ICCJ. Decizia nr. 4023/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4023/2012
Dosar nr. 7604/3/2012
Şedinţa publică din 5 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 356/F din data de 30 aprilie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul penal nr. 7604/3/2012, s-a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată de revizuientul B.J. privind sentinţa penală nr. 869/F pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 19933/3/2010.
În considerente, prima instanţă a reţinut că revizuentul în mod intenţionat şi mincinos, a formulat un denunţ faţă de P.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc şi a ticluit probe împotriva aceleiaşi persoane, determinând-o pe coinculpata R.T. să procure droguri şi să i le înmâneze acesteia, pentru a i le remite apoi lui.
Împotriva sentinţei a declarat apel condamnatul B.J. şi a solicitat admiterea cererii de revizuire, solicitând, desfiinţarea sentinţei pronunţate de acea instanţă şi admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, prin decizia penală nr. 202/A din 16 iulie 2012 a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut, că pretinsa săvârşire de către organele de urmărire penală a unor infracţiuni, în legătură cu cauza în care s-a pronunţat hotărârea definitivă de condamnare, nu permite revizuirea acelei hotărâri, prin prisma cazului prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., nefiind îndeplinite condiţiile reglementate în art. 395 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod, întrucât, pe de o parte, nu există o hotărâre judecătorească sau o ordonanţă a procurorului, prin care să se fi dispus vreo soluţie, pe fond, cu privire la infracţiunile reclamate, iar, pe de altă parte, în speţă, nu s-a probat că organele judiciare anterior menţionate nu au putut examina infracţiunile respective (astfel încât ele să fie constatate chiar în procedura de revizuire), neexistând dovezi nici măcar că acele organe (iar nu altele, lipsite de competenţă funcţională, precum Inspecţia Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, căreia revizuientul pretinde că s-a adresat) ar fi fost vreodată sesizate.
Împotriva deciziei nr. 202/A din 16 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, a formulat recurs recurentul-revizuient B.J.
Apărătorul recurentului-revizuient B.J. a arătat că cererea de revizuire priveşte mai multe motive, respectiv dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) şi d) C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate prin admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă că hotărârea atacată este legală şi temeinică, instanţa constatând în mod corect că motivele invocate de revizuent nu se înscriu între cele expres şi limitativ prevăzute de art. 394 lit. a)-e) C. proc. pen., care ar impune revizuirea sentinţei penale atacate.
Din economia textului de lege sus-menţionat, rezultă că hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile expres prevăzute de lege: faptele şi împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi, respectiv, condiţia ca aceste fapte şi împrejurări noi să fi condus la o soluţie diametral opusă celei pronunţate, în situaţia în care ar fi fost cunoscute de instanţe.
Astfel, împrejurările invocate de revizuent, respectiv arestare nelegală şi cercetare abuzivă, prevăzută de art. 266 alin. (2) şi (3) C. pen., represiune nedreaptă, prevăzută de art. 268 C. pen., trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen., fals intelectual, prevăzut de art. 289 C. pen. şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzut de art. 246 C. pen., pe motiv că organele de urmărire penală au săvârşit infracţiuni în legătură cu cauza în care revizuientul a fost condamnat, nu pot fi considerate împrejurări noi, care să impună revizuirea sentinţei atacate, întrucât pe de o parte, criticile invocate de revizuent, au fost avute în vedere de instanţe în toate fazele procesului penal, iar, pe de altă parte, acestea echivalează cu o solicitare de suplimentare a probatoriului administrat în cursul cercetării judecătoreşti, aceasta fiind inadmisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursul revizuientul B.J. împotriva deciziei penale nr. 202/A din 16 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul B.J. împotriva deciziei penale nr. 202/A din 16 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă pulică, azi 05 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4021/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4028/2012. Penal → |
|---|
