ICCJ. Decizia nr. 483/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 483/2012
Dosar nr. 1223/1/2012
Şedinţa publică din 20 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 14 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. 636/2/2012 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de liberarea provizorie sub control judiciar formulată de persoana extrădabilă B.M.
În temeiul art. 44 raportat la art. 43 din Legea nr. 302/2004 s-a dispus faţă de persoana extrădabilă B.M., înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea Bucureşti, pe o durată de 18 de zile, de la 14 februarie 2012 la 02 martie 2012, inclusiv.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, s-a dispus obligarea persoanei extrădabilă să respecte următoarele obligaţii:
- să se prezinte în faţa organelor judiciare ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliţie în a cărui rază teritorială locuieşte, ori de câte ori este chemat;
- să nu îşi schimbe locuinţa fără înştiinţarea organelor judiciare.
S-a atras atenţia persoanei solicitate că în cazul încălcării cu rea-credinţă a acestor obligaţii, se va lua măsura arestării.
S-a dispus comunicarea copiei încheierii, persoanei solicitate, secţiei de poliţie în a cărei rază teritorială locuieşte, jandarmeriei, poliţiei comunitare şi organelor de frontieră, în vederea asigurării respectării obligaţiilor mai sus menţionate.
S-a dispus punerea în libertate a persoanei extrădabile, dacă nu este arestată în altă cauză.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin adresa nr. 156/II-5/2012 din 24 ianuarie 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat instanţa în conformitate cu dispoziţiilor art. 44 din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru a dispune arestarea vederea extrădării către Turcia a numitului B.M. până la prezentarea cererii de extrădare.
În cuprinsul sesizării, se arată că autorităţile judiciare turce au emis împotriva persoanei extrădabile sentinţa nr. 2006/225 Esas 200/22 Karar pronunţată la data de 30 ianuarie 2007 de a 6 -a Înalta Curte Penală din Ankara, Turcia, pentru săvârşirea infracţiunii de obţinere a unui credit ilegal prin falsificarea unor documente bancare, prev. de art. 504, 80, 5221, 59 din C. pen. turc, art. 158lj, 43. 62, 5 din Legea nr. 5237, fiind condamnat la o pedeapsă de 2 ani şi 1 lună închisoare.
La termenul din 24 ianuarie 2012, s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării, pe o perioadă de 29 de zile, de la 24 ianuarie 2012 până la 21 februarie 2012, inclusiv.
Din cuprinsul cererii de luare a măsurii arestării în vederea extrădării formulară de autorităţile turce, rezultă că numitul B.M. a fost condamnat, definitiv la o pedeapsă de 2 ani şi 1 lună închisoare, dar şi la o amendă judiciară de 8230 liere turceşti şi interzicerea anumitor drepturi, pentru aceea că ar fi obţinut un credit ilegal prin falsificarea unor documente bancare.
Instanţa de fond a reţinut că faptele pentru care se solicită extrădarea au corespondent în legislaţia penală română, fiind vorba de infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 ani şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani închisoare.
Examinând actele dosarului în raport de dispoziţiile Legii nr. 302/2004 şi de poziţia procesuală a persoanei extrădabile, instanţa de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a dispune prelungirea arestării provizorii în vederea extrădării către Turcia a numitului B.M. până la prezentarea cererii de extrădare şi a documentelor în baza cărora a fost emisă acesta.
Instanţa de fond a constat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 44 alin. (5) raportat la art. 43 din Legea nr. 302/2004 şi a dispus înlocuirea măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea Bucureşti, pe o durată de 18 de zile, de la 14 februarie 2012 la 02 martie 2012, inclusiv, faţă de persoana extrădabilă B.M., apreciind că acesta oferă suficiente garanţii pentru buna desfăşurare a acestei proceduri şi nu va încerca să se sustragă de la judecarea cererii de extrădare.
Cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de numitul B.M., instanţa de fond a apreciat că aceasta nu îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru admisibilitatea acesteia, nefîind formulată de o persoană având calitatea de învinuit sau inculpat, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 1601 C. proc. pen., iar acestea nu pot fi extinse, prin analogie şi asupra unei persoane extrădabile, motiv pentru care, în temeiul art. 1608 C. proc. pen., a dispus respingerea ei, ca inadmisibilă. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, solicitând admiterea recursului, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., casarea încheierii atacate şi în rejudecare, pe fond, prelungirea arestării provizorii a persoanei extrădabile, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Examinând recursul declarat de Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în raport de motivul invocat, precum şi din oficiu sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, conform art. 3856 alin. (3) combinat cu art. 38514 C. proc. pen., se constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Înalta Curte apreciază că în cauză, prima instanţă a analizat judicios actele şi lucrările dosarului, reţinând că autorităţile turce au solicitat iniţial arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului B.M. acesta, fiind urmărit internaţional pentru punerea în executare a unei pedepse de 2 ani şi 1 lună închisoare, dar şi a unei amenzi judiciare de 8230 lire turcesti şi interzicerea anumitor drepturi, la care a fost condamnat prin sentinţa nr. 2006/225 Esas 200/22 Karar pronunţată la data de 30 ianuarie 2007 de a 6-a Înalta Curte Penală din Ankara, Turcia, pentru săvârşirea infracţiunii de obţinere a unui credit ilegal prin falsificarea unor documente bancare, prev. de art. 504, 80, 5221, 59 din C. pen. turc, art. l58l-j, 43. 62, 5 din Legea nr. 5237, fiind condamnat la o pedeapsă de 2 ani şi 1 lună închisoare.
Faptele reţinute în sarcina persoanei extrădabile au corespondent în legislaţia română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 ani şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 290 C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani închisoare.
Măsura arestării provizorii în vederea extrădării a persoanei extrădabile B.M. a fost luată de instanţa de fond la termenul de judecată din 24 ianuarie 2012, pe o perioadă de 29 de zile, de la 24 ianuarie 2012 până la 21 februarie 2012, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare provizorie nr. 2/EX din 24 ianuarie 2012.
Ulterior, prin încheierea de şedinţă din data de 14 februarie 2012 aceeaşi primă instanţă a dispus înlocuirea măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea Bucureşti, pe o durată de 18 de zile, de la 14 februarie 2012 la 02 martie 2012, inclusiv.
Potrivit dispoziţiilor art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, republicată, în cursul soluţionării cererii de extrădare, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, necesitatea menţinerii arestării provizorii, putând dispune, după caz, menţinerea arestării provizorii sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea. Măsura arestării provizorii se înlocuieşte cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, numai în cazuri bine justificate şi numai dacă instanţa apreciază că persoana extrădabilă nu va încerca să se sustragă de la judecarea cererii de extrădare.
Legiuitorul nu defineşte sintagma „cazuri bine justificate", lăsând la latitudinea instanţei să aprecieze, în raport de elementele cauzei, dacă este sau nu îndeplinită această condiţie.
Din examinarea actelor dosarului se constată că persoana extrădabilă B.M. a fost identificată în România, având domiciliul stabil în municipiul Bucureşti şi fără forme legale în Bucureşti, Şoseaua Pantelimon, are familia în România, un copil minor de 1 an şi un loc de muncă.
Având în vedere că persoana extrădabilă a fost depistată de către organele de poliţie chiar la adresa unde îşi are domiciliul legal şi nu s-a opus prezentării sale în faţa procurorului, Înalta Curte apreciază că pentru continuarea procedurii, în lipsa cererii de extrădare şi a documentelor justificative ce urmează a fi înaintate de către autorităţile judiciare turce, nu este necesară privarea de libertate a numitului B.M., respectiv măsura arestării provizorii, fiind suficientă instituirea unei alte măsuri restrictive de drepturi, cum este măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Totodată, se apreciază că persoana extrădabilă B.M. oferă suficiente garanţii pentru buna desfăşurare a acestei proceduri şi nu există riscul ca acesta să se sustragă de la judecarea cererii de extrădare.
Înalta Curte constată că încheierea atacată este legală şi temeinică sub toate aspectele, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, aşa cum în mod justificat a constatat şi instanţa de fond, iar criticile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti sunt nefondate.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva încheierii din 14 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind persoana extrădabilă B.M.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva încheierii din 14 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind persoana extrădabilă B.M.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit interpretului de limba turcă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4173/2012. Penal. Infracţiuni la alte legi... | ICCJ. Decizia nr. 485/2012. Penal → |
|---|
