ICCJ. Decizia nr. 759/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 759/2012

Dosar nr. 2732/109/2009

Şedinţa publică din 15 martie 2012

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 3/MF din 27 aprilie 2011 a Tribunalului Argeş s-au hotărât următoarele:

În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul R.I., născut în com. V.D. jud. Argeş, domiciliat în com. V.D. sat V.D. jud. Argeş, în prezent deţinut în Penitenciarul C., la pedeapsa închisorii de 12 ani şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen..

În baza art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul R.I. şi la pedeapsa închisorii de 14 ani şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen..

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele şi i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare, cu executare în condiţiile art. 57 C. pen. şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen..

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen..

S-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive, din 21 iulie 2009, până în prezent.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive luate faţă de inculpat.

În temeiul dispoziţiilor art. 118 lit. f) C. proc. pen. rap. la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul R.I. a sumei de 1.450 RON, consemnată la Banca C.E.C. prin recipisa din 23 iulie 2009

În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul M.G., născut în com. U., jud.Argeş, domiciliat în P., jud. Argeş, la pedeapsa închisorii de 10 ani şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen..

În baza art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), inculpatul M.G. a fost condamnat şi la pedeapsa închisorii de 11 ani şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen..

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele şi a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare, cu executare în condiţiile art. 57 C. pen. şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen..

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen..

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive, din 21 iulie 2009, până la 24 noiembrie 2010.

S-a respins cererea inculpatului P.M., de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP).

În baza art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul P.M. la pedeapsa închisorii de 7 ani şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen..

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., a fost condamnat şi inculpatul P.M., născut în com. R., jud. Argeş, domiciliat în P., jud. Argeş, la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen..

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele şi a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, cu executare în condiţiile art. 57 C. pen. şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen..

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen..

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive, din 21 iulie 2009, până la 18 octombrie 2010.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată faţă de inculpat, prin decizia penală nr. 657/R din 18 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.

Instanţa luat act că părţile vătămate N.N.M., V.S.I., R.M.R., P.C.M., T.S.F., Ş.D.E., G.A.G., P.E.H. şi A.R.N., nu s-au constituit părţi civile în cauză.

S-a luat act că partea civilă G.M.A. a renunţat la pretenţiile civile.

În baza art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 998 şi urm. C. civ., cu referire la art. 17 alin. (3) C. proc. pen., au fost obligaţi în solidar inculpaţii R.I. şi P.M. la plata a câte 5.000 RON, daune morale către fiecare din părţile vătămate T.S.F. şi Ş.D.E..

În baza art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 998 şi urm. C. civ., cu referire la art. 17 alin. (3) C. proc. pen., au fost obligaţi în solidar inculpaţii R.I. şi M.G. la plata a câte 5.000 RON daune morale către fiecare din părţile vătămate V.S.I., R.M.R., P.C.M., G.A.G. şi P.E.H..

A fost menţinută măsura sechestrului asigurător asupra sumei de 1.450 RON, ridicată de la inculpatul R.I. şi consemnată la Banca C.E.C. prin recipisa din 23 iulie 2009.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., au obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, în perioada februarie 2008 - iulie 2009 inculpaţii R.I., zis „R.Ţ.” şi M.G., zis „Y”, au racolat tinere minore şi majore din baruri aflate lângă unităţile de învăţământ unde acestea erau eleve.

Cei doi coinculpaţi le urmăreau în special pe cele care proveneau din familii dezorganizate şi, profitând şi de naivitatea acestora, de insuficienta experienţă de viaţă, dar şi de educaţia precară, le atrăgeau în locuri izolate sau puţin circulate unde, după ce le înfrângeau voinţa, le obligau să întreţină raporturi sexuale cu ei sau cu alţi bărbaţi.

Ca mod de operare, tinerele racolate erau violate, filmate în timpul actelor sexuale orale, apoi erau determinate prin şantajarea lor cu distribuirea filmuleţelor către părinţi sau către unităţile de învăţământ ale căror cursuri le frecventau, să se prostitueze în folosul inculpaţilor. Una din locaţiile unde se consumau partidele de sex era situată într-un apartament din municipiul Piteşti, unde tinerele erau transportate în baza unei înţelegeri prealabile dintre cei doi inculpaţi.

S-a stabilit că uneori inculpatul M.G., după consumarea unei partide de sex, oferea unora dintre tinere sume de bani „cadou”, apoi le obliga să semneze contracte de împrumut şi, prin şantaj cu publicarea acestor acte de împrumut către cunoscuţi, până la întoarcerea datoriei le determina să se prostitueze.

De asemenea, acelaşi material probator a mai relevat faptul că în perioada martie - iulie 2009 inculpatul R.I. le-a cazat la domiciliul său pe părţile vătămate minore T.S.F. şi Ş.D.E. şi pe partea vătămată majoră C.I.A., pe care le determina să se prostitueze, clienţii fiind racolaţi prin intermediul inculpatului P.M., în baza unei înţelegeri prealabile.

Astfel, în vara anului 2008, inculpaţii R.I. şi M.G. le-au racolat prin înşelăciune şi prin violenţă pe părţile vătămate N.N.M. şi V.S.I. (minoră), pe când se aflau într-un bar situat în municipiul Curtea de Argeş. Amândouă au fost transportate de inculpatul M.G. într-un apartament situat în municipiul Piteşti, despre care ulterior s-a stabilit că îi aparţinea martorului M.V.. Aici, pe lângă proprietarul apartamentului şi cei doi inculpaţi se mai aflau şi alţi bărbaţi, respectiv martorul M.C., taximetrist, nepotul inculpatului R.I., şi alţi doi bărbaţi.

Părţile vătămate au fost obligate, prin violenţă exercitată asupra lor de cei doi inculpaţi, să întreţină raporturi sexuale normale şi orale cu bărbaţii aflaţi în apartament, iar în timp partea vătămată N.N.M. făcea sex oral cu inculpatul M.G., acesta îi cerea să zâmbească, după ce o lovise.

Cealaltă fată, V.S.I., a fost obligată să întreţină raporturi sexuale cu inculpaţii M.G. şi R.I., dar şi cu martorul M.V., care i-a dat în dimineaţa care a urmat suma de 30 de RON.

În dimineaţa ce a urmat, cele două au plecat în oraş cu inculpatul R.I., care s-a întâlnit cu un bărbat brunet şi care, în urma acestei întâlniri, a obligat-o pe partea vătămată V.S.I. să întreţină un raport sexual cu acel bărbat.

La circa două săptămâni de la aceste evenimente, pe când partea vătămată V.S.I. îşi serba ziua de naştere într-o discotecă din comuna Domneşti, au venit inculpaţii R.I. şi M.G., care au luat-o cu forţa din acea incintă, inculpatul R.I. recurgând chiar la lovituri în faţa refuzului acesteia de a-l însoţi, şi au dus-o la Hotelul V. din municipiul Curtea de Argeş. Aici, inculpatul R.I. a obligat-o să întreţină un raport sexual oral cu el, timp în care a filmat-o cu telefonul mobil.

Martorii audiaţi în cauză au confirmat că inculpatul R.I. a mai încercat să o ia cu forţa de două ori pe partea vătămată V.S.I. din discoteca din Domneşti, o dată fiind salvată de M.T., zis T., agent de pază la acea discotecă, iar altă dată - de intervenţia unui prieten, pe nume C..

Într-o altă împrejurare, în cursul lunii februarie 2008, inculpaţii R.I. şi M.G. le-au luat pe părţile vătămate minore R.M.R., P.C.M. şi G.A.G. dintr-un bar din Zigoneni şi le-au transportat în maşina inculpatului M.G., până în apartamentul lui M.V., situat în municipiul Piteşti. Pe drum, partea vătămată R.M.R. a fost lovită de inculpatul R.I., deoarece se opunea să îl însoţească.

