ICCJ. Decizia nr. 442/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 442/2012

Dosar nr. 10680/118/2010

Şedinţa publică din 16 februarie 2012

1. Tribunalul Constanţa, secţia penală, prin Sentinţa penală nr. 16 din 24 ianuarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 10680/118/2010, a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice privind pe inculpatul P.M. din infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. în infracţiunea de profanare de morminte prevăzută de art. 319 C. pen.

În baza art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. h) C. pen., raportat la art. 176 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.M. la pedeapsa închisorii de 19 (nouăsprezece) ani şi 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), c) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.M., deţinut în Penitenciarul Poarta Albă, la pedeapsa închisorii de 8 (opt) ani.

În baza art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.M. la pedeapsa închisorii de 7 (şapte) ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului P.M. urmând ca în final acesta să execute pedeapsa mai grea de 19 (nouăsprezece) ani şi 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului P.M.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată prin reţinere şi arest preventiv, începând cu 03 noiembrie 2009 la zi.

În baza art. 174 C. pen. raportat las art. 175 lit. h) C. pen., raportat la art. 176 lit. d) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a fost condamnat inculpatul C.V., la pedeapsa închisorii de 22 (douăzeci şi doi) de ani şi 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul C.V. la pedeapsa închisorii de 9 (nouă) ani.

În baza art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul C.V. la pedeapsa închisorii de 8 (opt) ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului C.V. urmând ca în final acesta să execute pedeapsa mai grea de 22 (douăzeci şi doi) de ani şi 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată prin reţinere şi arest preventiv, începând cu 03 noiembrie 2009 la 18 noiembrie 2009.

S-a constatat că nu s-au formulat pretenţii civile în cauză.

În baza art. 189 C. proc. pen. s-a dispus ca onorariile apărătorilor din oficiu, să se vireze din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Constanţa.

În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii C.V. şi P.M. la câte 3.300 RON fiecare, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Instanţa a fost sesizată prin Rechizitoriul parchetului nr. 2166/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, consecutiv căruia, potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a şi învestit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpaţilor P.M. şi C.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzute de art. 174 raportat la art. 174 lit. h) - art. 176 lit. d) C. pen., tâlhărie - art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a), c) C. pen., viol - prevăzut de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) în cazul inculpatului C.V.

În fapt, actul de acuzare a reţinut, în esenţă, că în noaptea de 30 octombrie - 01 noiembrie 2009, inculpaţii s-au deplasat la locuinţa victimei, A.M., cu intenţia de a sustrage bani şi alte bunuri, au întreţinut raporturi sexuale prin constrângerea acesteia, după care, fiind ameninţaţi că vor fi reclamaţi la poliţie şi traşi la răspundere penală, au agresat victima, aplicându-i lovituri cu cuţitul şi cu o stinghie de pat în zona capului şi a corpului, cauzându-i leziuni ce au dus la decesul acesteia prin insuficienţă cardio-respiratorie acută.

Hotărând soluţionarea în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., după efectuarea cercetării judecătoreşti în condiţiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen., în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală şi alte probe noi, cu martori, acte, instanţa fondului a examinat şi apreciat materialul amintit, confirmând existenţa faptelor deduse judecăţii şi vinovăţia penală a autorilor acestora, sens în care a constatat următoarele:

La data de 02 noiembrie 2009, organele de poliţie au fost sesizate printr-un apel telefonic de numita S.V. despre găsirea vecinei sale, A.M., decedată în locuinţa situată pe str. VM, Constanţa.

Potrivit procesului-verbal de cercetare la faţa locului însoţit de planşele foto, s-au descoperit următoarele: în faţa uşii de la o marchiză, la 10 cm de prag, s-a găsit mânerul unui cuţit confecţionat din lemn, culoare maro, având rama ruptă la 2,5 cm de mâner, cu urme biologice de culoare brun-roşcat, cu aspect de sânge închegat; resturi de ţigară cu filtru galben; lângă fereastra de pe latura de sud a casei s-au găsit pe jos 2 cuie, un băţ de chibrit parţial ars; imediat după intrare în marchiză, pe mochetă, chiar lângă prag, s-a observat vârful unui cuţit cu lungimea de 10 cm, prezentând urme biologice, de culoare brun-roşcată, cu aspect de sânge închegat, pe care era impregnat un model cu multiple cercuri de aceeaşi mărime, cu diametrul de circa 1 cm fiecare, ce putea reprezenta relieful unei tălpi de încălţăminte; în marchiză, pe podea, întins cu faţa în sus, cadavrul unei persoane de sex feminin, îmbrăcat în partea superioară şi cu hainele în vine în partea inferioară, prezentând un traumatism cranio-facial acut deschis, iar în zona toracelui, urmele a 11 plăgi tăiate-înţepate; pe podea, lângă cadavru s-au găsit mai multe urme de ţigară cu filtru de culoare galbenă, beţe de chibrit arse; în camera de locuit - dormitor (camera nr. 1), lângă prag, pe covor, se afla o bucată de lemn cu lungimea 80 cm, de formă trapezoidală, iar în partea superioară prezenta o pată culoarea brun roşcat cu aspect de sânge închegat; pe covor fiind urme de stropi de sânge.

De la faţa locului s-au ridicat mai multe obiecte care prezentau interes pentru anchetă.

Aşa cum a rezultat din procesul-verbal de consemnare a necropsiei efectuate, moartea numitei A.M. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute consecutivă unui hemopneuromotorax, legătura de cauzalitate fiind directă. Au fost ridicate de la cadavru probe biologice.

Potrivit Raportului medico-legal de necropsie nr. 772/A3 din 03 decembrie 2009 întocmit de SML Constanţa, victima prezenta infiltrare sanguină fronto-parietal stângă (cu hematom) în muşchiul temporal de la baza piramidei nazale, fronto-orbito-zigomatic drept, fracturi ale oaselor proprii nazale, fractură unghi mandibular drept, fractură proces alveolar anterior mandibular, colecţie sanguină subdurală; plăgi tăiate - înţepate la nivelul toracelui. Moartea a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute consecutivă unui hemopneumotorax bilateral şi hemopericard, urmări ale unor plăgi multiple tăiate - înţepate toracice cu interesare pulmonară, vase mari de la baza cordului, cardio-pericardică.

Între leziunile cardio-vasculo-pulmonare şi deces există legătură directă, imediată de cauzalitate. În sânge s-a constatat o alcoolemie de 2,35 grame la mie. S-a mai constatat prezenţa spermei în vagin, ce demonstrează întreţinerea unui raport sexual recent.

Organele de cercetare penală au adus în casa victimei câine, special antrenat, care după ce a mirosit în camerele locuinţei, geamul din spatele casei, i-a condus într-o curte vecină, apoi pe stradă şi în cele din urmă la locuinţa lui B.V. Câinele a refăcut traseul de 3 ori. În casa acestuia locuia şi inculpatul P.M.

Potrivit Raportului de constatare medico-legală 629/A1/agresiune din 17 noiembrie 2009 numitul P.M., examinat la data de 5 noiembrie 2009, prezenta leziuni traumatice constând într-o excoriaţie, prin lovire de corp dur, placardele excoriate, prin lovire cu corp înţepător-tăietor, posibil lamă de cuţit, ce puteau data de 5, 6 zile.

Ambii inculpaţi au fost expertizaţi de INML Mina Minovici din punct de vedere psihiatric (Rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică Al/12793/2009, respectiv Al/12794/2009), rezultând că prezintă tulburare de personalitate cu manifestări antisociale şi discernământ păstrat în raport de fapta pentru care este cercetat - P.M.; tulburare organică de personalitate de tip antisocial, accentuate tendinţe impulsive şi antisociale, conturate tendinţe de instabilitate psihică; personalitate caracterizată prin eu care fuge în lupta pentru independenţa şi libertatea sa şi discernământ păstrat în raport de fapta pentru care este cercetat - în cazul inculpatului C.V.

Inculpaţilor li s-au recoltat fire de păr, prin smulgere din toate zonele (frontală, temporo-parietală şi occipitală) în vederea expertizării.

De la locuinţa inculpatului P.M. au fost ridicate hainele pe care acesta susţinea că le-a îmbrăcat în noaptea de 31 octombrie/01 noiembrie 2009: un pantalon model blue-jeans, pe buzunarul dreapta spate şi la interior, pe betelie, având inscripţia "M.", care prezentau pete de culoare brun-roşcată cu aspect de sânge coagulat; un pulover de culoare gri, cu dungi negre orizontale în zona pieptului, cu urme de pete de culoare brun-roşcată cu aspect de sânge coagulat; o geacă confecţionată din înlocuitor piele neagră.

Fiind întrebat ce încălţăminte a purtat, acesta a declarat că o pereche de pantofi sport, tip adidas, pe care după comiterea faptei, la sugestia inculpatului C.V., a aruncat-o pe terenul viran din apropierea locuinţei.

Inculpatul a condus organele de poliţie în teren, într-un loc unde erau depozitate resturi menajere şi în urma căutărilor, la indicaţiile date de inculpat, s-a găsit un pantof sport mărimea 41, culoare albastru gri, corespondent piciorului drept, cu 2 dungi culoarea albă în laterale, talpă de cauciuc având relieful sub formă de cerculeţe, dispuse regulat cu diametrul de aproximativ 6 mm., pe care inculpatul l-a recunoscut ca făcând parte din perechea de încălţăminte aruncată.

