ICCJ. Decizia nr. 420/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 420/2012
Dosar nr. 3697/108/2011
Şedinţa publică din 15 februarie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 416 din 29 iunie 2011 a fost condamnat inculpatul D.S. la 20 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176 lit. d) C. pen.;
În baza art. 211 alin. (2)1 lit. a) şi c) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la: 10 ani închisoare, pentru tâlhărie.
În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. proc. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare, pe care inculpatul urmează să o execute în regim de detenţie.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu 24 mai 2011 - la zi.
În baza art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. d), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului B.B.R. - la 21 ani închisoare, pentru omor deosebit de grav.
În baza art. 211 alin. (21) lit. a) şi c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la: 11 ani închisoare, pentru tâlhărie.
În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. proc. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 21 ani închisoare, pe care inculpatul urmează să o execute în regim de detenţie.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu 24 mai 2011 - la zi.
În baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului C.C.B. - la 2 ani şi 4 luni închisoare, pentru complicitate la tâlhărie.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu 24 mai 2011 - la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive dispusă faţă de cei trei inculpaţi.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de ar. 71 C. pen., s-a interzis inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 174 alin. (1), raportat la art. 176 alin. (1) teza finală, raportat la art. 65 C. pen., s-a interzis inculpaţilor D.S. şi B.B.R., exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 346, art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 - 999 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă C.C., în nume propriu, şi inculpaţii D.S. şi B.B.R., au fost obligaţi în solidar, să plătească părţii civile C.C. 20.000 euro - daune morale şi au fost respinse restul pretenţiilor civile formulate.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat, în vederea distrugerii, toporul folosit de inculpaţii D.S. şi B.B.R., la săvârşirea infracţiunilor, aflat la camera de corpuri delicte a IPJ Arad.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, tribunalul a reţinut următoarele:
Victima C.I., în vârstă de 80 de ani, locuia singur în localitatea Sântana, obişnuind să practice la domiciliul său diferite jocuri de noroc în compania unor tineri. În ziua de 23 mai 2011, inculpaţii D.S., B.B.R. şi C.C.B., după ce au consumat băuturi alcoolice, au luat hotărârea de a-i sustrage victimei C.I. un inel tip ghiul pe care acesta îl purta. Astfel, în jurul orelor 13:00 - 14:00 cei trei inculpaţi s-au deplasat la domiciliul victimei pretextând că intenţionează să joace cu acesta o partidă de remi şi solicitându-i să-i servească cu băuturi alcoolice. Inculpaţii au fost poftiţi într-o încăpere din locuinţă de către victima C.I., după care au început să joace remi cu acesta, fiind serviţi cu băuturi alcoolice şi pregătindu-li-se o cafea. În momentul în care victima C.I. s-a ridicat de la masă, deplasându-se spre coridor pentru a aduce cafeaua, inculpatul D.S. i-a aplicat două lovituri în zona capului cu un topor ce se afla în acea încăpere.
Urmare a loviturilor aplicate de către inculpatul D.S., victima C.I. s-a dezechilibrat, însă nu a căzut, stând în picioare şi ţinându-se de masă, astfel că inculpatul B.B.R. a luat toporul de la inculpatul D.S. cu care a aplicat şi el două sau trei lovituri victimei în zona capului.
Din cauza intensităţii loviturilor aplicate, victima C.I. a căzut, decedând pe loc. Din raportul medico-legal întocmit în cauză, reiese că moartea acestuia a fost violentă, fiind cauzată de multiple dilacerări cerebrale consecutive plăgilor tăiate - despicate cranio-faciale multiple, penetrante, cu fracturi complexe de craniu şi masiv facial. Acelaşi raport medico-legal mai evidenţiază faptul că leziunile traumatice tanatogeneratoare au putut fi produse prin loviri directe, multiple, repetate cu un obiect tăietor-despicător.