În apartamentul lui M.V. se mai aflau: proprietarul, cei doi inculpaţi şi numiţii M.C., N.P.M., T.B.I. şi O.M.. Aici, cele trei părţi vătămate au fost obligate de cei doi inculpaţi să întreţină raporturi sexuale normale, orale şi anale cu toţi cei şapte bărbaţi.

Anterior acestor evenimente, în iarna anului 2008, pe când partea vătămată R.M.R. era elevă în clasa a IX-a, a fost luată prin violenţă de inculpatul R.I., care a dus-o într-o garsonieră dintr-un bloc de nefamilişti din Curtea de Argeş iar aici, prin violenţă, a fost obligată să întreţină cu inculpatul un raport sexual oral. În tot acest timp, un alt bărbat care se afla în încăpere a filmat-o cu telefonul mobil, în vreme ce inculpatul îi spunea să zâmbească, deşi minora plângea. A rămas în acea cameră până dimineaţa, iar de câte ori încerca să părăsească garsoniera era ameninţată de inculpat că va mai chema alţi băieţi cu care să întreţină raporturi sexuale. Partea vătămată a declarat că a încercat să se arunce de la etajul IV, dar a renunţat, după ce inculpatul i-a pus cuţitul la gât. Inculpatul a mai căutat-o apoi frecvent la Liceul din Curtea de Argeş, ceea ce a determinat-o pe minoră să abandoneze cursurile şcolare, mai ales că a văzut la colegii ei de clasă filmul în care ea şi o altă parte vătămată întreţineau un raport sexual oral cu inculpatul R.I..

La rândul său, partea vătămată P.C.M. l-a cunoscut pe inculpatul R.I. prin intermediul colegei sale G.A.G., iar acesta le-a luat pe amândouă din faţa liceului prin violenţă şi le-a dus într-o garsonieră din blocul de nefamilişti din Curtea de Argeş. Aici, cele două victime au fost obligate să întreţină raporturi sexuale orale cu inculpatul, în vreme ce acesta le filma cu telefonul mobil, după care au fost ameninţate cu difuzarea filmului, în cazul în care acestea ar fi reclamat fapta la poliţie.

A urmat apoi episodul consumat în apartamentul din Piteşti, după care, la scurt timp, inculpatul R.I. a aşteptat-o în faţa liceului şi a luat-o pe partea vătămată P.C.M., dar şi pe colega ce o însoţea, pe nume N., şi le-a dus în aceeaşi garsonieră din blocul de nefamilişti, unde le-a obligat să întreţină cu el raporturi sexuale orale, timp în care au fost filmate cu telefonul mobil.

Partea vătămată a fost nevoită să abandoneze cursurile şcolare şi să se mute la bunica maternă, iar după ce a fost găsită şi aici, s-a mutat la tatăl natural.

Partea vătămată G.A.G. l-a cunoscut pe inculpatul R.I. pe când acesta o aştepta pe minora R.M.R. la poarta Grupului Şcolar din Curtea de Argeş şi l-a observat în mai multe rânduri pe inculpat aşteptând pe terasa barului situat vis-a-vis de Grupul Şcolar din Curtea de Argeş, după care a constatat că prietena ei a abandonat cursurile şcolare şi că, după evenimentele consumate în apartamentul din Piteşti al lui M.V., are o stare de nelinişte permanentă, un somn agitat şi cunoaşte că a fost şi spitalizată, datorită unui atac de panică; această situaţie este dovedită şi prin înscrisurile medicale depuse la dosar.

O altă parte vătămată minoră, P.E.H., l-a cunoscut pe inculpatul R.I., care a venit acasă la ea în cursul anului 2008, împreună cu inculpatul M.G.. Aceştia erau însoţiţi şi de o altă fată, pe nume A.I., dar şi de un bărbat, pe nume P.. Aici, cei doi inculpaţi au întreţinut cu cele două fete toate tipurile de raporturi sexuale, partea vătămată fiind forţată să întreţină raporturi sexuale şi cu celălalt bărbat, pe nume P.

Într-o altă împrejurare, după ce partea vătămată P.E.H. a ajuns în apartamentul lui M.G. împreună cu numita A.I., a fost obligată de acesta să întreţină raporturi sexuale cu numitul M.V., aflat în acel apartament, după care a întreţinut un raport sexual anal şi unul oral cu inculpatul M.G..

După un timp, acasă la partea vătămată au poposit atât inculpaţii R.I. şi M.G., însoţiţi de alţi bărbaţi, cât şi A.I. şi martora S.E.A.. Aici, inculpatul M.G. a întreţinut prin violenţă raporturi sexuale cu martora S.E.A., care a ţipat şi a încercat să se arunce de la etajul IV dar, pentru că inculpatul o ameninţa cu un cuţit, a acceptat că întreţină cu acesta un raport sexual oral, după care a întreţinut un raport sexual şi cu inculpatul R.I..

Anterior acestui episod, în luna aprilie 2008, martora îl cunoscuse pe inculpatul M.G. prin intermediul prietenei sale A.R.N., iar după câteva zile inculpatul sus-numit a împrumutat-o cu suma de 150 de RON şi a dus-o în apartamentul părţii vătămate P.E.H., unde s-au întâmplat cele mai sus prezentate. Ulterior, martora a fost urmărită de inculpatul R.I. care i-a solicitat să-i restituie lui M.G. suma împrumutată, iar în faţa acestei situaţii, la care s-a mai adăugat şi şantajul la care era supusă din partea lui M.G., care o ameninţa că va distribui pe internet filmul în care ea este dezbrăcată, martora i-a restituit acestuia suma de 400 de RON.

Altă parte vătămată, G.M.A., l-a cunoscut în cursul anului 2007 pe inculpatul M.G., prin intermediul verişoarei sale I.. La primul raport sexual cu acesta, inculpatul i-a dat suma de 50 de RON. Partea vătămată că a mai întreţinut cu inculpatul şi alte raporturi sexuale, iar în decembrie 2008 inculpatul a acostat-o pe partea vătămată pe stradă, a luat-o cu forţa în maşină şi a dus-o la Piteşti. Ajunsă aici, a fost urcată în apartamentul numitului M.V., iar aici a fost forţată de inculpat să întreţină raporturi sexuale, atât cu el cât şi cu M.V., în contul unei datorii mai vechi.

Inculpatul R.I. a racolat-o în cursul anului 2008 şi pe partea vătămată A.R.N., care a forţat-o să întreţină cu el un raport sexual oral, pe care l-a filmat cu telefonul mobil, obligând-o să zâmbească la cameră. După acest episod, inculpatul a ameninţat-o, spunându-i că dacă va spune cuiva ce s-a întâmplat, îi va mai aduce alţi patru bărbaţi şi va distribui filmul porno.

Ulterior, partea vătămată l-a cunoscut şi pe inculpatul M.G., cu care a întreţinut raporturi sexuale anale şi normale, acesta cerându-i să aibă raporturi sexuale, pe motiv că el este cel care a salvat-o din mâna inculpatului R.I..

În primăvara anului 2008, inculpatul R.I. transportat-o pe partea vătămată A.R.N. în garsoniera lui, alături de părţile vătămate G.A.G. şi P.C.M.. Inculpatul i-a arătat filme în care cele două minore şi partea vătămată R.M.R. consumau un raport sexual oral cu el. La domiciliul părţii vătămate A.R.N., R.M.R. şi-a tăiat venele, refuzând să-l însoţească pe inculpatul R.I. .

