ICCJ. Decizia nr. 4042/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4042/2012
Dosar nr. 23/751/2011*
Şedinţa publică din 06 decembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 151 din 26 aprilie 2012, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 23/751/2011, s-a admis excepţia tardivităţii introducerii plângerii formulată de reprezentantul Ministerului Public-Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi pe cale de consecinţă, s-a respins ca tardiv introdusă, plângerea formulată de petentii C.B.V. şi C.S., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmării penale nr. 190/P/1998 din 23 iulie 1998, adoptată de procurorul militar de la fosta Procuratură Militară Oradea, în prezent Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, privindu-l pe intimatul N.G., fost căpitan în cadrul IPJ Arad şi menţine soluţia din rezoluţia atacată.
Petenţii au fost obligaţi să plătească statului câte 50 RON, cheltuieli judiciare fiecare.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 32 din 21 decembrie 2011 a Tribunalului Militar Timişoara, pronunţată în Dosarul nr. 23/751/2011, în baza art. 42 C. proc. pen., a fost declinată, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect plângerea formulată de către petenţii C.S. şi C.B.V. împotriva Rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 190/P/1998 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Prin sentinţa penală nr. 52/PI din 16 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 23/751/2011, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Timişoara şi în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., coroborat cu art. 42 C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenţii C.B.V. şi C.S., respectiv intimatul N.G., în favoarea Tribunalului Arad.
Pentru a se pronunţa astfel, s-a constatat necompetenţa materială a Curţii de Apel Timişoara de a soluţiona plângerea formulată de către petenţii C.S. şi C.B.V. împotriva Rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 190/P/1998 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, faţă de calitatea intimatului N.G.N. avută la data pretinsei săvârşiri a infracţiunilor de arestare nelegală şi cercetare abuzivă, de care este acuzat de petenţi, întrucât, aşa cum reiese din adresa din 28 decembrie 2011 a IPJ Arad - Serviciul Resurse Umane, solicitată în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 24/752/2011, intimatul a încetat raporturile de muncă la data de 30 iunie 2005, fiind desemnat ca organ al poliţiei judiciare prin Ordinul nr. 4140/2005 conform avizului procurorului nr. 1030/C/2005, nefiind astfel întrunită condiţia referitoare la calitatea de ofiţer în poliţia judiciară.
Dosarul nr. 23/751/2011 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Arad la data de 04 aprilie 2012.
În motivarea plângerii, petenţii şi-au manifestat nemulţumirea cu privire la modul în care au fost efectuate cercetările cu privire la intimatul N.G.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de arestare nelegală şi cercetare abuzivă şi au invocat o serie de încălcări ale unor drepturi garantate de către Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În vederea soluţionării cauzei a fost înaintat instanţei Dosarul nr. 190/P/1998, din actele şi lucrările căruia tribunalul a reţinut că, prin rezoluţia din data de 23 iulie 1998 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de căpitanul N.G.N., din cadrul fostei Miliţii Arad, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 182 şi art. 250 alin. (2) C. pen.
În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că printr-o plângere penală depusă de către C.V. la data de 21 aprilie 1998 se reclama faptul că în anul 1989, în timpul în care a fost reţinută în arestul fostei Miliţii a judeţului Arad, a fost victima unui comportament abuziv al căpitanului N.G.N., însă ca urmare a verificărilor efectuate s-a constatat că faptele reclamate de către petentă au mai făcut obiectul cercetărilor efectuate în Dosarul nr. 138/P/1989, iar prin rezoluţia din data de 27 iunie 1989 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de căpitanul N.G.N. din cadrul Miliţiei Municipiului Arad pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen., astfel că, dată fiind soluţia anterioară, în cauză ar exista autoritate de lucru judecat. S-a mai reţinut şi faptul că petenţii au înţeles să conteste soluţia procurorului, iar prin rezoluţia Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara nr. 103/11/2/2011, din data de 28 iulie 2011 s-a dispus respingerea acestei plângeri ca fiind formulată în afara termenului legal.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., termenul de introducere a plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată este de 20 de zile şi începe să curgă de la data comunicării rezoluţiei sau ordonanţei prin care procurorul ierarhic superior, menţionat în art. 278 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a respins plângerea formulată conform art. 275-278 împotriva acestor acte ale procurorului.
Din actele şi lucrările dosarelor de urmărire penală, coroborate cu aspectele invocate în plângere de către petenţi, instanţa a reţinut că, prin rezoluţia din data de 23 iulie 1998 dată de Parchetul Militar Timişoara, în Dosarul nr. 190/P/1998, în baza art. 10 lit. g), j) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul N.G.N., din cadrul fostei Miliţii Arad, cercetat sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 250 alin. (2) C. pen. şi art. 182 C. pen., soluţie ce Ie-a fost comunicată petenţilor, cu scrisoare recomandată, la data de 29 ianuarie 1998.