În momentul în care inculpaţii D.S. şi B.B.R. au aplicat victimei acele lovituri, inculpatul C.C.B. a ieşit din clădire, aşteptându-i în curtea imobilului.
După comiterea faptei, inculpatul D.S. a sustras inelul tip ghiul de pe mâna victimei şi, împreună cu B.B.R. au ieşit din clădire în curtea imobilului, unde au arătat bunul sustras şi inculpatului C.C.B., după care toţi trei s-au deplasat în centrul localităţii Sântana pentru a valorifica bunul sustras. Aceştia s-au prezentat la sediul SC B.S. SRL din localitate, unde au vândut respectivul inel pentru suma de 1.400 RON, fără a relata martorului C.V. despre provenienţa bunului.
Cu banii astfel obţinuţi, inculpaţii s-au deplasat în localitatea Săvârşin, plătind martorului R.T.M. suma de 260 RON pentru transport şi cumpărându-şi pe drum băuturi alcoolice şi ţigări.
Inculpaţii au fost depistaţi de către organele de poliţie din cadrul Postului de Poliţie Săvârşin, fiind găsită asupra acestora suma de 800 RON, care a fost restituită către SC B.S. SRL. Cu ocazia cercetărilor, a fost ridicat inelul tip ghiul vândut de inculpaţi către SC B.S. SRL, fiind predat părţii vătămate C.C., fiica victimei.
Inculpaţii au recunoscut săvârşirea infracţiunilor, descriind în amănunt modul în care au procedat.
Inculpaţii D.S. şi B.B.R., deşi au recunoscut faptele, nu s-au putut prevala de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., întrucât alin. (7) al acestui articol prevede că „dispoziţiile art. 1 - 6 nu se aplică în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.”
Inculpatul minor C.C.B. s-a prevalat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., astfel că instanţa a făcut aplicarea acestora.
Referitor la acţiunea civilă, în faza de urmărire penală, fiind audiată, partea vătămată C.C., fiica victimei, a arătat că se constituie parte civilă în procesul penal, cu suma de 50.000 euro, precum şi că a fost mandatată de fraţii tăi, C.I. şi C.L., care locuiesc în străinătate, pentru constituirea de părţi civile în procesul penal cu câte 50.000 euro.
Simpla afirmaţie a părţii civile C.C. că a fost mandatată de fraţii săi nu este suficientă; ar fi trebuit să existe o împuternicire specială dată în acest sens. Din actele dosarului nu rezultă că aceste persoane există, astfel că instanţa a avut în vedere doar constituirea de parte civilă a părţii vătămate C.C.
În cauză, partea civilă C.C. nu a făcut dovada vreunei cheltuieli materiale şi nici nu a precizat cuantumul acestor pretenţii, astfel că instanţa a respinge acest petit.
Referitor la daunele morale, instanţa de fond a apreciat că acestea sunt întemeiate doar în parte. Partea civilă C.C. este fiica victimei, însă aceasta nu s-a prezentat la nici un termen, în faţa instanţei, pentru a se putea forma o părere în legătură cu suferinţa la care a fost expusă partea civilă, prin pierderea tatălui său. În cauză nu s-a putut administra nici o probă în acest sens, deoarece partea civilă este plecată din ţară.
Totuşi, în virtutea relaţiilor afective care se statornicesc în familie de-a lungul timpului, în special între părinţi şi copii, pronunţându-se în echitate, instanţa, în baza art. 346, art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 - 999 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă C.C., în nume propriu şi a obligat pe inculpaţii D.S. şi B.B.R., în solidar, să plătească părţii civile C.C. 20.000 euro - daune morale, instanţa apreciind că această sumă este în măsură să ofere o oarecare compensaţie pentru pierderea suferită.
Inculpatul minor nu a fost obligat la daune morale, deoarece acesta a fost complice doar la infracţiunea de tâlhărie, el nu avea cum să prevadă că ceilalţi inculpaţi vor omorî victima, astfel nu a contribuit în nici un fel la prejudiciul cauzat, iar prejudiciul cauzat prin săvârşirea tâlhăriei a fost recuperat.