Ulterior, inculpatul M.G. a împrumutat-o pe partea vătămată A.R.N. cu suma de 500 de RON, după care a invitat-o la Piteşti, în apartamentul lui M.V., unde se aflau mai mulţi bărbaţi şi unde a fost obligată de inculpat să întreţină raporturi sexuale cu toţi aceştia.

Partea vătămată a mai fost adusă şi într-o altă împrejurare, împreună cu martora L.L.I., în apartamentul lui M.V., unde ambele au fost obligate de inculpatul M.G. să întreţină raporturi sexuale orale cu bărbaţii aflaţi acolo. Cu acea ocazie, inculpatul i-a dat martorei L.L.I. suma de 50 de RON. Martora l-a cunoscut pe M.G. tot prin intermediul lui A.R.N., iar după câteva zile de la prima lor întâlnire a avut loc alta, în cursul căreia inculpatul M.G. a transportat-o cu forţa la Piteşti, unde a obligat-o să întreţină cu el un act sexual normal.

Partea vătămată A.R.N. era şantajată cu „datoria” pe care o avea la M.G. şi, de câte ori acesta din urmă îi solicita, făcea sex oral cu bărbaţii pe care el îi aducea. Coinculpatul R.I. i-a arătat părţii vătămate înregistrări video cu mai multe tinere cu tinere dezbrăcate în timpul unor acte sexuale, unul din filme fiind recuperat de organele de urmărire penală de pe telefonul acestei părţi vătămate.

Deşi partea vătămată, în cursul judecăţii, a revenit asupra celor declarate la urmărirea penală, instanţa a considerat că aceste din urmă declaraţii nu corespund adevărului, în condiţiile în care motivele oferite pentru a justifica schimbarea de atitudine sunt neplauzibile, iar martorii L.L.I. şi D.R. au confirmat situaţia de fapt relatată de această parte vătămată în cursul urmăririi penale.

Şi martora B.A.M. a fost victima manevrelor inculpatului M.G. care, după ce a împrumutat-o pe aceasta cu suma de 50 de RON, i-a cerut să întreţină cu el, în mod repetat, raporturi sexuale. Ulterior, inculpatul i-a cerut să întreţină raporturi sexuale şi cu alţi bărbaţi aduşi de el, între care cu unul din ei, pe nume P., a întreţinut raporturi sexuale într-un hotel din municipiul Curtea de Argeş.

Declaraţiile martorelor A.N.R., B.F. şi P.M.A. confirmă că inculpatul R.I. în mod obişnuit practica racolarea prin violenţă a unor tinere, pe care le obliga să întreţină cu el raporturi sexuale normale, orale sau anale, inculpatul arătându-le martorelor înregistrări, cu filmuleţe în care mai multe fete întreţineau cu inculpatul raporturi sexuale orale.

Martora P.M.A. a relatat că a fost şantajată cu un filmuleţ în care ea întreţinea un act sexual oral cu inculpatul şi că în felul acesta a fost determinată să se prostitueze în beneficiul acestuia. Aceeaşi mod de operare a avut-o inculpatul şi faţă de martorele D.R.V. (minoră) şi S.R..

Inculpatul M.G. a cunoscut-o, prin intermediul martorului M.V., în apartamentul acestuia, pe minora N.A.E.. Pentru început i-a împrumutat suma de 100 de euro, pentru care a obligat-o să întreţină, prin violenţă, raporturi sexuale orale şi anale neprotejate.

Într-o altă împrejurare, după ce i-a mai împrumutat încă 100 de euro, inculpatul M.G. a obligat-o pe minoră să întreţină raporturi sexuale şi cu inculpatul R.I., acte ce s-au consumat într-o cameră din Hotelul M. din municipiul Piteşti.

După un timp, victima a fost aşteptată de inculpatul R.I. pe când ieşea de la şcoală, luată cu forţa de pe stradă, din faţa liceului, şi dusă de acesta într-un apartament din Curtea de Argeş unde locuia cu chirie. Aici, minora a fost obligată să întreţină cu el raporturi sexuale; într-o altă zi, inculpatul R.I. a dus-o pe minoră într-un apartament al unui bărbat de etnie romă, cu care a obligat-o să întreţină raporturi sexuale. Partea vătămată că s-a supus solicitărilor inculpatului, după ce acesta o şantajase că le va spune părinţilor ei despre raporturile sexuale consumate atât cu R.I., cât şi cu M.G..

Martorele G.A.E., B.C., S.N.Ş. şi D.M.M., audiate fiind, au confirmat şi ele că au fost racolate de coinculpaţii R.I. şi M.G., pentru a fi obligate să întreţină raporturi sexuale, sau să plece în străinătate în acelaşi scop, dar au refuzat.

Alţi martori au declarat că inculpatul R.I. le determina mai multe tinere să întreţină raporturi sexuale împotriva voinţei acestora, ba cu el, ba cu diverşi bărbaţi. Astfel, martorul I.R. a arătat că inculpatul R.I. i-a oferit o tânără cu care să întreţină raporturi sexuale, însă în două rânduri a refuzat şi că l-a văzut într-o zi pe inculpatul R.I. într-un autoturism alături de patru fete, despre care bănuia că le-a adus pentru a se prostitua.

Alt martor, D.R., fostul prieten al părţii vătămate A.R.N., a relatat că victima i-a povestit cum inculpatul R.I. a luat-o cu forţa, a obligat-o să întreţină raporturi sexuale orale, a fost filmată şi mai apoi şantajată, pentru a se prostitua. Martorul a fost căutat de inculpatul M.G. şi ameninţat de acesta să stea în banca lui şi să nu mai intervină pentru fete, iar inculpatul R.I. i-a arătat pe telefonul mobil un film, în care le-a recunoscut pe prietena sa, A.R.N., pe B.F., pe R.M.R., pe C.C., dar şi pe verişoara sa, S.E.A., în care mai multe fete întreţineau raporturi sexuale orale cu un bărbat.

Acelaşi martor cunoaşte despre faptul că S.E.A. a încercat să se sinucidă, că a fost racolată de M.G. într-un bar, că a fost îmbătată şi apoi dusă într-un apartament, unde a fost obligată să facă sex oral. Martorul D.R. a fost de faţă când inculpatul R.I. a lovit-o cu pumnii în cap şi a ameninţat-o cu un cuţit, pentru că aceasta refuza să-l însoţească.

La percheziţia domiciliară efectuată la data de 21 iulie 2009 la locuinţa inculpatului R.I. au fost identificate părţile vătămate minore T.S.F., Ş.D.E. şi partea vătămată majoră C.I.A., pe care inculpatul le-a determinat prin violenţă să se prostitueze, iar banii rezultaţi de pe urma unor asemenea practici erau însuşiţi de inculpat.

Primele două părţi vătămate au relatat că, de multe ori, clienţii erau găsiţi şi prin intermediul inculpatului P.M., taximetrist, care lua legătura în acest sens cu inculpatul R.I..

La rândul său, partea vătămată T.S.F. a declarat că le-a cunoscut la începutul anului 2009 pe Ş.D.E. şi C. în barul A., unde acestea din urmă lucrau, iar prin intermediul Ş.D.E. a ajuns în apartamentul inculpatului R.I.. Inculpatul a acceptat să o găzduiască pe partea vătămată, cerându-i în schimbul contribuţiei la cheltuielile de întreţinere şi la plata chiriei să se prostitueze. Banii rezultaţi de pe urma practicării prostituţiei erau păstraţi în portofelul inculpatului R.I., iar clienţii partidelor de sex erau găsiţi de inculpatul P.M., taximetrist, el fiind şi cel care o transporta pe de la locuinţa inculpatului R.I. la locaţiile unde se consumau partidele de sex şi înapoi. Partea vătămată a „produs” pentru inculpat, timp de două luni, suma de 7.500 RON.

