ICCJ. Decizia nr. 645/2012. Penal. Extrădare pasivă (Legea 302/2004). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 645/2012

Dosar nr.2224/54/2011

Şedinţa publică din 05 martie 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 41 din data de 21 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-a admis cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare americane, Tribunalul Districtual al Statelor Unite – Hartford, Connecticut, în dosarul nr. 3:07 Cr.12 JCH privind pe cetăţeanul român T.D.C.

S-a dispus extrădarea persoanei solicitate T.D.C., cu respectarea regulii specialităţii prevăzute de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008.

În baza art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 şi art. 14 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, s-a amânat predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare americane până la punerea în libertate a persoanei extrădate de sub puterea mandatului de executare nr. 3508/2010 emis la 30 noiembrie 2011 de Judecătoria Craiova şi până la momentul finalizării procesului penal în fata autorităţilor judiciare române în cauza nr. 212/D/P/2009 a D.I.I.C.O.T. structura centrală.

S-a constatat că persoana extrădată a fost reţinută în prezenta cauză de la data de 15 noiembrie 2011 – orele 17:40 până la data de 16 noiembrie 2011 – orele 17:40 şi arestată provizoriu în vederea extrădării începând cu data de 16 noiembrie 2011.

S-a dispus revocarea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării şi punerea în libertate a persoanei solicitate T.D.C. de sub puterea mandatului de arestare provizorie emis la 16 noiembrie 2011 de Curtea de Apel Craiova, daca persoana solicitată T.D.C. nu este arestată în altă cauză.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate T.D.C., în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând din momentul încetării cauzei pentru care s-a dispus, în prezenta cauză, amânarea predării persoanei extrădate şi emiterea unui nou mandat de arestare.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a reţinut că prin adresa nr. 10174/II/5/2011 înregistrată de instanţă sub nr. 2224/54/2011 la data de 16 noiembrie 2011, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a transmis cererea de extrădare formulată de autorităţile americane, cerere întemeiată pe mandatul de arestare emis de Tribunalul Districtual al Statelor Unite – Hartford, Connecticut în dosarul nr. 3:07 Cr.12 JCH privind pe cetăţeanul român T.D.C.

Totodată, a fost înaintată Ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 34 din 15 noiembrie 2011, prin care s-a dispus reţinerea pentru 24 de ore a persoanei extrădabile, de la data de 15 noiembrie 2011 – orele 17:40 până la data de 16 noiembrie 2011 – orele 17:40.

În cuprinsul cererii de extrădare s-a arătat că împotriva persoanei extrădabile a fost emis mandatul de arestare de către autorităţile judiciare americane pentru săvârşirea infracţiunilor de: conspiraţie pentru a comite fraude bancare, conspiraţie pentru a comite fraude bancare în legătură cu dispozitive de acces şi furt agravat de identitate, prevăzute de titlul 18 secţiunea 1349, titlul 18 USC secţiunea 1028 A din Codul Statelor Unite, constând în aceea că, între anii 2004 - 2007, persoana extrădabilă, împreună cu alţi 12 coinculpaţi, au fost implicaţi în scheme de „phishing", în care au trimis prin poştă electronică mesaje frauduloase care păreau să provină de la bănci şi alte companii legitime, pentru a înşela oamenii şi a-i determina să dezvăluie informaţii private, cum ar fi: numele, adresa, data naşterii, numere de cont de asigurare socială, numere de card-uri de credit sau debit şi numere de card-uri bancare. O persoană ce accesa link-urile din mesajele electronice frauduloase era redirecţionată către unul sau mai multe site-uri de internet, care păreau în mod fals să-şi aibă originea în cadrul unei companii legitime, informaţiile obţinute în mod ilegal având ca scop obţinerea de bunuri şi servicii la care inculpatul nu avea dreptul.

Prin încheierea pronunţată în şedinţă publică la data de 16 noiembrie 2011 în dosarul nr. 2224/54/2011, Curtea de Apel Craiova a admis propunerea formulată de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind arestarea provizorie a persoanei extrădabile T.D.C. şi a dispus arestarea provizorie a acestuia pentru o perioadă de 29 zile, începând cu 16 noiembrie 2011, până la 14 decembrie 2011.

Arestarea provizorie a persoanei extrădabile T.D.C. a fost menţinută prin încheierile de şedinţă din 13 decembrie 2011, 04 ianuarie 2012 şi 31 ianuarie 2012.

În şedinţa publică din 20 februarie 2012, persoana extrădabilă a precizat încă o dată că refuză extrădarea voluntară.

Totodată, a fost respinsă cererea apărătorilor persoanei extrădabile de suplimentare a probatoriului şi de a se solicita informaţii suplimentare autorităţilor judiciare americane solicitante.

Curtea a constatat că, cererea de extrădare cuprinde informaţiile prevăzute de art. 8 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, fiind îndeplinite şi condiţiile prevăzute de art. 2 din acelaşi tratat privind pedepsirea infracţiunilor reţinute în sarcina persoanei extrădabile de legea ambelor părţi cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an.

Astfel, pentru capătul de acuzare nr. 1 din al doilea rechizitoriu înlocuitor care acuză persoana extrădabilă T.D.C. de conspiraţie pentru a comite fraudă bancară, pedeapsa maximă care se poate aplica potrivit legislaţiei S.U.A. este aceea de 30 ani închisoare şi 5 ani libertate supravegheată după punerea în libertate şi o amendă.