Şi inculpatul C.V. a prezentat hainele şi încălţămintea pe care susţinea că le-a îmbrăcat/încălţat în ziua de 31 octombrie 2009 (o pereche de pantofi de culoare albă, o bluză de culoare bleumarin, o geacă din material textil de culoare gri, o pereche de blue-jeans, un fes culoare roşie cu însemnele PSD-PC. Cu toate acestea, inculpatul P.M. a susţinut că nu l-a văzut pe inculpatul C.V. purtând în seara zilei de 30 octombrie 2009 şi în cursul nopţii acele haine.

Inculpaţilor li s-au recoltat probe de referinţă ADN prin periaj bucal, iar după recoltare probele au fost ambalate şi sigilate.

Parchetul a mai dispus expertizarea criminalistică a mai multor obiecte ridicate din casa victimei şi din curtea acesteia.

Pe puloverul de culoare gri purtat de victimă s-a constatat prezenţa de sânge uman ce ar putea aparţine grupei 0.

Potrivit Raportului de expertiză medico-legală 536 din 16 noiembrie 2009, fragmentul de urmă de încălţăminte, creat prin de stratificare în substanţa de culoare brun-roşcată pe aversul lamei metalice ce provine de la un cuţit, descoperită în holul de la intrarea în locuinţă, pe podea, cu ocazia investigării tehnico-ştiinţifice, a fost creată cu talpa pantofului sport cu menţiunea "V" pus la dispoziţie de P.M.

La data de 03 februarie 2010, inculpatul P.M. a condus organele de poliţie pe câmp în apropierea locuinţei victimei, la locul unde, după cum acesta a susţinut, după săvârşirea faptei, inculpatul C.V. s-a dezbrăcat de obiectele de îmbrăcăminte murdare de sânge şi le-a ascuns sub o saltea veche abandonată. După îndepărtarea zăpezii, pe sol s-au identificat urme de material textil care după aspect proveneau de la o saltea, iar sub aceasta s-au găsit resturi de material textil degradate datorită umezelii, pline de mucegai, cărora nu li s-a putut stabili culoarea, printre acestea fiind identificat şi un tricou de culoare deschisă (posibil de damă) cu chenar de dantelă la baza gâtului. La faţa locului s-au efectuat fotografii judiciare.

Potrivit Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 72841 din 03 martie 2010, inculpatul C.V. a fost examinat cu tehnica poligraf, iar la întrebările 4, 7, 10, relevante cauzei, s-a constatat reacţia mimico-gesticulară concretizată în modificare de paloare, sudoraţie, disconfort psihic, agitaţie psihomotorie, comportament caracteristic persoanelor care încearcă disimularea adevărului. S-au evidenţiat modificări semnificative care să fie interpretate ca indici cerţi ai comportamentului simulat.

Potrivit declaraţiei date de martora P.N., mama inculpatului P.M., aceasta locuieşte împreună cu fiul său, cu B.V. şi B.F. Martora obişnuia să se viziteze cu victima, aceasta obişnuind să mai rămână şi peste noapte la locuinţa martorei, aşa cum a declarat martora că i-ar fi spus că intenţionează să facă şi în noaptea de 30 octombrie/01 noiembrie 2009. În acea seară fiul său nu era acasă iar în dimineaţa următoare martora a observat că acesta este supărat iar la una din mâini avea o tăietură despre care susţinea că a fost produsă când făcea curăţenie la porci.

Martora S.V. a declarat că în dimineaţa zilei de 02 noiembrie 2009 a fost vizitată de vecinul D.M. care s-a arătat îngrijorat de faptul că nu a mai văzut-o pe vecina N. (A.M.) şi era îngrijorat pentru aceasta, mai ales că geamul era deschis. Au mers la curtea victimei, au deschis poarta asigurată cu lacăt, cu ajutorul unei chei adusă de martor, au împins uşa neasigurată a locuinţei, după ce au strigat-o pe vecină de mai multe ori şi au găsit-o pe podeaua din hol, întinsă cu faţa în sus, parţial dezbrăcată. Victima nu avea duşmani, era consumatoare de băuturi alcoolice şi era vizitată rar de soră şi nepot.

Martora a mai arătat, în declaraţia dată în faţa instanţei, că i-a văzut pe inculpaţi împreună, însă nu în perioada anterioară sfârşitului lunii octombrie 2009. I s-a părut că cei doi erau prieteni. I se păreau persoane liniştite.

Şi martora T.S. a susţinut că A.M. obişnuia să o viziteze pe o anume L. care trăieşte în concubinaj cu un anume V., locuind într-o încăpere improvizată, amplasată pe terenul viran situat în prelungirea străzii S, la care ocazional doarme şi consumă băuturi alcoolice.

Martora G.M. i-a însoţit pe vecinii săi, D.M. şi S.V., la locuinţa victimei, care nu mai fusese văzută de câteva zile şi au găsit-o pe aceasta decedată, în casă, fiind întinsă în hol, pe jos, şi având deasupra sa o saltea.

Aceleaşi aspecte au fost relatate şi de martorul D.M. care a fost alertat de faptul că nu o mai văzuse pe vecina sa în ultimele zile şi pentru că, uitându-se peste gard, a văzut geamul deschis şi cioburi pe sol. Din câte a auzit de la vecini, victima ar fi spus în cursul săptămânii trecute că îl aşteaptă pe nepot să îi aducă pensia.

Într-o altă declaraţie dată în cursul urmăririi penale martorul D.M. a susţinut că a arătat că anterior cu câteva zile descoperirii cadavrului vecinei sale, într-o noapte, în jurul orelor 02⁰⁰ a auzit afară zgomote şi lătrat de câini şi uitându-se peste gard, în grădina aflată în spatele casei victimei, a văzut 2 bărbaţi, pe care i-a recunoscut ca fiind C.V. şi P.M., pe care îi ştia că se ocupau cu furturi din curţile oamenilor. Martorul a susţinut că i-a gonit, iar aceştia au plecat către locuinţa lui P.M. După 2 zile de la incident s-a întâlnit cu inculpatul P.M. şi l-a întrebat ce căuta în curtea vecină martorului precum şi victimei, iar acesta a răspuns că dorea să ia pământ de flori.

În cursul judecăţii, martorul a dat o declaraţie prin care a arătat că pe cei doi inculpaţi îi văzuse în realitate cu două săptămâni înainte în curtea aflată în faţa curţii în care locuia victima, mai precis a văzut pe P.M. împreună cu o altă persoană a cărei identitate nu a putut-o vedea în mod cert, singur pentru că acela a fugit când l-a văzut, dar întâlnindu-se ulterior, cu 5 zile înainte să moară victima, l-a întrebat cu cine era iar acesta i-a spus că fusese împreună cu C.V.

Martorul B.C.C. a declarat că în seara zilei de 31 octombrie 2009 a venit în camera lui C.V. numitul P.M., aceştia au consumat vin roşu dintr-un bidon de plastic, după care martorul care băuse şi el un pahar, a adormit. Martorul a susţinut că nu l-a simţit pe C.V. să se suie în pat şi nici nu a văzut când a plecat P.M. şi cu cine, pentru că a dormit adânc datorită oboselii şi căldurii. S-a trezit la ora 08⁰⁰ dimineaţa şi l-a găsit pe C.V. în pat, treaz şi fără ca martorul să întrebe nimic i-a spus că P.M. plecase în acea noapte. Acest martor a plecat în străinătate şi nu a putut fi audiat nemijlocit de instanţă.

Martorul P.F.P. a susţinut că o cunoştea pe victimă, fiind vecini, şi a întâlnit-o pe stradă stând de vorbă cu P.N. Lui A.M. îi era frică să doarmă singură să nu fie atacată de hoţi. Pe 01 noiembrie 2009 dimineaţa, la orele 07³⁰ inculpatul C.V. a venit acasă la martor cu o sticlă de băutură, dar concubina martorului l-a alungat pe inculpat. În zilele de 2 şi 3 noiembrie 2009, martorul susţine că a lucrat împreună cu inculpatul C.V. la o sobă de teracotă a unchiului său, iar pe P.M. nu l-a văzut în acele zile.

Numita B.R., sora victimei, a declarat că nu are nici un gen de pretenţii băneşti de la inculpaţi, dorind doar tragerea acestora la răspundere penală. Victima A.M. primea o pensie de 350 RON, în jurul datei de 20 ale lunii. Pe 25 octombrie 2009, soţul său a mers la A.M., i-a cumpărat lemne şi i-a lăsat suma de 60 RON.

Martora Ş.L. a însoţit-o pe martora P.N. la arestul IPJ, unde s-au deplasat pentru a-l vizita pe inculpatul P.M., iar acesta a afirmat în acea împrejurare că l-a auzit pe inculpat relatând că a mers împreună cu C.V. la A.M. acasă, împreună au violat-o, au tâlhărit-o şi omorât-o. A lovit-o de două ori cu cuţitul, la îndemnul inculpatului C.V., care la rândul său a lovit-o cu un toc de uşă în cap şi dacă nu ar fi fost beat şi nu ar fi fost influenţat de inculpat, nu ar fi făcut acest lucru, pentru că victima era prietenă a mamei sale. Aspectele au fost relatate şi de concubinul martorei - P.F.S. De altfel, martora a afirmat că cei doi inculpaţi i s-au părut buni prieteni şi deveneau violenţi mai ales când beau, obişnuind să pună mâna pe cuţit, să devină ameninţători în raport de alte persoane, să înjure oamenii. Martora a mai susţinut că are cunoştinţă despre un incident când inculpatul, în urma consumului de alcool, şi-a ameninţat concubina cu cuţitul, aspect pe care martora l-a perceput atât direct cât şi din spusele acelei femei. Cu o săptămână înainte de decesul vecinei A.M. l-a văzut pe inculpatul C.V. lucrând împreună cu concubinul martorei, P.F.S. la un gard, pentru unchiul celui din urmă, venind acolo şi P.M. cu băutură pe care au consumat-o toţi trei bărbaţi împreună.

