ICCJ. Decizia nr. 4164/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4164/2012
Dosar nr. 8801/118/2009
Şedinţa publică din 14 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 135 din 16 aprilie 2012, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în Dosarul nr. 8801/118/2009, s-a hotărât respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat, prevăzut de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzut de art. 182 alin. (2) C. pen.
În temeiul prevederilor art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., a art. 74 alin. (2) C. pen. şi a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpatul R.J., născut la data de 4 ianuarie 1978, a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Conform prevederilor art. 76 alin. (3) C. pen., a fost înlăturată aplicarea pedepsei complementare.
Totodată, inculpatului R.J. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 88 C. pen. din pedeapsa aplicată inculpatului s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă începând cu data de 2 aprilie 2009 până la data de 10 aprilie 2009.
În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen. şi la art. 998 - 999 C. civ., precum şi de art. 1000 alin. (3) C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă, formulată de partea civilă S.A., iar inculpatul R.J. obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.S.E. SRL Constanţa, să plătească părţii civile suma de 8.000 RON cu titlu de despăgubiri civile materiale şi suma de 14.000 RON cu titlu de despăgubiri civile morale.
Inculpatul R.J. a mai fost obligat, tot în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.S.E. SRL Constanţa, să plătească Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, suma de 3.905,85 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
Cererea privind luarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului R.J., formulată de partea civilă S.A., a fost respinsă ca nefondată.
Onorariul cuvenit traducătorului autorizat de limbă engleză S.M.L., în sumă de 40 RON, s-a dispus să fie plătit din fondurile Ministerului Justiţiei, conform prevederilor art. 190 C. proc. pen.
În baza prevederilor art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., inculpatul R.J. a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească statului suma de 1.410 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa în sensul celor menţionate tribunalul a reţinut, pe baza probatoriului administrat, următoarele:
Inculpatul s-a angajat în calitate de agent de pază, la partea responsabilă civilmente SC S.S.S. SRL Constanţa în baza contractului individual de muncă din 20 mai 2008.
În această calitate, inculpatul la data de 12 iulie 2008, orele 18,00, a intrat în serviciu până în dimineaţa zilei de 13 iulie 2008 pe maşina de intervenţie, împreună cu conducătorul auto T.M.G., având sarcina de a supraveghea activitatea agenţilor de pază pe timp de noapte.
În dimineaţa zilei de 13 iulie 2008, în jurul orelor 7,00, în timp ce inculpatul R.J. se deplasa cu maşina condusă de către agentul T.M.G. pe raza Portului Constanţa în zona porţii de acces nr. 3 s-a întâlnit cu partea vătămată S.A. ca şi cu martorul I.I. zis "G." - ambii agenţi de pază la aceeaşi unitate - care efectuaseră tura de noapte, ocazie cu care a intrat în discuţii contradictorii cu victima, pe motiv că aceasta se afla sub influenţa băuturilor alcoolice şi pe timpul nopţii nu a răspuns la apelurile făcute prin staţie când a fost controlat.
Discuţiile contradictorii dintre inculpatul R.J. şi partea vătămată S.A. au degenerat, adresându-şi unul altuia cuvinte indecente şi injurioase.
În aceste împrejurări, inculpatul R.J. sub imperiul stării de nervozitate în care se afla datorită conduitei părţii vătămate, din timpul nopţii, care şi la acea oră matinală se afla în continuare sub influenţa băuturilor alcoolice, a coborât din autoturism şi apropiindu-se de victimă i-a aplicat acestuia o lovitură puternică în zona capului, ceea ce a determinat căderea victimei la sol, rămânând în stare de inconştienţă.
Martorul ocular I.I. a susţinut că cel care a început să se certe cu inculpatul a fost partea vătămată, care consumase în prealabil un bidon de 2 litri de bere, şi i-a reproşat inculpatului de ce s-a luat de ei în timpul nopţii, cei doi au început să se jignească reciproc, inculpatul a "coborât din maşină nervos şi l-a lovit pe partea vătămată cu pumnul în zona feţei, lovirea fiind dinspre dreapta spre stânga, în zona feţei. Lovitura a fost puternică pentru că partea vătămată a căzut şi s-a lovit cu capul de asfalt. Partea vătămată a căzut cu capul pe spate şi cu faţa în sus auzindu-se o "bubuitură puternică".