Pentru capătul de acuzare nr. 2 din al doilea rechizitoriu înlocuitor care acuză persoana extrădabilă T.D.C. de conspiraţie pentru a comite o fraudă legată de dispozitive de acces electronic pedeapsa maximă care se poate aplica este aceea de 10 ani închisoare şi 3 ani libertate supravegheată după punerea în libertate şi o amendă.

Pentru capetele de acuzare nr. 3 - 11 din al doilea rechizitoriu înlocuitor care acuză persoana extrădabilă T.D.C. de furt agravant de identitate pedeapsa maximă care se poate aplica este aceea de 2 ani închisoare şi 3 ani libertate supravegheată după punerea în libertate şi o amendă.

Totodată, Curtea a apreciat că nu există niciunul din motivele de refuz obligatoriu la extrădare prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004 sau de Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008.

Nu poate fi reţinut de către instanţă argumentul potrivit căruia, în cuprinsul cererii de extrădare, nu s-a dat nicio asigurare că, în cazul în care persoana extrădabilă va fi condamnată în S.U.A. la o pedeapsă privativă de liberate, aceasta va fi transferată în România în vederea executării pedepsei.

Instanţa apreciază că dispoziţiile din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, prevăd faptul ca extrădarea nu poate fi refuzată pe considerentul cetăţeniei persoanei extrădabile, astfel încât nu mai este necesar a fi îndeplinite condiţiile suplimentare prevăzute de Legea nr. 302/2004 privind garanţia ca, în caz de condamnare în S.U.A., persoana extrădabilă să fie trimisă în România pentru a executa pedeapsa.

Curtea a apreciat că nu există identitate între faptele pentru care persoana extrădabilă a fost condamnată de Judecătoria Craiova prin sentinţa nr. 3100 din 14 decembrie 2010, definitivă prin Decizia penală nr. 2072 din 29 noiembrie 2011 şi cele cu privire la care autorităţile judiciare americane au solicitat extrădarea.

În cuprinsul cererii de extrădare s-a arătat că împotriva persoanei extrădabile a fost emis mandatul de arestare de către autorităţile judiciare americane pentru săvârşirea infracţiunilor de: conspiraţie pentru a comite fraude bancare, conspiraţie pentru a comite fraude bancare în legătură cu dispozitive de acces şi furt agravat de identitate, prevăzute de titlul 18 secţiunea 1349, titlul 18 USC secţiunea 1028 A din Codul Statelor Unite, constând în aceea că, între anii 2004 - 2007, persoana extrădabilă, împreună cu alţi 12 coinculpaţi, au fost implicaţi în scheme de „phishing" în care au trimis prin poştă electronică mesaje frauduloase care păreau să provină de la bănci şi alte companii legitime, pentru a înşela oamenii şi a-i determina să dezvăluie informaţii private, cum ar fi: numele, adresa, data naşterii, numere de cont de asigurare socială, numere de card-uri de credit sau debit şi numere de card-uri bancare. O persoană ce accesa linku-rile din mesajele electronice frauduloase era redirecţionată către unul sau mai multe site-uri de internet, care păreau în mod fals să-şi aibă originea în cadrul unei companii legitime, informaţiile obţinute în mod ilegal având ca scop obţinerea de bunuri şi servicii la care inculpatul nu avea dreptul.

Prin sentinţa penală nr. 3100 din 14 decembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Craiova, în baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.D.C. la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare; în baza art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen. la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare; în baza art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare; în baza art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen. la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare; în baza art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. la pedeapsa de 8 luni închisoare.

S-a reţinut că, în drept fapta inculpaţilor T.D.C., D.R.M. şi D.M.C., constând în aceea că, în perioada 2006-2007, s-au asociat în vederea comiterii de infracţiuni, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de asociere pentru comiterea de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen.

Tribunalul Dolj a reţinut că, fapta inculpatului T.D.C., constând în aceea că, în perioada 2005-2007, la diferite intervale de timp, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a accesat fără drept, date informatice prin încălcarea măsurilor de securitate, sisteme informatice aparţinând instituţiilor financiar-bancare T.A.B. şi E.C.U., P.B., şi C.H., precum şi domenii, în scopul obţinerii de date informatice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de acces fără drept la un sistem informatic prevăzută de art. 42 alin. (1)-(3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (pct. II).

S-a mai reţinut că fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că, în perioada 2006-2007, la diferite intervale de timp, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a introdus fără drept, date informatice, rezultând date necorespunzătoare adevărului (crearea de pagini web false şi trimiterea de mesaje false în numele unor instituţii financiar bancare) în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecinţe juridice întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de introducere fără drept de date informatice, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecinţe juridice prevăzute de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta aceluiaşi inculpat de a cauza un prejudiciu în cuantum de 144.140 RON părţii civile P.B. şi de a încerca să cauzeze prejudicii instituţiilor financiar-bancare E.C.U., T.A.B. şi C.H., în perioada 2005-2006, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în scopul de a obţine un beneficiu pentru sine întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fraudă informatică prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta aceluiaşi inculpat de a transmite neautorizat în perioada 2006-2007, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, către alte persoane, date de identificare care au permis utilizarea instrumentelor de plată electronice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Rezultă că, persoana extrădabilă nu a fost judecată şi condamnată în România pentru infracţiunile pentru care se solicită extrădarea.

