ICCJ. Decizia nr. 56/2013. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 56/2013
Dosar nr. 63070/2012
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 2300/P/2011 din 13 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul S.A. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 5 Bucureşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 şi de art. 247 C. pen.
S-a reţinut că, în fapt, petenta a solicitat efectuarea de cercetări împotriva procurorului, fiind nemulţumită de modul cum au fost soluţionate Dosarele nr. 6132/P/2001 şi 6133/P/2001 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 5, susţinând că intimata i-ar fi încălcat accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare prin necomunicarea soluţiei dispuse.
Împotriva rezoluţiei petenta a formulat plângere, iar prin rezoluţia nr. 715/11-2/2012 din 15 martie 2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, plângerea acesteia a fost respinsă ca neîntemeiată .
La 31 iulie 2012, s-a primit la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin poşta electronică, o cerere din partea petentei în care aceasta făcea referire la obligaţia legală a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti de a soluţiona plângerea sa într-un termen rezonabil, precum şi la posibilitatea sa de a formula plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen., în termen de 20 de zile de la data la care Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti trebuia să se pronunţe asupra plângerii, arătându-se că prin nerezolvarea acestei contestaţii se doreşte în continuare ascunderea persoanelor vinovate de obstrucţionarea dreptului său la apărare.
Faţă de conţinutul plângerii, aceasta a fost calificată în mod corect de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti ca fiind o plângere împotriva rezoluţiei din 15 martie 2012, emisă de acesta, şi a soluţiei emise în Dosarul nr. 2300/P/2011, plângere întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
Plângerea a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureșt, secţia I-a penală la 06 august 2012.
Prin sentinţa penală nr. 335/ F din 4 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă ca tardivă plângerea formulată de petenta R.P. împotriva rezoluţiei nr. 2300/P/2011 din 13 februarie 2012, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petenta a fost obligată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se hotărî astfel instanţa de fond a constatat că Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus asupra plângerii formulate de petenta în temeiul art. 278 C. proc. pen. prin rezoluţia din 15 martie 2012, deci în termenul de 20 de zile de la data înregistrării acesteia, şi că s-a procedat la comunicarea soluţiei, la adresa indicată chiar de petentă, comunicare în privinţa căreia a fost avizată de agentul procedural la 22 martie 2012, însă petenta nu s-a prezentat la oficiul poştal pentru a ridica recomandata şi a semna confirmarea de primire.
În aceste condiţii, Curtea a constat că termenul de 20 de zile prevăzut de art. 278 alin. (1) C. proc. pen. curge de la data la care a fost avizată cu privire la recomandata expediată de parchet, respectiv de la data de 22 martie 2012.
S-a reţinut că petenta nu poate invoca propria culpă, prin neprezentarea la oficiul poştal şi neridicarea recomandatei cu confirmare de primire, atâta vreme cât M.P. a efectuat comunicarea la adresa indicată chiar de petentă, iar faptul că petenta a avut o atitudine pasivă nu poate fi imputat M.P.
În consecinţă, s-a apreciat că plângerea înregistrată la 31 iulie 2012 este formulată cu depăşirea termenului de 20 de zile de la comunicarea soluţiei, termen prevăzut de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
S-a reţinut că, culpa petentei este cu atât mai evidentă cu cât, admiţând că nu avea cunoştinţă de soluţia emisă în dosar, aceasta avea posibilitatea de a formula plângerea, potrivit art. 2781 alin. (2) C. proc. pen. în termenul de 20 de zile de la data la care expira termenul de 20 de zile în care Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti trebuia să se pronunţe asupra plângerii, termen care şi acela a expirat la data de 20 aprilie 2012.
Împotriva acestei din urmă sentinţe, petenta R.P. a formulat recursul de fată.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane pot face plângere la judecătorul de la instanţă căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluţionând plângerea o poate respinge ca tardivă prin sentinţă, ca în speţă, iar potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunţate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentinţa pronunţată în aceste condiţii este definitivă de la data pronunţării.
Aşa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiţionara R.P.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiţionara va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 100 lei potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara R.P. împotriva sentinţei penale nr. 335/ F din 4 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 55/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 57/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
