ICCJ. Decizia nr. 896/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 896/2012
Dosar nr. 5413/102/2011
Şedinţa publică din 23 martie 2012
Deliberând asupra recursului de faţă constată şi reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 131 din 21 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Mureş, instanţa a dispus următoarele:
A respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului L.S., din infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i), alin. (2) C. pen. şi de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prevăzută şi pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i), alin. (2) C. pen., conform prevederilor art. 334 C. proc. pen.
L-a condamnat pe inculpatul L.S. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b)) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat – prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
L-a condamnat pe inculpatul L.S. la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice – prevăzută şi pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
L-a condamnat pe acelaşi inculpat, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu – prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
L-a condamnat pe inculpatul L.S. la pedeapsa de 1 (unu) lună închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere – prevăzută şi pedepsită de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
L-a condamnat pe acelaşi inculpat, la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la distrugere – prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat art. 217 alin. (1), (4) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
L-a condamnat pe inculpatul L.S. la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de port ilegal de armă albă – prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea 61/1991, cu aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 34 lit. b) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre: de 5 ani închisoare, de 8 luni închisoare, de 2 ani închisoare, de 1 lună închisoare, de 1 an închisoare şi de 2 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 (cinci) ani închisoare pe care, inculpatul urmează să-l execute, în final, în regim de detenţie, alături de care s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a dedus, din durata pedepsei aplicate, reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului, din data de 1 august 2011 la zi şi s-a dispus menţinerea stării de arest a acestuia, conform prevederilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., art. 160b alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen.
S-a făcut aplicaţiunea dispoziţiilor art. 5 şi art. 7 alin. (1) din Legea 76/2008 şi punctul 2 din Anexa la Legea 76/2008, dispunând prelevarea de la inculpat de probe biologice şi l-a încunoştinţat pe acesta că, respectivele probe vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în SNDGJ a profilului său genetic.
S-a dispus confiscarea specială a corpului delict – un cuţit cu mâner din metal, cu lungimea totală de 25 cm, având lama de 17 cm lungime, plicul aflându-se la fila 145 dosar.
S-a admis, conform prevederilor art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., acţiunea civilă exercitată de partea civilă D.M. şi l-a obligat pe inculpat, să plătească acesteia, suma de 450 lei daune materiale.
S-a admis, conform prevederilor art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., acţiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Municipal Reghin „dr. Eugen Nicoară” şi, conform prevederilor art. 313 din Legea 95/2006, l-a obligat pe inculpat, la plata sumei de 1.390 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile aferente îngrijirilor medicale şi spitalizării acordate părţii vătămate D.M.
S-a disjuns, conform prevederilor art. 3201 alin. (5) C. proc. pen., latura civilă, constând în acţiunea civilă exercitată de partea civilă D.G. împotriva inculpatului L.S. şi s-a fixat termen de judecată pentru data de 14 noiembrie 2011.
L-a obligat pe inculpat la plata sumei de 650 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
În considerentele rechizitoriului s-a reţinut că, în data de 30 iulie 2011, în jurul orelor 23,00, la Căminul Cultural se desfăşura un bal, la care participau mai multe persoane, atât adulţi cât şi copii. La un moment dat, inculpatul L.S. - fiind sub influenţa băuturilor alcoolice şi iritat de faptul că numita D.C.M. nu doreşte să danseze cu el, a tras-o de păr pe aceasta, şi a încercat să-l lovească cu pumnul pe soţul ei, martorul D.M. Pentru acest comportament, inculpatul a fost scos afară din căminul cultural de mai multe persoane, lucru care l-a enervat. Inculpatul s-a dus acasă, a luat un cuţit şi a pornit spre căminul cultural. Ajungând la vreo 20-30 de metri a fost întâmpinat de S.I., pe care l-a agresat, iar apoi, cu cuţitul pe care l-a avut asupra sa, l-a înjunghiat pe partea vătămată D.G. în zona toracică şi în zona capului. Aceste activităţi s-au desfăşurat pe drumul public, în faţa mai multor persoane, care s-au speriat. Au intervenit mai mulţi bărbaţi, care l-au imobilizat şi dezarmat pe L.S., după care, acesta a fost dus acasă, fiind încuiat în casă, pe dinafară, tocmai pentru a nu mai ieşi afară şi a mai provoca alte scandaluri.