Partea vătămată a căzut astfel la sol, pe spate şi s-a lovit puternic cu capul de partea carosabilă.
Inculpatul R.J. fără a acorda un prim ajutor victimei, a urcat în maşină şi a părăsit locul faptei, fără a o transporta la spital sau a anunţa organele specializate de intervenţie, poliţia sau salvarea.
În continuare martorul I.I. realizând gravitatea situaţiei, s-a deplasat imediat la familia părţii vătămate, unde i-a găsit pe mama acestuia D.M., pe concubina V.A. şi pe fiul C.T., pe care i-a anunţat despre cele întâmplate în port.
Martora V.A. şi fiul C.T. s-au deplasat la faţa locului şi cu ajutorul agenţilor de pază de la firma SC C.S. SRL au anunţat organele de poliţie şi salvarea.
Partea vătămată S.A. a fost transportată de urgenţă la Spitalul Clinic de Urgenţă Constanţa unde a fost supusă în cursul aceleiaşi zile unei intervenţii chirurgicale.
Conform raportului de constatare medico-legală din 2 septembrie 2008 al S.M.L. Constanţa a rezultat că victima S.A. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure, care pot data din 13 iulie 2008 şi au necesitat un număr de 54 - 55 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, dacă nu survin complicaţii. Leziunile au pus în primejdie viaţa victimei, prin hemoragie meningo-cerebrală. Rămâne cu infirmitate definitivă prin lipsa de substanţă osoasă craniană.
Partea vătămată S.A. a fost internată în Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa în perioada 13 iulie - 28 iulie 2008 F.O. din 13 iulie 2008 cu diag. "Traumatism TCC mediu prin agresiune. Contuzie hemoragică frontală. Fractură liniară frontală orbitară stg. contuzie hemoragică temporală stg. Lama de hematom subdural fronto-parietal stg. Swelling fronto-parieto-temporal stg. cu efect de masă de aprox. 1 cm. Hemoragie tentorială. Fractură închisă perete anterior sinus maxilar stg. cu hemosinus."
Începând cu data de 7 octombrie 2008 inculpatul R.J. s-a sustras urmăririi penale, părăsind locul de muncă şi nemaifiind găsit, până la data de 2 aprilie 2009.
Din adresa din 31 octombrie 2008 a Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională - Punctul Naţional Focal a rezultat că în urma demersurilor făcute pentru obţinerea cazierului judiciar al inculpatului R.J. ataşatul de Afaceri Interne al MIRA, acreditat la Londra, a comunicat că inculpatul a fost dat în urmărire generală la data de 28 aprilie 2008 pentru tentativă de omor şi jaf. Din acest motiv inculpatul R.J. a părăsit Marea Britanie şi a încercat să se stabilească în România.
De asemenea, acesta a figurat în bazele de date cu o condamnare în anul 2003.
Inculpatul R.J. în declaraţiile sale a susţinut că în timpul nopţii sesizase lipsa de la program a părţii vătămate S.A., pe care-l căutase şi la telefon, prin staţie şi personal şi atunci când l-a întâlnit dimineaţa a remarcat că acesta se afla în stare de ebrietate, mirosea a alcool, avea un comportament agresiv, atrăgând-i atenţia că data viitoare să nu mai lipsească de la program. Partea vătămată a început să-l înjure, el l-a îndemnat să plece acasă dar victima a devenit şi mai nervos, s-a îndreptat spre inculpat şi a încercat să-l lovească cu pumnul stâng, observând că victima era foarte beat şi atunci a "împins" mâna victimei, care s-a întors şi a căzut cu capul lovindu-se de asfalt. Inculpatul a susţinut că nu a lovit victima cu mâna sau cu piciorul ci doar l-a împins.
