ICCJ. Decizia nr. 862/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 862/2012
Dosar nr. 2119/1/2012
Şedinţa publică din 21 martie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 777 din 16 martie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 23/39/2012 s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.V. împotriva sentinţei penale nr. 21 din 1 martie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
A obligat recurenta persoană solicitată la plata sumei de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 lei, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul persoana solicitată P.V. invocând dispoziţiile art. 386 lit. a) şi b) C. proc. pen.
În motivarea contestaţiei, acesta a arătat în esenţă că, fiind în stare de arest, era absolut necesară prezenţa sa la soluţionarea recursului întrucât acesta viza o sentinţă şi nu o încheiere.
Examinând contestaţia în anulare în raport cu lucrările şi materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanţa constatând că cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute în art. 386 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii,când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
b) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f)-i)1 ,cu privire la care existau probe la dosar;
c) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
d) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (1)1 ori art. 38516 alin. (1)1.
Examinând cauza în raport de dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanţa constată că, cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 388 C. proc. pen., însă motivele invocate nu sunt dintre cele prevăzute în art. 386 lit. a) – e), C. proc. pen., întrucât din verificarea practicalei deciziei contestate, a dovezii de citare a contestatorului precum şi a sentinţei recurate, reiese că la dosarul cauzei se află dovada de citare a contestatorului, iar de la administraţia locului de deţinere s-a ataşat dovada imposibilităţii de prezentare din motive medicale, astfel încât contestaţia în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă întrucât nu au fost întrunite cumulativ cele două condiţii prev. de dispoziţiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., respectiv imposibilitatea de prezentare şi imposibilitatea de a încunoştinţa instanţa.
Ca atare, văzând dispoziţiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul persoană solicitată P.V. şi va fi obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul persoană solicitată P.V. împotriva deciziei penale nr. 777 din 16 martie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 23/39/2012.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 863/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 861/2012. Penal. Extrădare pasivă (Legea... → |
|---|
