ICCJ. Decizia nr. 4045/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4045/2012
Dosar nr. 6537/1/2012
Şedinţa publică din 6 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din 27 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. 771/33/2012, s-a dispus în baza art. 52 C. proc. pen. respingerea cererii formulată de către contestatorul B.R.M., privind recuzarea completului de judecată 4R format din judecătorii: D.P., V.G. şi M.B. şi a procurorului D.S.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul a fost obligat la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:
Pe rolul Curţii de Apel Cluj a fost înregistrat la data de 6 iunie 2012 sub nr. 771/33/2012 cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorul B.R.M. împotriva deciziei penale nr. 51 din 31 mai 2012 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în Dosar nr. 505/33/2012.
La termenul de judecată din 27 septembrie 2012 contestatorul a formulat oral şi a depus şi în scris o cerere de recuzare a completului de judecată nr. 4R format din judecătorii D.P., V.G. şi M.B. şi a procurorului D.S., invocând disp. art. 51 raportat la art. 47 alin. (1) C. proc. pen., respectiv faptul că judecătorii recuzaţi au soluţionat recursul declarat în Dosar nr. 9584/211/2010, în care a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală.
Cererea de recuzare a fost soluţionată de completul nr. 5R format din judecătorii M.R., A.L. şi I.M., în sensul respingerii acesteia în baza art. 52 C. proc. pen., contestatorul fiind obligat şi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 100 RON, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri, contestatorul a arătat că înţelege să formuleze recurs împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare a completului, dar că nu solicită amânarea cauzei pentru judecarea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Cauza a fost înregistrată la data de 15 octombrie 2012 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 6537/1/2012.
La termenul de judecată fixat pentru soluţionarea recursului şi anume, 6 decembrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., raportat la art. 3851 C. proc. pen., a pus în discuţia părţilor excepţia de inadmisibilitate a recursului declarat în cauză.
Excepţia pusă în discuţie este întemeiată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Examinând hotărârea atacată, din oficiu, astfel cum impun dispoziţiile art. 3856 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil.
Din economia dispoziţiilor Părţii Speciale, Titlul II, Cap. III, Secţiunile I şi II C. proc. pen., rezultă condiţionarea admisibilităţii căilor de atac, de exercitarea acestora potrivit legii procesual-penale care, între altele, a determinat hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar.
În cauză, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu recursul declarat de contestatorul B.R.M. împotriva unei încheieri prin care Curtea de Ape Cluj, secţia penală şi de minori, a respins, ca inadmisibilă, o cerere privind recuzarea completului de judecată format din judecătorii D.P., V.G. şi M.B. şi a procurorului D.S., complet care a fost investit cu soluţionarea cauzei având ca obiect contestaţia în anulare pe care acesta a formulat-o împotriva deciziei penale nr. 51 din 31 mai 2012 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în Dosar nr. 505/33/2012.
Or, potrivit art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs, numai odată cu sentinţa sau decizia recurată, după caz, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, acestea pot fi atacate separat cu recurs.
Aşadar, pentru ca o încheiere să poată fi atacată, separat, cu recurs, prin derogare de la regula generală statuată prin textul menţionat, această excepţie trebuie să fie prevăzută expres de lege.
În cauză, urmare a abrogării alin. (7) al art. 52 C. proc. pen., prin O.U.G. nr. 55/2004, cu privire la încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare, pronunţată ulterior datei de 1 iulie 2004, legea procesuală nu mai prevede excepţia atacării acesteia, separat, cu recurs.
O altă interpretare, cu referire la controlul judiciar al încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare, prin exercitarea împotriva acesteia, separat, a căilor de atac, prin interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 52 alin. (6) C. proc. pen., este exclusă.
Este de reţinut în acest sens intenţia legiuitorului, la care nu se poate adăuga, rezultând fără echivoc din preambulul O.U.G. nr. 55/2004, potrivit căreia motivul abrogării alin. (7) al art. 52 C. proc. pen., consistă în „necesitatea eliminării neîntârziate a posibilităţii de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, care impietează asupra desfăşurării normale a procesului penal şi poate conduce la punerea în libertate a unor infractori periculoşi".
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual-penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Este de reţinut că legea procesual-penală, corespunzător principiului înscris în art. 129 din Constituţia României, revizuită şi exigenţelor privind liberul acces la justiţie, generate de art. 21 din legea fundamentală, art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi art. 2 din Protocolul Adiţional nr. 7 la Convenţie, a reglementat regula generală privind examinarea legalităţii şi temeiniciei încheierilor date în cursul judecăţii, în condiţiile nr. 361 sau, după caz, art. 3851 C. proc. pen.
Ca atare, accesul la justiţie este asigurat şi în acest caz, corespunzător regulii generale menţionate, stabilită de legea procesual-penală.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul B.R.M.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul contestator va fi obligat la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul B.R.M. împotriva încheierii din 27 septembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. 771/33/2012.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 decembrie 2012 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 4035/2012. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 4052/2012. Penal. Trafic internaţional de... → |
|---|