Partea vătămată S.A. a declarat că în prealabil în acea dimineaţă consumase două pahare de bere, care au produs starea de ebrietate, pe fondul şi a oboselii, se afla împreună cu I.I. când s-a întâlnit cu maşina de intervenţie în care se afla inculpatul şi a vrut să-i raporteze că în timpul nopţii nu s-a întâmplat nimic, când inculpatul a început să-i înjure, i-a atras atenţia inculpatului că nu are voie să-i înjure, dar acesta era nervos a coborât din maşină şi i-a aplicat cu mâna în care avea o mănuşă, cu acea mănuşă o lovitură apoi şi cu piciorul. Inculpatul i-a aplicat o lovitură cu mâna înmănuşată în zona capului, în zona stângă la tâmplă, în urma căreia a căzut jos, imediat, inculpatul i-a aplicat o lovitură şi cu piciorul tot în zona capului.
Instanţa a înlăturat ca nesinceră declaraţia inculpatului care a susţinut că doar a "împins" victima, în raport de materialul probator de la dosar, întrucât nu reiese din nici un alt mijloc de probă că inculpatul doar a împins victima. S-au înlăturat şi susţinerile părţii vătămate în sensul că inculpatul avea asupra sa o mănuşă, nereieşind acest aspect din probele de la dosar.
Vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunii a reieşit fără echivoc din coroborarea materialului probator administrat în cauză.
Din depoziţiile martorilor I.I., C.M., A.G., T.M.G., C.G., C.Gh. a reieşit că partea vătămată S.A. se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, aceştia precizând că era "ciugulit", "ciupit" că se afla sub influenţa băuturilor alcoolice şi era "mai cu chef de scandal". În considerarea acestei împrejurări se explică şi faptul că lovitura aplicată cu intensitate de către inculpat, a fost aptă să determine, cu forţă, căderea victimei şi lovirea cu capul de asfalt.
Partea vătămată S.A. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu sumele de 100.000 RON reprezentând despăgubiri materiale şi 300.000 RON despăgubiri civile - daune morale - solicitând totodată luarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului şi ale părţii responsabile civilmente.
În concluziile scrise prezentate, partea vătămată prin apărător, a făcut referire la pretenţii civile în sumă de 50.000 RON reprezentând daune materiale şi 100.000 RON reprezentând daune morale.
Partea vătămată Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 3.905,85 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea victimei S.A. în perioada 13 iulie - 28 iulie 2008, FO din 13 iulie 2008.
În cauză s-a pus în discuţie din oficiu şi s-a solicitat şi de către inculpat, prin apărător, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.
Nu s-a putut proceda la această schimbare de încadrare juridică întrucât deşi inculpatul nu a intenţionat în mod direct să omoare partea vătămată, prin lovitura aplicată, a prevăzut rezultatul faptei sale şi deşi nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui. Inculpatul a acceptat posibilitatea suprimării vieţii părţii vătămate, lovind-o în zone vitale, în cap, cu pumnul şi cu intensitate, determinând căderea acestuia la sol, pe asfalt şi lovirea la cap, ce a determinat cauzarea de leziuni grave şi pierdere de substanţă osoasă craniană, infirmitate definitivă.
Într-o atare situaţie numai datorită întâmplării şi intervenţiei chirurgicale, acordarea îngrijirilor medicale calificate, infracţiunea de omor nu s-a consumat şi nu s-a produs rezultatul letal pentru partea vătămată.
Pentru aceste considerente, s-a constatat că este întrunită latura subiectivă a infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. sub forma intenţiei indirecte în sensul disp. art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen.
A fost respinsă ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice solicitată de inculpat, prin apărător.
În drept, fapta inculpatului R.J. constând în aceea că în dimineaţa zilei de 13 iulie 2008, într-un loc public, în Portul Constanţa, în zona Porţii de acces, în urma unei altercaţii cu partea vătămată S.A. i-a aplicat acestuia o lovitură cu intensitate, în zona capului, determinând căderea acestuia cu capul pe asfalt, cauzându-i leziuni traumatice grave ce au fost produse prin lovire cu corpuri dure, necesitând pentru vindecare un număr de 54 - 55 zile de îngrijiri medicale, care i-au pus în primejdie viaţa victimei prin hemoragie meningo - cerebrală, rămânând cu infirmitate definitivă prin lipsa de substanţă osoasă craniană, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat prev.de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.