Împotriva Sentinţei penale nr. 416 din 29 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 3697/108/2011 au declarat apel, în termen legal, inculpaţii D.S., B.B.R. şi C.C.B., criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
Inculpaţii D.S. şi B.B.R. nu au motivat în scris apelul, însă în declaraţia dată în faţa instanţei au arătat că au recunoscut faptele. Doresc să beneficieze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. şi au apreciat că pedepsele aplicate sunt prea mari.
În motivarea apelului declarat de inculpatul C.C.B. s-a solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată a executării. În acest sens, s-a arătat că inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii, cauza judecându-se doar cu materialul probator aflat la dosarul de urmărire penală, iar din referatul de evaluare rezultă regretul acestuia referitor la comiterea faptei, cu atât mai mult cu cât victima era unchiul inculpatului, regret care a rezultat şi din mărturia acestuia unde a arătat că îi pare rău că nu a reuşit să îi împiedice pe coinculpaţi să comită infracţiunea de omor, fiind într-o stare avansată de ebrietate. Referitor la persoana inculpatului minor s-a arătat că acesta se bucură de o familie unită, de afectivitate şi susţinere şi este preţuit şi de comunitatea locală pentru calităţile umane dovedite până la data comiterii faptei. Inculpatul a fost crescut şi educat de bunica sa, a absolvit 6 clase la şcoala din localitate, însă a abandonat cursurile neputând face faţă cerinţelor şcolare şi întrucât în copilărie a fost lovit de un cal în zona capului, are deficienţe mentale. În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei s-a solicitat exonerarea inculpatului de la obligarea în solidar cu coinculpaţii la plata sumei de 50.000 euro către partea civilă cu titlu de daune morale, având în vedere că acesta a comis doar infracţiunea de complicitate la tâlhărie şi nu cea de omor.
În apel, instanţa a procedat la audierea inculpaţilor, aceştia şi-a menţinut declaraţiile date anterior. În ceea ce priveşte cererea inculpaţilor D.S. şi B.B.R. privind aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., instanţa de apel constată că în mod corect Tribunalul Arad a reţinut că această procedură nu este incidentă în cauză raportat la infracţiunile pentru care aceştia au fost trimişi în judecată. Astfel, art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. exceptează aplicarea procedurii speciale a judecării în cazul recunoaşterii vinovăţiei în ceea ce priveşte infracţiunile care se pedepsesc cu detenţiunea pe viaţă, ceea ce este şi situaţia infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută şi pedepsită de art. 176 C. pen.
Probele administrate în cursul judecării apelului, nu au modificat stare de fapt reţinută de prima instanţă, aceasta fiind corectă şi în deplină concordanţă cu probatoriului administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, respectiv: declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut faptele, iar inculpatul C.C.B. a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., declaraţiile martorilor D.R., C.V., R.T.M. coroborate cu Raportul medico-legal de necropsie nr. 147/A3 din 14 iulie 2011 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Arad. În declaraţia dată de inculpatul C.C.B. în cursul urmăririi penale, acesta arată: „Acasă la B., S. mi-a spus că el şi B. au de gând să îl lovească pe C.I. şi să-i fure ghiulul pe care acesta îl purta. S. spunea că acel ghiul valorează 3.000 RON şi că împreună o să plecăm la Arad, o să-l vindem şi din banii obţinuţi o să ne distrăm. De asemenea, S. spunea că victima are şi băuturi alcoolice şi o să-i cerem înainte de a-i fura ghiulul să ne dea să bem. Atât la B. acasă, cât şi pe drum cei doi au discutat despre modalitatea în care urma să-i furăm ghiulul. Eu urma doar să-i însoţesc şi să împart cu ei suma rezultată din valorificarea ghiulului”. În aceeaşi declaraţie, inculpatul C.C.B. descrie modul în care a fost comisă fapta, descrie ce corespunde cu cea dată de coinculpaţi. Ulterior, inculpatul C.C.B. a revenit asupra unor aspecte din această declaraţie, cum ar fi