ICCJ. Decizia nr. 55/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 55/2013
Dosar nr. 5846/2/2012
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petentul R.M. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva procurorului B.M. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, solicitând efectuarea de cercetări faţă de acesta sub aspectul săvârşirii mai multor fapte cu caracter penal, pretins a fi fost comise cu prilejul instrumentării Dosarului nr. 113/P/2008 al aceleiaşi unităţi de parchet.
Prin rezoluţia nr. 120/P/2012 din 24 aprilie 2012 s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de B.M., procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Călăraşi, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât fapta nu există.
Procurorul a constatat că, prin rechizitoriul nr. 113/P/2008 din 21 ianuarie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi (întocmit de procurorul B.M.) s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului R.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. c) şi d) C. pen.
În fapt s-a reţinut că în ziua de 12 iulie 2008, inculpatul a aplicat mamei sale, S.A. (care se afla imobilizată la pat), mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele, producându-i traumatisme şi leziuni care au condus la decesul acesteia.
Prin sentinţa penală nr. 66 din 30 aprilie 2009, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia penală, în Dosarul nr. 198/116/2009, în baza art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. c) şi d) C. pen., inculpatul R.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
Ulterior, prin decizia penală nr. 179/ A din 20 august 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admis apelul formulat de inculpatul R.M. împotriva sentinţei penale nr. 66/2009 a Tribunalului Călăraşi, aceasta fiind desfiinţată în parte, inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă de 11 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
La data de 25 noiembrie 2009, prin decizia nr. 3920 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală în Dosarul nr. 198/116/2009 (definitivă), recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul R.M. împotriva deciziei penale nr. 179/ A din 20 august 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie au fost respinse, ca nefondate.
Pentru a se verifica dacă într-o cauză s-a săvârşit sau nu vreo faptă penală, trebuie avută în vedere împrejurarea că magistraţii nu pot avea calitatea de subiecţi activi ai unei infracţiuni exclusiv pe considerentul că au adoptat o soluţie sau alta.
Soluţiile dispuse de procurori pot fi nelegale sau netemeinice însă, pentru reformarea lor sunt prevăzute căi de atac specifice.
Aşadar, s-a apreciat că nemulţumirea unei părţi referitoare la modul în care a fost instrumentat un dosar, precum şi soluţia dispusă nu justifică cercetarea magistratului pentru săvârşirea vreunei fapte prevăzută de legea penală.
Prin rezoluţia nr. 16233/11/2/2012 din 28 mai 2012 a procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de R.M. împotriva rezoluţiei nr. 120/P/2012 din 24 aprilie 2012.
Fiind nemulţumit de aceste soluţii, petentul a formulat plângere la instanţa competentă - Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen.
Prin Sentinţa penale nr. 355/ F din 14 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul R.M. împotriva rezoluţiei nr. 120/P/2012 din 20 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Petentul a fost obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a adopta acesta soluţie instanţa a apreciat că soluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este temeinică şi legală, în mod corect procurorul constatând că, din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că magistratul procuror B.M. a săvârşit fapte care să întrunească anumite trăsături caracteristice infracţiunilor reclamate de petent, aspectele invocate în plângere, referitoare la actele întocmite şi probele administrate de procuror cu prilejul instrumentării Dosarului nr. 113/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi fiind analizate de instanţele învestite cu judecarea cauzei, intrând în puterea lucrului judecat, nemaiputând face obiectul unei noi verificări.
Împotriva acestei din urmă sentinţe, petentul R.M. a formulat recursul de faţă.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane pot face plângere la judecătorul de la instanţă căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluţionând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentinţă, ca în speţă, iar potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunţate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentinţa pronunţată în aceste condiţii este definitivă de la data pronunţării.
Aşa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiţionarul R.M.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul R.M. împotriva sentinţei penale nr. 355/ F din 14 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 51/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 56/2013. Penal → |
|---|