Urmare a comportamentului inculpatului, balul a fost întrerupt, persoanele prezente fiind speriate de comportamentul inculpatului şi plecând acasă.
În cursul aceleiaşi nopţi, inculpatul a ieşit din casă pe geam, a pătruns fără drept în curtea lui D.M., a luat din garaj un bidon de 20 litri ce conţinea ierbicid, inculpatul crezând că în interiorul canistrei este motorină, a stropit prin şopron şi a încercat să dea foc şopronului. Ierbicidul nefiind inflamabil, nu s-a produs incendiul. După asta L.S. a părăsit imobilul părţii vătămate D.M., după care s-a deplasat în apropierea locuinţei părţii vătămate D.G. şi, cu un cuţit, a tăiat două cauciucuri ale căruţei.
Victima D.G. a fost transportată la Spitalul Reghin, fiind consultată de medicul legist la data de 1 august 2011, concluziile provizorii menţionând, plăgi tăiate scalpate epicraniene fronto-parieto-temporal drept, plagă penetrantă hemitorace stg. cu hemipneumotorax stg. (operată pleurostomie cu emanare imediată a 100 ml sânge), plăgi tăiate superficiale, leziunile putându-se produce prin corp tăietor-înţepător. Viaţa victimei nu a fost pusă în primejdie, dar a fost atinsă o zonă vitală, iar pentru vindecare, a necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale, în caz de evoluţie favorabilă.
Raportul medico-legal a menţinut concluziile iniţiale, atât în ceea ce priveşte nr. de zile îngrijiri medicale, cât şi în ceea ce priveşte punerea în primejdie a vieţii victimei.
Inculpatul a recunoscut toate acuzaţiile care îi sunt aduse, având în mod constat aceeaşi poziţie procesuală, atât cu ocazia audierii în faza actelor premergătoare, cât şi în faza de urmărire penală.
Inculpatul a arătat în faţa instanţei de judecată că, înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., în sensul recunoaşterii faptelor aşa cum au fost ele descrise în rechizitoriul care i s-a prezentat pe scurt, declarând că doreşte să fie judecat pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, că nu solicită ale probe şi că este şi de acord cu pretenţiile materiale ale părţilor civile, mai puţin cu cele morale ale părţii civile D.G., pe care le-a apreciat ca fiind prea mari (fila 29).
Aşadar, în raport cu afirmaţiile constante ale inculpatului, ale părţilor vătămate şi ale martorilor, dar şi cu modalitatea concretă de exercitare a agresiunii asupra victimei D.G. şi cu zona vizată şi lezată, instanţa de fond a apreciat că în drept, fapta inculpatului L.S., de a-l înjunghia, în loc public, cu un cuţit în zona capului şi a toracelui pe partea vătămată D.G. în data de 30/31 iulie 2011, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat rămas în forma tentativei, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.
De asemenea, fapta inculpatului L.S., de a distruge în noaptea de 30/31 iulie 2011 două din roţile căruţei părţii vătămate D.G., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 217 alin. (1) C. pen.
Totodată, a constatat că, fapta inculpatului L.S., de a pătrunde pe nedrept, în noaptea de 30/31 iulie 2011, în curtea locuinţei părţii vătămate D.M., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (1), (2) C. pen.
De asemenea, a constatat că fapta inculpatului L.S., de a încerca să distrugă prin incendiere şura părţii vătămate D.M., în noaptea de 30/31 iulie 2011, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere rămasă în forma tentativei, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 217 alin. (1), (4) C. pen.
