ICCJ. Decizia nr. 553/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin rezoluția nr. 713/P/2011 din 25 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, în temeiul art. 29 pct. l lit. e) C. proc. pen., art. 228 alin. (6) C. proc. pen., art. 10 lit. a) C. proc. pen. și art. 192 C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorii R.C., D.C. și C.R. din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prev. de art. 247 C. pen. și fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), și față de ofițerii de poliție judiciară P.I.D., A.I.S., P.A., P.D.C., N.T., P.D. și I.T.E. Față de B.M., specialist în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prev. de art. 247 C. pen. și fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Pentru a dispune astfel procurorul de caz a reținut următoarele: Petiționarul D.F. a solicitat cercetarea penală a procurorilor, a ofițerilor de poliție judiciară și a specialiștilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prev. de art. 247 C. pen. și fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), fapte care ar fi fost săvârșite cu ocazia soluționării dosarelor penale nr. 94/P/2010 și nr. 286/P/2010, ale Secției de combatere a corupției.
Petentul, administrator al SC R.T. SRL, a susținut că în mod abuziv i-ar fi fost interceptate mijloacele de comunicare telefonică, pe o perioadă de 120 de zile, deși nu exista în dosarele instrumentate de Direcția Națională Anticorupție, vreun act de sesizare cu privire la pregătirea sau săvârșirea de către acesta a unor infracțiuni, considerând că în măsura în care nu a avut vreo calitate procesuală în cauzele vizate, s-a comis un abuz prin limitarea drepturilor și libertăților sale fundamentale, așa cum sunt ele prevăzute și ocrotite de legislația internă, dar și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Acesta a precizat că în cursul lunilor aprilie și mai 2010, ar fi fost căutat în mai multe rânduri de un fost angajat al său, L.L.M. care i-ar fi cerut să intervină pe lângă prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare, Z.C.C., în legătură cu soluționarea unui dosar penal în care era cercetat primarul comunei Teremia Mare, S.C.G., lucru pe care petiționarul nu l-ar fi acceptat.
In plângere s-a menționat că denunțătorul prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare, Z.C.C., cercetat în dosarele penale nr. 94/P/2010 și nr. 286/P/2010, ale Secției de combatere a corupției din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, L.L.M. ar fi declarat că s-ar fi întâlnit cu magistratul și ar fi purtat discuții în legătură cu soluția în cauza privind pe primarul comunei Teremia Mare, S.C.G., în restaurantul deținut de petiționar în Sânnicolau Mare, la discuții participând și acesta.
Din actele premergătoare a rezultat că Z.C.C., fost prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare, a fost cercetat în dosarul nr. 94/P/2010 al Direcției Naționale Anticorupție, pentru trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, dispunându-se trimiterea sa în judecată pentru faptele pentru care a fost cercetat, prin rechizitoriul din data de 27 octombrie 2010, întocmit de procurorul R.C.
Actele de urmărire penală au fost efectuate în cauză de procurorii R.C., D.C. și C.R.
In baza delegațiilor procurorilor au efectuat acte de urmărire penală ofițerii de poliție judiciară P.I.D., A.I.S., P.A., P.D.C., N.T., P.D. și I.T.E., precum și B.M., specialist în cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
La baza formării dosarului a stat denunțul formulat de L.L.M., la data de 09 aprilie 2010, conform căruia prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare, Z.C.C., ar fi pretins suma de 700 Euro, în schimbul unei soluții favorabile primarului din Sânnicolau Mare, cercetat pentru art. 180 C. pen. și art. 250 C. pen., într-un dosar instrumentat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare, bani pe care acesta urma să-i primească prin intermediul numitului D.F. zis "T.".
în luna iunie 2009, magistratul a acceptat promisiunea unei recompense bănești prin T.Z.P.D., de la SC S.C.T.G. SRL, în scopul de a intermedia prin traficarea influenței dată de funcția de prim procuror al parchetului local, cu SC Y.I. România SRL, încheierea unui contract de prestări servicii pentru pază, pentru perioada 01 aprilie 2010-31 decembrie 2012, în schimbul unor sume de bani care să-i fie remise lunar, pe tot parcursul derulării contractului.
In cursul percheziției realizată în baza autorizației emisă de înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 07 septembrie 2010, organele de cercetare penală care au realizat flagrantul la 08 septembrie 2010, au găsit în sertarul de la biroul prim procurorului Z.C.C., suma de 1000 Euro, compusă din bancnote marcate cu pulbere verde fluorescentă, urme de praf verde fluorescent fiind evidențiate la examinarea în spectrul UV, pe suprafața mesei de lucru a sertarului, pe mâinile și pe îmbrăcămintea acestuia.
Interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice ale petiționarului s-a făcut în baza autorizațiilor emise de înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin rechizitoriul nr. 94/P/2010 din 27 octombrie 2010, s-a dispus printre altele și disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor într-un dosar separat cu privire la săvârșirea de către Z.C.C., a unei infracțiuni de luare de mită, faptă prev. de art. 254 C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, republicată, precum și cu privire la săvârșirea de către numitul S.C., a infracțiunii de dare de mită prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, republicată.
Afirmațiile privind caracterul abuziv al activităților desfășurate de anchetatori în cursul urmăririi penale, în special cele vizând interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice ale petiționarului, s-a apreciat că nu se susțin în condițiile în care această activitate s-a desfășurat în baza autorizațiilor emise de instanța supremă, obiectul urmăririi penale fiind potrivit textului art. 200 C. proc. pen., strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, organele de urmărire penală fiind obligate să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele.