Astfel, persoana extrădabilă nu a fost judecată şi condamnată în România pentru infracţiunea de conspiraţie pentru a comite fraudă bancară, infracţiune în legătură cu care autorităţile americane au solicitat extrădarea, astfel încât nu se pune problema existenţei motivului de refuz obligatoriu la extrădare prevăzut de art. 5 din Legea nr. 111/2008.

În plus, faptelor pentru care T.D.C. a fost condamnat prin sentinţa nr. 3100 din 14 decembrie 2010 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin Decizia nr. 2072 din 29 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, au fost comise în perioada 2005-2007 în vreme ce infracţiunile în legătura cu care se solicită extrădarea au fost săvârşite şi în intervalul de timp anterior perioadei menţionate.

Curtea a constatat faptul că pentru persoana extrădabilă T.D.C. a fost emis mandatul de executare nr. 3508/2010 de către Judecătoria Craiova precum şi faptul că, T.D.C. are calitatea de inculpat în dosarul nr. 212/D/P/ 2009 al D.I.I.C.O.T. structura centrală, motiv pentru care se va da eficienţă în soluţionarea cererii de extrădare, dispoziţiilor art. 58 din Legea nr. 302/2004.

Având în vedere cele mai sus expuse, Curtea a apreciat ca neîntemeiate aspectele invocate de persoana extrădabilă în cuprinsul opoziţiei la cererea de extrădare, fapt pentru care, ţinând cont de dispoziţiile art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 şi art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, urmează să admită cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare americane, Tribunalul Districtual al Statelor Unite – Hartford, Connecticut în dosarul nr. 3:07 Cr.12 JCH, prin Ambasada Statelor Unite ale Americii, privind persoana extrădabilă T.D.C.

Se va dispune extrădarea persoanei extrădabile T.D.C., cu respectarea regulii specialităţii prevăzute de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008 şi predarea persoanei extrădabile către autorităţile solicitante.

Curtea constată că persoana extrădata a fost reţinută pentru 24 de ore persoana extrădabilă, de la data de 15 noiembrie 2011 – orele 17:40 până la data de 16 noiembrie 2011 – orele 17:40 şi arestată provizoriu în vederea extrădării începând cu data de 16 noiembrie 2011.

În baza art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 şi art. 14 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, amână predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare americane până la punerea în libertate a persoanei extrădate de sub puterea mandatului de executare nr. 3508/2010 emis la 30 noiembrie 2011 de Judecătoria Craiova şi până la momentul finalizării procesului penal în faţa autorităţilor judiciare române în cauza nr. 212/D/P/2009 a D.I.I.C.O.T. structura centrală.

Se va dispune revocarea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării şi punerea în libertate a persoanei solicitate T.D.C. de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 2 emis la 16 noiembrie 2011 de Curtea de Apel Craiova, daca persoana solicitată T.D.C. nu este arestată în altă cauză.

Se va dispune arestarea persoanei solicitate T.D.C., în vederea predării, pe o durată de 30 de zile începând din momentul încetării cauzei pentru care s-a dispus, în prezenta cauza, amânarea predării persoanei extrădate şi emiterea unui nou mandat de arestare.

Văzând şi dispoziţiile art. 16 şi art. 76 din Legea nr. 302/2004.

II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs persoana solicitată T.D.C., criticând-o ca netemeinică şi reiterând cererea pe care a susţinut că a formulat-o şi la instanţa de fond, respectiv potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, este necesar a se solicita de la autorităţile americane garanţii suficiente ca în cazul în care persoana extrădabilă va fi condamnată în S.U.A. la o pedeapsa privativă de liberate, aceasta va fi transferată în România în vederea executării pedepsei, arătând că în cuprinsul cererii de extrădare nu s-a dat nicio asigurare.

Concomitent, cu titlu de motiv secund de recurs, s-a arătat că în mod greşit prima instanţa a aplicat prevederile Tratatului de extrădare dintre România şi S.U.A. ratificat prin Legea nr. 111/2008 întrucât, potrivit Convenţiei de la Viena din 1969 cu privire la dreptul tratatelor respectiv, secţiunea 2 art. 28, se face menţiune la neretroactivitatea tratatelor, apreciind că în cauză era aplicabil Tratatul din anul 1924 sau Legea nr. 302/2004.

Astfel, deşi în art. 22 din Legea nr. 111/2008 se menţionează faptul că acesta se aplica infracţiunilor săvârşite atât înainte cât şi după intrarea în vigoare a acestuia, este de subliniat faptul că Tratatul a fost semnat la 10 septembrie 2007 şi a intrat în vigoare prin publicarea în M.O. nr. 387 din 21 mai 2008, aceasta fiind perioada de dinainte de intrarea în vigoare a dispoziţiilor sale.

S-a pretins că, întrucât autorităţile americane au solicitat extrădarea pentru fapte săvârşite în perioada 2004-2007, nu ne aflam sub incidenţa prevederilor acestui tratat, motiv pentru care hotărârea atacată este nelegală, însă cu privire la anul 2004 nu au indicat nici un mijloc de probă.