A constatat că fapta inculpatului L.S., de a purta asupra sa în noaptea de 30/31 iulie 2011 o armă albă – un cuţit – în public, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de port ilegal de armă albă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.
Fapta aceluiaşi inculpat, de a o înjunghia, în noaptea de 30/31 iulie 2011, pe partea vătămată D.G., săvârşită în public, în prezenţa mai multor persoane aflate la balul organizat la căminul cultural, comisă într-o asemenea manieră încât a dus la scandalizarea martorilor şi tulburarea liniştii publice, s-a constatat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen., şi s-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, în condiţiile în care s-a stabilit pe bază de probe că acesta este autorul infracţiunii pe care a comis-o cu vinovăţie şi că, răspunde din punct de vedere penal, instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi anume - gradul de pericol social concret, ilustrat de împrejurările care compun conţinutul constitutiv al fiecăreia din cele şase infracţiuni, dar şi extrinseci acestora, cum sunt, în esenţă, acţiunile inculpatului, natura intenţiei sale în realizarea rezultatului dorit şi urmările efectiv produse, locul şi timpul comiterii activităţii infracţionale, urmările cauzate, concretizate în lezarea şi a unui drept fundamental al victimei D.G. – dreptul la viaţă – printre cele patrimoniale ale părţilor toate acestea imprimând acţiunii sale un anumit grad de pericol social.
De asemenea, s-a ţinut cont şi de persoana inculpatului care, este cunoscut în comunitatea unde locuieşte acesta, ca o persoană care mai avusese anterior conflicte cu consătenii, o persoană impulsivă, violentă şi agresivă, chiar şi când nu consumă băuturi alcoolice, toate acestea putând contura personalitatea şi comportamentul obişnuit al inculpatului în raport nu numai cu victimele, ci şi cu ceilalţi membri ai comunităţii.
S-a apreciat că, relevantă este şi atitudinea sa, în raport de infracţiunile săvârşite, faptul că a recunoscut imediat şi a regretat cele petrecute, atitudine pe care a menţinut-o pe întreg parcursul procesului penal; relevant este şi comportamentul său de pe parcursul desfăşurării procesului penal în sensul că a arătat constant că a recunoscut şi a regretat cele petrecute.
De asemenea, s-a apreciat de către instanţa de fond că, relevante sunt şi celelalte circumstanţe personale ale inculpatului, respectiv cele care ţin de vârsta acestuia, de mediul social şi de cel familial, de relaţiile sale cu victima D.G. şi cu D.M., de felul în care este perceput de către comunitatea din care face parte, toate acestea fiind conturate de probele cauzei, dar şi de celelalte probe ale cauzei, în speţă declaraţiile martorilor ascultaţi la urmărire penală, aspecte care nu justifică şi reţinerea de circumstanţe atenuate judiciare prevăzute de art. 74 C. pen., aşa cum a solicitat inculpatul.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş, prin prisma dispoziţiilor art. 372 şi art. 378 C. proc. pen., care a criticat soluţia primei instanţe sub aspectul cuantumului redus al pedepsei în raport de gradul de pericol social concret şi inculpatul L.S. care a solicitat redozarea pedepsei în sensul reducerii.
Prin decizia penală nr. 89/a/ 16 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus :
În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MUREŞ împotriva sentinţei penale nr. 131 din 21 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Mureş.
S-a desfiinţat parţial hotărârea atacată şi rejudecând cauza pe latura penală:
În baza art. 345 alin. (1), (2) C. proc. pen., s-au majorat pedepsele principale aplicate de prima instanţă inculpatului L.S. – în prezent deţinut în Penitenciarul Târgu Mureş, după cum urmează:
- de la 5 ani la 6,6 ani (şase ani şi şase luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tetntativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen, cu aplic. art. 3201 C. proc. pen.
- de la 8 luni la 10 luni (zece luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen, cu aplic. art. 3201 C. proc. pen.