Şi partea vătămată minoră Ş.D.E., care se mutase în apartamentul inculpatului R.I. înaintea venirii părţii vătămate Ş.D.E., s-a prostituat pentru inculpatul R.I. timp de patru luni.

Cele două părţi vătămate au oferit servicii de natură sexuală şi martorilor cu identitate protejată S.V. şi I.C., care au relatat că cel care le-a oferit fete spre a consuma cu acestea partide de sex a fost inculpatul P.M., acesta era cel care negocia preţurile acestor servicii, pe lângă cele de taximetrie şi cel care îi transporta pe ei şi pe fete în locaţiile unde se desfăşurau aceste partide şi înapoi.

Activităţile desfăşurate de inculpatul P.M. în colaborare cu inculpatul R.I., care le-au avut drept victime pe părţile vătămate minore T.S.F. şi Ş.D.E. au făcut obiectul unor acţiuni de supraveghere operativă conduse de doi investigatori sub acoperire, B.M. şi P.C..

În declaraţiile lor, martorii au arătat că în seara zilei de 20 iulie 2009 l-a contactat telefonic pe inculpatul P.M., cu care au convenit să le facă rost de două tinere, pentru a întreţine cu acestea raporturi sexuale. S-au întâlnit cu acesta în jurul orelor 22,00, iar inculpatul le-a spus că o partidă de sex costă 200 RON de persoană, iar lui trebuie să-i achite suma de 50 de RON. După ce au convenit asupra preţului, cei doi investigatori s-au deplasat împreună cu inculpatul la blocul unde locuiau cele două părţi vătămate, le-au luat şi au revenit la Hotelul M. din Piteşti. Fetele au cerut banii dinainte, câte 200 RON fiecare, iar în timpul conversaţiilor s-au prezentat ca fiind una Ş.D.E., iar cealaltă T.S.F.. Cele două au evitat să le spună celor doi bărbaţi dacă predau banii proveniţi de pe urma practicării prostituţiei altor persoane, au evitat să spună dacă sunt sau nu majore.

Victima C.I.A. a declarat că a fost determinată, ca şi celelalte fete, prin violenţă, să se prostitueze pentru a contribui la întreţinere, iar banii rezultaţi erau păstraţi într-un portofel al inculpatului; de multe ori, ea a fost injuriată şi ameninţată de inculpat atunci când nu era liberă să deservească clientul pe care îl recomanda el, iar într-o împrejurare a fost nevoită să vină de urgenţă la Piteşti şi să aibă raporturi sexuale cu un cetăţean italian găsit de inculpatul R.I..

Intenţia pe care o avea inculpatul de a le trimite pe ea şi pe Ş.D.E. în Elveţia a fost confirmată de victimă, cum şi de înscrisurile intitulate „contract d`engagement d`artistes”, ridicate de organele de urmărire penală cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare de la locuinţa inculpatului R.I.. La aceeaşi percheziţie domiciliară au mai fost ridicate agende, un portofel în care s-au găsit: două bancnote de 200 de RON, trei de 50 de RON, dintre care două aveau serii identice cu seriile bancnotelor înmânate investigatorilor sub acoperire, 12 bancnote de câte 100 de RON, dintre care două aveau aceleaşi serii cu cele ce au fost înmânate investigatorilor sub acoperire. Au mai fost identificate şi ridicate mijloace informatice de stocare a informaţiilor, respectiv 2 CD-uri şi 8 telefoane mobile.

Tot astfel, la percheziţia domiciliară efectuată la inculpatul M.G. au fost identificate mai multe înscrisuri, mijloace informatice şi de stocare a informaţiilor care au fost ridicate, respectiv telefoane mobile, 33 CD-uri şi DVD-uri, 5 casete video, 4 filme, mai multe carduri, actele de identitate în original sau copii ale unor persoane, respectiv B.E.R., S.N.Ş., S.F., S.C., C.M., R.E.E., înscrisuri privind ridicarea sau depunerea unor sume de bani, înscrisuri privind transferuri monetare prin W.U., înscrisuri privind diferite tranzacţii cu sume de bani, cum şi evidenţa acestora, diferite tipuri de contracte (împrumut, donaţie) în formă olografă şi tipizată, 2 laptop-uri şi o unitate centrală, o bancnotă de 100 euro, 2 bancnote de câte 100 zlotych, o bancnotă de 500 zlotych.

La percheziţia domiciliară efectuată la inculpatul P.M., au fost găsite două bancnote de câte 50 RON, care aveau serii identice cu seriile bancnotelor înmânate investigatorilor sub acoperire, una - în buzunarul pantalonului inculpatului, iar alta - sub preţul scaunului de la şofer în autoturismul marca S..

La rândul lor, percheziţiile informatice asupra sistemelor informatice, a mijloacelor de stocare a informaţiilor ridicate de la inculpaţii R.I. şi M.G. şi la telefonul mobil marca L. au relevat date cu numele mai multor tinere, mesaje şi zeci de fişiere tip imagine, cu diverse persoane de sex masculin şi feminin în diverse ipostaze.

La percheziţia domiciliară efectuată la inculpatul R.I., pe lângă cele două contracte pe numele părţii vătămate Ş.D.E. şi a martorei C.E.A., care au fost încheiate cu „C.N.T” din Elveţia, au mai fost identificate un raport de credit pentru O.S., încheiat de Biroul de credit de la B., un carneţel scris de partea vătămată Ş.D.E., în care pe prima pagină apar consumaţiile făcute de ea la Clubul A., evidenţa ciclului menstrual al ei şi al T.S.F., copie după agenda telefonică a inculpatului R.I., dar şi cheltuielile efectuate pentru „Ş.D.E. paşaport, sexi paşaport, buletin Ş.D.E.”, acte care le-ar fi fost necesare pentru plecarea în Elveţia, înscrisurile intitulate „Contracte de angajare” găsite la percheziţia domiciliară, un înscris în care Ş.D.E. îi spune inculpatului că doreşte să nu se mai certe, prin care se dovedeşte că inculpatul o lovea pe partea vătămată, aspect care rezultă din interceptări, cât şi din declaraţia martorului B.D.I..

Având în vedere materialul probator administrat, judecătorul fondului a apreciat că s-a dovedit atât existenţa faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, cât şi vinovăţia inculpaţilor în comiterea acestora sub forma intenţiei directe.

În drept, faptele inculpatului R.I., căruia i-au căzut victime părţile vătămate majore N.N.M., A.R.N. şi martorele majore C.I.A., B.A.M., A.N.R., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1), 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP).

Elementul material al laturii obiective constă în acţiuni de racolare prin înşelăciune sau violenţă a victimelor, cu care mai întâi întreţinea raporturi sexuale, timp în care filma desfăşurarea acestor acte, după care, prin şantaj, le determina pe acestea să se prostitueze în folosul său sau al altora. Actele materiale, la care s-a adăugat şi activitatea de a o caza pe martora C.I.A., s-au consumat în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi în baza unei înţelegeri prealabile cu inculpaţii M.G., pentru victimele N.N.M., A.R.N. şi B.A.M. şi, respectiv, P.M., pentru victima C.I.A. şi s-au întins în perioada iarna anului 2008-vara anului 2009.

Urmarea imediată constă în starea de pericol creată pentru libertatea de mişcare şi sexuală a victimelor, iar între elementul material şi urmarea imediată există un raport direct de cauzalitate.