Martorul B.F., propus de inculpatul C.V. în apărare, a declarat că a fost câteva zile încarcerat cu inculpatul P.M. însă acesta nu i-a relatat nimic în legătură cu faptele pentru care este cercetat.

Un alt martor propus în apărare de C.V. a fost I.Ş.D., care a susţinut că a fost încarcerat împreună cu ambii inculpaţi şi îi cunoaşte bine, auzind pe P.M., că ar fi recunoscut săvârşirea omorului şi nu cu inculpatul C.V. dar cu alte persoane care i-au cerut să nu le divulge identitatea. Nu i s-a părut că inculpaţii ar fi în relaţii de prietenie.

Cei doi inculpaţi au fost confruntaţi şi inculpatul P.M. a susţinut că au pătruns împreună în casa victimei, au întreţinut pe rând raport sexual; C.V. a luat nişte bani de la victimă din buzunar apoi a lovit-o cu o stinghie la cap şi la cererea acestuia, a luat un cuţit cu care a lovit-o. Inculpatul C.V. a negat susţinerile coinculpatului.

Inculpatul C.V. a fost confruntat cu martorul B.C.C., cel dintâi susţinând că nu ar fi adevărat cele spuse de martor în sensul că martorul s-a culcat în jurul orelor 23⁰⁰ lăsându-i pe inculpaţi consumând alcool împreună; că dimineaţa C.V. - a spus fără să fi fost întrebat despre plecarea inculpatului P.M. B.C. a contestat la rândul său susţinerea inculpatului potrivit căreia s-au culcat în acelaşi timp.

Inculpatul P.M. a susţinut, în prima declaraţie, că în seara zilei de 30 ianuarie 2009, s-a întâlnit cu prietenul său C.V. şi au mers la locuinţa acestuia unde au consumat alcool împreună, până în jurul orelor 01⁰⁰ noaptea. După ce băiatul care locuia în aceeaşi încăpere s-a dus la culcare, C.V. a avut ideea să meargă împreună la o femeie în vârstă pe care o cunoşteau din vecinătate, sub numele N., în scopul de a sustrage bani, ştiind de la inculpat că aceasta luase pensia de curând şi trebuie să aibă bani prin casă.

Au sărit gardul, apoi au mers la un geam din spatele casei unde inculpatul C.V. şi-a tras peste mână mâneca gecii şi a forţat rama geamului până l-a deschis. Au căzut cu acea ocazie nişte cioburi de sticlă în care inculpatul P.M. s-a tăiat în cădere, dezechilibrându-se. Au pătruns în casă, iar într-una din camere, pe un fotoliu stătea A.M., pe care inculpatul C.V. a trântit-o la pământ în mijlocul acelei camere şi a început să o lovească cu pumnii în zona feţei şi a toracelui după care i-a dat în jos pantalonii şi lenjeria intimă şi a întreţinut raport sexual, în final ejaculând peste zona pubiană a victimei precum şi peste hainele acesteia. În timp ce C.V. întreţinea raportul sexual, inculpatul P.M. a auzit un foşnet şi a presupus că cel dintâi i-a scos din buzunarul victimei bani.

În timp ce era violată, victima a spus că îi cunoaşte şi că îi va reclama la poliţie, fapt ce l-a determinat pe inculpatul C.V. să iasă din casă, să meargă într-o magazie de unde a smuls un toc de lemn de lungimea aproximativ 100 cm cu care, reîntorcându-se în casă, a lovit-o pe victimă de 2, 3 ori, timp în care inculpatul P.M. căuta prin casă bani, negăsind decât un pachet de ţigări.

Cei doi au luat-o apoi de mâini şi de picioare şi au mutat-o în hol, după care inculpatul C.V. a luat un cuţit de bucătărie cu care a aplicat mai multe lovituri victimei, în zona pieptului, până când lama cuţitului s-a rupt în 3 bucăţi. Tot acest inculpat ar fi luat dintr-o magazie un pat de culoare roşie pe care l-a aşezat peste victimă. Au ieşit din casă pe uşă sărind gardul în stradă. Au împărţit apoi ţigările.

Cât timp au stat în casă au aprins mai multe beţe de chibrit, acestea fiind singura sursă de lumină. Când s-au despărţit C.V. i-a cerut inculpatului P.M. să arunce hainele pe câmp şi să nu spună vreodată că au comis fapta împreună, căci în caz contrar îl va tăia cu cuţitul. Inculpatul P.M. a mai arătat că, cu aproximativ 2, 3 zile în urmă, înainte de a se petrece fapta, împreună cu coinculpatul au vrut să intre peste victimă dar au fost surprinşi de vecinul D.M. astfel că au renunţat.

Într-o nouă declaraţie dată la Parchet, pe lângă amănuntele deja relatate, inculpatul a mai adus următoarea precizare: el a fost cel care a lovit victima de mai multe ori cu cuţitul în zona pieptului.

Inculpatul P.M. a mai arătat că în timpul transportului de la IPJ la instanţă, la un termen când se discuta prelungirea măsurii arestului preventiv, a primit de la C.V. atât ameninţări cât şi rugăminţi, în scopul ca inculpatul să ia asupra sa săvârşirea faptelor, ceea ce l-a şi determinat iniţial să ascundă anchetatorilor participarea acestuia.

În seara crimei acesta era îmbrăcat cu o geacă gri, un fes roşu, adidaşi de culoare închisă, negri sau maro, cu şireturi, o pereche de geans culoare neagră. Despre obiectele prezentate de inculpatul C.V. la cererea poliţiei, ca fiind cele purtate în seara zilei de 30 noiembrie 2009, inculpatul P.M. susţine că nu le-a mai văzut.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, inculpatul P.M. nu a dorit iniţial să dea declaraţie, însă spre final s-a răzgândit.

Inculpatul C.V. a declarat la poliţie că în seara zilei de 30 noiembrie 2009, inculpatul P.M. a venit împreună cu nepotul gazdei unde locuia, un băiat de 13 ani, poreclit "C." şi toţi trei au consumat alcool. Inculpatul P.M. venise să îşi ceară scuze întrucât îl implicase în faţa organelor judiciare la un furt, fără să fi participat. Băiatul a adormit. Inculpatul a mai susţinut că P.M. a plecat singur fiind ameţit, putând însă să se ţină pe picioare. Inculpatul a afirmat că s-a culcat lângă "C." şi s-a trezit în jurul orelor 10⁰⁰, a doua zi dimineaţa, după care a plecat la o lucrare. Nu ştie cine era A.M., nici după nume, nici ca persoană, a văzut-o o singură dată acasă la un vecin F., stând de vorbă cu soţia acestuia.

Într-o nouă declaraţie dată la parchet, inculpatul a afirmat că după plecare lui P.M. în jurul orelor 01⁰⁰ s-a culcat în acelaşi timp cu "C.", pe la 01⁰⁰ - 01³⁰.

P.M. a plecat pentru că inculpatul C.V. şi "C." vroiau să se culce şi inculpatul a susţinut că este sigur că numitul "C." l-a văzut pe P.M. plecând. Dimineaţa când s-au trezit nu a vorbit nimic cu acel băiat care s-a îmbrăcat şi a plecat în camera sa.

În declaraţia dată în faţa instanţei, inculpatul a susţinut că inculpatul P.M. a venit în seara zilei de 30 noiembrie 2009 ca să îşi ceară scuze cu privire la declaraţiile date la poliţie, în care îl implica referitor la un furt din locuinţă şi la un moment dat, din acest motiv, între martorul B.C.C. şi inculpatul P.M. a izbucnit o ceartă astfel că cel dintâi i-a cerut lui P.M. să plece. C.V. a susţinut şi de această dată că s-a culcat în acelaşi timp cu martorul B.C.C. Pe victimă nu o cunoştea dar a înţeles că locuia în vecinătate. În schimb, inculpatul P.M. o cunoştea, fiind şi prieten de familie cu aceasta. Inculpatul a susţinut că datorită stării conflictuale create de acuzaţiile nedrepte pe care P.M. i le adusese, în decurs de o lună anterior datei crimei nu s-a întâlnit cu P.M., nu a fost împreună cu acesta cu 2 zile înainte în curtea din apropierea casei victimei, cum susţine martorul D.M. A contestat rezultatul testului Poligraf precum şi susţinerea că l-ar fi ameninţat sau rugat pe P.M. să ia fapta asupra sa, însă a afirmat că la un moment dat, pe când se aflau în arest, i-a cerut să spună adevărul.

Potrivit Raportului Criminalistic întocmit în cauză, au fost comparate: fir de păr ridicat din mâinile victimei A.M., cu ocazia efectuării necropsiei, ambalat în plicul nr. 41; fire de păr ridicate din mâinile victimei A.M., cu ocazia efectuării necropsiei, ambalate în plicul nr. 2, cu fire de păr recoltate de la numitul C.V., fire de păr recoltate de la numitul P.M.

Probele au fost ambalate în plicuri după cum urmează:

- plicul nr. 41 conţinea un fir de păr de culoare castanie, în lumină naturală, cu lungimea de 27 mm;

- plicul nr. 42 conţinea patru capsule de hârtie albă, notate în cadrul laboratorului A, B, C, D.

