ICCJ. Decizia nr. 502/2012. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 502/2012
Dosar nr. 448/33/2011
Şedinţa publică din 21 februarie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, prin sentinţa penală nr. 53 din 20 aprilie 2011, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul R.V., pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. (1) teza a II-a C. pen.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a menţinut următoarele:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, prin rechizitoriul din 30 decembrie 2010, a trimis în judecată, printre alţii, pe inculpatul R.V. pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. (1) teza a II-a C. pen., cauza formând obiectul Dosarului nr. 37/33/2011.
La termenul de judecată 30 martie 2011, instanţa, în baza art. 38 C. proc. pen., cu referire la art. 34 lit. d) din acelaşi cod, constatând că pentru o bună şi rapidă judecată în ce-l priveşte pe inculpatul menţionat se impune disjungerea, a procedat în consecinţă şi, ca atare, s-a format Dosarul nr. 448/33/2011.
Actul de inculpare, în esenţă, cu referire la inculpatul R.V., reţinuse că la 18 iunie 2009, citat atât ca martor pentru a fi audiat, în ce-l priveşte existând date certe că în perioada 2007 - 2008 ar fi luat cunoştinţă, direct, despre împrejurări esenţiale ale cauzei în care era implicat inculpatul P.A., acele date cunoscându-le de la acesta din urmă, a refuzat să declare motivând obligaţia sa de a păstra secretul profesional, respectiv că datele le-ar fi obţinut în virtutea contractului de asistentă juridică încheiat cu inculpatul menţionat.
În Dosarul nr. 37/33/2011 al Curţii de Apel Cluj, coinculpaţii N.R.D., G.G.A., O.A.M., D.D.S., B.I.H., erau cercetaţi pentru infracţiuni vizând manipularea pieţei de capital (Legea nr. 297/2004), iar în Dosarul nr. 79/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, inculpatul P.A. era urmărit penal pentru săvârşirea infracţiunilor de acces, fără drept, la un sistem informatic prevăzută de art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi transfer neautorizat de date, prevăzută de art. 44 alin. (2) din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), manipularea pieţei de capital, prevăzută de art. 279 alin. (1) raportat la art. 245, art. 246, art. 248 din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 33 lit. a) C. pen.
În acest din urmă dosar, procurorul a susţinut că la aceeaşi dată, R.V. fiind citat pentru a fi audiat în calitate de martor, pentru că existau date certe că în perioada 2007 - 2008 ar fi luat cunoştinţă, în mod direct, despre împrejurări esenţiale ale cauzei, el a refuzat să declare, invocând secretul profesional bazat pe faptul că a fost avocat ales al inculpatului P.A.
Acuzarea a mai reţinut că R.V. a încheiat contractul de asistenţă juridică cu acest inculpat abia la 03 iunie 2009, astfel că anterior acestei date a luat însă cunoştinţă de fapte şi împrejurări ce interesau cauza, iar potrivit art. 79 alin. (2) C. proc. pen., calitatea de martor are întâietate faţă de aceea de apărător, cu privire la faptele şi împrejurările pe care le-a cunoscut înainte de a deveni apărător, dispoziţie ce se găseşte şi în art. 44 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată.
Audiat fiind la 18 iunie 2009, R.V., personal, a declarat că nu poate şi nu doreşte să depună mărturie, deoarece toate faptele şi împrejurările relevante în cauză, i-au fost aduse la cunoştinţă în exerciţiul profesiei de avocat, de la clientul P.A.