În raport de această încadrare juridică a fost atrasă răspunderea penală a inculpatului, cu luarea în considerare şi a disp. art. 21 C. pen. şi art. 175 alin. (2) C. pen.
Reţinând vinovăţia inculpatului, sub forma intenţiei indirecte, la alegerea şi stabilirea pedepsei instanţa a ţinut seama de criteriile generale şi obligatorii de individualizare prev. de art. 72 C. pen.
S-au luat în considerare şi circumstanţele personale ale inculpatului în vârstă de 30 ani, atitudinea relativ sinceră manifestată, perseverenţa infracţională dovedită.
Din mandatul european de arestare emis la data de 20 august 2009 pe numele inculpatului R.J. de către instanţa de judecată din oraşul Westminster Marea Britanie a reieşit că acesta a fost condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă pentru săvârşirea a două infracţiuni de jaf şi de vătămare corporală gravă.
În favoarea inculpatului, pe baza materialului probator de la dosar, s-a reţinut însă circumstanţa atenuantă legală a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece este cert că inculpatul a acţionat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o acţiune provocatoare din partea persoanei vătămate, (aflată în stare de ebrietate, prin consumul de băuturi alcoolice în timpul orelor de program), produsă prin violenţă verbală, prin gesturi, în considerarea împrejurării că inculpatul era cel care avea atribuţii de control, astfel că sunt evidente sentimentele, de surescitare nervoasă sub care inculpatul a acţionat.
S-au reţinut depoziţiile martorilor I.I.: partea vătămată i-a reproşat inculpatului de ce s-a luat de ei în timpul nopţii, când s-a efectuat controlul, a început să se certe cu inculpatul, să-l jignească, folosind un ton ridicat astfel că inculpatul s-a enervat de ce este jignit a coborât din maşină şi l-a lovit pe partea vătămată cu pumnul în zona feţei; C.G. care a văzut că partea vătămată avea cămaşa descheiată şi se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, s-a adresat şoferului să se ia cu el la bătaie; T.M.G. care a arătat că partea vătămată S.A. a fost cel care a început conflictul, nemulţumit de faptul că din cauza inculpatului îi vor fi reţinute sume de bani din salariu, a fost cel care a început prima oară să-l înjure pe inculpat, şi chiar a aplicat o palmă pe capota maşinii de intervenţie în care se afla inculpatul; C.G. care a susţinut că partea vătămată era sub influenţa băuturilor alcoolice "mai cu chef de scandal" şi a intrat în discuţii contradictorii cu inculpatul, ca în final să-i spună că dacă vrea scandal să coboare din maşină.
Împrejurarea că inculpatul are familie, un copil minor, s-a prezentat la chemarea organelor judiciare, a manifestat o conduită cooperantă, la locul de muncă a creat o impresie pozitivă (declaraţii martor B.N.), s-au reţinut drept circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 lit. b) C. pen. şi s-a coborât în mod corespunzător cuantumul pedepsei închisorii sub minimul special prevăzut de lege.
Ca modalitate de executare, s-a prevăzut regimul de detenţie, în condiţiile art. 57 C. pen. faţă de gravitatea faptei, urmările produse, conduita inculpatului prin reiterarea comportamentului infracţional privind fapte de o violenţă ridicată.
Ca efect al reţinerii de circumstanţe atenuante, legale şi judiciare, s-a făcut aplicarea disp. art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară.
Referitor la pedeapsa accesorie, a cărei reţinere este obligatorie potrivit disp. art. 71 alin. (2) C. pen. condamnarea la pedeapsa închisorii atrăgând de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.