S-a mai arătat că opoziţia la extrădare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 111/2008 coroborat cu art. 8 pct. 3 din Legea nr. 302/2004, respectiv potrivit principiului non bis în idem „extrădarea nu va fi acordată dacă persoana căutată a fost condamnată sau achitată în statul solicitat pentru infracţiunea pentru care se solicită extrădarea", invocând faptul că prin Decizia penală nr. 2072 din 29 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 21506/215/2009, definitivă, persoana extrădabilă a fost condamnată atât pe latură penală, cât şi pe latură civilă pentru săvârşirea aceloraşi fapte aşa cum sunt descrise în cererea de extrădare şi cel de-al 2-lea Rechizitoriu înlocuitor.

S-a arătat că, toate rapoartele F.B.I. au fost întocmite de agentul special M.M.B., sunt aceleaşi mijloace de probă şi aceleaşi conturi de e-mail şi date.

În acest sens, a solicitat a fi avute în vedere mărturia, investigaţia şi dezvoltarea acesteia prin fondul de investigaţie, mijloace de probă utilizate în dosarul nr. 353/D/P/2006 de către acelaşi agent special al F.B.I., unde sunt reliefate aceleaşi infracţiuni şi conturi de mail folosite.

S-a menţionat că, de asemenea, identitatea dintre infracţiunile pentru care persoana extrădabilă a fost condamnată definitiv şi cele pentru care se solicită extrădarea reiese şi din analiza celor 3 mandate de percheziţie informatică a conturilor de poştă electronică emise de către judecătorul J.G.M. şi puse în aplicare tot de către agentul F.B.I. M.M.B., în urma cărora au fost verificate toate conturile de mail folosite şi fluxul de informaţii.

Indubitabil s-a arătat că este vorba despre aceleaşi infracţiuni pentru care persoana extrădabilă T.D.C. a fost condamnat definitiv în România fiind identitate de părţi, fapte date calendaristice, conţinutul interceptărilor e-mail-urilor.

Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de recurs invocate şi mai sus menţionate, cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine cu titlu prioritar examinarea celui de-al treilea motiv de critică devoluat în recursul de faţă, având în vedere inclusiv concluziile favorabile, în acelaşi sens, ale reprezentantului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu referire la incidenţa dispoziţiilor art. 8 pct. 3 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, ce statuează că prin conformare la principiul non bis în idem „extrădarea nu va fi acordată dacă persoana căutată a fost condamnată sau achitată în statul solicitat pentru infracţiunea pentru care se solicită extrădarea".

Or, în cauză există minime dovezi scrise care atestă pertinenţa cererii recurentului persoană solicitată T.D.C., în sensul că prin sentinţa penală nr. 3100 din 14 octombrie 2010 a Judecătoriei Craiova, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2072 din 29 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova s-a aplicat condamnatului deja nominalizat pedeapsa rezultantă finală de 2 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea pretinselor aceloraşi infracţiuni sancţionate de legea penală în S.U.A. – Hartfond, Conneticut, aşa cum sunt stabilite şi descrise în cererea de extrădare formulată de autoritatea judiciară americană competentă.

În acelaşi timp, se are în vedere că în consecinţa hotărârii penale rămasă definitivă de condamnare s-a emis de către instanţa română de executare, şi anume Judecătoria Craiova, mandatul de executare a pedepsei închisorii din 30 noiembrie 2011.

În hotărârea penală rămasă definitivă de condamnare sus-menţionată, instanţa română a reţinut ca situaţie de fapt că în perioada iunie - octombrie 2005, inculpatul T.D.C. şi numitul N.R.O.I. au realizat două site-uri de phishing reprezentând copii ale site-ului aparţinând societăţii financiar-bancare P.B. din Connecticut, SUA.

De asemenea, inculpatul T.D.C. şi numitul N.R.O.I. au încercat să prejudicieze instituţiile financiar-bancare: T.A.B., S.E.F. şi E.C.U., prin introducerea de date informatice, fără drept şi accesarea, fără drept, a sistemelor informatice aparţinând acestora.

În perioada octombrie 2006 - ianuarie 2007, numitul N.R.O.I. l-a sprijinit pe inculpatul T.D.C. în activitatea de falsificare a site-urilor instituţiilor financiar-bancare.

Astfel, inculpatul T.D.C. a introdus, fără drept, date informatice, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecinţe juridice: inculpatul T.D.C. a trimis mesaje electronice false în numele instituţiilor financiar bancare: W.B., M.F.C.U., C.C.U.A., P.F.C.U., P.P., L.B., B.A., B.B. şi U.V.C.U.

În perioada octombrie 2006-ianuarie 2007, la diferite intervale de timp, dar în executarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul T.D.C. a transmis neautorizat, către inculpatul D.M.C., numitul N.R.O.I. şi alte persoane, date de identificare care au permis utilizarea instrumentelor de plată electronică, în România şi în străinătate.

De asemenea, numitul N.R.O.I. a transmis date cu privire la cărţi de credit (nr. card, data expirării, cod de verificare, cod PIN) către inculpaţii T.D.C. şi D.R.M.