La cercetarea judecătorească, la termenul de judecată 30 martie 2011, inculpatul R.V. a declarat că-l cunoştea pe P.A. de circa 1 an în urmă (faţă de data de 03 iunie 2009), acesta îl rugase să-l asiste, abia la data de 03 iunie 2009 a aflat de la el că este învinuit într-un dosar instrumentat de D.I.I.C.O.T., tot la aceeaşi dată, ieşind din sediul parchetului s-a întâlnit cu N.R.D., cunoscut de la o zi de naştere a unei colege de-a fiului său, N.R.D. aflându-se acolo ca părinte al unui copil ce participa la acea aniversare, nu ştia cu ce se ocupă P.A., la 03 iunie 2009 acesta i-a spus despre trecutul lui profesional şi i-a mărturisit că este stresat pentru că în ziua următoare trebuia să ia parte la un concurs. În ce priveşte relaţia sa cu N.R.D., R.V. a menţionat că a purtat cu el o discuţie scurtă, legată de motivul pentru care fiecare dintre ei se aflau la D.I.I.C.O.T., el aflând că acela s-a prezentat ca martor, singura referire făcută în ce-l priveşte pe P.A. fiind că N.R.D. i-a transmis să-şi vadă de treabă. De asemenea, R.V. a declarat că P.A., pe scurt, i-a mărturisit că ar fi accesat conturi de e-mail ale mai multor persoane, foşti colegi, dar el nu a făcut nici o legătură cu N.R.D. În aceeaşi zi, asistându-l pe P.A., a sesizat că era stresat, a aflat că N.R.D. i-ar dori răul pentru că se certaseră şi îl va împiedica să ia parte la concursul din 04 iunie 2009.
În cuprinsul aceleiaşi declaraţii, R.V. a susţinut că seara, P.A. a fost reţinut, a doua zi a fost formulată propunere de arestare preventivă, el l-a asistat şi cu acest prilej a arătat că obiectul cauzei se bazează pe dorinţa de răzbunare a lui N.R.D., care şi prin intermediul lui, l-a ameninţat, acesta amintindu-şi că în 03 iunie 2009 i se transmisese ca P.A. să-şi vadă de treabă, dar nu a fost curios să afle amănunte pentru că se grăbea.
În ce priveşte asistarea aceluiaşi inculpat în faza recursului împotriva încheierii prin care se respinsese propunerea de arestare preventivă, R.V. a menţionat că i s-au primit concluziile în calitate de avocat.
Referitor la conţinutul convorbirii telefonice dintre el şi P.A. în care se menţionează "prietenul nostru", R.V. a declarat că s-a referit la procurorul H, numele acestuia fiindu-i menţionat de P.A. atunci când se aflau la un meci de fotbal, respectivul procuror fiind cunoscut ca "prietenul tuturor".
P.A., audiat la 13 aprilie 2011 a declarat că niciodată nu i-a dat lui R.V. date privitoare la situaţia sa de la serviciu, la problemele ivite la locul lui de muncă, numărul de telefon al aceluia i-a fost dat de soţia unui cunoscut, şi aceea fiind avocat, dar nu specializată în cauze penale, l-a sunat când se afla la sediul D.I.I.C.O.T., în iunie 2009, i-a explicat pentru ce se afla acolo, respectiv pentru acces neautorizat la conturile de e-mail ale unor foşti colegi, nu reţine dacă i-a spus numele persoanelor, nu a renunţat la serviciile lui de avocat decât la judecarea fondului cauzei sale, iar în ce priveşte întâlniri cu R.V. şi N.R.D. concomitent, a susţinut că acestea nu au existat.
Totodată, în cauza Dosarului nr. 31981/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca, N.R.D., ascultat ca martor la 11 ianuarie 2010 (cauza privindu-l pe inculpatul P.A.), acesta a menţionat că nu a înţeles, deşi s-a întâlnit de mai multe ori cu acela, de ce i-ar fi fost frică de el, mai ales că l-a promovat în funcţie, l-a apreciat până în 2007, iar P.A., ascultat la 11 februarie 2010, a susţinut că l-a angajat pe avocatul R., când i-au început problemele, respectiv în cursul anului 2009, mai precis pe 03 iunie 2009, iar ameninţările pe care le-a primit au fost până în vara anului 2008.
De asemenea, judecătorul fondului, analizând încheierea penală nr. 45/C/A/2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca, hotărâre prin care s-a respins propunerea de arestare preventivă a lui P.A., a reţinut că R.V., apărător ales al inculpatului la acea dată, a arătat că "solicitarea s-a făcut doar cu scopul de a-l împiedica să participe la numirea ca director adjunct la SC S.B. SA, având în vedere că inclusiv prin intermediul lui i s-au transmis ameninţări care pot fi dovedite iar procurorul de şedinţă a susţinut că "până în prezent nu are date că apărătorul inculpatului (P.A.) are cunoştinţă despre aceste aspecte, acest lucru rezultând din concluziile expuse în faţa instanţei".