Capsula A conţinea un fir de păr de culoare castanie, în lumină naturală, cu lungimea 28 mm.

Capsula B conţinea două fire de păr de culoare castanie, în lumină naturală, cu lungimea de 27 mm, respectiv 90 mm.

Capsula C conţinea un fir de păr de culoare castanie, în lumină naturală cu lungimea de 31 mm.

Capsula D conţinea două un fire de păr de culoare castanie, în lumină naturală cu lungimea de 110 respectiv 140 mm.

Plicul de hârtie cu probă de comparaţie recoltată de la numitul C.V. conţinea fire de păr de culoare castaniu, în lumină naturală, cu lungimea de 70 - 142 mm.

Plicul de hârtie cu probă de comparaţie recoltată de la numitul P.M. conţinea fire de păr de culoare castaniu, în lumină naturală, cu lungimea de 15 - 32 mm.

Examinarea microscopică a probelor în litigiu înaintate a evidenţiat următoarele:

- plicul nr. 41 conţinea un fir de păr de natură umană, provenit din regiunea păroasă a capului (firul prezintă o structură formată din trei straturi: cuticulă, cortex şi canal medular subţire, discontinuu şi neregulat, de culoare neagră şi castanie); firul de păr a fost detaşat prin rupere (după aspectul capetelor libere ale tijei);

- plicul nr. 42 (capsula A) conţinea un fir de păr de natură umană, provenit din regiunea păroasă a capului (firul prezintă o structură formată din trei straturi: cuticulă, cortex şi canal medular subţire, discontinuu şi neregulat de culoare castaniu şi, negru); firul de păr a fost detaşat prin rupere (după aspectul capetelor libere ale tijei);

- plicul nr. 42 (capsula B) conţinea două fire de păr de natură umană, provenite din regiunea păroasă a capului (firele prezintă o structură formată clin două straturi: cuticulă şi cortex); firul de păr cu lungimea 27 mm a fost detaşat prin cădere liberă (acesta prezintă bulb alungit fără teacă epitelială, de culoare alb cu nuanţă castanie) iar firul de păr cu lungimea 90 mm a fost detaşat prin rupere (după aspectul capetelor libere ale tijei);

- plicul nr. 42 (capsula C) conţinea un fir de păr de natură umană, provenit din regiunea păroasă a capului (firul prezintă o structură formată din trei straturi: cuticulă, cortex şi canal medular subţire, discontinuu şi neregulat de culoare neagră şi castanie); firul de păr a fost detaşat prin rupere (după aspectul capetelor libere ale tijei);

- plicul nr. 42 (capsula D) conţinea două fire de păr de natură umană, provenite din regiunea păroasă a capului (firele prezintă o structură formată din două sau trei straturi: cuticulă, cortex şi canal medular subţire, discontinuu şi neregulat); firul de păr cu lungimea de 110 mm a fost detaşat prin cădere liberă (firul prezintă bulb cu aspect deformat fără teacă epitelială, de culoare castaniu cenuşiu închis); firul de păr cu lungimea de 140 mm a fost detaşat prin cădere liberă (firul prezintă bulb cu aspect deformat, fără teacă epitelială, de culoare castaniu deschis cu slabe nuanţe cenuşii) şi prezintă un canal medular de culoare castaniu-roşcat şi negru.

Plicul cu probă prelevată de la numitul C.V. conţinea fire de păr: de natură umană, provenite din regiunea păroasă a capului (firele au o structură formată din două sau trei straturi: cuticulă, cortex şi canal medular subţire, discontinuu şi neregulat de culoare castaniu şi negru); acestea au fost detaşate prin smulgere (firele au bulb deformat şi alungit, cu teacă epitelială şi prezintă culoarea castaniu cenuşiu închis, alb, alb cu nuanţă castanie etc.)

Plicul cu probă prelevată de la numitul P.M. conţinea fire de păr de natură umană, provenite din regiunea păroasă a capului (firele au o structură formată din două sau trei straturi: cuticulă, cortex şi canal medular subţire, discontinuu şi neregulat de culoare neagră); acestea au fost detaşate prin smulgere (firele au bulb cu aspect deformat, măciucat, cu teacă epitelială şi prezintă culoarea castaniu închis spre negru, alb cu nuanţă castanie, castaniu cu nuanţă cenuşie etc).

Nu s-a putut stabili cu certitudine dacă firele de păr în litigiu provin de la inculpaţi deoarece proba în litigiu este constituită dintr-un număr redus de fire de păr scurte, detaşate majoritatea prin rupere, iar lipsa bulbului şi a zonei învecinate nu a permis efectuarea unui examen morfologic comparativ complet.

Firul de păr cu lungimea de 110 cm, ambalat în plicul 42, capsula D, prezenta atât elemente de asemănare morfologică (nuanţa culorii pe porţiuni, grosime) cât şi de diferenţiere (nuanţa culorii pe porţiuni, aspectul bulbului) cu firele puse la dispoziţie, recoltate de la inculpatul C.V., ce se pot datora: provenienţei probelor de la persoane diferite; provenienţei probelor de la aceeaşi persoană, din regiuni păroase diferite ale capului.

Potrivit Raportului de expertiză nr. 438808 din 06 aprilie 2010 s-a răspuns la următoarele obiective: A) - dacă pe probele puse la dispoziţie se evidenţiază urme biologice umane; în caz afirmativ să se stabilească profilul/profilele genetice al/ale persoanei/persoanelor de la care provine/provin; B) - dacă profilele genetice ale ADN extras din probele biologice de referinţă recoltate de la victima A.M. şi de la numiţii C.V. şi P.M. (profile genetice menţionate în Raportul de expertiză nr. 343152/1 din 11 ianuarie 2010) sunt identice sau se regăsesc în cel(e) obţinut(e) la punctul A.

Au fost analizate următoarele probe: mânerul de cuţit, urme biologice ridicate pe tampon din bumbac de pe pielea victimei A.M., zona pubiană, ridicat cu ocazia necropsiei, o bucată material lemnos, ridicată de pe podea camera nr. 1, un fragment sticlă, ridicat de pe solul din curtea locuinţei, sub fereastra camerei nr. 2.

Analizele genetice ale probelor biologice puse la dispoziţie în dosarul menţionat mai sus, au evidenţiat următoarele:

1. Genotiparea ADN extras din probele biologice de referinţă recoltate de la victima A.M. (probă notată R03) şi numiţii C.V. (probă notată R01) şi P.M. (probă notată R02), corespunzător locilor analizaţi, a pus în evidenţă profilele genetice prezentate în cadrul Raportului de Expertiză nr. 343152/1 din 11 ianuarie 2010.

2. Proba nr. 1 - "mânerul de cuţit" - microurma notată T12 prezintă celule epiteliale. Genotiparea acestei microurme a pus în evidenţă, corespunzător markerilor genetici analizaţi, electroforegrame parţiale şi nereproductibile, care nu au putut fi valorificate pentru identificarea persoanei creatoare a acestei urme biologice. Aceasta s-a datorat cantităţii insuficiente de ADN matriţă şi/sau prezenţei inhibitorilor.

3. Proba nr. 2 - "urmă biologică ridicată pe tampon din bumbac, de pe pielea victimei A.M., zona pubiană, ridicat cu ocazia necropsiei", urma notată T21 fiind constituită din capete de spermatozoizi, sânge uman şi celule epiteliale.

Genotiparea urmei notate T21 (fracţie spermatică), corespunzător markerilor analizaţi a pus în evidenţă un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referinţă recoltate de la numiţii P.M. (probă notată R02), frecvenţa de regăsire în populaţia caucaziană a profilului genetic al ADN-ului extras din urma biologică notată T21, identic cu cel obţinut din proba biologică de referinţă recoltată de la numitul P.M., corespunzător locilor analizaţi, este de 1.05 x 10" 19. Grupul populaţional în care acest profil genetic este unic: 9.520.000.000.000.000.000 indivizi neînrudiţi genetic.

Genotiparea urmei notate T22 (fracţie epitelială - derivată din urma T21), corespunzător markerilor analizaţi, a pus în evidenţă un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referinţă recoltate de la numitul P.M. (probă notată R02). Frecvenţa de regăsire în populaţia caucaziană a profilului genetic al ADN-ului extras din urma biologică notată T11, identic cu cel obţinut din proba biologică de referinţă recoltată de la numitul P.M., corespunzător locilor analizaţi, este de 1.16 x 10" 17. Grupul populaţional în care acest profil genetic este unic: 86.200.000.000.000.000 indivizi neînrudiţi genetic.

4. Proba nr. 3 - "o bucată material lemnos, ridicată de pe podea camera nr. 1" - microurma notată T31 prezintă celule epiteliale.

Genotiparea acestei microurme, corespunzător locilor analizaţi, a pus în evidenţă un profil genetic ce aparţine unei persoane de sex masculin, notată P31, diferit de cele ale numiţilor C.V. şi P.M.

5. Proba nr. 4 - "un fragment sticlă, ridicat de pe solul din curtea locuinţei, sub fereastra camerei nr. 2" - microurma T41 prezintă celule epiteliale.

Genotiparea acestei microurme a pus în evidenţă, corespunzător markerilor genetici analizaţi, un amestec de profile genetice, parţial şi nereproductibil, care nu poate fi raportat, deoarece alelele acestuia nu îndeplinesc condiţiile standard minime analitice. Aceasta se datorează cantităţii insuficiente de ADN matriţă şi/sau prezenţei inhibitorilor.