Faptele inculpatului R.I., căruia i-au căzut victime minorele V.S.I., R.M.R., P.C.M., G.A.G., P.E.H., Ş.D.E., T.S.F. şi martorele minore L.L.I., B.F., P.M.A. şi N.A.E., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art 41 alin. (2) C. pen., elementul material al laturii obiective constând în activităţi de şantaj asupra victimelor care, după ce întreţineau raporturi sexuale cu inculpatul, în timp ce erau filmate, erau determinate apoi la activităţi de prostituţie în folosul inculpatului sau al celuilalt inculpat, M.G.. Actele materiale s-au consumat în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi în baza unei înţelegeri prealabile cu inculpaţii M.G., pentru victimele V.S.I., R.M.R., P.C.M., G.A.G., P.E.H., L.L.I. şi N.A.E. şi, respectiv, P.M., pentru victimele T.S.F. şi Ş.D.E., cărora le-a oferit cazare şi s-au întins în perioada iarna anului 2008-vara anului 2009.

Urmarea imediată a constat în starea de pericol creată pentru libertatea de mişcare şi sexuală a victimelor, iar între elementul material şi urmarea imediată există un raport direct de cauzalitate.

Toate faptele au fost comise de inculpat cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, prevăzute de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., această formă de vinovăţie degajându-se din modul în care s-au derulat acţiunile ce au compus latura obiectivă.

Având în vedere condamnarea anterioară de 4 ani închisoare cu executare în condiţiile art. 57 C. pen. pe care inculpatul a suferit-o prin sentinţa penală nr. 240/2000 pronunţată de Tribunalul Argeş, definitivă, pedeapsă din care a executat în regim de detenţie intervalul 26 februarie 2004 - 01 august 2006, cu un rest de 573 de zile, instanţa a constatat că acesta a comis faptele deduse judecăţii în stare de recidivă postexecutorie, motiv pentru care se va reţine şi aplicarea prevederilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP).

Faptele inculpatului M.G., căruia i-au căzut victime părţile vătămate majore A.R.N., N.N.M., G.M.A. şi martorele majore B.A.M., S.E.A., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1), 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP).

Elementul material al laturii obiective a constat în activităţi de transport al acestor victime, prin exercitarea unor acte de violenţă în scopul exploatării sexuale în locaţiile unde se consumau partidele de sex. Actele materiale, la care s-a adăugat şi activitatea de a o obliga să se prostitueze pe partea vătămată G.M.A. pentru a returna o datorie inexistentă, s-au consumat în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi în baza unei înţelegeri prealabile cu inculpatul R.I. pentru victimele N.N.M., A.R.N. şi B.A.M. şi s-au întins în perioada iarna anului 2008 - vara anului 2009.

Faptele inculpatului M.G., căruia i-au căzut victime părţile vătămate minore V.S.I., R.M.R., P.C.M., G.A.G., P.E.H. şi martorele minore L.L.I., N.A.E., au fost încadrate în prevederile art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP).

Elementul material al laturii obiective a constat în acţiuni de determinare a victimelor la activităţi de prostituţie, pentru a returna nişte datorii inexistente sau de valori mult mai mari decât erau în realitate şi în acţiuni de transport, prin exercitarea unor acte de violenţă în locaţiile unde se consumau partidele de sex. Actele materiale s-au consumat în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi în baza unei înţelegeri prealabile cu inculpatul R.I., pentru victimele V.S.I., R.M.R., P.C.M., G.A.G., P.E.H., L.L.I. şi N.A.E. şi s-au întins în perioada iarna anului 2008 - vara anului 2009.

Având în vedere condamnarea anterioară de 3 ani închisoare cu executare în condiţiile art. 57 C. pen. pe care inculpatul a suferit-o prin sentinţa penală nr. 199 din 19 noiembrie 1998 pronunţată de Tribunalul Argeş, pedeapsă din care a executat în regim de detenţie intervalul 18 martie 1998 - 15 iunie 1998 şi 08 noiembrie 2000 - 16 iulie 2001, faptele deduse judecăţii au fost comise în stare de recidivă postexecutorie, potrivit art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP).

Faptele inculpatului P.M., care în perioada aprilie - iulie 2009 a transportat pe părţile vătămate T.S.F. şi Ş.D.E. de la domiciliu până la locaţiile unde se consumau partidele de sex şi înapoi, de a găsi clienţii partidelor de sex cu care negocia preţul, toate acestea în baza înţelegerii prealabile pe care o avea cu inculpatul R.I., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP).

Nu a fost primită încadrarea juridică solicitată de inculpat, dată fiind calitatea de minore a victimelor, cât şi dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 678/2001.

Faptele aceluiaşi inculpat de a înlesni practicarea prostituţiei pentru partea vătămată Ş.D.E., după ce aceasta devenise majoră, şi pentru martora majoră C.I.A., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP).

La individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, gradul de pericol social concret, reliefat de modul şi mijloacele folosite, ce au constat în folosirea violenţei, a şantajului cu răspândirea unor filmuleţe înregistrate în urma consumării unor raporturi sexuale ale unor victime cu inculpatul R.I., aspect ce denotă un grad mare de perversitate, în constrângerea unor victime de a returna împrumuturi fictive sau de o valoare mult mai mare, împrejurările în care au fost comise, respectiv pe o perioadă relativ îndelungată de timp, numărul mare al actelor materiale, calitatea de minore a victimelor sau vârsta tânără a celorlalte, profitarea de pe urma naivităţii acestora, a lipsei experienţei de viaţă, a faptului că proveneau din familii dezorganizate, urmările produse, ce au constat în restrângerea libertăţii de mişcare şi sexuale a victimelor, traumele psihice cauzate multora din ele, abandonul şcolar căruia i-au dat curs multe din victime, persoana celor trei inculpaţi, din care doi sunt cunoscuţi cu antecedente penale, iar cel de-al treilea a suferit deja o condamnare încă nedefinitivă, pentru comiterea unei fapte de aceeaşi natură cu cele deduse judecăţii, atitudinea acestora pe parcursul procesului.

În termen legal, sentinţa a fost atacată cu apel de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Piteşti, cum şi de către inculpaţi.

În apelul său, procurorul a adus sentinţei următoarele critici: 1) instanţa de fond a reţinut în mod greşit art. 37 lit. b) faţă de inculpatul P.M., în condiţiile în care nu rezultă starea de recidivă din fişa de cazier; 2) dispunând interzicerea unor drepturi, instanţa de fond nu a făcut distincţie cu privire la pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) C. pen., în sensul criteriilor stabilite prin decizia penală nr. 74/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; 3) greşita soluţionare a laturii civile, prin obligarea inculpaţilor la plata daunelor morale către părţile vătămate.

Dezvoltând aceste motive, a susţinut apelantul că inculpatul P.M., deşi nu este recidivist, a fost arestat preventiv într-un alt dosar, aflat pe rolul D.I.I.C.O.T. Bacău, iar cu privire la pedepsele accesorii, a apreciat că nu se impunea interzicerea drepturilor inculpaţilor de a alege.

De asemenea, instanţa de fond a luat act că părţile vătămate V.S.I., R.M.R., P.C.M., G.A.G. şi P.E.H. nu s-au constituit părţile civile şi, cu toate acestea, i-a obligat pe inculpaţi să le plătească despăgubiri, în condiţiile în care părţile vătămate au devenit pe parcursul procesului penal majore şi au declarat explicit că nu se constituie părţi civile în cauză.

Într-o asemenea situaţie, nu se justifică acordarea daunelor morale, în contra voinţei manifestate de părţile vătămate.

