ICCJ. Decizia nr. 739/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 739/2012
Dosar nr. 879/57/2011
Şedinţa publică din 14 martie 2012
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
La 10 noiembrie 2011 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia sub nr. 594/P/2011 plângerea penală formulată de către petentul D.R.M. împotriva intimatului T.E., pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în declaraţii, fals şi uz de fals, plângere în care petentul arată că intimatul, în calitate de apărător al numitului B.T.A. în dosarul nr. 1370/57/2008 al Curţii de Apel Alba-Iulia, iar la data de 1 octombrie 2010, la solicitarea instanţei, a făcut afirmaţii mincinoase cu privire la faptul că B.T. se află în viaţă, deşi acesta nu mai trăia.
Astfel, s-a arătat că B.A. a decedat la data de 13 februarie 2009, iar avocatul a afirmat în fata instanţei afirmat că în vara lui 2009 acesta a fost împreună cu familia la ţară şi până în anul 2010 au vorbit la telefon. Mai mult decât atât, la dosarul cauzei s-a depus o împuternicire avocaţială datată din 15 ianuarie 2010 şi semnată de decedat.
Prin rezoluţia procurorului nr. 594/P/2011 din 23 februarie 2011 s-a dispus, în baza art. 228 alin. (3) ind.1 C. proc. pen., începerea urmăririi penale faţă de învinuitul T.E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Împotriva acestei rezoluţii petentul D.R.M. a formulat plângere, iar prin Rezoluţia Procurorului General nr. 517/11/2/2011 din 17 iunie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Nemulţumit petentul s-a adresat cu plângere instanţei de judecată.
Prin sentinţa penală nr. 114 din 27 septembrie 2011, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petent a fost menţinută rezoluţia atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petentul a fost obligat să plătească suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat iar în baza art. 193 C. proc. pen. a fost obligat să plătească intimatului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că petentul din prezenta cauză a reclamat faptul că intimatul T.E. a afirmat la termenul din 1 octombrie 2010 în fata instanţei civile că s-ar fi întâlnit cu reclamantul B.T.A. într-o perioadă ulterioară decesului acestuia, afirmaţie care însă nu poate constitui o declaraţie necorespunzătoare adevărului care, potrivit legii ori împrejurărilor, serveşte pentru producerea unei consecinţe juridice, întrucât decesul unei persoane nu poate fi dovedit, potrivit legii, decât printr-un certificat de deces.
Astfel, nu se poate reţine că simpla afirmaţie a faptului că o persoană este în viaţă poate fi producătoare de consecinţe juridice, în contextul în care nu are suportul probatoriu cerut de dispoziţiile legale (art. 13 din Legea nr. 119/1996), iar, în fapt, nici nu a produs o asemenea consecinţă, în contextul în care instanţa a dispus amânarea cauzei şi a pus în vedere părţii care a invocat că are cunoştinţă că reclamantul B.T. ar fi decedat, să facă dovada acestei afirmaţii, prin depunerea actului de deces.
Pe de altă parte, după cum în mod corect a reţinut procurorul în rezoluţia atacată în cauză nu există probe din care să rezulte că învinuitul avea cunoştinţă despre decesul reclamantului B.T.A. şi că astfel ar fi făcut acele afirmaţii cu rea-credinţă, afirmaţii care au fost susţinute şi de către mandatarul reclamantului, numitul K.H., care susţine de asemenea că nu a avut cunoştinţă despre decesul reclamantului.
Împotriva aceste sentinţe petentul a declarat recursul de faţă .
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, persoana vătămată , precum şi orice alte persoane pot face plângere la judecătorul de la instanţă căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluţionând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentinţă, ca în speţă, iar potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunţate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentinţa pronunţată în aceste condiţii este definitivă de la data pronunţării.
Aşa fiind, înalta Curte , în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiţionarul D.R.M.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei, potrivit dispozitivului.
În baza art. 193 C. proc. pen. va obliga recurentul petent să plătească intimatului T.E. suma de 151,65 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând cheltuielile ocazionate cu transportul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul D.R.M. împotriva sentinţei penale nr. 114 din 27 septembrie 2011 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi la plata sumei de 151,65 lei cheltuieli judiciare către intimatul T.E.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 738/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 740/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
