ICCJ. Decizia nr. 493/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 493/2012
Dosar nr. 7228/99/2010*
Şedinţa publică din 21 februarie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa penală nr. 346 din 06 iulie 2011, a condamnat pe inculpatul B.N. (fără antecedente penale), la 12 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi a art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut următoarele:
În după amiaza-zilei de 18 aprilie 2010, M.E., cunoscut în colectivitatea locală ca fiind o persoană irascibilă şi alcoolic, a consumat alcool într-un bar din judeţul Iaşi, împreună cu B.M. şi F.G., el plecând de acolo în jurul orei 19:30.
Pentru că cel amintit, beat fiind, se deplasa cu greutate, B.I. i-a cerut lui C.I. să-l transporte cu căruţa dar acesta a refuzat şi pentru că M.E. avusese un conflict cu mama lui, C.E. Auzind refuzul, M.E. a înjurat-o pe mama lui C.I.
Continuându-şi deplasarea, M.E., pe la ora 20:30, în locul cunoscut sub denumirea „borna lui V", s-a întâlnit cu B.N., cei doi certându-se.
La un moment dat, inculpatul fiind şi el supărat pentru că în acea zi se certase cu concubina lui, l-a lovit pe M.E. cu o piatră, cu pumnii şi cu picioarele, de mai multe ori, în torace şi cu preponderenţă în zona capului, continuând să-l lovească şi după ce victima se prăbuşise pe sol.
Incidentul a fost văzut de C.G., aceasta i-a cerut inculpatului să înceteze agresarea, ea însă crezând că cel lovit este fostul ei concubin, I.L. După ce a asigurat-o că cel pe care-l lovea nu este I.L., inculpatul s-a îndreptat spre casa lui. Întâlnindu-se cu M.C. şi M.E., inculpatul i-a spus primului că l-a agresat pe M.E.
Victima a fost găsită căzută în drum la orele 21:30 de B.I. şi B.M., primul anunţând serviciul de urgenţă 112.
Deşi a fost spitalizată, victima a decedat la 23 aprilie 2010. Raportul medico-legal de necropsie a înscris că moartea lui M.E. a fost violentă şi s-a datorat comei traumatice cerebrale, consecutivă unui politraumatism cu traumatism cranio-cerebral, traumatism toracic, fractură metacarp. deget V stâng, fractură falangă I deget V stâng, fractură cubitus stâng 1/3 inferioară complicată în evoluţie cu bronhopneumonie, leziunile putându-se produce prin loviri active, repetate, cu obiecte contondente.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind lipsa elementului subiectiv în ce priveşte fapta de omor, respectiv el nu a intenţionat uciderea, lovirea victimei fiind făcută numai cu o piatră pentru că ar fi fost agresat verbal, încadrarea juridică corectă fiind infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.
Curtea de Apel Iaşi, prin decizia penală nr. 187 din 24 noiembrie 2011 a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Nemulţumit şi de decizia instanţei de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind detaliate în prezenta.
Totodată, inculpatul, în scris (dosar ICCJ), secţia penală, relatând o situaţie de fapt potrivit opiniei sale, susţine că fapta a fost săvârşită de verii lui, B.I. şi B.M., de M.C., el nefăcând altceva decât să arunce înspre victimă cu o piatră pentru că aceasta, confundându-l cu agresorii, se apropia de el având în mână un cuţit. De asemenea, inculpatul, în cuprinsul aceloraşi memorii, susţine că se impune rejudecarea cauzei, declaraţia martorei C.G. fiind reală, numai cea dată în faţa instanţei.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Coroborând motivarea căii de atac a recursului astfel cum a fost relevată de apărătorul desemnat din oficiu pentru asistarea inculpatului, cu cele susţinute personal de acesta, cazurile de casare sunt încadrabile în cele prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi pct. 10 C. proc. pen., apărările expuse fiind însă ridicate şi în faţa instanţei de apel.
În ce priveşte încadrarea juridică a faptei, din probatoriul administrat se reţine că inculpatul a recunoscut că s-a întâlnit cu victima în seara zilei de 18 aprilie 2010, că între ei a avut loc un conflict verbal, el a lovit cu o piatră capul lui M.E., acesta căzând pe uliţă. De asemenea, în declaraţia dată la 20 aprilie 2010 (dosar urmărire penală, inculpatul a recunoscut că a lovit, că s-a întâlnit cu M.C. şi cu mama acestuia, M.E., că a auzit-o pe C.G. ţipând, că i-a explicat acesteia că nu l-a bătut pe fostul ei concubin, ci pe M.E., toate acestea coroborându-se şi cu ceea ce C.G. a relatat. Alte probe, respectiv declaraţiile cumnatei inculpatului, martora B.M., ale lui F.M.B., concubina sa, conţin date că inculpatul este cel care l-a „bătut" pe M.E.
Cercetarea judecătorească a evidenţiat şi că asupra martorei C.G. s-au exercitat presiuni din partea unor apropiaţi ai inculpatului sau ale unor rude de-ale acestuia. Exemplificări, declaraţiile din 29 aprilie 2010 şi 08 iulie 2010 martora F.F.G., fiică a lui C.G., aceasta relatând că mama sa era presată de rude de-ale inculpatului, iar la 06 septembrie 2010 aceeaşi C.G. solicitând să i se asigure protecţie de către poliţie. Martora în cauză, la 08 iulie 2010 şi la 18 aprilie 2010, cu prilejul reconstituirii conducerii în teren, a indicat că l-a văzut pe inculpat lovindu-l pe M.E.
Totodată, martorul M.C. a declarat la 08 iulie 2010, că s-a întâlnit cu inculpatul la „borna lui V." la data şi ora agresiunii, „acela i-a relatat că l-a bătut pe M.E.", declaraţie menţinută şi cu ocazia confruntării realizată cu inculpatul la 09 iulie 2010 dar şi cu ocazia fondului.
În ce priveşte latura subiectivă, activitatea infracţională a inculpatului realizează intenţia directă, el prevăzând şi acceptând moartea victimei, pentru că în mod repetat şi intens l-a lovit în zona capului pe M.E., el fiind întrerupt din ceea ce întreprindea, de intervenţia martorei C.G. În aceste condiţii există infracţiunea de omor calificat, în forma agravantei loc public şi cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., pentru că lovirea victimei s-a săvârşit cu intenţie, decesul survenind astfel cum evidenţiază raportul medico-legal de necropsie, urmare comei traumatice cerebrale, consecutivă traumatismului cranio-cerebral.
Referitor cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., în opinia inculpatului recurent impunându-se rejudecarea cauzei pentru reaudierea martorei C.G., acesta nu este incident în cauză, la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească, declaraţiile acesteia coroborându-se cu celelalte probe relevate, iar poziţia sa fiind amplu dezvoltată de către instanţa de fond şi cea de prim control judiciar.
Analizându-se recursul inculpatului şi prin prisma dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se reţine că instanţa de fond, just, a motivat că în favoarea persoanei lui, având în vedere lipsa antecedentelor penale, caracterizările martorilor, este aplicabilă circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.
Ca atare, decizia instanţei de apel, fiind legală şi temeinică, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva deciziei penale nr. 187 din 24 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 aprilie 2010 la 21 februarie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 502/2012. Penal. Infracţiuni la alte legi... | ICCJ. Decizia nr. 490/2012. Penal → |
|---|