Inculpaţii au criticat sentinţa pentru următoarele motive: este o hotărâre lovită de nulitate absolută, pe motiv că, la termenul de judecată din data de 23 februarie 2010, în cuprinsul încheierii de şedinţă s-a menţionat că inculpatul R.I. lipsea, acesta fiind la acel moment arestat. Cu toate acestea, şedinţa de judecată s-a desfăşurat, deşi prezenţa inculpatului arestat era obligatorie, lipsa acestuia de la dezbateri atrăgând sancţiunea nulităţii.

În susţinerea acestui motiv, a fost invocat şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Un al doilea motiv de apel, invocat de inculpatul M.G., este greşita condamnare, apelantul-inculpat solicitând a se ţine seama de faptul că elementul material al laturii obiective al infracţiunii de trafic de persoane are un conţinut alternativ, ce poate fi realizat în modalităţi distincte. Actul de inculpare se referă la transportarea unei persoane, dar legea nu incriminează transportarea unei persoane pur şi simplu, ci incriminează transportarea unei persoane în împrejurarea în care acest lucru, respectiv deplasarea dintr-un loc în altul are loc prin ameninţare, violenţe sau alte forme de constrângere.

Nici prin îndeplinirea acestei condiţii nu se realizează elementul material al laturii obiective, întrucât este necesar ca transportarea persoanei prin ameninţare, violenţe sau alte forme de constrângere să se realizeze în scopul exploatării unei persoane.

În acest sens, art. 2 pct. 2 din lege defineşte ce se înţelege prin exploatarea unei persoane, respectiv obligarea la practicarea prostituţiei, iar probatoriul existent la dosarul cauzei arată că în actul de inculpare se face referire la o singură parte vătămată, A.R.N., care ar fi fost transportată prin constrângere la locul unde urma să întreţină relaţii sexuale. Spre deosebire de declaraţia dată de aceasta la urmărire penală, în declaraţia dată la instanţă aceasta revine asupra celor declarate anterior, precizând că a întreţinut raporturi sexuale cu inculpatul M.G., dar nu a fost determinată de către inculpat să practice prostituţia, iar suma de bani primită cu titlu de împrumut nu a avut nici o legătură cu întreţinerea de raporturi sexuale.

A mai susţinut apelantul că declaraţiile martorilor cu identitate protejată pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care coroborate cu datele şi probele administrate în cauză rezultă elemente care să-l incrimineze pe inculpat.

De aceea, a solicitat instanţei de apel să dispună achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât faptei îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv elementul material al laturii obiective, iar cu privire la latura civilă, inculpatul a susţinut că nu poate fi obligat la repararea pagubei materiale şi a daunelor morale, având în vedere că manifestarea de voinţă a părţilor vătămate de renunţare la pretenţiile civile, nu justifică acordarea daunelor morale.

Un alt motiv de apel este greşita individualizare a pedepsei care i-a fost aplicată, pe care o consideră excesivă, solicitând reducerea acesteia.

La rândul său, inculpatul-apelant P.M. a solicitat achitarea sa, iar în subsidiar - diminuarea pedepsei aplicate sub minimul special şi aplicarea dispoziţiilor privind suspendarea pedepsei. Cât priveşte latura civilă, a solicitat înlăturarea despăgubirilor acordate de instanţa de fond.

A apreciat inculpatul că instanţa trebuie să aibă în vedere elementul material prevăzut de art. 12 alin. (1), modalitatea transportului şi să analizeze dacă inculpatul P.M. a realizat sau nu infracţiunea de trafic de persoane, pentru că acest transport trebuia făcut cu scopul exploatării unei persoane.

Art. 13 alin. (3) din lege vorbeşte despre ameninţare, violenţă şi alte forme de constrângere. Or, cele două părţi vătămate minore transportate nu s-au prezentat în faţa instanţei în vederea audierii, iar din declaraţiile date la urmărirea penală nu rezultă că P.M. a acţionat în condiţiile art. 13 alin. (3). Declaraţiile martorilor sub acoperire nu vorbesc nici ele despre acest element material, la care face trimitere art. 13 alin. (3) din Legea nr. 678/2001, astfel nu se poate vorbi că inculpatul a săvârşit infracţiunea de trafic de persoane.

În ceea ce le priveşte pe martorele G.A. şi Ş.D.E., se reţine că inculpatul ar fi săvârşit infracţiunea de proxenetism, sub forma îndemnului practicării prostituţiei şi a obţinerii de foloase de pe urma acesteia. Cu toate acestea, martorii sub acoperire nu au precizat niciodată ce reprezintă acea sumă de bani pe care au dat-o taximetristului, întrucât inculpatul s-a apărat, precizând că acea sumă de bani a reprezentat contravaloarea transportului efectuat, a aşteptării şi a luării fetelor şi a ducerii lor la respectivul hotel. În aceste condiţii, se demonstrează din nou că această infracţiune nu este probată tot sub aspectul laturii obiective, respectiv a elementului material şi a folosului obţinut de pe urma practicării prostituţiei.

De aceea, s-a solicitat achitarea inculpatului P.M., iar în subsidiar -diminuarea pedepsei aplicate acestuia, sub minimul special şi înlăturarea obligării sale la plata despăgubirilor civile, deoarece nu au fost dovedite.

În fine, inculpatul R.I. a solicitat admiterea apelului pe care l-a promovat, desfiinţarea sentinţei penale şi rejudecarea cauzei de către instanţa de fond, având în vedere nulitatea absolută invocată la acest termen de judecată, pentru lipsa de la instanţă a inculpatului arestat.

De asemenea, acesta a criticat şi modul de individualizare a pedepsei, solicitând redozarea acesteia, pe motiv că este prea mare.

Prin decizia penală nr. 83/R-MF din 15 septembrie 2011 Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Piteşti şi inculpaţii-apelanţi R.I., M.G. şi P.M., împotriva sentinţei penale nr. 3/MF din data de 27 aprilie 2011, pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul penal nr. 2732/109/2009.

A desfiinţat în parte sentinţa penală.

Rejudecând, a descontopit pedepsele rezultate aplicate apelanţilor-inculpaţi şi a respus în individualitatea lor pedepsele componente, fiind înlăturat sporul aplicat inculpatului R.I..

A înlăturat prevederile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) reţinute faţă de inculpatul P.M..

A redus pedepsele aplicate inculpaţilor, astfel:

Pentru inculpatul R.I. de la 12 ani la 8 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1),2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), de la 14 ani la 10 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP).

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., a contopit cele două pedepse şi a dispus executarea pedepsei celei mai grele, de 10 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an, în total 11 ani închisoare.

Pentru inculpatul M.G., de la 10 ani la 7 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1),2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi de la 11 ani la 9 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP).

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., a contopit cele două pedepse şi a dispus executarea pedepsei celei mai grele, de 9 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an, în total 10 ani închisoare.

A redus pedeapsa aplicată inculpatului P.M., pentru infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., de la 3 ani închisoare, la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., a recontopit pedepsele aplicate acestui inculpat şi a dispus executarea pedepsei celei mai grele, de 7 ani închisoare.

A înlăturat dispoziţia de obligare a inculpaţilor R.I., P.M. şi M.G., la plata despăgubirilor.

A menţinut starea de arest a inculpatului R.I. şi a dedus la zi prevenţia.

A menţinut în rest dispoziţiile hotărârii atacate.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de prim control judiciar după analiza întregului material probator a apreciat corect reţinută situaţia de fapt de către instanţa de fond, vinovăţia inculpaţilor fiind pe deplin dovedită.

