ICCJ. Decizia nr. 738/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 738/2012
Dosar nr. 528/32/2011
Şedinţa publică din 14 martie 2012
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Rezoluţia nr. 1254/P/2010 din 27 iunie 2011, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în baza art. 228 alin. (4) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de I.G., P.N. ofiţeri în cadrul Poliţiei Tg. Neamţ, I.G., subofiţer în cadrul Postului de Poliţie Ţibucani, împotriva cărora s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., respectiv, reţinerea sau distrugerea de înscrisuri, prevăzută de art. 272 C. pen., deoarece aceste fapte nu există.
Pentru a da această soluţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a reţinut următoarele:
Prin plângerea adresată petentul Hartan Dumitru a susţinut faptul că ofiţerii de poliţie I.G. şi P.N. din cadrul Poliţiei Tg. Neamţ nu au efectuat în mod corespunzător cercetările în dosarul cu nr. de înregistrare unic 1171/P/2010 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Neamţ, favorizând persoana reclamată N.D. împotriva căruia s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul săvârşirii unor fapte de natură penală.
Prin Rezoluţia nr. 443/II/2/2011 din 05 august 2011, dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în temeiul dispoziţiilor art. 275-278 C. proc. pen., a fost respinsă plângerea formulată de petent.
Pentru a da această soluţie, procurorul general a arătat că reanalizând, urmare a plângerii formulate de petent, actele premergătoare începerii urmăririi penale, rezultă că ofiţerii de poliţie nu au săvârşit infracţiunile sub aspectul cărora au fost cercetaţi în prezenta cauză, soluţia adoptată fiind temeinică şi legală.
Nemulţumit şi de această soluţie, petentul a formulat, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., plângere la Curtea de Apel Bacău, susţinând că soluţiile date în cauză sunt nelegale şi netemeinice.
Prin sentinţa penală nr. 118 din 18 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul H.D., împotriva rezoluţiei nr. 1254/P/2010 din 27 iunie 2011 - Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, confirmată prin Rezoluţia nr. 443/II/2/2011 din 05 august 2011 a Procurorului General al aceleiaşi unităţi.
A fost menţinută rezoluţia atacată.
In baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat să plătească statului suma de 85 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a apreciat că :
Soluţia propusă de intimaţi - ca organe de cercetare penală, este rezultatul interpretării date probelor, al aplicării dispoziţiilor legale, verificarea legalităţii şi temeinicei acestei soluţii fiind atributul exclusiv al procurorului, care supraveghează urmărirea penală şi al instanţelor investite cu soluţionarea plângerilor împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată date de procuror.
Propunerile intimaţilor în calitate de organe de cercetare penală a fost confirmată de procurorul care a exercitat supravegherea urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen.
În condiţiile în care procurorul ar fi constatat că în cauză se impunea continuarea cercetărilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 228 alin. (5) C. proc. pen., putea să restituie dosarul organelor de cercetare penală, fie pentru completarea actelor premergătoare, fie pentru începerea urmăririi penale.
Soluţiile procurorului de netrimitere în judecată au fost menţinute prin rezoluţiile Primului-procuror.
Dacă Primul procuror ar fi apreciat că plângerile petentului este întemeiată avea posibilitatea să infirme rezoluţiile şi să dispună completarea actelor premergătoare sau începerea urmăririi penale.
Apoi, prin sentinţele penale nr. 20/P din data de 12 februarie 2009 şi 227/P din data de 03 decembrie 2009, pronunţate de Tribunalul Neamţ, au fost respinse plângerile formulate de petent.
Eventualele încălcări ale normelor legale de drept procesual şi/sau de drept substanţial de intimaţi pot fi analizate prin exercitarea căilor legale de atac, iar nu prin cercetarea acestora pentru săvârşirea unor infracţiuni, atât timp cât nu sunt probe din care să rezulte că faptele acestora ar realiza conţinutul infracţiunilor reclamate, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi al laturii subiective.
A concluziona altfel, înseamnă a accepta că o propunere a organului de cercetare penală ar putea fi supusă simultan şi paralel unui control de legalitate de către o autoritate a statului, alta decât o instanţă de judecată.
Acest lucru nu înseamnă că sunt nesocotite dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Constituţia României şi nici cu art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Nu poate constitui faptă penală şi implicit nu poate fi angajată răspunderea penală a unui persoane care face parte din poliţia judiciară, activitatea desfăşurată cu prilejul unor acte sau măsuri efectuate în exercitarea întocmai a funcţiei şi a adoptării unei soluţii.
Pe de altă parte, în conformitate cu dispoziţiile art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constituie infracţiunea de abuz în serviciu, „Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane".
Latura obiectivă a acestei infracţiuni de serviciu constă în neîndeplinirea cu ştiinţă a îndatoririlor de serviciu, ori în îndeplinirea lor defectuoasă, ceea ce înseamnă că subiectul activ îşi exercită atribuţiile sale de serviciu în mod necorespunzător, abuziv.
Apoi, infracţiunea de abuz în serviciu se săvârşesc, de regulă, cu intenţie.
Faptul că forma de vinovăţie cerută pentru existenţa laturii subiective a acestei infracţiuni este intenţia, rezultă din chiar textul art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în care este folosită expresia „cu ştiinţă", astfel că această condiţie nu este îndeplinită în cauză.
Împotriva acestei din urmă sentinţe, petiţionarul a formulat recursul de faţă.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane pot face plângere la judecătorul de la instanţă căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul , soluţionând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentinţă, ca în speţă, iar potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunţate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentinţa pronunţată în aceste condiţii este definitivă de la data pronunţării.
Aşa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiţionarul H.D.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul H.D. împotriva sentinţei penale nr. 118 din 18 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 730/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 739/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
