ICCJ. Decizia nr. 4043/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4043/2012
Dosar nr. 242/64/2012
Şedinţa publică din 6 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 75/F din 15 mai 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori. În baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul M.G. împotriva ordonanţei nr. 688/P/2011 din 08 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, confirmată prin rezoluţia nr. 161/11/2/2012 din data de 28 martie 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, dispunându-se menţinerea ei.
A fost obligat petentul să plătească statului suma de 200 RON, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov sub nr. 688/P/2011 din data de 08 februarie 2012, petentul M.G. a solicitat tragerea la răspundere penală a numiţilor L.I., D.D., avocat şi M.S., judecător, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., cu privire la modalitatea de soluţionare a Dosarului nr. 331/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărneşti, dosar în care, la data de 20 aprilie 2007, a fost confirmată propunerea organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală faţă de numitul N.V., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.
Ulterior, plângerea formulată de către petentul M.G. împotriva soluţiei procurorului a fost respinsă ca neîntemeiată.
Urmare a formulării un alte plângeri de către petent şi a constatării faptului că între acestea exista identitate de conţinut cu cea din Dosarul nr. 331/P/2006, la data de 04 decembrie 2006 s-a dispus conexarea Dosarului nr. 592/P/2006 la Dosarul nr. 331/P/2006.
S-a mai reţinut că prin sentinţa penală nr. 24 din 4 februarie 2008 a Judecătoriei Zărneşti, a fosta admisă plângerea formulată de petentul M.G. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăriri penale din data de 20 aprilie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărneşti, soluţie ce a fost desfiinţată în parte, iar cauza a fost trimisă procurorului în vederea pronunţării cu privire la săvârşirea de către N.V. a infracţiunilor prevăzute de art. 271 pct. 2, art. 272 pct. 4 şi 5, art. 275 alin. (2) şi art. 277 din Legea nr. 31/1990. Totodată, a fost respinsă plângerea petentului cu privire la soluţia pronunţată faţă de N.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. Prin decizia penală nr. 364 din 20 iunie 2008 a Tribunalului Braşov a fost respins ca tardiv recursul declarat de petent împotriva sentinţei penale nr. 24 din 04 februarie 2008 a Judecătoriei Zărneşti.
Prin rezoluţia nr. 331/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărneşti, s-a dispus confirmarea neînceperii urmăririi penale faţă de N.V. şi P.T. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 271 pct. 2, art. 272 pct. 4 şi 5, art. 275 alin. (2) şi art. 277 din Legea nr. 31/1990. Soluţia a fost menţinută prin rezoluţia nr. 737/II/2/2010 din data de 28 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, fiind respinsă ca neîntemeiată plângerea petentului M.G.
În motivarea plângerii petentul M.G. a arătat că procurorul L.I. a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu prin modul de soluţionare a Dosarului nr. 331/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărneşti, întrucât a refuzat să cerceteze în mod corespunzător faptele sesizate, comise de D.D. - avocatul SC A. SRL Râşnov, ce a participat la activitatea făptuitorilor N.V. şi P.T. Petentul susţine că avocatul D.D. l-a influenţat pe magistratul L.l., care a adoptat soluţia de neîncepere a urmăririi penale.
Petentul a mai reclamat şi faptul că plângerea pe care a depus-o în data de 03 decembrie 2010, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a fost trimisă Judecătoriei Zărneşti şi înregistrată sub nr. 3430/338/2010, fiind calificată incorect ca plângere împotriva soluţiei, deşi a cerut cercetarea numitului P.T. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 43 din Legea contabilităţii nr. 82/1991 şi în calitate de complici a numiţilor B.M. şi S.D. Judecătoria Zărneşti a dispus conexarea Dosarului nr. 3430/338/2010 la Dosarul 2993/338/2010, în care prin sentinţa penală nr. 121 din 11 aprilie 2011 a fost respinsă plângerea petentului, instanţa constatând că neînţelegerile dintre părţi legate de suma de bani ce se datorează asociatului retras fac obiectul unui litigiu civil, conform dispoziţiilor art. 226 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
În conţinutul plângerii petentul M.G. a mai arătat că este nemulţumit de faptul că procurorul L.l. nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei de a comunica Dosarul nr. 737/11/2010, ci Dosarul nr. 331/P/2006, ceea ce practic a determinat închiderea acestui dosar prin conexarea la Dosarul nr. 2993/338/2010.