Referitor la solicitarea apelanţilor-inculpaţi de a se constata că sentinţa atacată este lovită de nulitate absolută, pe motiv că la termenul de judecată din data de 23 februarie 2010, când inculpatul arestat a lipsit justificat, fiind internat în spital şi s-a procedat la audierea părţii vătămate sub rezerva reaudierii, a fost considerată nefondată, întrucât inculpatul nu a formulat solicitarea de a fi reaudiate victimele, nici la instanţa de fond şi nici în faţa instanţei de apel, ci a învederat acest aspect cu ocazia susţinerii motivelor de apel. Instanţa a apreciat că nu s-a dovedit o vătămare conform art. 197 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a achiesat prin declaraţia dată în etapa apelului la acuzaţiile aduse de procuror, însuşindu-şi comiterea faptelor în legătură cu care s-a dispus condamnarea sa.

Instanţa de prim control judiciar a considerat că în mod greşit s-a aplicat inculpatului P.M. prevederile art. 37 lit. b), acesta nefiind recidivist la data condamnării sale, şi a dispus înlăturarea acestor dispoziţii.

De asemenea, a procedat la o reindividualizare a pedepselor aplicate inculpatului R.I., M.G. şi P.M., apreciind că pedepsele aplicate de instanţa de fond sunt extrem de severe.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, inculpaţii R.I., M.G. şi P.M..

Inculpaţii R.I., M.G. şi P.M. au criticat decizia penală nr. 83/R-MF din 15 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti prin prisma cazurilor de casare prev.de art. 385⁹ alin. (1) pct. 5 C. proc. pen. (judecata a avut loc fără participarea inculpatului când aceasta era obligatorie potrivit legii), art. 385⁹ alin. (1) pct. 4 C. proc. pen. (şedinţa de judecată nu a fost publică, în cazurile când legea prevede altfel), art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 (când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite), art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. când s-au aplicat pedepse greşit individualizate, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), solicitând casarea sentinţei şi deciziei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare, iar în subsidiar reducerea cuantumului pedepselor aplicate.

Concluziile apărătorilor inculpaţilor, ale reprezentantului Parchetului, precum şi ultimul cuvânt al inculpaţilor au fost consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., le consideră fondate prioritar pentru cazul de casare prev.de art. 385⁹ alin. (1) pct. 4 C. proc. pen., respectiv instanţa de apel a încălcat dispoziţiile privind publicitatea şedinţei de judecată.

În Titlul II, Capitolul I „Dispoziţii generale" din Partea specială a C. proc. pen. sunt prevăzute, în art. 287 - 312, o serie de norme cu caracter de principii comune, respectiv reguli de bază ale fazei de judecată şi care asigură realizarea acestui tip de activitate procesuală în condiţii de obiectivitate şi imparţialitate. Acestea sunt: publicitatea, nemijlocirea, contradictorialitatea şi oralitatea.

Publicitatea şedinţei de judecată este unul din cele mai importante principii ale dreptului procesual penal, întrucât asigură, pe de o parte, punerea în valoare a celorlalte principii ale activităţii de judecată (nemijlocirii, contradictorialităţii, rolului activ al instanţei), iar, pe de altă parte, dă siguranţă faptului că instanţa de judecată, în întreaga ei activitate, respectă toate garanţiile procesuale prevăzute pentru părţi şi ceilalţi participanţi la proces, în vederea aflării adevărului, oferind societăţii posibilitatea exercitării unui control permanent asupra înfăptuirii justiţiei.

Consacrarea acestui principiu este asigurată de dispoziţiile art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar pe plan intern, de dispoziţiile constituţionale ale art. 127, respectiv de art. 12 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat importanţa acestui principiu procesual, arătând că art. 6 parag. 1 din Convenţie impune, ca o condiţie distinctă a unui proces echitabil, publicitatea acestuia - „Fiecare persoană are dreptul la judecarea în mod public". în consecinţă, Curtea a statuat că publicitatea procedurilor organelor judiciare la care se referă art. 6 parag. 1 are ca scop protejarea justiţiabililor împotriva unei „justiţii secrete". Prin transparenţa pe care o asigură administrării justiţiei, publicitatea dezbaterilor judiciare ajută la realizarea obiectivului esenţial - derularea unui proces echitabil în deplină concordanţă cu principiile fundamentale ale oricărei societăţi democratice.

În materia administrării justiţiei penale, acest principiu este consacrat de dispoziţiile art. 290 alin. (1) fraza I C. proc. pen. Importanţa sa, atât ca drept individual al acuzatului, cât şi ca garanţie procesuală este reflectată de dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. care instituie sancţiunea nulităţii absolute pentru ipotezele de nerespectare a publicităţii şedinţei.

De la acest principiu, în procesul penal sunt recunoscute o serie de excepţii, respectiv o publicitate mediată, reprezentativă sau simbolică, restrânsă la o anumită categorie de persoane (opusă publicităţii populare care este generală şi nelimitată). Aceste excepţii au, fie un caracter de maximă generalitate (art. 290 alin. (2) C. proc. pen. - dacă judecarea în şedinţă publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnităţii sau vieţii intime a unei persoane, instanţa ... poate declara şedinţă secretă), fie sunt limitate la anumite domenii (art. 485 alin. (2) C. proc. pen. - şedinţa separată, nepublică în cadrul procedurii cu inculpaţi minori). Datorită caracterului lor derogator, aceste excepţii sunt întotdeauna menţionate expres în dispoziţiile legale, neputând fi deduse pe cale de interpretare.

Astfel, în Legea specială nr. 678/2001 (privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane), în art. 24 se stipulează că „şedinţele de judecată în cauzele privind infracţiunea de trafic de persoane prevăzută la art. 13 şi de pornografie infantilă prevăzută la art. 18 nu sunt publice".

Având în vedere că normele juridice se interpretează potrivit metodei literale (declarative) şi a regulii de interpretare logică, exprimată prin adagiul exceptio est strictissimae interpretationis, rezultă că textul art. 24 din Legea nr. 678/2001 stabileşte, expres şi limitativ, o derogare de la principiul constituţional al publicităţii şedinţei de judecată, numai pentru infracţiunile de trafic de minori, prevăzută în art. 13 şi de pornografie infantilă, prevăzută în art. 18 din legea mai sus menţionată.

Ca atare, în situaţia în care inculpatul este trimis în judecată doar pentru infracţiunile prevăzute în art. 13 şi, respectiv, art. 18 din Legea nr. 678/2001, şedinţa de judecată este nepublică pe tot parcursul judecăţii, prin excepţie, prin derogare de la regula publicităţii şedinţei de judecată.

Problema de drept care se ridică şi care, de altfel, a fost evidenţiată de speţa de faţă, vizează caracterul public sau nepublic al şedinţei de judecată, în ipoteza în care inculpatul sau inculpaţii sunt trimişi în judecată, în aceeaşi cauză, pentru mai multe infracţiuni, dintre care unele se judecă în şedinţă publică, potrivit regulii publicităţii şedinţei de judecată, iar altele în şedinţă nepublică, potrivit Legii speciale nr. 678/2001.

Raportat la regula potrivit căreia excepţiile sunt de strictă interpretare şi aplicare, fiind prevăzute expres, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 678/2001, privind nepublicitatea şedinţei de judecată, nu pot fi extinse pe cale de interpretare ori prin analogie şi la alte situaţii pe care norma juridică respectivă nu le prevede.

Întrucât în cauză inculpaţii R.I., M.G. şi P.M. au fost trimişi în judecată pentru infracţiunea prev.de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 (trafic de persoane) care se judecă după regula publicităţii şedinţei de judecată, cât şi pentru infracţiunea de trafic de minori, prev.de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, care se judecă în condiţii de nepublicitate şi condamnaţi în primă instanţă şi în apel pentru aceste două infracţiuni, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în mod greşit, instanţa de apel a procedat la termenul din 15 septembrie 2011 la judecarea cauzei în condiţii de nepublicitate a şedinţei, fapt ce atrage sancţiunea nulităţii absolute a hotărârii în condiţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen..