Un alt Raport de expertiză nr. 343152/1 din 11 ianuarie 2010 întocmit de Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul General al Poliţiei Române - Institutul de Criminalistică Serviciul de Biocriminalistică cu următoarele obiective: A) - dacă pe probele puse la dispoziţie se evidenţiază urme biologice de natură umană; în caz afirmativ să se stabilească profilul/profilurile genetice al/ale persoanei/persoanelor de la care provine/provin; B) - profilele genetice al probelor biologice de referinţă recoltate de la numiţii C.V., P.M. şi A.M.; C) - dacă profilele genetice obţinute la pct. B) sunt identice sau se regăsesc în profilurile genetice obţinute la pct. A).

În urma analizării profilurilor genetice ale probelor biologice de referinţă recoltate de la numiţii P.M., C.V. şi A.M., s-au formulat următoarele concluzii:

Proba nr. 1: "pantalon, model blugi cu eticheta M, pus la dispoziţie de P.M.", urma notată T11 este constituită din sânge uman. Genotiparea acestei urme a pus în evidenţă, corespunzător markerilor genetici analizaţi, un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referinţă recoltate de la victima A.M. Frecvenţa de regăsire a profilului genetic al ADN extras din urma T11 identic cu cel obţinut din proba biologică de referinţă recoltată de la victima A.M., este 2,51 X 10" 19. Grupul populaţional în care acest profil genetic este unic: 3.980.000.000.000.000.000 indivizi neînrudiţi genetic.

Proba nr. 2: "fes de culoare roşie, cu inscripţia ...., pus la dispoziţie de inculpatul C.V.", urma T21 este constituită din sânge. Genotiparea acestei urme a pus în evidenţă, corespunzător markerilor genetici analizaţi, electroforegrame care nu pot fi valorificate pentru identificarea persoanei creatoare a acestor urme biologice. Aceasta se datorează cantităţii insuficiente de ADN matriţă ceea ce determină imposibilitatea obţinerii unui profil genetic complet.

Proba nr. 3: "urme biologice ridicate prin transfer pe tampon de bumbac din vaginul victimei A.M.":

a. urma notată T31 (fracţia spermatică) a fost constituită din elemente specifice spermei aflate în cantităţi reduse (lichid seminal şi capete de spermatozoizi). Genotiparea acestei urme a pus în evidenţă, corespunzător markerilor genetici analizaţi, electroforegrame care nu au putut fi valorificate pentru identificarea persoanei creatoare a acestor urme biologice. Aceasta s-a datorat cantităţii insuficiente de ADN matriţă ce ar fi putut proveni de la o persoană de sex masculin.

b. urma notată T32 (fracţia epitelială) a fost constituită din celule epiteliale. Genotiparea acestei urme a pus în evidenţă, corespunzător locilor analizaţi, un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referinţă recoltate de la victima A.M.

c. urma notată T33 (fracţia spermatică) a fost constituită din elemente specifice spermei aflate în cantităţi reduse (lichid seminal şi capete de spermatozoizi). Genotiparea acestei urme a pus în evidenţă, corespunzător markerilor genetici analizaţi, un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referinţă recoltate de la victima A.M.

d. urma notată T34 (fracţia epitelială) a fost constituită din celule epiteliale. Genotiparea acestei urme a pus în evidenţă, corespunzător locilor analizaţi, un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referinţă recoltate de la victima A.M.

Proba nr. 4: "pătură, fibre sintetice, pe suprafaţa căreia sunt prezente urme de culoare gălbui, rugoase, cu aspect de spermă, ridicată de pe pat":

a. urma notată T41 a fost constituită din salivă. Genotiparea acestei urme a pus în evidenţă, corespunzător markerilor genetici analizaţi, electroforegrame care nu pot fi valorificate pentru identificarea persoanei creatoare a acestor urme biologice. Aceasta s-a datorat cantităţii insuficiente de ADN matriţă ceea ce a determinat imposibilitatea obţinerii unui profil genetic complet.

b. urma notată T42 a fost constituită din salivă. Genotiparea acestei urme a pus în evidentă, corespunzător markerilor genetici analizaţi, electroforegrame care nu pot fi valorificate pentru identificarea persoanei creatoare a acestor urme biologice. Aceasta s-a datorat cantităţii insuficiente de ADN matriţă ceea ce determină imposibilitatea obţinerii unui profil genetic complet.

Proba nr. 3: "urme biologice ridicate prin transfer pe tampon de bumbac din vaginul victimei A.M.", urma notată T31 a fost constituită din elemente specifice spermei aflate în cantităţi reduse (lichid seminal şi capete de spermatozoizi). Genotiparea acestei urme a pus în evidenţă, corespunzător markerilor kitului Y-Filer, electroforegrame care nu au putut fi valorificate pentru identificarea persoanei creatoare a acestei urme biologice. Aceasta s-a datorat cantităţii insuficiente de ADN matriţă ce ar fi putut proveni de la o persoană de sex masculin.

Raportat la toate aceste probe, instanţa fondului a apreciat că situaţia de fapt este cea prezentată de inculpatul P.M., care a stat la baza situaţiei de fapt reţinute şi de parchet. Astfel, în seara zilei de 01 noiembrie 2009, după ce inculpaţii au consumat alcool în compania martorului B.C.C. şi după ce acesta s-a culcat, au plecat la locuinţa victimei A.M. despre care aveau cunoştinţă că locuia singură şi că în acea perioadă primise pensia.

Au pătruns în curte sărind gardul şi în casă, prin deşurubarea şi extragerea unor cuie din fereastră, după care C.V. a găsit-o într-una din încăperi pe victima aflată pe un fotoliu, sub influenţa unei cantităţi considerabile de alcool ingerată, a trântit-o la pământ, i-a aplicat lovituri cu pumnul în zona feţei, a dezbrăcat-o de pantaloni până la genunchi şi a întreţinut raport sexual cu aceasta, în acelaşi timp căutând bani în buzunarele acesteia, după care şi inculpatul P.M. a întreţinut raport sexual prin constrângerea victimei.

Cum victima a spus ca îi recunoaşte şi că îi va reclama la poliţie, inculpaţii au luat hotărârea de a o ucide, motiv pentru care i-au fost aplicate 11 lovituri de cuţit de către inculpatul P.M. în zona pieptului, iar de către inculpatul C.V. lovituri în zona capului cu o bucată de lemn smulsă dintr-un toc de uşă.

Inculpaţii au căutat bunuri de valoare, dar nu au găsit decât un pachet cu ţigări pe care le-au împărţit.

Au adus apoi o dormeză pe care au aşezat-o în hol, peste corpul victimei, care decedase.

După ce au ieşit pe uşă şi au sărit gardul, şi-au aruncat hainele pe câmp, în locuri diferite.

În drept, faptele inculpaţilor P.M. şi C.V., care în noaptea de 30 octombrie/01 noiembrie 2009 s-au deplasat la locuinţa victimei A.M. cu intenţia de a sustrage bani şi alte bunuri, împrejurare în care au întreţinut cu aceasta raporturi sexuale, prin violenţă, după care, fiind ameninţaţi de victimă că vor fi reclamaţi la poliţie şi temându-se să nu fie traşi la răspundere, au agresat-o aplicându-i lovituri cu cuţitul şi cu o stinghie în zona capului şi a corpului, cauzându-i leziuni ce au dus la decesul acesteia prin insuficienţă respiratorie acută prin hemopneumotorax bilateral şi hemopericard, urmări ale unor plăgi multiple tăiate, înţepate toracice cu intersare pulmonară şi au luat la plecare un pachet cu ţigări pe care le-au împărţit între ei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de omor calificat şi deosebit de grav prevăzute de art. 174 raportat la art. 175 lit. h), raportat la art. 176 lit. d) C. pen.; tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a), c) C. pen.; viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în cazul inculpatului C.V.

În urma examinării întregului material probator instanţa a apreciat că vinovăţia celor doi inculpaţi privind comiterea faptelor menţionate în actul de inculpare a rezultat în mod indubitabil.

Astfel în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.M., instanţa a avut în vedere declaraţiile date pe parcursul procesului penal prin care a recunoscut comiterea faptelor, descriind în amănunt modul de operare; procesul-verbal de la fila 58 dosar urmărire penală, ce consemnează faptul că drumul între casa victimei şi cea în care locuia inculpatul P.M. a fost refăcut de 3 ori de câinele folosit de poliţişti pentru a lua urma; martorii au declarat că mama inculpatului se vizita cu victima şi acestuia îi putea parveni informaţia privind primirea pensiei de către victimă; martorii au mai arătat că inculpatul a susţinut în mod constant la arest că a comis fapta împreună cu coinculpatul C.V.; pe pantalonul purtat de inculpatul P.M. s-a găsit o urmă biologică cu un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referinţă recoltate de la victima A.M.; de pe corpul victimei, din zona pubiană s-au ridicat urme biologice (fracţie spermatică şi fracţie epitelială) ce au pus în evidenţă un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referinţă recoltate de la numitul P.M.; urma de talpă de încălţăminte găsită la faţa locului a corespuns fără urmă de îndoială cu desenul de pe talpa pantofului sport purtat de inculpat în noaptea crimei, încălţăminte găsită în locul indicat de inculpat ca fiind cel în care aruncase hainele; susţinerile inculpatului s-au coroborat cu cele ale martorului D.M. care a arătat că anterior cu câteva zile constatării decesului vecinei sale l-a văzut pe inculpat în apropierea casei lui A.M., împreună cu o altă persoană a cărei identitate a fost dezvăluită de P.M. martorului; leziuni traumatice constatate pe mâna inculpatului prin Raportul de constatare medico-legală 629/A1/agresiune din 17 noiembrie 200 produse prin lovire cu corp înţepător-tăietor, posibil lamă de cuţit.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.V., deşi nu au existat probe directe care să îl plaseze la locul infracţiunilor, instanţa a apreciat că probele indirecte coroborate au condus la concluzia participării acestui inculpat.