În considerarea Deciziei nr. LXXIX (74) din 5 noiembrie 2007 a Î.C.C.J. -Secţii Unite - de admitere a recursului în interesul legii, ale căror dispoziţii sunt obligatorii pentru instanţe conform art. 4142 alin. (3) C. proc. pen. faţă de criteriile stabilite în disp. art. 71 alin. (3) C. pen., în raport de natura infracţiunii comise, încălcările normelor cuprinse în codul penal, durata pedepsei, valorile sociale lezate, gravitatea ridicată a acestora, de împrejurările cauzei, în baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. chiar dacă inculpatul R.J. este cetăţean străin.
Inculpatului, ca cetăţean al Marii Britanii, membră a Uniunii Europene, nu i-a putut fi restrâns dreptul fundamental de a alege, conform art. 64 alin. (1) lit. a), teza I C. pen. pentru că indiferent de durata pedepsei stabilite şi de natura infracţiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea persoanei condamnate din rândul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interzicerea dreptului de vot şi scopul pedepsei, în acest sens statuând şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din data de 30 martie 2004 în Cauza Hirst contra Marii Britanii, în raport şi de art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 2 aprilie 2009 până la data de 10 aprilie 2009.
Pe latură civilă, s-a reţinut că partea vătămată S.A. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu sumele de 100.000 RON reprezentând despăgubiri materiale şi 300.000 RON despăgubiri civile - daune morale.
În cauză s-a remarcat că au fost îndeplinite în mod cumulativ atât condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie cât şi răspunderea comitentului pentru fapta prepusului său în funcţiile încredinţate, prev. de art. 998 - 999 C. civ. şi, respectiv art. 1000 alin. (3) C. civ.
S-a reţinut existenţa unui prejudiciu cauzat părţii vătămate, a unei fapte ilicite comise de către inculpat, a legăturii de cauzalitate dintre prejudiciu şi fapta ilicită, a vinovăţiei inculpatului care este ţinut să răspundă pe tărâmul dreptului civil pentru culpa cea mai uşoară.
În privinţa răspunderii civile delictuale a părţii responsabile civilmente s-a ţinut seama că inculpatul, salariat cu contract individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată la SC S.S.E. SRL Constanţa din 20 mai 2008, agent de pază, se afla la data de 13 iulie 2008, orele 7,00 - 7,30, în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, fiind în maşina de intervenţie.
Între inculpatul R.J. şi SC S.S.E. SRL Constanţa, a existat un raport de prepuşenie, de subordonare (unitatea având drept de a direcţiona, de a îndruma, de a supraveghea şi controla activitatea inculpatului) şi totodată inculpatul a acţionat în funcţia pe care o avea încredinţată şi anume de agent de pază cu atribuţii de control.
În raport de aceste considerente a fost antrenată răspunderea civilă delictuală pentru fapta altei persoane şi anume răspunderea comitentului pentru fapta prepusului său, în funcţiile încredinţate.
În privinţa despăgubirilor civile - daune materiale luându-se în considerare şi disp. art. 1169 C. civ. s-a constatat că victima S.A. este îndreptăţită la acordarea sumei de 8.000 RON.
În acest sens s-au luat în seamă depoziţiile martorilor I.R. (chiar dacă este rudă apropiată, mătuşă) care a susţinut că a împrumutat partea vătămată şi familia lui cu suma de 5 - 6 mii euro, pentru medicamente, urmare incidentului, acesta având în prezent epilepsie, are nevoie de însoţitor, în continuare are crize şi dureri mari, merge la controale medicale periodice, V.C.A. (concubină) care a susţinut că din ianuarie 2009 partea vătămată nu mai beneficiază de nici un concediu medical, nu are nicio sursă de venit, nu se poate angaja, urmează tratamente costisitoare, P.E., prieten, care a relevat că victima se prezintă în mod repetat la medic, are o sănătate deplorabilă, urmează tratamente, şi face eforturi financiare în acest sens mai ales că are o situaţie materială precară.
La dosar a fost depus un înscris din partea victimei S.A. în care precizează cheltuielile lunare pe care este nevoit să le suporte cu medicamente + vitamine, pampers adulţi, cu îngrijitoarea, intervenţii salvare la domiciliu, şedinţă bioenergie, hrană, îngrijirea copilului său minor, costuri medici, operaţii, asistente, femei de serviciu, fără a fi prezentate şi acte doveditoare.
