ICCJ. Decizia nr. 437/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 437/2012
Dosar nr. 10470/1/2010
Şedinţa publică din 15 februarie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
La data de 21 februarie 2010, contestatorul B.L., a introdus contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 4185 din 23 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care i s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar împotriva Sentinţei penale nr. 72/F din 06 septembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi a fost obligat la 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Contestatorul susţinând că decizia penală contestată, este netemeinică şi nelegală, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se admită contestaţia în anulare, să se anuleze, în tot, hotărârea ataşată şi, în consecinţă, să se procedeze la rejudecarea recursului.
Contestatorul, în conţinutul cererii, a arătat că la termenul la care s-a judecat recursul, s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta în instanţă, fiind bolnav, iar pentru termenul din 23 noiembrie 2010, a trimis, prin poştă, cu confirmare de primire, la data de 17 noiembrie 2010, o cerere de amânare.
S-a mai arătat că, deşi a fost trimisă cererea de amânare, instanţa nu a acordat termen în vederea pregătirii apărării, încălcându-i-se, astfel, dreptul de apărare, prevăzut de art. 24 din Constituţia României.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin încheierea de şedinţă din 28 septembrie 2011 a admis, în principiu, cererea de contestaţie în anulare, împotriva Deciziei penale nr. 4185 din 23 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi a fixat termen la 07 decembrie 2011, cu citarea contestatorului B.L. şi a intimatei B.E.
Ulterior, admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, contestatorul, prin intermediul poştei, a formulat contestaţie la notele grefierului din şedinţa de judecată a cererii de admitere în principiu a cererii şi din alte şedinţe de judecată, a formulat cereri în scris de comunicare de către instanţă a unei xerocopii de pe notele grefierului luate în şedinţa din 28 septembrie 2011 şi, de asemenea, xerocopii de pe notele şi încheierile de şedinţă din datele de 23 februarie 2011, 20 aprilie 2011, 15 iunie 2011 şi chiar după Încheierea din 28 septembrie 2011.
Recurentul şi-a manifestat nemulţumirea pentru faptul că intimata judecătoare a fost citată la Judecătoria Braşov, unde îşi are locul de muncă, prin note telefonice.
În sensul aceleiaşi nemulţumiri, cu privire la activitatea instanţei sesizate cu judecarea contestaţiei în anulare, la data de 07 decembrie 2011, nu s-a prezentat la termenul de judecată pe fond a contestaţiei, trimiţând ca mandatar pe soţia sa, B.C., care a formulat cerere de recuzare a membrilor completului de judecată, a magistratului asistent de şedinţă şi a procurorului care a reprezentat Ministerul Public în instanţă.
În cererea de recuzare, s-a susţinut incompatibilitatea celor recuraţi, derivată din faptul judecării admiterii în principiu, fără prezenţa personală a intimatei, a cărei citare nu s-ar fi făcut, aşa cum prevede legea.
În şedinţa secretă din 19 decembrie 2011, secţia penală, a respins cererea de recuzare, ca nefondată, cu motivarea că cele invocate de contestator, respectiv "faptul că acelaşi complet de judecată a participat la toate termenele de judecată acordate în cauză, iar simplele susţineri că judecătorii menţionaţi sunt interesaţi în cauză sau că împiedică judecarea cauzei, fiind incompatibili, nu echivalează cu faptul că judecătorii şi-ar fi exprimat părerea cu privire la soluţia ce urmează a fi dată în cauză".
Deşi depusă, ulterior soluţionării contestaţiei în anulare, în principiu, la dosar, a fost depusă de contestator o completare a cererii de contestaţie în anulare, invocând la pag. 89, excepţia nulităţii absolute a hotărârii atacate, pronunţate în recurs, respectiv 4185 din 23 noiembrie 2011 deoarece judecata ar fi avut loc fără citarea legală a intimatei. S-a mai susţinut nulitatea deoarece preşedintele completului de judecată s-ar fi pronunţat neasistat de grefier şi că aceeaşi hotărâre, n-ar fi fost redactată în termenul legal de 20 zile, prevăzut de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen., cazurile de contestaţie în anulare sunt imperativ şi limitativ prevăzute.
Din verificarea lucrărilor Dosarului nr. 620/64/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se reţine că, pentru termenul de judecată din data de 23 noiembrie 2010, petentul a formulat o cerere de amânare motivat de faptul că doreşte să îşi pregătească apărarea.
Instanţa, deliberând, a respins această cerere, considerând că sunt suficiente, pentru bunul mers al dezbaterilor, concluziile depuse în scris la dosarul cauzei de către petent.
Ca atare, contestaţia în anulare motivată pe susţinerile petentului că i s-a încălcat dreptul la apărare, nu este fondată, considerentele personale înscrise în dezvoltarea contestaţiei excedând cadrului procesual penal propriu căii extraordinare de atac examinate.
În raport cu ansamblul celor arătate, Curtea va trebui să privească contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.L. împotriva Deciziei penale nr. 4185 din 23 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, ca nefondată şi să o respingă ca atare, cu consecinţa obligării contestatorului, la plata cheltuielilor judiciare făcute de stat, cu soluţionarea acestei contestaţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.L. împotriva Deciziei penale nr. 4185 din 23 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 620/64/2010.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2373/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2377/2012. Penal → |
|---|