Inculpatul P.M. a susţinut, începând cu cea de-a doua declaraţie dată în cursul urmăririi penale şi apoi în cursul judecăţii, că inculpatul C.V. a participat şi a contribuit la comiterea infracţiunilor de viol, tâlhărie, omor. Testul Poligraf, ale cărui întrebări esenţiale cauzei au fost axate tocmai pe participarea coinculpatului, nu a detectat elemente de comportament simulat şi a întărit concluzia că acuzaţiile aduse lui C.V. sunt reale.

Pe de altă parte, testul Poligraf (Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 72841 din 03 martie 2010) căruia i-a fost supus inculpatul C.V. a atestat disimularea adevărului prin reacţia mimico-gesticulară concretizată în modificare de paloare, sudoraţie, disconfort psihic, agitaţie psihomotorie.

Susţinerile inculpatului privind anumite aspecte relevante cauzei au fost total infirmate de depoziţiile martorilor.

Astfel C.V. a încercat să acrediteze ideea că era în relaţii de duşmănie cu inculpatul P.M. în perioada anterioară nopţii de 31 octombrie/01 noiembrie 2009 din cauza unor acuzaţii nefondate aduse acestuia de inculpatul P.M., implicându-l fără motiv într-o infracţiune.

Cu toate acestea, martorii Ş.L., D.M., au susţinut contrariul, că i-au perceput pe cei doi inculpaţi ca fiind prieteni, văzându-i împreună şi bănuindu-i chiar de comiterea unor furturi ce avuseseră loc în acea perioadă în zonă.

Inculpatul C.V. a mai susţinut că se afla în casă împreună cu martorul B.C.C. când la aceştia a venit P.M., au băut împreună şi i-au cerut în jurul orelor 01⁰⁰ să plece pentru că le era somn şi doreau să se culce ceea ce au şi făcut concomitent, trezindu-se a doua zi dimineaţa. Într-o altă declaraţie a arătat că între martor şi inculpatul P.M. ar fi intervenit o ceartă, motiv pentru care i-au cerut acestui inculpat să plece. Ambele susţineri au fost infirmate de martorul B.C.C., ce a arătat că după ce a consumat vin împreună cu inculpaţii a adormit şi nu ştie nici dacă acesta s-a suit în pat, nici când a făcut-o, iar când martorul s-a trezit la ora 8 dimineaţă inculpatul C.V. era treaz şi fără ca martorul să întrebe nimic i-a spus că P.M. plecase în acea noapte.

Inculpatul C.V. a mai încercat să acrediteze ideea că inculpatul P.M. a făcut mărturisiri unui deţinut cum că a comis fapta împreună cu alte persoane dar nu cu cel dintâi, aspect infirmat chiar de martorul propus să susţină această teză.

Acelaşi inculpat a negat că s-ar fi aflat cu 2 nopţi înainte lângă casa victimei, însă afirmaţia inculpatului P.M. în acest sens a fost întărită de cea a martorului D.M. care a alungat 2 persoane de lângă casa vecinei sale şi deşi nu a văzut bine cu cine era P.M. l-a întrebat la foarte scurt timp, rezultând că fusese cu C.V.

Prin toate afirmaţiile făcute, inculpatul C.V. a făcut eforturi în a se distanţa de P.M., în special în perioada imediat anterioară celei a uciderii victimei A.M. şi mai ales a nopţii crimei, însă toate afirmaţiile sale au fost contrazise de martori şi inculpatul P.M.

Analiza firelor de păr aflate pe mâinile victimei a prezentat asemănări şi deosebiri cu firele de păr recoltate de la fiecare inculpat, expertul neputând formula o concluzie certă privind apartenenţa acestor fire de păr fiecărui inculpat. Sub aspectul culorii, firele notate 41 şi 42A, 42C prezentau canal medular subţire, discontinuu şi neregulat, de culoare neagră şi castanie.

Instanţa a apreciat că sub aspectul lungimii, culorii, caracteristicilor structurale - canal medular, formă bulb (alungit sau măciucat) firele de păr ridicate de pe mâinile victimei ar putea proveni de la persoane diferite.

Aplicarea unor lovituri repetate, de un grad ridicat al violenţei, cu două obiecte de natură a produce urmări tanatologice poate fi dovada participării a două persoane.

Deşi inculpatul P.M. a susţinut că a atins cuţitul cu care a aplicat mai multe lovituri victimei, pe mâner s-a găsit insuficient ADN pentru a fi examinat. Nici bucata de lemn cu care a lovit inculpatul C.V. nu a prezentat urme biologice şi nici cioburile de sticlă din geamul prin care au pătruns în casa victimei. Aceste aspecte au întărit convingerea instanţei că inculpatul C.V., având o lungă experienţă a anchetelor penale, atestată de fişa de cazier, a şters urmele.

Deşi inculpatul a propus pe martorul I.Ş.D. care susţinea că l-a auzit pe P.M. disculpându-l pe C.V., instanţa a înlăturat această declaraţie având în vedere că nu s-a coroborat cu nici o altă declaraţie, din nici o altă împrejurare nerezultând că ar fi participat trei persoane la comiterea acestor fapte; că inculpatul P.M. ar fi fost văzut în perioada anterioară în compania altei persoane decât cea a inculpatului C.V.; că ar mai fi fost în relaţii de prietenie cu inculpatul C.V. în arest după ce s-a hotărât să vorbească despre participarea acestuia. Mama lui P.M. şi martora Ş.L. au susţinut că din contră, în arest, inculpatul P.M. a vorbit doar de participarea lui C.V., oferind amănunte concrete despre acţiunile respectivului inculpat, spre deosebire de afirmaţia martorului I.Ş.D. care este vagă. În plus, martorul B.F., chemat de C.V. să susţină acelaşi lucru ca şi martorul I.Ş.D., a arătat că nu l-a auzit pe P.M. să mărturisească ceva în legătură cu faptele pentru care era cercetat.

Inculpatul P.M. a indicat locul unde inculpatul C.V. şi-a ascuns hainele, însă acest lucru s-a făcut după 3 luni de iarnă când la locul arătat, aflat în câmp, s-au găsit nişte obiecte de îmbrăcăminte din material textil, însă date fiind condiţiile de mediu în care acele lucruri stătuseră o perioadă îndepărtată de timp, nu s-au mai putut examina.

Atât martorii cât şi expertiza psihologică obligatorie ce i s-a făcut inculpatului C.V. au conturat portretul psihologic al acestuia, din datele existente rezultând că: inculpatul, pe fondul consumului de alcool, devenea agresiv verbal şi fizic, obişnuind să îşi ameninţe concubina cu cuţitul; prezentând tulburare organică de personalitate de tip antisocial, accentuate tendinţe impulsive şi antisociale, conturate tendinţe de instabilitate psihică; personalitate caracterizată prin eu care fuge în lupta pentru independenţa şi libertatea sa.

În ce priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice privind pe inculpatul P.M., din infracţiunea de viol în infracţiunea de profanare de morminte, instanţa a apreciat că schimbarea depoziţiei acestui inculpat, cu puţin înainte de momentul dezbaterilor, în sensul că raportul sexual a fost exercitat după ce victima decedase nu s-a bazat pe nici un mijloc de probă care să confirme afirmaţia. Nimic nu a justificat schimbarea depoziţiei acestui inculpat, decât credinţa sa ca astfel îşi uşurează situaţia. Cererea a fost respinsă ca nefondată.

La alegerea şi individualizarea sancţiunilor, instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a Codului penal, natura şi gravitatea foarte mare a faptelor, pericolul social concret pe care îl prezintă pentru valorile sociale ocrotite de normele penale încălcate, raportat la mijloacele şi împrejurările de fapt în care s-au reţinut a fi comise faptele (de două persoane împreună, prin violarea, tâlhărirea şi uciderea victimei; numărul mare de lovituri aplicate cu cuţitul dar şi cu un băţ); având în vedere valorile sociale fundamentate cărora li s-a adus atingere (dreptul la viaţă, dreptul la siguranţa integrităţii fizice şi psihice, dreptul patrimonial), faţă de datele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat - P.M. în vârstă de 20 ani, fără studii, fără ocupaţie, fără antecedente penale; inculpatul C.V., în vârstă de 48 de ani, cu multiple condamnări anterioare).

2. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, inculpaţii P.M. şi C.V., aducând critici de nelegalitate şi netemeinicie.

Inculpatul P.M. a invocat greşita individualizare a pedepsei aplicate, susţinând că deşi s-au reţinut în favoarea sa circumstanţele atenuante prevăzute de dispoziţiile art. 74 C. pen. - recunoaşterea şi regretul faptelor comise, manifestarea unei atitudini sincere, de colaborare cu organele de urmărire penală, lipsa antecedentelor penale - pedeapsa aplicată este mult prea aspră.

Ca atare, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi rejudecând să se dispună reducerea cuantumului pedepselor aplicate sub minimul special prevăzut de lege printr-o eficientizare sporită a circumstanţelor atenuante deja reţinute.