Cu luarea în seamă a acestor aspecte, fiind de notorietate şi cheltuielile care s-au efectuat în astfel de împrejurări, declaraţiile martorilor ascultaţi în mod nemijlocit, ca şi conţinutul raportului de constatare medico-legală, actele medicale de la dosar, se apreciază că suma de 8.000 RON la care urmează a fi obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente este corespunzătoare şi suficientă pentru acoperirea prejudiciului material suferit.
În ceea ce priveşte daunele morale, instanţa a ţinut seama că prin fapta comisă de către inculpat, acesta a produs în mod cert suferinţă fizică şi psihică părţii civile pe o perioadă îndelungată, aceasta rămânând cu o infirmitate definitivă prin lipsă de substanţă craniană osoasă.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor ce se cuvin părţii vătămate pentru acoperirea prejudiciului moral cauzat instanţa a avut în vedere următoarele aspecte: S.A. a avut un rol determinant în provocarea inculpatului şi în producerea rezultatului vătămător pentru sine prin faptul că fiind în stare de ebrietate atât în timpul nopţii cât şi dimineaţa a avut un comportament şicanatoriu la adresa inculpatului, potrivit depoziţiilor martorilor fiind cel care a iniţiat conflictul.
Având însă în vedere natura leziunilor pe care le-a suferit partea vătămată, grave, rămânând totuşi cu o infirmitate fizică permanentă, prin lipsă de substanţă osoasă craniană, pierderea de sânge din gură, nas, numărul însemnat de zile de îngrijiri medicale 54 - 55 zile, perioada de spitalizare 15 zile - suportarea mediului spitalicesc, o îndreptăţeşte pe aceasta la despăgubiri civile - daune morale în sumă de 14.000 RON - ca o repare pecuniară a unui prejudiciu nepatrimonial suferit pe nedrept.
În raport şi de contribuţia părţii vătămate la declanşarea conflictului, la acţiunea de provocare din partea acesteia, s-a apreciat că sumele de 8.000 RON despăgubiri materiale şi de 14.000 RON daune morale, au fost corespunzătoare şi suficiente.
Daunele s-au acordat numai pentru prejudiciul material şi moral deja produs căci în ceea ce priveşte un eventual prejudiciu, acesta este la acest moment incert.
În considerarea argumentelor expuse, în baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen., art. 998 - 999 C. civ., art. 1000 alin. (3) C. pen. s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă S.A..
A fost obligat inculpatul R.J. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.S.E. SRL Constanţa către partea civilă S.A. la plata sumei de 8.000 RON cu titlu de despăgubiri civile - daune materiale şi la plata sumei de 14.000 RON cu titlu de despăgubiri civile - daune morale.
În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen., art. 998 - 999 C. civ., art. 1000 alin. (3) C. civ. şi art. 313 alin. (1) Legea nr. 95/2006 modif. prin O.U.G. nr. 72/2006 a fost obligat inculpatul R.J., în solidar, cu partea responsabilă civilmente către partea civilă Spital Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa la plata sumei de 3.905,85 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
Au fost respinse restul pretenţiilor civile - despăgubiri materiale şi daune morale ca nedovedite.
Întrucât nu s-a mai insistat şi nu s-au cerut probe pentru susţinerea cererii de instituire a măsurii asiguratorii, s-a respins ca nefondată cererea de luare a măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului şi părţii responsabile civilmente, formulată de partea vătămată S.A., prin apărător.
S-a admis cererea formulată de d-na traducător autorizat de limbă engleză S.M.L. (autorizaţia Ministerului Justiţiei nr. 15974/2006) şi în baza art. 190 C. proc. pen. s-a dispus ca onorariul traducătorului autorizat de limbă engleză S.M.L. în sumă de 400 RON - pentru termenul de judecată din data de 2 aprilie 2010 - să se vireze din fondurile Ministerului Justiţiei, către aceasta.