Prin ordonanţa nr. 688/P/2011 din data de 08 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de L.I., fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărneşti sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. Totodată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de M.S., judecător în cadrul Judecătoriei Zărneşti, sub aspectul săvârşirii aceleiaşi infracţiuni.
Prin aceeaşi ordonanţă, s-a dispus disjungerea cauzei şi trimiterea spre competentă soluţionare a plângerii formulată împotriva lui L.l., M.S., cu referire la dispoziţiile Legii nr. 78/2000 şi împotriva lui D.D., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 257, art. 26, raportat la art. 292 C. pen., art. 43 din Legea nr. 82/1991 şi art. 271 pct. 2, art. 272 pct. 4 şi 5, art. 275 alin. (2) şi art. 277 din Legea nr. 31/1990, B.M. şi S.D., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991, către Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Braşov.
În motivarea ordonanţei s-a reţinut că atât procurorul L.l., cât şi judecătorul M.S. au pronunţat soluţii în conformitate cu legea.
Prin rezoluţia nr. 161/II/2/2012 din data de 28 martie 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, a fost respinsă ca tardivă plângerea petentul M.G.
În motivarea rezoluţiei s-a reţinut că petentul M.G. a formulat plângere împotriva soluţiei după expirarea termenului prevăzut de art. 278 C. proc. pen. şi anume, 07 martie 2012 (data oficiului poştal), în condiţiile în care în data de 13 februarie 2012, confirmase prin propria semnătură primirea comunicării.
Totodată, plângerea petentul a fost analizată şi pe fond, constatând-se că cercetarea persoanelor din conducerea SC A. SRL Râşnov nu mai este posibilă, fiind dispusă faţă de acestea o soluţie menţinută definitiv ca legală şi temeinică de către instanţă, iar soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de numitul N.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. a fost menţinută prin sentinţa penală nr. 24 din 04 februarie 2008 a Judecătoriei Zărneşti, definitivă prin decizia penală nr. 364 din 20 iunie 2008 a Tribunalului Braşov.
S-a reţinut că soluţia de disjungere faţă de numitul D.D. este temeinică, fiind determinată de regulile de competenţă materială.
Repararea pagubei la care face referire petentul se poate realiza pe calea unei acţiuni civile.
Împotriva acestei rezoluţii, comunicată la data de 03 aprilie 2012, petentul a formulat plângere la instanţă, conform art. 2781 C. proc. pen. în data de 24 aprilie 2012, deci înăuntrul termenului prevăzut de lege, de 20 de zile.
În motivarea plângerii, petentul M.G. arată că rezoluţia din data de 28 martie 2012 este necorespunzătoare, întrucât menţine ca valabile rezoluţii date din 2006 până acum, contrare drepturilor şi intereselor sale, raportate la încălcarea normei de drept de către SC A. SRL Râşnov, normele Legii contabilităţii nr. 82/1991, aprobate prin Ordinul nr. 1376/2004 de Ministerul Finanţelor Publice, privind determinarea drepturilor cuvenite ca asociat retras din această societate comercială data de 20 mai 2005, în condiţii de respectare a regimului fiscal. Petentul arată că astfel au fost acoperite faptele făptuitoarei SC A. SRL reprezentată de directorul N.V. şi cenzorul expert contabil P.T., vinovaţi de denaturarea elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţul pe anul 2005 şi apoi în bilanţurile următoare 2006-2011, prin raportări false care constituie infracţiunile de fals intelectual prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991. Se mai arată că rezoluţia nu apără dreptul petentului de a obţine de la SC A. SRL Râşnov achitarea creanţei de 326180 RON, dedusă din obligaţia acesteia de a se conforma Normelor metodologice de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/1991.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a reţinut următoarele:
Plângerile penale formulate de către petentul M.G. împotriva persoanelor pe care le consideră răspunzătoare de faptul că nu a obţinut de la SC A. SRL Râşnov creanţa de 326180 RON au fost analizate şi soluţionate conform legii de către magistraţii învestiţi, procurorul L.l. şi judecătorul M.S.
Împrejurarea că soluţiile dispuse de către aceştia nu au fost favorabile petentului nu conduce în mod automat la concluzia că cei doi magistraţi şi-au încălcat atribuţiile de serviciu prin neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă, cu ştiinţă, a acestora.
