ICCJ. Decizia nr. 88/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 88/2012
Dosar nr. 439/42/2011
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 165 din 8 august 22011 Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionari împotriva ordonanţei din anul 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, menţinută prin Rezoluţia nr. 403/II/2/2011 din 03 mai 2011 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Pentru a hotăra astfel Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, că nu au fost identificate date privind săvârşirea de acte materiale de natură a împiedica începerea ori continuarea unui astfel de proces execuţional, derulat sub controlul instanţelor civile.
Împotriva acestei sentinţă au declarat recurs petiţionarii Societatea Agricolă I. şi P.V. solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei penale recurate şi, rejudecând să se admită plângerea formulată.
Examinând recursul prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 129 din Constituţia României, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii";.
Aşadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătoreşti este statuată prin însăşi legea fundamentală. Din economia textului menţionat rezultă însă că hotărârile judecătoreşti, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege.
Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiţiei, pronunţarea de hotărâri judecătoreşti care să corespundă legii şi adevărului şi care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părţilor din proces.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie, a soluţionat plângerea petiţionarilor împotriva rezoluţiilor procurorului de netrimitere în judecată la 8 august 2011, când a pronunţat sentinţa nr. 165, aşa încât, în mod legal, hotărârea criticată a rămas definitivă, conform dispoziţiior art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., aşa cum au fost ele anterior modificate, prin prevederile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010.
Prin urmare, sentinţa penală nr. 165 din 8 august 2011, fiind pronunţată după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, nu face parte dintre hotărârile arătate în cuprinsul art. XXIV alin. (1) din legea menţionată, astfel că nu e supusă căilor ordinare de atac.
în ce priveşte excepţia de neconstitutionalitate invocată de reprezentantul petiţionarei Societatea Agricolă I., aceasta nu va fi examinată în conformitate cu dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/92 modificată, întrucât excepţia de inadmisibilitate a recursului primează în raport de excepţia de neconstitutionalitate care nu poate fi invocată decât într-un cadru procesual legal stabilit.
În consecinţă, recursul declarat de petiţionarii Societatea Agricolă I. şi P.V. este inadmisibil, întrucât a fost îndreptat împotriva unei hotărâri definitive, conform art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., aşa cum era acest text în vigoare la data pronunţării sentinţei atacate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarii Societatea Agricolă I. şi P.V. împotriva sentinţei penale nr. 165 din 8 august 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 86/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 92/2012. Penal → |
|---|