Numitul N.R.O.I. s-a ocupat de falsificarea instrumentelor de plată electronică obţinute prin phishing şi de punerea în circulaţie a acestora.

Ulterior, inculpaţilor T.D.C. şi numitului N.R.O.I., li s-au alăturat inculpaţii D.R.M. şi inculpatul D.M.C.

În perioada octombrie - decembrie 2006, la diferite intervale de timp, dar în executarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul D.R.M. a realizat sau a încercat să realizeze site-uri false ale unor bănci, în vederea obţinerii de date cu privire la cărţi de credit şi vânzarea sau contrafacerea acestora.

Inculpatul D.R.M. a colectat şi transmis conturi de poştă electronică, care au fost folosite pentru expedierea de mesaje false, aparent din partea unor instituţii financiar bancare, care direcţionau destinatarii către site-uri false ale acestora.

De asemenea, inculpatul D.R.M. a primit de la inculpaţii T.D.C., D.M.C. şi numitul N.R.O.I. şi le-a trimis date cu privire la instrumente electronice de plată.

În perioada 2006-2007, la diferite intervale de timp, dar în executarea acelei rezoluţii infracţionale, inculpatul D.M.C. a trimis, respectiv primit date de identificare ale unor instrumente de plată electronică. De asemene inculpatul D.M.C. i-a instigat pe inculpaţii T.D.C., D.R.M. şi numitul N.R.O.I. să creeze site-uri false ale unor instituţii financiar bancare.

Inculpatul P.D.I. l-a ajutat pe inculpatul D.M.C. să transmită neautorizat în cursul anului 2007, la diferite intervale de timp, dar în executarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, date de identificare către alte persoane în vederea efectuării de retrageri de numerar. De asemenea, în perioada 1 ianuarie - 30 aprilie 2007, inculpatul P.D.I. a ridicat bani trimişi din străinătate prin W.U. sau M.G., pentru inculpatul D.M.C., ca urmare a datelor cu privire la cărţi de credit, trimise de către inculpatul D.M.C. unor cetăţeni străini, prin intermediul aplicaţiei de mesagerie on-line.

Activitatea infracţională de phishing a inculpatului T.D.C. împotriva instituţiilor financiar-bancare: P.B., A.B., C.A., S.E.F. şi E.C.U.

Din mijloacele de probă administrate în cauză (procesul-verbal, adrese email), a rezultat că inculpatul T.D.C. şi numitul N.R.O.I. au folosit împreună, în activitatea infracţională, 7 adrese de poştă electronică pentru obţinerea fără drept a datelor cu privire la instrumentele de plată electronică emise de P.B.; pentru a primi/transmite e-mail-uri referitoare la activitatea infracţională).

De asemenea, inculpatul T.D.C. a folosit adresa de poştă electronică, pentru a primi/trimite e-mail-uri şi a purta discuţii despre activitatea infracţională cu ceilalţi coinculpaţi.

În perioada iunie - octombrie 2005, inculpatul T.D.C. şi numitul N.R.O.I. au introdus, fără drept, date informatice, rezultând două site-uri false, copii ale site-ului aparţinând societăţii financiar-bancare P.B. din Connecticut, SUA (imagine pagină web reală).

Astfel, în luna iunie 2005, inculpatul T.C.D. şi numitul N.R.O.I. au creat un site fals, reprezentând pagina de conectare pentru servicii bancare on-line a P.B. (potrivit investigaţiei F.B.I., adresa IP a fost alocată de către compania S.C. Inc, unei persoane fizice din Minneapolis, Minnesota), în care se solicitau contul de utilizator şi parola, pentru accesarea acestor servicii.

În cauză, s-a procedat la verificarea conţinutului site-ului fals al P.B., pus la dispoziţie organelor de urmărire penală române de Autorităţile din Statele Unite ale Americii, prin intermediul Ataşatului Legal de pe lângă Ambasada SUA la Bucureşti. Astfel, în conţinutul acestuia au fost identificate mai multe fişiere.

O parte dintre fişiere reprezentau componente ale site-ului real al P.B. din Connecticut - S.U.A. Restul fişierelor creau doar aparenţa apartenenţei la pagina web sus-menţionată şi, ci ajutorul acestora, erau solicitate datele referitoare la contul de utilizator şi parola pentru serviciile bancare on-line, numele şi prenumele, data naşterii, numărul de asigurări sociale, date cu privire la cărţi de credit (nr. de card, data expirării, cod de securitate, codul PIN). După ce clienţii băncii introduceau aceste date în câmpurile aferente, informaţiile erau transmise către contul de poştă electronică (această adresă aparentă email şi expedierea mesajelor nu erau vizibile pentru clienţi).

În jurul datei de 13 iunie 2005, inculpatul T.C.D. şi N.R.O.I. le-au trimis clienţilor băncii mesaje prin poşta electronică, ce aveau ca expeditor aparent P.B. Mesajele îi direcţionau pe destinatarii acestora către site-ul fals susmenţionat. După furnizarea acestor date şi conectare, clienţii erau transferaţi către o altă pagină, unde li se solicitau date suplimentare, precum numele, prenumele, numărul de asigurări sociale, numărul de carte de credit, data expirării acesteia, codul de securitate, codul pin şi numărul de telefon. În situaţia în care aceste date erau confirmate şi verificate ca fiind corecte, utilizatorul era direcţionat către pagina reală a P.B., fără ca acesta să realizeze că anterior accesase un site fals al băncii în cauză. Datele obţinute nu erau stocate pe site-ul susmenţionat, ci transmise către adresa de poştă electronică (accesată de la adresele IP utilizate de inculpatul T.D.C. şi numitul N.R.O.I.).