În baza art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 1.410 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Împotriva Sentinţei penale nr. 135 din 16 aprilie 2012 a Tribunalului Constanţa au declarat apel, în termen legal, inculpatul R.J. şi partea civilă S.A., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Apelantul inculpat R.J. a criticat hotărârea primei instanţe în legătură cu greşita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa şi a reţinerii existenţei antecedentelor penale, urmare unei condamnări ce ar fi suportat-o în Marea Britanie.
În susţinerea apelului, inculpatul R.J. a arătat, în esenţă, că a lovit-o pe victimă o singură dată cu dosul palmei, enervat fiind de trivialitatea şi efervescenţa verbală a acestuia, intenţia lui fiind aceea de a aplica o corecţie părţii vătămate şi nicidecum de a-i suprima viaţa. Totodată, apelantul inculpat a precizat şi împrejurarea că, nu are suport probatoriu concluzia instanţei de fond, potrivit căreia a manifestat nepăsare, părăsind locul faptei, fără a acorda primul ajutor victimei, ceea ce ar evidenţia intenţia sa indirectă de a ucide.
În condiţiile în care actele medicale coroborate cu celelalte probe fac dovada că între fapta sa şi decesul victimei nu există raport de cauzalitate directă, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii de fond, în parte şi, urmare rejudecării, să se facă aplicarea art. 334 C. proc. pen., în sensul schimbării încadrării juridice a faptei în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
Referitor la existenţa de antecedente penale apelantul inculpat R.J. a susţinut că, nu a fost condamnat în Marea Britanie, iar mandatul european de extrădare a fost emis pentru a fi cercetat în legătură cu posibila săvârşire a unor fapte, aspect faţă de care nu s-a justificat agravarea răspunderii sale penale.
În concluzie, apelantul inculpat a solicitat ca la dozarea pedepsei să se ţină seama şi de lipsa antecedentelor penale, alăturat celorlalte circumstanţe atenuante reţinute în favoarea sa.
Apelantul parte civilă S.A. a criticat hotărârea de fond cu privire la greşita reţinere a circumstanţei atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. în favoarea inculpatului R.J., în condiţiile în care a intenţionat să oprească maşina în care se afla acesta pentru a-i da raportul asupra serviciului iar producerea incidentului s-a datorat exclusiv atitudinii necorespunzătoare a inculpatului.
Drept urmare, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a hotărârii de fond şi, urmare rejudecării, să se înlăture aplicarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen. şi să se redozeze pedeapsa aplicată inculpatului, în sensul majorării cuantumului ei.
Referitor la acţiunea civilă s-a criticat soluţia primei instanţe cu privire la faptul că nu a calificat incidentul ca fiind accident de muncă, în pofida împrejurării că inculpatul se afla în timpul serviciului când a săvârşit fapta, pentru ca astfel el să poată beneficia de pensie din partea statului.
În condiţiile în care a survenit decesul apelantului parte civilă S.A., în cursul procesului, iar singura moştenitoare a acestuia este fiica minoră V.R., s-a solicitat ca, toate despăgubirile, la care a fost obligat inculpatul R.J., să-i fie acordate acesteia, inclusiv contra-valoarea cheltuielilor de înmormântare.
În consecinţă, s-a solicitat admiterea apelului părţii civile, desfiinţarea hotărârii de fond şi, urmare rejudecării, să se reaprecieze asupra cuantumului despăgubirilor materiale şi morale şi să fie acordate moştenitoarei V.R., iar partea responsabilă civilmente să fie obligată să declare incidentul drept accident de muncă.
Prin Decizia penală nr. 119/P din 30 septembrie 2011, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a admis apelurile declarate de inculpatul R.J. născut la data de 4 ianuarie 1978 în Londra, regatul Unit al Marii Britanii, domiciliat în Londra, reşedinţa în comuna Ciobanu, judeţul Constanţa, fără forme legale în Constanţa, judeţul Constanţa şi partea civilă S.A. - cu domiciliul în Constanţa, împotriva Sentinţei penale nr. 135 din data de 16 aprilie 2010, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în Dosarul penal nr. 8801/118/2009.