existenţa unei înţelegeri privind furtul ghiului şi a susţinut că a fost obligat prin ameninţare de către coinculpaţi să nu părăsească imobilul victimei şi să anunţe organele de poliţie, declaraţie care nu corespunde realităţii, fiind infirmată de celelalte probe administrate în cauză. Astfel, martorul D.R. a relatat că i-a văzut pe cei trei inculpaţi când au intrat în locuinţa victimei, primii fiind inculpaţii B.B.R. şi D.S. şi apoi C.C.B., că i-a auzit pe primii doi spunând că dacă victima nu le dă băuturi alcoolice îl vor omorî, că şi martorul a intrat în curtea victimei, dar a fost scos afară de către inculpatul C.C.B. De asemenea, martorii C.V. şi R.T.M., nici în cursul urmăririi penale, nici în faţa instanţei nu au relatat vreun aspect care să conducă la concluzia că inculpatul C.C.B. ar fi fost vreun moment ameninţat sau obligat să-i urmeze pe inculpaţi.
Încadrarea juridică dată faptei este corectă, în cauză fiind îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., respectiv de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (21) lit. a) şi c) C. pen. De altfel, nici stare de fapt, nici încadrarea juridică nu au fost criticate de inculpaţi.
În ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de apel a constatat că s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. şi 52 C. pen. Astfel, potrivit art. 72 C. pen. „la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală”. Potrivit dispoziţiilor art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a inculpatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Instanţa de apel reţine şi că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităţilor fiecărui individ şi raţională, să fie adecvată şi proporţională cu gravitatea faptelor comise, urmărind reintegrarea inculpatului în societate.
Pentru aceste considerente, prin Decizia penală nr. 179 din 10 noiembrie 2011 Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii D.S. şi B.B.R., solicitând reducerea pedepselor aplicate, având în vedere că au recunoscut faptele iar inculpatul D.S. nu este cunoscut cu antecedente penale.
Examinând recursurile declarate de inculpaţi prin prisma disp. art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:
Pedepsele aplicate inculpaţilor au fost just individualizate în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen.
Instanţele au avut în vedere toate aceste criterii, respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, modalitatea în care au fost săvârşite - aplicarea mai multor lovituri victimei cu un topor în zona capului, cu mare intensitate ce au avut drept urmare decesul imediat al acesteia, urmată de sustragerea unui inel de pe mâna victimei.
Recurenţii-inculpaţi au recunoscut faptele şi modalitatea de comitere a acestora şi au regretat comiterea lor.
Inculpatul D.S. nu este cunoscut cu antecedente penale, în timp ce inculpatul B.B.R. nu este la prima încălcare a legii penale, fiind condamnat anterior pentru comiterea infracţiunilor de furt calificat.
Infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului B.B.R. au fost comise în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul dovedind perseverenţă în activitatea infracţională.
De asemenea, instanţele au mai avut în vedere că inculpaţii nu aveau ocupaţii la data comiterii faptei.
Pedepsele aplicate acestora prin cuantumul lor şi modalitatea de executare - sunt în măsură să corespundă scopului educativ şi preventiv al pedepsei prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune reducerea acestora.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursurile inculpaţilor ca nefondate.
Conform art. 38516 raportat la art. 381 C. proc. pen. se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor perioada executată de la 24 mai 2011 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.S. şi B.B.R. împotriva Deciziei penale nr. 179/A din 10 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 mai 2011, la 15 februarie 2012.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 februarie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4193/2012. Penal. Infracţiuni la regimul... | ICCJ. Decizia nr. 4212/2012. Penal → |
|---|