Prin intermediul unei aplicaţii (listă de comenzi create de inculpatul T.C.D., prin care datele obţinute erau verificate fără drept pe site-ul real al băncii) din interiorul site-ului fals, contul de utilizator şi parola pentru serviciile bancare on-line erau verificate de inculpatul T.C.D. şi numitul N.R.O.I. pe site-ul real al P.B., care îl accesau astfel fără drept.

De asemenea, în luna octombrie 2005, inculpatul T.C.D. şi numitul N.R.O.I. au creat un nou site fals al băncii P.B.

Inculpatul T.C.D. şi numitul N.R.O.I. le-au trimis clienţilor băncii mesaje prin poşta electronică, având ca expeditor aparent P.B., ce direcţionau destinatarii acestora către pagina web falsă. Realizarea şi modul de obţinerea a datelor cu privire la clienţii Băncii erau similare cu cele ale primului site, iar datele obţinute transmise către adresa de poştă electronică (accesată de la adresele IP utilizate de inculpatul T.C.D. şi numitul N.R.O.I.).

Ulterior datele obţinute (numărul de carte de credit, data expirării acesteia, codul de securitate, codul pin) erau utilizate la contrafacerea instrumentelor de plată electronică şi efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos cu acestea prin intermediul A.T.M. - urilor din România.

P.B., potrivit plângerii acesteia, a fost prejudiciată în urma tranzacţiilor realizate fraudulos în România în perioada iunie - octombrie 2005, cu suma de 125.905 dolari S.U.A. Un număr de 102 clienţi ai Băncii, titulari ai cărţilor de credit în cauză, au raportat tranzacţiile ca nefiind efectuate de către aceştia, P.B. constituindu-se parte civilă în procesul penal.

De asemenea, în perioada noiembrie-decembrie 2006, inculpatul T.C.D. şi numitul N.R.O.I. au încercat să cauzeze prejudicii, prin phishing instituţiilor financiar - bancare: E.C.U., S.F.C.U.

Din cercetări s-a stabilit că site-ului fals al E.C.U., a fost creat de inculpatul T.C.D. şi numitul N.R.O.I. prin copierea celui real cu ajutorul unor sorturi specializate, adăugarea unor pagini noi în care se solicitau date cu privire la conturi on-line sau cărţi de credit şi găzduirea acestuia. Postarea s-a realizat prin dobândirea accesului în mod neautorizat asupra domeniului, cu ajutorul unui program specializat (aplicaţie web care, profitând de unele vulnerabilităţi ale unor site-uri, permite utilizatorilor acestuia de a încărca şi descărca fişiere pe/de pe un server web precum şi de a rula diverse aplicaţii).

La data de 01 decembrie 2006, inculpatul T.C.D. a trimis mai multe mesaje, în numele companiei E.C.U., cu subiectul You have added a new email address to your account, prin care le comunica, contrar realităţii eventualilor utilizatori ai serviciilor companiei, că la contul de utilizator pentru servicii de online banking, ar fi fost adăugată adresa de email xxx@xxx.com. De asemenea, inculpatul „îi sfătuia" pe clienţi că în situaţia în care aceştia nu autorizaseră acest lucru, trebuiau să se logheze pe site-ul companiei pentru anularea adăugării adresei de email menţionate. În realitate, destinatarii mesajelor erau redirecţionaţi către un site fals ce îl imita pe cel al E.C.U.

La data de 01 decembrie 2006, inculpatul T.C.D. a accesat mai multe mesaje în inbox-ul contului de email, (această adresă aparentă de email şi expedierea mesajelor nu erau vizibile pentru clienţi, numele de domeniu internet fiind ales aleator) cu subiectul Login si pass: adresa IP, conţinând conturi de utilizatori şi parolele aferente pentru serviciile de online banking oferite de E.C.U.

La data de 02 decembrie 2006, inculpatul T.C.D. a trimis mai multe mesaje, în numele companiei E.C.U., cu subiectul You have added a new email address to your account, prin care le comunica, în mod mincinos, eventualilor utilizatori ai serviciilor companiei că, la contul de utilizator pentru servicii de online banking al fiecăruia fusese adăugată adresa de email xxx@xxx.com. De asemenea, inculpatul T.D.C. „îi sfătuia" pe clienţi ca, în situaţia în care aceştia nu autorizaseră adăugarea adresei de email susmenţionate, să se înregistreze pe site-ul companiei pentru „anularea adăugării adresei de email". În realitate, erau redirecţionaţi către site-ul fals ce îl imita pe cel al E.C.U.