În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul C.V., prin apărător, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii apelate şi rejudecând să se dispună, în principal, achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta a fost comisă de o altă persoană, iar în subsidiar, diminuarea cuantumului pedepselor aplicate

S-a susţinut că, în cauză, deşi s-a reţinut vinovăţia inculpatului, aceasta s-a bazat pe probe indirecte - declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, pe declaraţiile coinculpatului P.M. cu care se afla în relaţii de duşmănie, declaraţii care nu s-au coroborat cu alte probe din dosar, şi pe concluziile testului poligraf, existând serioase dubii cu privire la comiterea faptelor ce i-au fost reţinute în sarcină.

La Curtea de Apel Constanţa, cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr 10680/118/2010.

Faţă de caracterul devolutiv al apelului, după ce i-au fost aduse la cunoştinţă prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul P.M. a învederat instanţei că înţelege să dea o declaraţie şi în această fază a procesului penal, fără a solicita în apărare încuviinţarea altor probe.

Inculpatul C.V. a lipsit de la cele două termene de judecată.

Verificând legalitatea şi temeinicia Sentinţei penale nr. 16 din 24 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în raport de criticile aduse şi din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele.

În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpatul P.M.:

În mod corect Tribunalul Constanţa a reţinut faţă de inculpatul P.M. incidenţa dispoziţiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, pronunţând o hotărâre de condamnare a acestuia pentru infracţiunile prevăzute de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. h) C. pen., 211 alin. (1), (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), c) C. pen. şi art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. - cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

De altfel, inculpatul P.M., prin declaraţiile date în cursul procesului penal, a recunoscut comiterea faptelor, descriind amănunţit modul de operare, declaraţiile sale coroborându-se cu alte probe din dosar; procesul-verbal de cercetare la faţa locului însoţit de planşe foto, cu Raportul medico-legal de necropsie nr. 772/A3 din 03 decembrie 2009 întocmit de SML Constanţa, Raportul de constatare medico-legală nr. 629/A1 din 17 noiembrie 2009, de Raportul de expertiză medico-legală nr. 536 din 16 noiembrie 2009, declaraţiile martorilor G.M., D.M., Raportul de expertiză nr. 438808 din 06 aprilie 2010, Raportul de expertiză nr. 3413152/1 din 11 ianuarie 2010.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, motiv care vizează apelul declarat, curtea a apreciat că instanţa de fond a făcut o justă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

S-a ţinut seama de criteriile prevăzute în partea generală a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, de natura şi gravitatea faptelor, de pericolul social concret pe care acesta îl reprezintă în raport de mijloacele şi împrejurările în care au fost comise, prin violarea victimei, tâlhărire şi ucidere, numărul mare de lovituri aplicate cu cuţitul, dar şi cu un băţ, de valorile sociale cărora li s-a adus atingere, respectiv dreptul la viaţă, la integritate corporală şi mentală, dreptul patrimonial, de datele ce caracterizează persoana inculpatului P.M. - tânăr în vârstă de 20 de ani, fără studii, infractor primar, care a recunoscut şi regretat faptele comise.

În mod corect, în cauză, nu au fost reţinute în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prev. de art. 74 C. pen. câtă vreme faptele comise au un grad deosebit de ridicat de pericol social, finalizându-se cu suprimarea vieţii victimei A.M.

Pedepsele aplicate inculpatului pentru fiecare infracţiune au fost judicios individualizate, atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare, fiind apte să îndeplinească cerinţele prev. de art. 52 C. pen., privind scopul şi finalităţile pedepsei, acelea de măsură reală de constrângere, de reeducare a inculpatului şi de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni de către acesta.

Aşadar, regimul sancţionator fiind corect determinat în cauză, nu s-a justificat diminuarea pedepselor aplicate inculpatului P.M., astfel cum acesta a solicitat prin cererea de apel.

În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpatul C.V., în mod greşit instanţa fondului a constatat şi cu privire la acesta incidenţa dispoziţiilor art. 345 C. proc. pen., în sensul că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

Deşi, a reţinut că nu există probe directe care să-l plaseze pe acesta la locul infracţiunilor, tribunalul a apreciat neîntemeiat ca fiind concludente în cauză probele indirecte, mijlocite, care nu au reuşit să răstoarne prezumţia de nevinovăţie de care se bucură inculpatul până la pronunţarea unei hotărâri definitive de condamnare.

Astfel, singurele dovezi pe care instanţa fondului şi-a format convingerea cu privire la vinovăţia inculpatului au fost declaraţiile inculpatului P.M., care nu s-au coroborat cu nicio altă probă din dosar, precum şi concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 72841 din 03 martie 2009, întocmit ca urmare examinării acestuia cu tehnica testului poligraf, în care s-a consemnat că inculpatul C.V. a avut un comportament caracteristic persoanelor care încearcă disimularea adevărului evidenţiindu-se modificări semnificative care să fi interpretate ca indici ai comportamentului simulat, în condiţiile în care testul poligraf nu constituie probă potrivit dispoziţiilor codului de procedură penală.

Conform raportului criminalistic întocmit în cauză, prin care au fost examinate firele de păr ridicate din mâinile victimei cu ocazia efectuării necropsiei, s-a concluzionat că nu s-a putut stabili cu certitudine dacă acestea provin de la inculpaţi, singura certitudine fiind aceea că provenienţa probelor este de la persoane diferite.

Raportul de expertiză nr. 43808 din 06 aprilie 20110, care a avut ca obiective examinarea profilelor genetice ale ADN extras din probele biologice de referinţă recoltate de la victimă şi de la inculpaţii P.M. şi C.V. şi de pe toate corpurile delicte care au avut legătură cu cauza, nu a confirmat un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referinţă recoltate de la inculpatul C.V.

Declaraţiile martorilor audiaţi în cauză nu au fost avute în vedere câtă vreme aceştia prezentau relatări ale inculpatului P.M. fără a percepe direct evenimentul, împrejurarea pe care o relatează.

Astfel, martora Ş.L., a declarat că ar fi aflat de la inculpatul P.M. că la comiterea faptei a participat şi inculpatul C.V., care a lovit-o pe victimă în cap cu o stinghie ruptă din tocul de la uşa unei încăperi a locuinţei acesteia.

Martora S.V., a relatat că i-a văzut pe inculpaţi împreună, însă nu în perioada anterioară sfârşitului lunii octombrie 2009.

Declaraţiile martorului D.M. au fost contradictorii, în faza de urmărire penală a relatat că, anterior descoperirii cadavrului victimei, cu câteva zile, în jurul orei 02⁰⁰ noaptea a auzit zgomot şi lătrat de câini în grădina situată în spatele casei acesteia şi a văzut doi bărbaţi pe care i-a recunoscut ca fiind cei doi inculpaţi. În cursul cercetării judecătoreşti, acelaşi martor a revenit nemotivat şi a arătat că i-a văzut pe cei doi inculpaţi cu două săptămâni înainte, în curtea aflată în faţa curţii victimei, mai sigur l-a văzut pe inculpatul P.M., pe care l-a recunoscut după voce şi fizionomie, împreună cu o altă persoană pe care nu a putut-o identifica, întrucât zona era parţial luminată iar cu 5 zile înainte de moartea victimei, P.M. i-ar fi spus că persoana care-l însoţea atunci era inculpatul C.V.

A fost înlăturată nemotivat declaraţia martorului I.Ş.D. - deţinut în Penitenciarul Poarta Albă, Constanţa - care a relatat că a fost încarcerat cu ambii inculpaţi la IPJ Constanţa şi l-a auzit pe inculpatul P.M. recunoscând că a săvârşit omorul cu alte persoane care i-au cerut să nu le divulge şi nu cu inculpatul C.V.

În mod constant, în cursul procesului penal inculpatul C.V. nu a recunoscut săvârşirea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

Ca atare, curtea a constatat că instanţa fondului nu s-a bazat pe probe certe, sigure, la stabilirea vinovăţiei inculpatului.

Ori, instanţa trebuie să ajungă motivat la o soluţie temeinică şi legală, prin verificarea probelor administrate în cursul urinării penale, exercitându-şi rolul activ în scopul aflării adevărului pentru a lămuri pricina sub toate aspectele prin probe.

Cunoscând că în materie penală funcţionează principiul prezumţiei de nevinovăţie, procurorul nu-l poate trimite în judecată pe inculpat până ce, personal sau prin organele de cercetare penală nu a strâns probe care să stabilească vinovăţia acestuia cu privire la săvârşirea infracţiunii, iar instanţa de judecată nu-l poate condamna dacă nu-şi formează convingerea, din probele pe care le administrează nemijlocit în şedinţă de judecată, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

Aprecierea fiecărei probe se face de către instanţa de judecată în vederea examinări ansamblului probator administrat, printr-o analiză temeinică, pe o sinteză raţională a evaluărilor făcute.

Pornind de la cele menţionate, s-a constatat că ceea ce rezultă cu certitudine din probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti şi care nu poate fi ignorat de instanţă este că declaraţiile coinculpatului P.M. în sprijinul acuzării nu sunt relevante câtă vreme nu se coroborează cu alte probe din dosar şi că este singura probă care susţine actul de inculpare.

În opinia curţii, din examinarea întregului material probator administrat nu a rezultat, mai presus de orice dubiu, vinovăţia inculpatului C.V. în comiterea infracţiunilor deduse judecăţii.

Ori, în susţinerea convingerii că inculpatul nu se face vinovat de infracţiunile prevăzute de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. h) C. pen., 211 alin. (1), (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), c) C. pen. şi art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), s-a avut în vedere şi art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care impune printre altele, ca în îndeplinirea funcţiilor lor, membrii unui tribunal să nu pornească de la ideea preconcepută că cel trimis în judecată a comis actul incriminat.