La fel, s-a reţinut că din practicaua încheierii menţionate, rezultă că R.V. a declarat expres că nu cunoaşte împrejurări esenţiale cauzei.
În continuare, verificându-se încheierea penală nr. 58/R/2009 a Tribunalului Cluj, în aceasta înscriindu-se că procurorul de şedinţă a invocat incompatibilittea apărătorului ales al inculpatului intimat P.A., instanţa a respins cererea cu motivarea că din probele administrate nu rezultă că acela ar fi avut cunoştinţă despre infracţiunile pentru care era cercetat P.A.
Coroborând probele expuse, instanţa de fond a constatat că în ce-l priveşte pe inculpatul R.V., nu a fost răsturnată prezumţia de nevinovăţie, condamnarea neputând fi dispusă doar pe baza unei presupuneri sau bănuială.
Împotriva sentinţei, în termenul legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., în dezvoltarea acestuia motivându-se că probele administrate dovedesc existenţa faptei şi vinovăţia inculpatului R.V. Astfel, se arată că la data de 04 iulie 2009 (corect este însă 04 iunie 2009), R.V. a afirmat că propunerea de arestare preventivă a lui P.A. ar fi rezultatul dorinţei fostului şef al acestuia din urmă, N.R.D., de a se răzbuna, acest conflict s-ar fi dezvoltat în anul 2007, chiar a fost ameninţat inclusiv prin intermediul lui, această susţinere constituind o circumstanţiere a faptei inculpatului P.A., de la acest aspect procedându-se la citarea sa ca martor în cauza lui P.A.
Parchetul a mai susţinut că R.V., anterior datei de 03 iulie 2009 (corect 03 iunie 2009) a comunicat cu inculpatul P.A. şi cu N.R.D., aspecte ce ar rezulta din convorbirile telefonice transcrise, cei trei s-au întâlnit şi la sediul D.I.I.C.O.T., iar după ce s-a plecat de acolo, acelaşi N.R.D. a insistat să-i contacteze, prin intermediul lui C.G., pentru a-l asigura pe P.A. că nu el este cel care s-a plâns penal.
S-a mai motivat că atunci când N.R.D. a descoperit faptele inculpatului P.A., R.V. s-a întâlnit cu cei doi, astfel cunoscând că primul l-a ameninţat pe P.A. cerându-i şi sume de bani pentru a nu sesiza faptele lui şi, ca atare, s-a tras concluzia că R.V. ar fi aflat despre acestea înainte de data de 03 iulie 2009 (corect 03 iunie 2009), deci inculpatul nu poate invoca nici un contact de asistenţă juridică cu vreuna din persoanele implicate în aceste evenimente.
De asemenea, parchetul a susţinut că dacă inculpatul R.V. nu ar fi cunoscut împrejurări, nu le-ar fi invocat în apărarea lui P.A., iar refuzul de a da declaraţii nu este justificat, el fiind prieten cu N.R.D., iar urmarea imediată a omisiunii de a declara o constituie starea de pericol pentru desfăşurarea normală a activităţii de înfăptuire a justiţiei.
Recursul declarat de parchet nu este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Potrivit art. 65 C. proc. pen., sarcina administrării probelor în procesul penal, revine organului de urmărire penală şi instanţei de judecată.
Art. 52 acelaşi cod, prevede că orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.
În cauză, acuzarea a susţinut că anterior datei de 03 iunie 2009, R.V., avocat în cadrul Baroului Cluj, ar fi cunoscut date sau împrejurări relevante esenţiale ce priveau cauza în care era cercetat inculpatul P.A.
Art. 78 C. proc. pen., prevede că este martor, persoana care are cunoştinţă despre vreo faptă sau vreo împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în procesul penal.