- de la 2 ani la 2,6 ani (doi ani şi şase luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen, cu aplic. art. 3201 C. proc. pen.
- de la 1 lună la 2 luni (două luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) C. pen, cu aplic. art. 3201 C. proc. pen.
- de la 1 an la 1,10 ani (un an şi zece luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la distrugere, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 217 alin. (1), (4) C. pen, cu aplic. art. 3201 C. proc. pen.
- de la 2 luni la 3 luni (trei luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de port ilegal de armă albă, prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 rep, cu aplic. art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 34 lit. b) rap. la art. 33 lit. a) C. pen, s-au contopit pedepsele majorate prin prezenta decizie şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6,6 ani închisoare (şase ani şi şase luni), pe care inculpatul urmează să o execute.
S-au menţinut celelalte dispoziţii din sentinţa atacată, care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 381 alin. (1) teza finală C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă şi perioada arestului preventiv din 21 septembrie 2011 la zi.
În baza art. 383 alin. (1)1 rap. la art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul L.S. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a arătat că sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reţinută – pornind de la conţinutul materialului probator administrat pe parcursul desfăşurării procesului penal în faţa primei instanţe – hotărârea instanţei de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluţia la care s-a oprit prima instanţă, respectiv la condamnarea inculpatului la pedepsele principale cu închisoarea, la pedeapsa complementară, la contopirea pedepselor principale precum şi la stabilirea modalităţii executării pedepsei rezultante în regim de detenţie. Pentru a face o asemenea apreciere, instanţa de control judiciar consideră că din conţinutul materialului probator administrat rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor penale reţinute în sarcina sa, în modalitatea descrisă.
Sub aspectul aplicării disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), Curtea apreciază că instanţa de fond a dat o eficienţă prea mare circumstanţelor personale ale inculpatului şi a stabilit pentru fiecare infracţiune pedeapsa la minimul special prevăzut de lege, cuantum care, în opinia instanţei de control judiciar, nu este suficient pentru atingerea scopului pedepsei, prev. de art. 52 C. pen. Este adevărat că acesta provine dintr-o familie modestă şi dintr-un mediu social special, că este tânăr şi că a recunoscut încă de la început săvârşirea faptelor.
Însă, aşa cum a reţinut chiar şi judecătorul fondului, inculpatul a mai avut anterior conflicte cu consătenii, este o persoană impulsivă, violentă şi agresivă chiar şi atunci când nu consumă băuturi alcoolice. Dealtfel inculpatul a mai suferit anterior o condamnare la amenda penală pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., prin sentinţa penală nr. 293/2008 a Judecătoriei Reghin, infracţiune care confirmă comportamentul violent manifestat de inculpat.
De aici rezultă că circumstanţele personale reţinute în favoarea inculpatului nu sunt în măsură să ducă la stabilirea cuantumului pedepselor până la minimul special, şa cum a procedat prima instanţă.
De asemenea, Curtea a reţinut mai ales modalitatea concretă în care au fost săvârşite faptele, respectiv pe timp de noapte, în căminul cultural de faţă cu întreaga comunitate cu ocazia unui bal, insistând în comiterea infracţiunilor chiar după ce a fost scos afară din local de către săteni, deplasându-se acasă nu pentru a se opri din activitatea infracţională, ci, dimpotrivă, pentru a se înarma cu un cuţit şi apoi cu materiale pe care le credea inflamabile.
De asemenea, a constatat Curtea că importante sunt şi urmările produse, precum şi cele care s-ar fi putut produce. Astfel, doar intervenţia participaţilor la petrecere care au scos victima din mâinile inculpatului şi apoi intervenţia chirurgicală a medicilor au dus la salvarea vieţii părţii vătămate, intervenţii în lipsa cărora, fapta inculpatului putea duce foarte uşor la moartea victimei. Şi în cazul tentativei la distrugere, dacă recipientul ar fi conţinut motorină, incendierea grajdului s-ar fi produs, iar urmările puteau fi dintre cele mai grave. A menţionat instanţa de apel că incendierea grajdului se putea produce chiar în lipsa substanţei inflamabile, prin simpla aprindere cu un chibrit sau cu o altă sursă de foc, cu atât mai mult cu cât în grajd existau lucruri uşor inflamabile, astfel încât încadrarea juridică a faptei în tentativă este una corectă.
