ICCJ. Decizia nr. 866/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 866/2012
Dosar nr. 2166/1/2012
Şedinţa publică din 21 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 18 martie 2012 pronunţată în dosarul nr. 263/45/2012, Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 263/45/2012 a admis sesizarea procurorului.
În baza dispoziţiilor art. 103 alin. (2) şi (8) din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus arestarea persoanei solicitate M.I., privind efectuarea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „spargere de apartamente" prevăzută în art. 242, 243, 244, 22, 23, 25II C. pen. german, pe o durată de 5 zile, cu începere de la 18 martie 2012 şi până la 22 martie 2012, inclusiv.
A dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.
A dispus ca persoana arestată M.I. să fie depusă în C.R.A.P.V.
A fixat termen la 22 martie 2012, ora 11:30, cu citarea persoanei solicitate arestate M.I., la locul de deţinere, pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin semnalarea emisă de autorităţile judiciare din Germania la data de 02 ianuarie 2012, înregistrată la Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, Biroul Sirene şi apoi după identificarea persoanei solicitate, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi sub nr. 1096/11/5/2012 din 18 martie 2012, s-a solicitat de către autorităţile judiciare germane, Procuratura Potsdam, arestarea şi predarea numitului M.I.
Semnalarea în SIS a avut la bază mandatul european de arestare emis de Procuratura Potsdam, Germania, în dosarul cu referinţa 426 Js 54186/11, pentru cercetări sub aspectul infracţiunii denumite de legislaţia germană „spargere de apartamente", prevăzută de art. 242, 243, 244, 22, 23, 25II C. pen. german, presupus a fi săvârşită de persoana solicitată M.I. şi care nu se află la dosar.
În semnalarea astfel transmisă se susţine că „persoana mai sus menţionată este membru al unui grup (bandă de infractori) formată din aproximativ 50 de persoane. A fost deja dovedit ca fiind autorul unui număr de 7 spargeri. Întotdeauna acţionând împreună cu A.G.R., prin forţarea ferestrei a pătruns în mai multe apartamente, clădiri, garaje şi şoproane, furând lucruri de valoare precum bijuterii din aur, aparate foto, laptop-uri, telefoane mobile, haine, bani cash, seturi TV, receptoare şi mâncare. De asemenea au mai fost furate biciclete şi o maşină cu tot cu cheile de contact. Acesta împreună cu A.G.R. au cauzat pagube în valoare de aproximativ 10.710 euro".
Actul care fundamentează mandatul european de arestare este mandatul de arestare emis de Judecătoria din Potsdam în dosarul având număr de referinţă 78 Gs 1651/11. Durata maximă a pedepsei care se poate aplica pentru infracţiune este de 10 ani.
După identificarea şi reţinerea persoanei solicitate prin ordonanţa nr. 3/2012 din 18 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, a fost sesizată instanţa cu luarea măsurii arestării şi continuării procedurii de executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare germane.
După identificare de către instanţa, persoana solicitată a fost informată despre motivul aducerii în faţa completului de judecată.
Văzând semnalarea transmisă pe canale specifice de către autorităţile judiciare germane, că s-a urmat procedura cerută de art. 101 din Legea nr. 302/2004, că aceasta corespunde exigenţelor Legii nr. 302/2004 republicată, pentru arestarea persoanei solicitate în caz de urgenţă, în vederea asigurării prezentării acesteia în faţa autorităţilor germane, în sensul că persoana solicitată a putut fi identificată şi localizată, în cauză este vorba de o faptă penală ce potrivit legii române constituie infracţiune, în baza dispoziţiei imperative înscrise în art. 103 alin. (2) din aceeaşi lege se va dispune arestarea persoanei solicitate M.I. pentru o perioadă de 5 zile, începând cu data de 18 martie 2012.
Totodată se va dispune a se solicita procurorului să depună în termenul de 5 zile acordat în acest sens mandatul european de arestare, însoţit de traducerea în limba română, conform dispoziţiilor art. 103 alin. (2) teza finală.
Se va acorda termen, potrivit dispoziţiilor legale menţionate, la data de 22 martie 2012, orele 11:30 pentru când se va cita persoana solicitată.
Persoana arestată va fi depusă în arest.
Au fost avute în vedere şi dispoziţiile art. 103 alin. (2) şi art. 101 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Împotriva acestei încheieri în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată M.I., susţinând în esenţă că în semnalarea astfel transmisă nu este descrisă modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, neîndeplinind condiţiile prevederilor art. 86 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004.
Examinând încheierea atacată, atât prin prisma motivului invocat de persoana solicitată prin apărător, cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul nu este fondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că semnalarea în SIS a avut la bază mandatul european de arestare emis de Procuratura Potsdam, Germania, în dosarul cu referinţa 426 Js 54186/11, pentru cercetări sub aspectul infracţiunii denumite de legislaţia germană „spargere de apartamente", prevăzută de art. 242, 243, 244, 22, 23, 25II C. pen. german, presupus a fi săvârşită de persoana solicitată M.I. care nu se află la dosar, urmând ca la termenul din 22 martie 2012 acest mandat să fie depus tradus în limba română.
În aplicarea prevederilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, prin încheierea menţionată, instanţa de fond în baza dispoziţiilor art. 103 alin. (2) şi (8) din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus arestarea persoanei solicitate M.I., în executarea mandatului european de arestare emis de Procuratura Potsdam, procuror S.A., Germania, privind efectuarea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „spargere de apartamente" prevăzută în art. 242, 243, 244, 22, 23, 25II C. pen. german, pe o durată de 5 zile, cu începere de la 18 martie 2012 şi până la 22 martie 2012, inclusiv, urmând ca la termenul din 22 martie 2012, procurorul să prezinte mandatul european de arestare, însoţit de traducerea în limba română.
În mod corect, instanţa de fond, sesizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi cu punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Procuratura Potsdam, procuror S.A., Germania, cu număr de referinţă 78 Gs 1651/11 (426 Js 54186/11) din 24 noiembrie 2011, privind efectuarea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „spargere de apartamente" prevăzută în art. 242, 243, 244, 22, 23, 25II C. pen. german, a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate.
Înalta Curte, reţine că s-a urmat procedura cerută de art. 101 din Legea nr. 302/2004, că aceasta corespunde exigenţelor Legii nr. 302/2004 republicată, pentru arestarea persoanei solicitate în caz de urgenţă, în vederea asigurării prezentării acesteia în faţa autorităţilor germane, că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate va fi depus la dosar în termenul prevăzut de lege că semnalarea îndeplineşte condiţiile de formă şi conţinut prevăzute de Legea nr. 302/2004, şi că infracţiunile ce fac obiectul cercetării penale dispuse de către autorităţile judiciare germane au corespondent în Codul penal naţional.
În raport de considerentele arătate, instanţa a constatat că nu există temeiuri de respingere a sesizării parchetului, fiind îndeplinite atât condiţiile atât de fond cât şi cele de formă.
În consecinţă, încheierea pronunţată de instanţa de fond fiind legală şi temeinică, recursul formulat de persoana solicitată M.I. împotriva încheierii de şedinţă din data de 18 martie 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 263/45/2012 nu este fondat şi va fi respins ca atare.
Va obliga recurenta persoană solicitată la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată M.I. împotriva încheierii de şedinţă din data de 18 martie 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 263/45/2012.
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 910/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 865/2012. Penal → |
|---|