În cauză, începerea urmăririi penale împotriva inculpatului P.A., s-a dispus la 02 iunie 2009 pentru săvârşirea infracţiunilor de acces fără drept la un sistem informatic, în formă continuată, prevăzută de art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi transfer de date, în formă continuată, prevăzută de art. 44 alin. (2) din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 33 lit. a) C. pen., acţiunea penală fiind pusă în mişcare prin ordonanţa din 04 iunie 2009, în referatul conţinând propunerea arestării preventive menţionându-se că inculpatul este asistat de apărător ales, avocat R.V.
În Dosarul nr. 11111/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca, în susţinerea propunerii arestării preventive, procurorul afirmă: " toată acţiunea pe care D.I.I.C.O.T. a desfăşurat-o cu privire la inculpatul prezent, ar viza împiedicarea acestuia de a se prezenta la un interviu, susţinere hazlie".
După cuvântul procurorului, R.V., avocat ales al inculpatului, în apărarea acestuia, a apreciat că solicitarea s-a făcut doar cu scopul de a-l împiedica pe acela să participe la numirea ca director adjunct la SC S.B. SA, având în vedere că inclusiv prin intermediul lui, inculpatului i s-au transmis ameninţări, care pot fi dovedite. În continuare, R.V. a susţinut că nu cunoaşte împrejurări esenţiale cauzei, acestea, ca răspuns la o referire a procurorului de şedinţă că există "posibilitatea ca apărătorul inculpatului să cunoască rivalitatea cu privire la această problemă".
Potrivit art. 260 alin. (1) C. pen., infracţiunea de mărturie mincinoasă constituie fapta martorului care într-o cauză penală, în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase, ori nu spune tot ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat.
În cauză, pentru a ne afla în prezenţa acestei infracţiuni, este necesar să existe dovada clară că inculpatul, ar fi avut cunoştinţă, anterior datei de 03 iunie 2009, despre împrejurări esenţiale ale cauzei în ce-l privea pe inculpatul P.A.
Din probatoriul administrat, rezultă că R.V. nu a declarat în legătură cu acel dosar, invocând calitatea sa de apărător ales.
În recurs, a fost ascultat în calitate de martor, N.R.D., din declaraţia acestuia rezultând că la 03 iunie 2009, s-a aflat la sediul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, nu a luat legătura cu P.A. şi nici cu R.V., nu a cerut să facă acest lucru nici lui C.G., înainte de ora 10 : 00 din acea dimineaţă s-a întâlnit cu R.V. pe stradă, nu a cunoscut dacă în 2007 sau 2008 R.V. a fost avocatul lui P.A., în prezenţa sa nediscutându-se vreodată acest aspect.
Analizând datele cauzei şi prin prisma dispoziţiilor art. 79 alin. (2) C. proc. pen., acestea prevăzând că are întâietate calitatea de martor faţă de aceea de apărător, cu privire la faptele şi împrejurările pe care acesta le-a cunoscut înainte de a deveni apărător al părţii, se reţine că nu s-a dovedit, dincolo de dubiu, presupunere, bănuială, că inculpatul R.V., anterior datei de 03 iunie 2009, ar fi perceput despre fapte sau împrejurări ce interesau cauza penală în care era cercetat P.A., astfel cum s-a detaliat. La 04 iunie 2009 şi la 17 iunie 2009, nu a făcut decât să dezvolte în apărarea celui care-l angajase, aspecte ţinând de ceea ce chiar inculpatul declarase, că, posibil, instrumentarea cauzei penale are sorgintea în relaţiile conflictuale avute cu N.R.D. până în anul 2007, procurorul de şedinţă, anterior cuvântului avocatului, răspunzând sub acest aspect.
Ca atare, situaţia de fapt şi nevinovăţia inculpatului au fost corect reţinute de instanţa fondului, probatoriul nerăsturnând prezumţia de nevinovăţie, nefîind permisă condamnarea în baza unor supoziţii, presupuneri.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de parchet nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, împotriva sentinţei penale nr. 53 din 20 aprilie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind pe inculpatul R.V.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 505/2012. Penal. Infracţiuni la regimul vamal... | ICCJ. Decizia nr. 493/2012. Penal → |
|---|