Aşadar, şi din modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, rezultă periculozitatea socială sporită a inculpatului.
Curtea a mai reţinut şi forma concursului real în care au fost săvârşite faptele, care constituie o cauză generală de agravare a răspunderii penale, cu atât mai mult cu cât inculpatul a săvârşit un număr de şase infracţiuni, dintre care contra vieţii, contra libertăţii persoanei, contra patrimoniului şi care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială.
Prima critică adusă de inculpat în apelul promovat a fost aceea că infracţiunea de omor calificat ar fi rămas în forma tentativei, iar partea vătămată a avut nevoie de numai 16-18 zile de îngrijiri medicale. Acest motiv de apel nu poate fi primit, deoarece, aşa cum am arătat, doar intervenţia sătenilor şi ulterior intervenţia medicilor au făcut ca viaţa victimei să-i fie salvată, iar numărul zilelor de îngrijiri medicale nu vine să schimbe încadrarea juridică a faptei, atâta vreme cât prin actele medicale necontestate s-a stabilit că prin tăieturile aplicate de inculpat, i-au fost atinse zone vitale părţii vătămate. Forma tentativei se regăseşte în încadrarea juridică şi în limitele de pedeapsă reduse la jumătate.
Nici achitarea de către inculpat a amenzii penale la care a fost condamnat anterior nu modifică circumstanţele personale ale acestuia, deoarece achitarea amenzii penale este o obligaţie a cărei neîndeplinire atrage transformarea amenzii în închisoare.
În sfârşit, curtea a constatat că pretinsa achiesare a inculpatului la pretenţiile părţii civile în cauza disjunsă, nu impune reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. b) C. pen.
Faţă de toate cele reţinute, Curtea a apreciat că se impune majorarea pedepselor stabilite de prima instanţă, peste minimul special, însă în cuantum orientat înspre acest minim, după cum vom arăta mai jos, cuantum care este necesar dar şi suficient pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
În privinţa modalităţii de executare, pentru considerentele reţinute de judecătorul fondului, şi instanţa de apela a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea acesteia în regim de detenţie, astfel încât şi solicitarea inculpatului de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, apare ca nefondată.
Aşadar, prin prisma acestor considerente, Curtea a considerat că apelul declarat Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş este fondat, motiv pentru care, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul pe latura penală:
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs în termen legal inculpatul L.Ş. care a invocat incidenţa cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 şi a solicitat redozarea pedepsei aplicată în sensul reducerii şi aplicării dispoziţiilor art. 861 C. pen. întrucât în cadrul operaţiunii de individualizare instanţa de apel nu a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sub aspectul cuantumului şi a modalităţii de executare, şi i-au aplicat inculpatului în raport de gradul de pericol social concret, urmările produse şi valorile lezate o pedeapsă ridicată.
În subsidiar a solicitat menţinerea hotărârii primei instanţe întrucât aceasta instanţă a aplicat corect criteriile de individualizare.
