ICCJ. Decizia nr. 4021/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4021/2012
Dosar nr. 14286/3/2012
Şedinţa publică din 5 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 331/F din data de 11 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 14286/2/2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 403 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul S.D.V., în prezent deţinut în Penitenciarul Bucureşti Rahova privind sentinţa penală nr. 519 din 09 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 23785/3/2011, definitivă prin decizia nr. 42 din 16 ianuarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Împotriva sentinţei a declarat apel condamnatul S.D.V., arătând că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea aspră.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a l-a penală, prin decizia penală nr, 199/A din 6 iulie 2012 a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.D.V.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut, că pentru a se dispune revizuirea unei hotărâri penale definitive în temeiul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este necesar să fie descoperite fapte sau împrejurări (fapte probatorii) noi, necunoscute de către instanţă la data judecării cauzei care să ducă, singure sau prin coroborarea cu alte probe la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare, ceea ce presupune pronunţarea unei soluţii diametral opuse celei care a fost dispusă prin hotărârea a cărei revizuire se cere.
S-a mai reţinut că probele trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă prin care se administrează probe deja cunoscute. Nu se poate ajunge, astfel, pe cale revizuirii la reinterpretarea probatoriului administrat în cauză sau la suplimentarea probaţiunii, pe aspecte de fapt avute în vedere de instanţa sau instanţele ce au judecat cauza.
Împotriva deciziei nr. 199 din 6 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a formulat recurs recurentul-revizuient S.D.V.
Apărătorul recurentului-revizuient S.D.V. a arătat că cererea de revizuire priveşte dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate prin admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă că hotărârea atacată este legală şi temeinică, instanţa constatând în mod corect că motivele invocate de revizuent nu se înscriu între cele expres şi limitativ prevăzute de art. 394 lit. a)-e) C. proc. pen., care ar impune revizuirea sentinţei penale atacate.
Din economia textului de lege sus-menţionat, rezultă că hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile expres prevăzute de lege: faptele şi împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi, respectiv, condiţia ca aceste fapte şi împrejurări noi să fi condus la o soluţie diametral opusă celei pronunţate, în situaţia în care ar fi fost cunoscute de instanţe.
Astfel, împrejurările invocate de revizuent, respectiv o administrare greşită a probatoriului şi o încadrare juridică greşită dată faptei reţinute în sarcina recurentului-revizuient, nu pot fi considerate împrejurări noi, care să impună revizuirea sentinţei atacate, întrucât pe de o parte, criticile invocate de revizuent, au fost avute în vedere de instanţe în toate fazele procesului penal, iar, pe de altă parte, acestea echivalează cu o solicitare de suplimentare a probatoriului administrat în cursul cercetării judecătoreşti, aceasta fiind inadmisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursul revizuientul S.D.V. împotriva deciziei penale nr. 202/A din 16 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul S.D.V. împotriva deciziei penale nr. 199 din 6 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă pumcă azi 5 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4020/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4023/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