Instanţa de apel, în prezenta cauză, în care erau supuse judecăţii şi alte infracţiuni decât cele strict enumerate de legiuitor în textul art. 24 din Legea nr. 678/2001, trebuia să deruleze întreaga procedură în condiţii de publicitate pentru a se asigura transparenţa administrării justiţiei.

Lipsa de publicitate a şedinţei de judecată în cazul infracţiunii prev.de art. 13 din Legea nr. 678/2001 la care face referire textul art. 24 din Legea nr. 678/2001 a fost prevăzut doar în interesul părţilor vătămate minore, victimă a unor astfel de infracţiuni.

Doar atunci când proceda la audierea părţii vătămate minore instanţa avea posibilitatea să ia măsuri pentru a asigura lipsa publicităţii, în condiţiile art. 290 alin. (2)-(4) C. proc. pen., pentru ca partea vătămată minoră să nu fie influenţată, în sens negativ, de prezenţa în sala de judecată a unui număr mare de persoane, care ar fi putut să o determine să aibă reţineri în relatarea unor împrejurări esenţiale, ceea ce ar fi dăunat aflării adevărului.

Această problemă de drept se aseamănă sub aspectul procedurii, cu cea prev.de legiuitor în cazul inculpatului minor trimis în judecată împreună cu un major, astfel că pe cale de analiză nu poate primi decât aceeaşi rezolvare.

Potrivit art. 486 C. proc. pen., atunci când în aceeaşi cauză sunt mai mulţi inculpaţi, dintre care unii minori şi alţii majori, dispoziţiile speciale derogatorii ale art. 485 alin. (2) C. proc. pen., care prevăd judecarea inculpatului minor în şedinţă nepublică, nu îşi mai găsesc concretizarea, aplicându-se procedura obişnuită, respectiv cea a judecării cauzei în şedinţă publică.

În cauză, rezultă că la termenul din 15 septembrie 2011, când au avut loc dezbaterile în fond asupra apelurilor declarate de inculpaţi, şedinţa a fost nepublică, fiind încălcat principiul publicităţii şedinţei de judecată, în condiţiile în care inculpaţii au fost trimişi în judecată şi pentru alte infracţiuni decât cele prev.în art. 24 din Legea nr. 678/2001, fapt ce atrage nulitatea absolută a hotărârii, conform art. 197 alin. (2), (3) C. proc. pen., nulitate ce nu poate fi înlăturată în nici un mod şi care poate fi invocată în orice stare a procesului, luându-se în considerare chiar din oficiu- cu consecinţa casării hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Sancţiunea nulităţii se aplică şi în cazul în care numai o parte a judecăţii s-a desfăşurat cu nerespectarea principiului publicităţii.

Având în vedere cele menţionate mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu prevederile art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va admite recursurile declarate de inculpaţii R.I., M.G. şi P.M. împotriva deciziei penale nr. 83/R-MF din 15 septembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, va casa decizia penală şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Constatând că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului R.I. nu s-au modificat, raportat şi la scopul luării acestei măsuri, la gradul de pericol social al infracţiunilor presupus a fi săvârşite de inculpat (art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001) se impune menţinerea stării de arest a inculpatului.

În aprecierea persistenţei pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a recurentului inculpat trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudenţa CEDO (Letellier c Franţei), prin care a statuat că în măsura în care dreptul naţional o recunoaşte, prin gravitatea deosebită şi prin reacţia particulară a opiniei publice, anumite infracţiuni pot suscita o „tulburare a societăţii” de natură să justifice o detenţie preventivă.

Este adevărat că privarea de libertate este o măsură gravă şi că menţinerea acesteia nu se justifică decât atunci când alte măsuri, mai puţin severe, au fost luate în considerare şi apreciate ca fiind insuficiente pentru protejarea interesului public (Saadi contra Regatul Unit), iar menţinerea arestului preventiv în pofida prezumţiei de nevinovăţie, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală.

În jurisprudenţa sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a expus patru motive fundamentale acceptate pentru arestarea şi desigur, menţinerea acestei măsuri a unui inculpat, suspectat că a comis o infracţiune: pericolul ca acuzatul să fugă (Stogmuller împotriva Austriei), riscul ca acuzatul, odată pus în libertate, să împiedice aplicarea justiţiei (Wemhoff împotriva Germaniei), riscul să comită noi infracţiuni (Matzenetter împotriva Austriei), sau să tulbure ordinea publică (Letellier c. Franţei).

Înalta Curte constată că, în cauză este îndeplinită una dintre aceste condiţii, respectiv, pericolul ca inculpatul să tulbure ordinea publică.

Înalta Curte apreciază că lăsarea în libertate a recurentului inculpat ar genera creşterea sentimentului de nesiguranţă al populaţiei şi ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de protecţie a organelor statului, acesta având obligaţia de a avea un mecanism care să descurajeze comiterea de fapte care, pun în pericol viaţa şi libertatea.

Într-o societate democratică drepturile oricărei persoane la viaţă şi libertate sunt valori fundamentale care trebuie protejate.

Neluarea sau nemenţinerea unor măsuri preventive faţă de anumite persoane în condiţiile în care există indicii cu privire la presupusa implicare a acestora în încălcarea gravă a acestor drepturi, ar justifica o sporire a neîncrederii opiniei publice în realizarea actului de justiţie, consecinţe incompatibile cu principiul unei societăţi democratice.

Argumentele potrivit cărora în cauză s-a depăşit sau se va depăşi termenul rezonabil al acestei măsuri nu pot fi reţinute cu atât mai mult cu cât în aprecierea duratei rezonabile a detenţiei, potrivit art. 5 parag. 3 CEDO se analizează „in concreto”, în funcţie de trăsăturile fiecărui caz în parte, considerentele de genul: probatoriul amplu de administrat, complexitatea cauzei în fapt şi în drept, comportamentul părţilor au relevanţă în jurisprudenţa CEDO atunci când se face o apreciere asupra duratei rezonabile a prevederii din perspectiva art. 6 parag. 1 CEDO (Allenet de Ribemont vs. Franţa).

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză se impune menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului R.I.

Potrivit art. 385¹⁷ alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va menţine actele procedurale îndeplinite până la data de 15 septembrie 2011.

Odată cu rejudecarea cauzei, instanţa de apel va avea în vedere şi celelalte critici invocate de către inculpaţi, iar cauza se va rejudeca în condiţii de publicitate.

Onorariile pentru apărătorii din oficiu ai inculpaţilor şi ai părţilor vătămate se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cu privire la cuantumul onorariului acordat apărătorului desemnat din oficiu pentru părţile vătămate G.A.G., P.E.H., P.C.M., R.M.R. şi V.S.I., Înalta Curte, în raport de volumul de muncă depus pentru pregătirea apărării, de complexitatea şi dificultatea cauzei, apreciază că se impune acordarea unui onorariul de 400 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpaţii R.I., M.G. şi P.M. împotriva deciziei penale nr. 83/R-MF din 15 septembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează decizia penală atacată şi trimite cauza spre rejudecarea apelurilor, aceleiaşi instanţe.

Menţine starea de arest a recurentului inculpat R.I..

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat R.I. în sumă de 300 RON, precum şi onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu recurenţilor inculpaţi M.G. şi P.M., în sumă de câte 75 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi vătămate G.A.G., P.E.H., P.C.M., R.M.R. şi V.S.I., în sumă de 400 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 martie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 70/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea...		ICCJ. Decizia nr. 819/2012. Penal. Falsul în înscrisuri sub... →

ICCJ. Decizia nr. 759/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 759/2012. Penal