ICCJ. Decizia nr. 558/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 558/2012
Dosar nr. 2330/90/2011
Şedinţa publică din 23 februarie 2012
Asupra recursurilor de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 180 din 07 septembrie 2011, Tribunalul Vâlcea, secţia penală, a dispus, în baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., condamnarea inculpatului B.G.D. la 5 de ani şi 6 luni închisoare, aplicându-i, totodată, în baza art. 65 alin. (2) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, iar, în temeiul art. 350 alin. (l) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, deducând prevenţia de la 11 mai 2011 la zi.
În baza art. 346 C. proc. pen. şi art. 14 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata către părţi civile S.C.J.U. Craiova şi S.J.A. Vâlcea a sumelor de 4.417,08 lei şi, respectiv 991,60 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, în data de 01 aprilie 2011, în jurul orelor 18,00, inculpatul B.G.D. s-a deplasat la domiciliul martorului C.I., cumnatul părţii vătămate M.E.C., unde a consumat băuturi alcoolice, iar pe fondul discuţiilor avute cu partea vătămată, fosta sa concubină, care a refuzat să se împace cu el, i-a aplicat, în prezenţa minorului M.F.A., 5 lovituri de cuţit în partea stângă a hemitoracelui, penetrându-i plămânul şi producându-i leziuni ce i-au pus viaţa în pericol şi au necesitat pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale.
Această situaţie de fapt a fost reţinută de instanţă pe baza declaraţiilor de recunoaştere a inculpatului, a depoziţiilor martorului Cucu Ion, a părţii vătămate M.E.C., coroborate cu concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 412/E/311/2011.
În drept, instanţa a apreciat că fapta inculpatului B.G.D. care, în data de 01 aprilie 2011, în jurul orelor 18,00, i-a aplicat părţii vătămate M.E.C., 5 lovituri de cuţit,cauzându-i leziuni ce i-au pus viaţa în pericol şi au necesitat pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (l) C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere gravitatea faptei săvârşite, împrejurările comiterii, urmarea produsă, precum şi datele care caracterizează persoana inculpatului care deşi, a recunoscut fapta, a mai suferit anterior o pedeapsă pentru o infracţiune de violenţă.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel inculpatul B.G.D., criticând-o sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate şi partea vătămată M.E.C. care a solicitat majorarea pedepsei în raport de gravitatea faptei.
Prin decizia penală nr. 113/ A/l din 7 noiembrie 2011, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondate, apelurile, apreciind că instanţa de fond a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, ţinând cont de gravitatea faptei, precum şi de rezultatul produs, împotriva acestor hotărâri au declarat recurs, în termen legal, inculpatul B.G.D., criticându-le pe motive de netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată în raport cu circumstanţele reale ale comiterii faptelor şi cele personale şi partea vătămată M.E.C. care nu a indicat motivele ce impun în opinia sa reformarea soluţiei.
În drept, inculpatul a invocat dispoziţiile art. 385 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen. Examinând hotărârile atacate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen., precum şi din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile declarate de inculpatul B.G.D. şi partea vătămată M.E.C. ca fiind nefondate, având în vedere următoarele considerente:
Astfel, faţă de datele ce rezultă din materialul probator administrat, Înalta Curte constată că, în cauză, s-a făcut o corectă proporţionalizare a pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (l) C. pen., cu luarea în considerare a tuturor criteriilor generale reglementate de art. 72 alin. (l) C. pen., fiind stabilită o sancţiune penală judicios individualizată în raport cu împrejurările în care s-a comis activitatea infracţională şi datele care caracterizează persoana inculpatului.
A fost avută în vedere natura şi importanţa valorilor sociale ocrotite de lege şi puse în pericol prin acţiunea ilicită, caracterul şi gravitatea urmărilor ce s-ar fi putut produce, precum şi conduita inculpatului după comiterea faptelor.
Astfel, condiţiile concrete în care s-a comis fapta, modul în care a acţionat inculpatul (acesta lovindu-şi fosta concubină în repetate rânduri în zone vitale ale corpului, de faţă fiind şi copilul în vârstă de 5 ani al acesteia), multiplele leziuni cauzate părţii vătămate denotă un comportament agresiv al inculpatului, care trebuie să se regăsească în mod corespunzător în cuantumul de pedeapsă ce urmează a fi executat.
Pe de altă parte, a fost evaluată şi conduita inculpatului înainte şi după comiterea infracţiunii, reţinându-se că acesta a mai comis infracţiuni de violenţă pentru care se împlinise termenul de reabilitare, precum şi atitudinea sinceră, inculpatul solicitând judecarea conform procedurii simplificate.
În consecinţă, faţă de toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor a fost corect individualizată, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 alin. (l) C. pen., astfel încât nu se justifică stabilirea unui alt cuantum pedepsei, sancţiunea penală aplicată fiind suficientă pentru a asigura reeducarea acestuia şi realizarea scopului preventiv - educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
Constatând, aşadar, că, în cauză, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen. şi nici nu se regăseşte vreun alt motiv de recurs care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. (l) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de B.G.D. şi partea vătămată M.E.C.
În baza art. 3851" alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce la zi prevenţia recurentului inculpat.
Având în vedere că recurenţi sunt cei care se află în culpă procesuală, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul B.G. D. şi partea civilă M.E.C. împotriva deciziei penale nr. ll3/ A din 17 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 mai 2011 la 23 februarie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 23februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 560/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 550/2012. Penal → |
|---|