Înalta Curte analizând actele dosarului prin prisma motivelor invocate apreciază că recursul formulat este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse:
Cu privire la incidenţa cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 invocat de către recurentul inculpat întrucât în cadrul operaţiunii de individualizare instanţa de apel nu a avut în vedere gradul de pericol social concret raportat la modul şi mijloacele de săvârşire a faptei iar cuantumul pedepsei şi modalitatea de executare aleasă nu este una adecvată situaţiei de fapt reţinută în cauză, Înalta curte apreciază că acestea nu sunt incidente în speţa de faţă cu următoarea argumentare:
Potrivit art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni trebuie privită în sens larg, respectiv descurajarea şi a altor persoane în săvârşirea de noi infracţiuni şi nu doar a inculpatei. Ori un astfel de scop – prevenţia generală în săvârşirea de noi infracţiuni – nu poate fi atins dacă pentru fapte grave îndreptate împotriva unor relaţii sociale care impun respect şi corectitudine din partea persoanelor implicate în asemenea raporturi s-ar aplica pedepse care să nu aibă caracter disuasiv.
Raportat la caracterul imprevizibil al comportamentului uman, riscul repetării unor fapte similare este crescut dacă pentru fapte grave sancţiunea aplicată ar fi una modică după cum şi aplicarea unor pedepse excesive ar putea genera un efect contrar.
Obiectul juridic special al infracţiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat este constituit din relaţii sociale şi valori multiple pe care inculpatul le-a ignorat în mod clar aşa încât reconsiderarea circumstanţelor personale ale inculpatului aşa cum de altfel a constatat şi instanţa de apel nu se impune.
În acord cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor ,la stabilirea şi aplicarea acestora se tine seama de cinci criterii:
- dispoziţiile din partea generala a Codului penal
- limitele de pedeapsa fixate în partea specială
- gradul de pericol social al faptei săvârşite
- persoana infractorului
- împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Analizând considerentele hotărârii judecătoreşti sub aspectul criteriilor de individualizare, se observă că instanţa de apel a făcut în mod pertinent aplicarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) pedeapsa aplicată a fost corect individualizată în raport de gradul de pericolul social concret şi toate celelalte circumstanţe de natură să caracterizeze fapta şi pe inculpat.
Modalitatea de executare aleasă şi cuantumul pedepsei aplicată pentru infracţiunile supuse judecăţii sunt în acord cu principiul proporţionalităţii având în vedere infracţiunile comise şi urmările produse.
La individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere principalul criteriu-gradul de pericol social al faptei săvârşite, urmând ca celelalte doua criterii alăturate si distincte, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală ,să fie avute în vedere după ce instanţa şi-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activităţii infracţionale ori gradul de pericol social concret al faptei săvârşite a fost apreciat în mod corespunzător de instanţa ca fiind ridicat în temeiul motivelor evidenţiate în expozitivul sentinţei penale recurate şi totodată trebuie luată în considerare rezonanţa sociala a faptelor pentru care a fost condamnat inculpatul la nivelul întregii ordini sociale aspecte care au fost avute în vedere pe deplin de instanţa de apel.
Instanţa de apel a considerat în mod corect că de asemenea, importante sunt şi urmările produse, precum şi cele care s-ar fi putut produce. Astfel, doar intervenţia participaţilor la petrecere care au scos victima din mâinile inculpatului şi apoi intervenţia chirurgicală a medicilor au dus la salvarea vieţii părţii vătămate, intervenţii în lipsa cărora, fapta inculpatului putea duce foarte uşor la moartea victimei. Şi în cazul tentativei la distrugere, dacă recipientul ar fi conţinut motorină, incendierea grajdului s-ar fi produs, iar urmările puteau fi dintre cele mai grave.
În cazul concret faţă de toate aspectele expuse Înalta Curte apreciază că nu se impune reconsiderarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului sub nici un aspect, respectiv al reducerii sau schimbării modalităţii de executare, prin operaţiunea de individualizare în raport de criteriile expuse hotărârea pronunţată asigura sub acest aspect justul echilibru dintre gravitatea faptei şi pedeapsa aplicată aşa încât constată că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată.
Pentru toate aceste motive, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că hotărârea recurată este legală şi temeinică şi urmează sa respingă ca nefondat recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.Ş. împotriva deciziei penale nr. 89/A din 16 decembrie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 1 august 2011 la 23 martie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 740/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 977/2012. Penal → |
|---|