Mesajul avea aparenţa că era trimis de instituţia financiar bancară în cauză, E.C.U. şi anunţa contrar adevărului, faptul că adresa de e-mail xxx@xxx.com a fost adăugată la contul de utilizator pentru servicii de online banking, primit (pentru a verifica modul în care arată şi sunt expediate mesajele false) în data de 04 decembrie 2006 de la adresa fictivă de email xxx@xxx.com, în care se comunică contrar realităţii eventualilor utilizatori ai serviciilor instituţiei financiar-bancare E.C.U. că la contul de utilizator pentru servicii de online banking a fost adăugată adresa de email xxx@xxx.com, De asemenea, „îi sfătuia" pe clienţi ca, în situaţia în care aceştia nu autorizaseră acest lucru, să se logheze pe site-ul companiei pentru anularea adăugării adresei de email menţionate, dar în realitate erau redirecţionaţi către un site de phishing, ce îl imita pe cel al E.C.U.;

La data de 04 decembrie 2006, inculpatul T.D.C. a accesat un mesaj pe adresa de e-mail, primit în aceeaşi zi, ce conţinea un user şi parola aferentă.

La data de 04 decembrie 2006, inculpatul T.D.C. a accesat un mesaj pe adresa de e-mail, primit în aceeaşi zi, ce conţine datele de identificare ale unui card bancar.

Astfel, în luna octombrie 2006 asupra site-ului A.B. a avut loc un atac de tip phishing, în sensul că, unor foşti clienţi ai băncii le fusese trimis un email prin care li se cerea să schimbe parola serviciului bancar on-line. S.W., un terţ furnizor folosit de A.B. a luat măsuri rapide pentru îndepărtarea website-ului de phishing, astfel încât nu s-a produs nici un prejudiciu, nici la A.B., nici la vreunul din clienţii săi.

La data de 17 octombrie 2006 inculpatul T.D.C. a accesat paginile web ale site-ului falsificat de acesta, în vederea obţinerii de date cu privire la instrumente de plată electronică ale A.B., iar datele obţinute (nume, prenume titular, nr. card, data expirării, CVV2, cod PIN, cont de utilizator şi parolă pentru on-line banking, etc.) ca urmare a expedierii de către aceştia a mesajelor false sunt trimise prin email către adresa, utilizată de către inculpat.

În perioada 17 - 26 octombrie 2006 inculpatul T.D.C. a transmis mai multe mesaje false în numele A.B., W.B. şi M.F.C.U., prin care potenţialii utilizatori ai serviciilor băncii în cauză, erau direcţionaţi către site-uri false care le imitau pe cele reale şi se solicita comunicarea de date cu privire la instrumente de plată electronică sau contul de utilizator şi parola pentru online banking.

De asemenea, în luna octombrie 2009, inculpatul T.D.C. şi numitul N.R.O.I. au comis o tentativă de phishing şi asupra site-ului C.A. (serviciu organizaţional al C.U. din S.U.A., care furnizează numeroase servicii către membrii C.U., incluzând şi aplicaţia on-line banking denumită C.H.). Inculpatul T.D.C. şi numitul N.R.O.I. le-au expediat unor clienţi ai băncii mesaje false, care conţineau imagini copiate fără drept, de pe pagina C.H. şi prin care îi informau, contrar adevărului pe destinatari că, persoane neautorizate folosiseră fără drept conturile acestora şi, în consecinţă, titularii conturilor trebuiau să-şi valideze informaţiile prin accesarea unei pagini web.

Mesajul fals conţinea un link. Aceste linkuri erau ascunse sub fraze care conţineau expresiile „conectare şi autentificare" şi „contul tău". Pagina era o copie a aplicaţiei, banking on-line C.H., astfel încât să inspire încredere, ca şi când ar fi fost o metodă legitimă de verificare a contului. Membrilor băncii care parcurgeau aplicaţia de phishing li se cereau date personale, respectiv numele şi prenumele, numărul social de securitate şi informaţii despre cartea de credit.

Inculpatul T.D.C., ajutat de numitul N.R.O.I., a creat 2 site-uri false ale S.F.F.C.U., prin copierea paginii web reale cu ajutorul unor softuri specializate, adăugarea unor pagini noi în care se solicitau date cu privire la conturi on-line sau cărţi de credit şi găzduirea acestuia. Postarea pe domenii s-a realizat prin dobândirea accesului în mod neautorizat asupra acestora, cu ajutorul unui program specializat.

Atacul de tip phishing a constat în trimiterea de mesaje către mai multe persoane, scopul acestuia fiind ca, după obţinerea datelor personale să fie acces, ilegal conturile compromise şi a transfera bani din aceste conturi.

În perioada 2006-2007 inculpatul T.D.C. a creat pagini web false şi a trimis mesaje false în numele instituţiilor financiar bancare W.P.B., M.F.C.U., P.F.C.U., P.P., C.B., B.A., B.B., U.V.C.C.U.

În perioada 2006-2007, inculpatul T.D.C. a transmis neautorizat către alte persoane, date de identificare care au permis utilizarea instrumentelor de plată electronică.

Din analiza traficului de date informatice interceptat şi realizat de la adresa IP utilizată de inculpatul T.D.C. şi a răspunsurilor instituţiilor financiar-bancare cu privire la instrumentele de plată electronică identificate în traficul de date informatice sus-menţionat, s-a constatat că, prin intermediul bancomatelor (ATM) de pe teritoriul României, au fost realizate sau s-a încercat realizarea a numeroase tranzacţii, cu 54 instrumente de plată electronică.