Împotriva acestei soluţii au formulat plângere soţii C.S. şi C.V., datată 20 iunie 2011 şi adresată iniţial Tribunalului Militar Timişoara, fiind înregistrată în Dosarul nr. 138/P/1989. Prin Rezoluţia din 28 iulie 2011, dispusă în Dosarul nr. 103/11/2/2011, a fost respinsă plângerea petenţilor ca fiind tardivă şi neîntemeiată, de către prim procurorul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Timişoara. Din înscrisul de la Dosarul nr. 885/11/2/2011, rezultă faptul că soluţia dată la 28 iulie 2011, în Dosarul nr. 103/11/2/2011 a fost comunicată petenţilor, la data de 02 august 2011.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., termenul de introducere a plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată este de 20 de zile şi curge de la data comunicării actului prin care conducătorul parchetului ori procurorul ierarhic superior a respins plângerea formulată conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei sau ordonanţei de netrimitere în judecată. Reţinând că petenţii au formulat plângerea împotriva soluţiei procurorului la data de 20 iunie 2011, fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Militar Timişoara în data de 14 septembrie 2011, iar soluţia dată în Dosarul nr. 138/P/1989 Ie-a fost comunicată la data de 29 ianuarie 1998, instanţa a constatat că excepţia tardivităţii introducerii plângerii este întemeiată.
Împotriva sentinţei Tribunalului Arad au declarat recurs petenţii C.S. şi C.B.V. criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate pe motiv că a nu au fost respectate prevederile legale privind citarea părţilor astfel că soluţionarea cauzei s-a făcut în condiţii nelegale.
Prin decizia penală nr. 978R din 25 iunie 2012 Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 38515pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a respins ca inadmisibil recursul declarat de petenţii C.B.V. şi C.S., împotriva sentinţei nr. 151 din 26 aprilie 2012, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 23/751/2011.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat fiecare petent recurent la plata a câte 100 RON fiecare cheltuieli judiciare.
Curtea de Apel examinând cauza în raport cu motivele invocate, precum şi sub toate aspectele, conform prevederilor art. 3856alin. (3) C. proc. pen., a constatat că recursul petenţilor este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit actelor de la dosar, petenţii C.S. şi C.B.V. s-au adresat Tribunalului Arad cu o plângere, în condiţiile prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., împotriva Rezoluţiei Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara de neîncepere a urmăririi penale nr. 190/P/1998, iar prin sentinţa penală nr. 151/2012 această instanţă a dispus respingerea ca tardivă a plângerii.
Conform prevederilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. hotărârea pronunţată de Tribunalul Arad este definitivă, şi împotriva acesteia nu mai poate fi formulată nici o cale ordinară de atac.
În aceste condiţii, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea de Apel Timişoara a dispus respingerea recursului petenţilor.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs petenţii C.S. şi C.B.V., criticând hotărârea sub aspectul temeiniciei şi legalităţii, fără a indica cazul de casare.
La termenul din 6 decembrie 2012, Înalta Curte, din oficiu, conform dispoziţiilor art. 302 alin. (2), raportat la art. 3851 art. 38515 lit. a) teza a II-a şi la art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., a pus în discuţie excepţia de inadmisibilitate a recursurilor declarate de petenţii C.S. şi C.B.V. împotriva sentinţei penale nr. 978/R din 25 iunie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 23/751/2011*, având în vedere că aceştia au exercitat calea de atac împotriva unei hotărâri definitive.
Excepţia pusă în discuţie este întemeiată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Legea procesual penală a stabilit un cadru corespunzător dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României revizuită, cu referire la art. 21 din Legea nr. 47/1992 pentru realizarea protecţiei judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigenţele art. 1, 5, 6 şi 14 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
În consecinţă, revine părţii interesate obligaţia de a alege şi exercita în condiţiile legii calea procesuală prevăzută de C. proc. pen. şi în legi speciale.
Corespunzător principiului constituţional al exercitării căilor de atac, numai în condiţiile legii, legea procesual penală a reglementat cadrul căilor de atac, precum şi cazurile de casare.
Raportat la cauza dedusă judecăţii, se constată că dispoziţiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 publicată în M. Of. Partea I nr. 714/26.10.2010, au modificat prevederile art. 2781alin. (10) C. proc. pen., stabilind că hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) al aceluiaşi text de lege, este definitivă.
Prin urmare, prin această modificare legislativă, hotărârile pronunţate în fond în procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen. au fost excluse din categoria hotărârilor susceptibile a fi atacate cu recurs, prevăzute de art. 3851 C. proc. pen.
În aceste coodiţii, se constată că sentinţa penală nr. 151 din 26 aprilie 2012, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 23/751/2011* sub imperiul modificărilor legislative instituite prin Legea nr. 202/2010, este definitivă şi nu poate face obiectul controlului jurisdictional, astfel încât recursurile declarate de petentii C.S. şi C.B.V. împotriva acestei hotărâri şi a deciziei penale nr. 978/R din 25 iunie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, sunt inadmisibile, urmând a fi respinse ca atare.
Ca urmare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge ca inadmisibile, recursul declarat de petenţii C.S. şi C.B.V.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenţii petenţi C.S. şi C.B.V. vor fi obligaţi la plata sumei de câte 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil recursul declarat de petentii C.S. şi C.B.V. împotriva deciziei penale nr. 978/R din 25 iunie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenţii petenţi la plata sumei de câte 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4041/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4043/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
