuni privind comerţul