De asemenea, în străinătate au fost realizate tranzacţii frauduloase cu un număr de 5 instrumente de plată electronică identificate în traficul de Internet interceptat şi înregistrat în cauză.

Concomitent, instanţa Judecătoriei Craiova prin hotărârea penală de condamnare rămasă definitivă nr. 3100 din 14 octombrie 2010 a statuat că, în drept, fapta inculpaţilor T.D.C., D.R.M. şi D.M.C., constând în aceea că, în perioada 2006-2007, s-au asociat în vederea comiterii de infracţiuni şi de a săvârşi infracţiuni, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de asociere pentru comiterea de infracţiuni prevăzute de art. 323 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului T.D.C. constând în aceea că, în perioada 2005-2007, la diferite intervale de timp, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a accesat fără drept, date informatice prin încălcarea măsurilor de securitate, sisteme informatice aparţinând instituţiilor financiar-bancare A.B., C.A., S.E.F. şi E.C.U., P.B., şi C.H., precum şi domenii, în scopul obţinerii de date informatice, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de acces fără drept la un sistem informatic prevăzută de art. 42 alin. (1)-(3) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta aceluiaşi inculpat constând în aceea că, în perioada 2006-2007, la diferite intervale de timp, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a introdus fără drept, date informatice, rezultând date necorespunzătoare adevărului (crearea de pagini web false şi trimiterea de mesaje false în numele unor instituţii financiar bancare) în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecinţe juridice întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de introducere fără drept de date informatice, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecinţe juridice prevăzute de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta aceluiaşi inculpat de a cauza un prejudiciu în cuantum de 144.140 RON părţii civile P.B. şi de a încerca să cauzeze prejudicii instituţiilor financiar-bancare E.C.U., S.F.C.U., A.B. şi C.H., în perioada 2005-2006 în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în scopul de a obţine un beneficiu pentru sine întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fraudă informatică prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta aceluiaşi inculpat de a transmite neautorizat în perioada 2006-2007, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, către alte persoane, date de identificare care au permis utilizarea instrumentelor de plată electronice, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere că există minime dovezi scrise care atestă identitatea dintre infracţiunile pentru care persoana extrădabilă a fost condamnată definitiv şi cele pentru care se solicită extrădarea reiese şi din analiza celor 3 mandate de percheziţie informatică a conturilor de poştă electronică emise de către judecătorul J.G.M. şi puse în aplicare tot de către agentul F.B.I. M.M.B., în urma cărora au fost verificate toate conturile de email folosite şi fluxul de informaţii.

În ceea ce priveşte activitatea infracţională ce a condus la crearea unui prejudiciu P.B. aceasta se regăseşte integral în descrierea din Rechizitoriul din România, mai mult decât atât, este vorba de acelaşi prejudiciu, respectiv 125.905 dolari (Rechizitoriul din dosarul nr. 335/D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., prin care a fost învestită Judecătoria Craiova).

Faţă de toate cele sus expuse, urmează a se admite ca fondat recursul de faţă declarat de persoana solicitată T.D.C., fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) alin. ultim C. proc. pen. şi urmează a se casa în totalitate sentinţa recurată şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, respectiv Curtea de Apel Craiova, care urmează a verifica actual, inclusiv prin emiterea unei adrese scrise către Autoritatea americană judiciară competentă, dacă există identitatea de infracţiuni pentru care persoana extrădabilă a fost deja condamnată prin hotărârea penală nr. 3100 din 14 octombrie 2010 a Judecătoriei Craiova rămasă definitivă şi cele pentru care se solicită extrădarea (inclusiv sub aspectul datelor calendaristice, relativ la care se pretinde în cererea de extrădare că au fost comise acele infracţiuni pentru care se solicită extrădarea, precum şi sub aspectul inclusiv al conţinutului e-mail-urilor interceptate de către F.B.I. cu autorizarea judecătorului american competent).

Cu ocazia rejudecării, instanţa de trimitere va examina şi temeinicia criticilor iterate prin motivele unu şi doi de recurs, precum şi va avea în vedere orice alte aspecte de fapt sau de drept, care să servească aflării adevărului judiciar în cauză şi să permită o rezolvare a acesteia prin conformare la principiul legalităţii şi subsumat cerinţelor de respectare a tuturor garanţiilor procesuale în cauză.

Urmează a se constata că persoana solicitată T.D.C. se află sub puterea mandatului de arestare provizorie din 16 noiembrie 2011 emis de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. 2224/54/2011 şi care a fost prelungit succesiv până la data de 15 martie 2012.

Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluţionarea recursului de faţă să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de persoana solicitată T.D.C. împotriva sentinţei penale nr. 41 din data de 21 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 2224/54/2011.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, respectiv Curtea de Apel Craiova.

Constată că persoana solicitată T.D.C. se află sub puterea Mandatului de Arestare Provizorie din 16 noiembrie 2011 emis de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 2224/54/2011 şi care a fost prelungit succesiv până la data de 15 martie 2012.

Onorariului parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales al persoanei solicitate, în sumă de 160 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de persoana solicitată T.D.C., rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 05 martie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 652/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 644/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 645/2012. Penal. Extrădare pasivă (Legea 302/2004). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 645/2012. Penal. Extrădare pasivă (Legea 302/2004). Recurs