Sarcina probei revine acuzării, care trebuie să ofere suficiente dovezi care să fundamenteze o eventuală declaraţie de culpabilitate.

Prezumţia de nevinovăţie nu este înlăturată decât prin certitudinea dovedită a vinovăţie inculpatului.

Dacă această certitudine nu există, prezumţia de vinovăţie funcţionează iar, în speţă, probele administrate nu au susţinut acuzarea, fiind incerte, nesigure, lăsând loc îndoielii, situaţie în care a devenit incidenţă regula potrivit căreia îndoiala profită inculpatului "in dubio pro reo".

Pentru argumentele expuse, curtea a constatat că apelul inculpatului C.V. este fondat, fiind admis ca atare în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

În consecinţă, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 56/P din 03 mai 2011, a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul inculpat P.M., în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de apelantul inculpat C.V., împotriva Sentinţei penale nr. 16 din 24 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 10680/118/2010, a desfiinţat, în parte, Sentinţa penală nr. 16 din 24 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosar nr. 10680/118/2010 şi rejudecând, a dispus:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. h) C. pen., raportat la art. 176 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei primei instanţe care nu erau contrare prezentei decizii.

În baza art. 383 alin. (1)1 C. proc. pen. în referire la art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului P.M.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus arestul preventiv de la 24 ianuarie 2011 la zi.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul formulat de apelantul inculpat C.V. au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat P.M. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 500 RON.

În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus onorariile avocaţilor din oficiu, în sumă de câte 300 RON, să de avanseze din fondurile Ministerului Justiţiei.

3. Împotriva deciziei amintite au declarat, în termen legal, recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi inculpatul P.M.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. - respectiv comiterea unei grave erori de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare a inculpatului C.V. pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care fusese trimis în judecată.

Procurorul susţine, în cuprinsul motivelor dezvoltate în scris, că soluţia de achitare a inculpatului C.V. nu-şi găseşte suport în conţinutul real al probelor.

În acest sens, se arată că motivarea instanţei de control judiciar, potrivit căreia declaraţiile coinculpatului P.M., în sprijinul acuzării celuilalt inculpat nu sunt relevante, câtă vreme nu se coroborează cu alte probe ale cauzei - nu este justificată şi nu acordă eficienţă principiului liberei aprecieri a probelor, conform art. 63 C. proc. pen.

În opinia procurorului, prima instanţă şi-a format convingerea cu privire la vinovăţia inculpatului C.V., pe declaraţiile inculpatului P.M., care au fost coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probator existent în cauză.

Au fost invocate, în sensul acesta, declaraţiile martorului D.M., cu privire la faptul că a văzut pe cei doi inculpaţi cu două săptămâni înainte de data infracţiunii în curtea victimei, martorilor Ş.L., P.N., B.C.C., P.F.P.

Contrar concluziei la care a ajuns instanţa de prim control judiciar, se arată că atât raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici", dar şi Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 72841 din 03 martie 2010 - examinare cu tehnica poligraf - a aceluiaşi inculpat - evidenţiază, în coroborare cu celelalte probe, că situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond, în cadrul operaţiunii de sinteză a probatoriului conducând la concluzia lipsită de echivoc a vinovăţiei inculpatului C.V. în săvârşirea infracţiunilor reţinute prin actul de inculpare în sarcina sa.

Analizarea mijloacelor de probă - Raportul de expertiză nr. 38656 din 08 martie 2010, Raportul medico-legal de necropsie nr. 772/A3 din 03 decembrie 2009 întocmit de Serviciul Medico-Legal Constanţa, îl indică, potrivit susţinerilor procurorului, pe inculpatul C.V. drept participant la activitatea infracţională descrisă în rechizitoriu, iar declaraţiile inculpatului P.M., în care acesta indică în mod detaliat modalitatea în care coinculpatul C.V. a participat la săvârşirea faptelor, sunt edificatoare şi susţinute de constatările procesului-verbal de cercetare la faţa locului.

Recurentul inculpat P.M. a solicitat, în cadrul motivelor de recurs invocate, aplicarea dispoziţiilor de favoare ale art. 320¹ C. proc. pen., învederând Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie că a recunoscut în totalitate faptele de care e acuzat, iar în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu consecinţa atenuării răspunderii penale.

Examinând hotărârea recurată, actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate de procuror şi inculpatul P.M., dar şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (2) şi (3) C. proc. pen., înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în cauză este incident cazul de casare reglementat în art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., caz pe care urmează a-l avea în vedere, în mod prioritar, criticilor avansate.

În baza propriului examen efectuat în cauză, instanţa de prim control judiciar a omis a se pronunţa cu privire la unele cereri esenţiale pentru părţi, probe administrate, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soarta procesului. Motivele de apel constituie cereri esenţiale de natură a garanta drepturile părţilor şi de a influenţa soluţia procesului şi, prin urmare, omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra unui asemenea motiv, atrage casarea deciziei în temeiul art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.

În acest context, omisiunea Curţii de a examina anumite probe - declaraţiile martorului B.C.C., concluzii test poligraf, proces-verbal de confruntare între inculpaţi - de a se pronunţa cu privire la acestea, se circumscrie acestui caz de casare.

Curtea a concluzionat, în urma examinării materialului probatoriu administrat în cauză, că nu rezultă, mai presus de orice dubiu, vinovăţia inculpatului C.V. în comiterea infracţiunilor deduse judecăţii, iar instanţa fondului, într-o manieră greşită, a constatat că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpat.

Reţinând că nu există probe directe care să-l plaseze pe inculpatul C.V. la locul evenimentelor, Curtea a apreciat că nici probele indirecte nu sunt concludente, iar prezumţia de nevinovăţie de care se bucură inculpatul până la pronunţarea unei hotărâri definitive de condamnare nu a fost răsturnată.

În considerarea caracterului devolutiv al apelului, instanţa de control judiciar a procedat la o evaluare trunchiată a materialului probator al cauzei, omiţând de la examinare declaraţiile martorului B.C.C., concluziile testului poligraf, dar şi procesul-verbal de confruntare a inculpaţilor.

De altfel, la momentul evaluării, aprecierii materialului probator al cauzei, Curtea nu a arătat, în mod adecvat, probele ce urmează a se reţine şi nu a indicat în mod fundamentat probele care vor fi înlăturate, rezolvând acţiunea penală exercitată împotriva inculpatului C.V., în lipsa respectării criteriilor de apreciere a probelor în mod complet şi just.

Pentru a afla adevărul şi a face o corectă aplicare a legii penale, organele de urmărire penală şi instanţa de judecată, au obligaţia de a aprecia complet şi just probele cauzei (art. 63 alin. (2) C. proc. pen.), neomiţând la apreciere niciuna din probele administrate şi legând operaţiunea de apreciere cu alte operaţiuni ale probaţiunii - verificare şi, eventual, administrare de noi probe.

Numai printr-un asemenea procedeu se pot înlătura contradicţiile ce există între probe, îndoielile ce se pot ivi, pentru a se ajunge, în final, la certitudine.

Aprecierea completă şi justă a probelor trebuie să se întemeieze pe o analiză minuţioasă a materialului probator şi apoi pe o sinteză raţională a evaluărilor făcute, pe examinarea probelor în ansamblul lor.

Exigenţele în aprecierea probelor obligau instanţa de control judiciar să examineze fiecare element probator în parte, fără a omite vreunul, să verifice apoi mijlocul din care provine fiecare probă pentru a stabili încrederea ce i se poate acorda, să înlăture motivat anumite probe şi totodată, să fundamenteze reţinerea în registrul probelor a celor ce susţin nevinovăţia inculpatului C.V.

Doar procedând astfel, Curtea ar fi putut ajunge la o concluzie univocă, deci la certitudine cu privire la faptele cauzei. Eventualele contradicţii, în sensul neconcilierii unor probe cu altele, s-ar fi putut rezolva prin continuarea activităţii de probaţiune, spre a se stabili care dintre probe reflectă adevărul - reaudierea martorilor, confruntarea martorilor.

Pe de altă parte, simpla critică formulată de instanţa de apel, cu referire la modul în care prima instanţă şi-a format convingerea, fără a indica în mod explicit probele ce demonstrează nevinovăţia inculpatului C.V., nu poate constitui o motivare corespunzătoare a soluţiei pronunţate în cauză, cu atât mai mult cu cât, o parte din materialul probator nici nu a format obiectul evaluării instanţei de control judiciar, anume declaraţiile martorului B.C.C., Raportul de constatare tehnico ştiinţifică nr. 72841 din 03 martie 2010 (test poligraf), procesul-verbal confruntare inculpaţi.

Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi inculpatul P.M., în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen.

Se va casa decizia penală atacată şi se va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor, aceleiaşi instanţe.

Se va menţine starea de arest a inculpatului P.M.

Se vor menţine actele de procedură efectuate până la data pronunţării deciziei atacate.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariile de avocaţi din oficiu în sumă de câte 200 RON, pentru recurentul inculpat P.M. şi intimatul inculpat C.V., se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de inculpatul P.M. împotriva Deciziei penale nr. 56/P din 3 mai 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Casează decizia penală atacată şi trimite cauza spre rejudecarea apelurilor, aceleiaşi instanţe.

Menţine starea de arest a inculpatului P.M.

Menţine actele de procedură efectuate până la data pronunţării deciziei atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariile de avocaţi din oficiu în sumă de câte 200 RON, pentru recurentul inculpat P.M. şi intimatul inculpat C.V., se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 februarie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 456/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2368/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 437/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs ICCJ. Decizia nr. 441/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 456/2012. Penal