De asemenea, organele de urmărire penală au obligația să strângă date cu privire la împrejurările care au determinat, înlesnit sau favorizat săvârșirea infracțiunii, precum și orice alte date de natură să servească la soluționarea cauzei.
împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror, ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta, s-a arătat că se poate formula plângere în temeiul art. 278 C. proc. pen., acestea fiind supuse controlului judiciar în condițiile art. 2781C. proc. pen.
împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere în conformitate cu dispozițiile art. 278 ind. 1 alin. (13) C. proc. pen. la Procurorul Șef Secție de urmărire penală și criminalistică, plângere ce a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 3071/11/2/2011 din 20 decembrie 2011.
La data de 09 ianuarie 2012, s-a înregistrat pe rolul Secției Penale a înaltei Curți de Casație și Justiție, plângerea petentului D.F., împotriva acestei rezoluții, fixându-se prim termen de judecată la data de 11 aprilie 2012, termen la care deși legal citat petiționarul nu s-a prezentat în instanță pentru a-și susține plângerea, însă a depus la dosarul cauzei prin serviciul Registratură al I.C.C.J., concluzii scrise.
Examinând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale în raport de criticile formulate de petent, înalta Curte constată că din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă nici un indiciu din care să reiasă că intimații magistrați procurori R.C., D.C. și C.R. din cadrul Direcției Naționale Anticorupție cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prev. de art. 247 C. pen. și fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), și intimații ofițeri de poliție judiciară P.I.D., A.I.S., P.A., P.D.C., N.T., P.D. și I.T.E. și intimatul B.M., specialist în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prev. de art. 247 C. pen. și fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) ar fi săvârșit vreun abuz sau vreun fals intelectual în exercitarea atribuțiilor de serviciu cu prilejul instrumentării dosarelor penale nr. 94/P/2010 și nr. 286/P/2010, ale Secției de combatere a corupției din cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
în ceea ce privește susținerile vizând caracterul abuziv al activităților desfășurate de anchetatori în cursul urmăririi penale, în special cele vizând interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice ale petiționarului, înalta Curte apreciază că acestea nu se susțin în condițiile în care această activitate s-a desfășurat în baza autorizațiilor emise de instanța supremă, fiind respectate dispozițiile art. 91/1 și următoarele C. proc. pen., inclusiv în ceea ce privește activitatea de punere în executare a măsurilor autorizate începând cu ordonanța provizorie nr. 94 din 15 aprilie 2010 a DNA și continuând cu încheierile succesive ale I.C.C.J., obiectul urmăririi penale fiind potrivit textului art. 200 C. proc. pen., strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, organele de urmărire penală fiind obligate să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Așadar, magistratura reprezintă "activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor."
Constituția precizează în mod explicit în conținutul art. 129 faptul că - "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii., prevedere care se regăsește transpusă și în normele procesuale aplicabile fiecărei materii.
în acest context nemulțumirea justițiabilului este nefondată raportat la existența cadrului juridic necesar realizării drepturilor sale iar din analiza actelor și lucrărilor efectuate în faza urmării penale rezultă că acuzele aduse intimaților magistrați procurori R.C., D.C. și C.R. din cadrul Direcției Naționale Anticorupție cât și intimaților ofițeri de poliție judiciară P.I.D., A.I.S., P.A., P.D.C., N.T., P.D. și I.T.E. și intimatul B.M., specialist în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, sunt vădit nefondate.
Aceștia, în calitatea avută, au depus diligentele necesare analizării și dispunerii unor rezoluții și ordonanțe temeinice cu ocazia soluționării cauzelor indicate anterior în care petiționarul a avut calitate procesuală .
Astfel, potrivit art. 91 alin. (1) C. proc. pen.: "interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizează ...dacă sunt acte ori indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni..., iar interceptarea și înregistrarea se impun pentru stabilirea situației de fapt ori pentru că identificarea sau localizarea participanților nu poate fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată."
Din textul de lege indicat rezultă că, în vederea stabilirii împrejurărilor cauzei, pot fi efectuate interceptări și în faza preliminară săvârșirii infracțiunii, nu numai când aceasta s-a consumat, fără a fi necesară altă calitate decât cea de "participant".
Așadar, în activitatea judiciară desfășurată de intimații magistrați procurori cu prilejul soluționării dosarelor penale nr. 94/P/2010 și nr. 286/P/2010, ale Secției de combatere a corupției din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, nu sau produs erori, nu s-au constatat raționamente juridice greșite sau aplicarea greșită a legii, s-au respectat normelor de desfășurare a procesului penal în faza de urmărire penală, și chiar dacă ar fi existat astfel de aspecte, acestea sunt supuse controlului judiciar declanșat prin promovarea căilor legale de atac, întrucât, dacă prin exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, fără intenția de a păgubi (aspect care nu se poate reține în speța analizată, neexistând dovezi în acest sens), s-ar produce erori, acestea nu constituie infracțiuni.
De asemenea și intimații ofițeri de poliție judiciară P.I.D., A.I.S., P.A., P.D.C., N.T., P.D. și I.T.E. și intimatul B.M., specialist în cadrul Direcției Naționale Anticorupție și-au exercitat atribuțiile de serviciu în conformitate cu dispozițiile legale.
în considerarea dispozițiilor art. 278/1 C. proc. pen. înalta Curtea a respins plângerea analizată și, raportat la prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petiționarul la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 64/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 456/2012. Penal → |
|---|