De altfel, prin ordonanţa nr. 668/P/2011 din data de 08 februarie 2012, procurorul de caz prezintă în mod detaliat starea de fapt, analizând şi modul în care au soluţionat procurorul L.l. şi judecătorul M.S. plângerile petentului M.G., constatând în mod temeinic şi legală că aceştia au procedat conform legii.
Astfel, în Dosarul nr. 331/P/2006, procurorul L.l. şi-a exprimat opinia pe baza probelor administrate constând în înscrisuri, expertiza contabilă, audierea persoanei vătămate, a făptuitorilor, iar concluziile, prin raportare la hotărârile judecătoreşti au fost în conformitate cu soluţiile dispuse de procuror în 2006 şi 2010, fiind astfel aplicate în mod corect dispoziţiile art. 62 şi 64 C. proc. pen.
Totodată, judecătorul M.S., care a pronunţat sentinţa nr. 121 din 11 aprilie 2011 a Judecătoriei Zărneşti a apreciat în mod întemeiat că în raport de momentul finalizării, la data de 07 februarie 2006, a litigiului dintre petent şi SC A. SRL Râşnov, cu privire la retragerea sa din societate, operaţiunile privitoare la această retragere nu puteau fi înregistrate în contabilitate la data de 21 mai 2005 şi nici nu puteau fi cuprinse în bilanţul contabil aferent exerciţiului financiar 2005. Totodată, în mod corect judecătorul a constatat faptul că neînţelegerile dintre părţi cu privire la suma de bani ce se datorează de către societate petentului, fac obiectul unui litigiu civil, conform dispoziţiilor art. 226 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Văzând că actele premergătoare efectuate în cauză nu au relevat niciun indiciu că procurorul L.I. şi judecătorul M.S. nu şi-au îndeplinit sau şi-au îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu cu privire la modul în care au soluţionate dosarele cu care au fost investiţi, al căror obiect îl constituiau plângerile formulate de către petent, instanţa de fond a constatat că în mod temeinic şi legal, prin ordonanţa nr. 688/P/2011 din data de 08 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov s-a dispus neînceperea urmării penale a celor doi magistraţi pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul M.G., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La termenul stabilit pentru judecarea recursului, respectiv 6 decembrie 2012, Înalta Curte, din oficiu, conform dispoziţiilor art. 302 alin. (2), rap. la art. 3851 art. 38515lit. a) teza a II-a şi la art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., a pus în discuţie excepţia de inadmisibilitate a recursului declarat de petentul M.G. împotriva sentinţei penale nr. 75/F din 15 mai 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Excepţia pusă în discuţie este întemeiată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Legea procesual penală a stabilit un cadru corespunzător dispoziţiilor art. 130 din Constituţia României revizuită, cu referire la art. 21 din Legea nr. 47/1992 pentru realizarea protecţiei judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigenţele art. 1, 5, 6 şi 14 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
În consecinţă, revine părţii interesate obligaţia de a alege şi exercita în condiţiile legii calea procesuală prevăzută de C. proc. pen. şi în legi speciale.
Corespunzător principiului constituţional al exercitării căilor de atac, numai în condiţiile legii, legea procesual penală a reglementat cadrul căilor de atac, precum şi cazurile de casare.
Potrivit dispoziţiilor art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
Raportat la cauza dedusă judecăţii, se constată că dispoziţiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 publicată în M. Of. Partea I nr. 714/26.10.2010, au modificat prevederile art. 2781alin. (10) C. proc. pen., stabilind că hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) al aceluiaşi text de lege, este definitivă.
Prin urmare, prin această modificare legislativă, hotărârile pronunţate în fond în procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen. au fost excluse din categoria hotărârilor susceptibile a fi atacate cu recurs, prevăzute de art. 3851 C. proc. pen.
În aceste condiţii, se constată că sentinţa penală nr. 75/F din 15 mai 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, fiind pronunţată sub imperiul modificărilor legislative instituite prin Legea nr. 202/2010, este definitivă şi nu poate face obiectul controlului jurisdicţional, astfel încât recursul declarat de petentul M.G. împotriva acestei hotărâri este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
Ca urmare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul M.G.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul M.G. împotriva sentinţei penale nr. 75/F din 15 mai 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4042/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4044/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