A desfiinţat în parte Sentinţa penală nr. 135 din 16 aprilie 2010 a Tribunalului Constanţa şi rejudecând;
În temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului R.J. din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.
A înlăturat aplicarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen. şi a art. 74 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
În temeiul prevederilor art. 182 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.J. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, cu executare în condiţiile art. 57 alin. (1) C. pen.
A înlăturat aplicarea prevederilor art. 76 alin. (3) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii de fond în măsura în care nu contravin dispoziţiilor prezentei decizii penale.
În baza prevederilor art. 190 C. proc. pen. onorariul cuvenit traducătorului autorizat S.M.L., în sumă de 200 RON, s-a plătit din fondurile Ministerului Justiţiei către acesta.
Plata despăgubirilor civile acordate părţii civile S.A. s-a făcut către succesorul legal al acestuia, respectiv minora V.R.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a apreciat că este dovedit în cauză că inculpatul nu a intenţionat să ucidă victima, ci doar să-i aplice o corecţie, că starea de iritare produsă inculpatului de atitudinea victimei nu este de natură să justifice reţinerea disp. art. 73 lit. b) C. pen., iar pedeapsa, ca şi modalitatea de executare a acesteia, este just individualizată.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi inculpatul R.J., solicitând admiterea recursurilor, astfel cum s-a reţinut în partea introductivă a prezentei decizii.
Parchetul invocă cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Inculpatul invocă cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile declarate de parchet şi de inculpat nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost bine stabilită de instanţa de apel în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei este justă, fiind corespunzătoare situaţiei de fapt reţinută, în mod corect reţinând instanţa de apel că în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.
Astfel, rezultă din probele administrate în cauză că în dimineaţa zilei de 13 iulie 2008, inculpatul a săvârşit infracţiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., parte vătămată fiind S.A..
Situaţia de fapt reţinută în cauză rezultă din declaraţiile martorilor oculari I.I., C.G. şi T.M.G., coroborate în parte cu declaraţiile părţii vătămate S.A. şi ale inculpatului, date în cursul cercetării judecătoreşti, precum şi cu actele medicale, aflate la dosar.
Astfel, din probele administrate rezultă că partea vătămată, aflată în stare de ebrietate şi "cu chef de scandal" l-a abordat pe inculpat, folosind un limbaj trivial şi injurios.
Din declaraţiile martorilor (I.I., C.G. şi T.M.G.) reiese comportamentul ulterior al inculpatului, care s-a asigurat că primeşte ajutor, fiind evidentă intenţia acestuia de a aplica o corecţie şi nu de a ucide.
Pe de altă parte, deşi inculpatul a fost iritat de comportamentul părţii vătămate, corect a reţinut instanţa de control judiciar că nu se impune reţinerea disp. prev. de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât această stare nu a fost de natură să provoace o tulburare suficient de puternică care să justifice starea de provocare.
Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut că fapta inculpatului R.J. de a o lovi cu pumnul pe partea vătămată S.A., în figură, fapt ce a determinat căderea acestuia la sol şi lovirea cu capul de asfalt, suferind leziuni ce au necesitat 54 - 55 zile de îngrijiri medicale, punându-i în primejdie viaţa şi rămânând cu infirmitate permanentă prin lipsă de substanţă osoasă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.
Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare, de către instanţa de control judiciar.
În procesul de individualizare a pedepsei, instanţa de apel a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. şi anume gradul de pericol social ridicat al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului (nu a recunoscut fapta, încercând să ascundă adevărul şi să determine partea vătămată să renunţe la pretenţiile civile şi la plângere, are familie, un copil minor, vârsta de 34 de ani), aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse care, atât prin cuantum, cât şi ca modalitate de executare este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt reglementate de disp. art. 52 C. pen.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de parchet şi de inculpat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul intimat inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul interpretului de limbă engleză se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de inculpatul R.J. împotriva Deciziei penale nr. 119/P din 30 septembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă engleză, desemnat pentru recurentul intimat inculpat R.J., se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2012.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 4128/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4165/2012. Penal → |
|---|
