ICCJ. Decizia nr. 4019/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4019/2012
Dosar nr. 143/43/2012
Şedinţa publică din 5 decembrie 2012
Asupra recurslui de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 4 februarie 2012 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş plângerea penală formulată de petenta O.L. care a solicitat a se efectua cercetări penale faţă de C.D., H.Ş. şi B.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen. faţă de notarul H.Ş., art. 246 C. pen. faţă de notarul C.D. şi art. 288 C. pen. faţă de B.C.
Din conţinutul plângerii rezultă în esenţă, că petenta a reclamat încheierile de autentificare din dosarul succesoral nr. AA/1994, susţinând că încheierea de autentificare nr. XX/1994 deşi viza o declaraţie a fratelui său B.T., a fost semnată în fals de cumnata ei B.C. şi că acest lucru s-a făcut prin participarea notarului public C.D. care a autentificat încheierea.
În legătură cu notarul H.Ş. a susţinut că a dezbătut succesiunea după fratele ei, B.N. (decedat la 27 mai 1994) fără să o citeze (fără să-i aducă la cunoştinţă) şi în plus că tot el ar fi formulat în fals o cerere în numele ei - la 20 septembrie 1994 în dosarul succesoral nr. AA/1994 - şi ar fi semnat cererea în locul ei.
Persoana vătămată a mai arătat că nu are cunoştinţă cine a depus la acel dosar succesoral adeverinţa medicală emisă pe seama ei, dar că oricum internarea ei în spital a fost în perioada 07 septembrie -15 septembrie 1994, iar în data de 11 octombrie 1994 când a avut loc dezbaterea succesorală ar fi putut fi prezenţii dacă ar fi fost anunţată.
Prin Rezoluţia nr. 34/P/2012 din 17 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş s-a dispus, neînceperea urmăririi penale faţă de C.D., H.Ş. şi B.C.
Nemulţumită de soluţia dispusă prin Rezoluţia nr. 34/P/2012 din 17 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş petenta a formulat plângere la procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel Târgu Mureş, care prin rezoluţia nr. 77/ll/2/2012 din 15 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, a respins plângerea formulată de petentă.
Nemulţumită de soluţia dispusă prin Rezoluţia dată în Dosarul nr. 34/P/2012 din 30 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş petenta s-a adresat instanţei de judecată, potrivit art. 2781 C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 25 din 28 mai 2012, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta O.L. împotriva rezoluţiilor din 17 februarie 2012 şi din 15 martie 2012 date în Dosarele nr. 34/P/2012 şi respectiv nr. 77/ll/2/2012 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş, în contradictoriu cu intimaţii C.D., H.Ş. şi B.C., hotărârea fiind definitivă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că infracţiunea reclamată pe seama lui B.C. este aceea că ar fi semnat în locul soţului ei B.T. pe declaraţia autentificată la notarul C.D., prin încheierea nr. XX din 02 iunie 1994. Din această descriere rezultă că ar fi în speţă incidente prevederile art. 288 alin. (1) C. proc. pen., falsul material în înscrisuri oficiale. Dat fiind însă că actul s-a încheiat în urmă cu 17 ani şi 7 luni, s-a constatat că şi pentru această făptuitoare sunt incidente dispoziţiile art. 10 lit. g) C. proc. pen., respectiv prescripţiei răspunderii penale, împrejurare ce împiedică orice cercetare, inclusiv cea solicitată de persoana vătămată, referitoare la o expertiză grafologică.
Curtea a mai reţinut că prescripţia răspunderii penale, prev. de art. 121 şi urm. C. pen. împiedică orice act de cercetare împotriva făptuitorilor intimaţi, iar instanţa este împiedicată să trimită dosarul la parchet pentru continuarea cercetărilor sau să reţină cauza pentru judecarea intimaţilor.
În mod automat, nefiind posibilă efectuarea de cercetări penale împotriva presupuselor fapte săvârşite de intimaţi nu mai este posibilă nici anularea actelor presupus false invocate de petentă.
Hotărârea penală susmenţionată a fost atacată cu recurs de către O.L.
La termenul din 31 mai 2012, Înalta Curtea pus în discuţie admisibilitatea căi de atac exercitată împotriva unei hotărârii definitive.
Recursul este inadmisibil.
Prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, care a intrat în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., a fost modificat, în sensul că, hotărârea judecătorului pronunţată potrivit art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., este definitivă.
Raportat la textul de lege menţionat, se constată că, începând cu data de 25 noiembrie 2010, hotărârile pronunţate în primă instanţă în baza art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., nu mai pot fi atacate cu recurs, sentinţa fiind definitivă.
În consecinţă, constatând că în speţă, sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată la data de 28 mai 2012, aşadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reţine că această hotărâre este definitivă, menţiune existentă de altfel atât în minuta, cât şi în dispozitivul sentinţei atacate.
Printre modificările aduse C. proc. pen., de natură a contribui la accelerarea soluţionării proceselor se regăseşte şi suprimarea unor căi de atac, respectiv şi a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia plângerii împotriva rezoluţiilor şi ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.
Ca atare, întrucât petiţionara a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul cu care a fost investită, conform art. 385 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligând totodată petiţionara la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta O.L. împotriva sentinţei penale nr. 25 din 28 mai 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4018/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4020/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
