ICCJ. Decizia nr. 79/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 79/2012

Dosar nr. 6268/40/2010

Şedinţa publică din 17 ianuarie 2012

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 440 din data de 21 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Botoşani în Dosarul nr. 6268/40/2010 s-au dispus următoarele:

S-a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat prev. şi ped. de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen., în infracţiunea de ucidere din culpă prev. şi ped. de art. 178 alin. (1) C. pen., cerere formulată de inculpat prin avocat din oficiu.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută prin rechizitoriu din tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 176 lit. b) C. pen., în infracţiunea de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav, prev. şi ped. de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i), 176 alin. (1) lit. b) C. pen. A fost condamnat inculpatul I.I., la pedepsele de:

- 18 ani închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. şi ped. de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen. (victimă I.M.);

- 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav, prev. şi ped. de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i), 176 alin. (1) lit. b) C. pen. (părţi vătămate M.P. şi M.V.M.).

În temeiul art. 33 lit. a), 34 şi 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare, sporită la 21 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen. pe timp de 7 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen.

S-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.

S-a dedus din pedeapsa de executat durata arestării preventive de la 3 august 2010 la zi.

S-a constatat că părţile vătămate I.M. şi M.V.M. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile M.P. suma de 6.000 RON daune morale.

A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul judeţean M. Botoşani suma de 15.602,81 RON cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată M.V.M. şi suma de 4.432,18 RON, cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată M.P.

A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Serviciul judeţean de ambulanţă Botoşani suma de 486 RON pentru partea vătămată M.V.M., despăgubiri civile şi suma de 461 RON pentru partea civilă M.P., cu acelaşi titlu.

S-a dispus confiscarea specială a cuţitului - corp delict (înregistrat în Registrul pentru evidenţa corpurilor delicte al Tribunalului Botoşani).

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani din 23 septembrie 2010, inculpatul I.I. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea unei infracţiuni de „omor calificat";, prev. şi ped. de art. 174, 175 lit. c) C. pen. şi a unei infracţiuni de „tentativă de omor deosebit de grav";, prev. şi ped. de art. 20 rap. la art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., reţinându-se în sarcina acestuia că în ziua de 28 iulie 2010 a lovit cu un cuţit pe părţile vătămate M.V.M. şi M.P., producându-le leziuni care le-au pus în primejdia viaţa, după care, cu acelaşi cuţit, a aplicat o lovitură fiicei sale, I.M., cauzându-i leziuni care au dus la deces.

Situaţia de fapt descrisă mai sus a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declaraţiile inculpatului, declaraţiile părţilor vătămate, procesul verbal de cercetare la faţa locului şi fotografiile efectuate cu ocazia cercetării la faţa locului, raportul de constatare medico-legală (necropsie) şi fotografiile efectuate cu ocazia necropsiei victimei, procesul-verbal întocmit cu ocazia examinării obiectelor de îmbrăcăminte ale victimei şi fotografiile efectuate, rapoartele de constatare medico-legală privind părţile vătămate, întocmite cu ocazia examinării acestora, declaraţiile martorilor: M.M., I.M., C.E., B.I., B.G. şi B.D.

Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, însă a încercat să acrediteze ideea că ar fi fost provocat să lovească, mai întâi în bar, de partea vătămată M.P., apoi în locuinţă de partea vătămată M.V.M., susţinând că ambii l-ar fi lovit şi înjurat, astfel încât a ripostat.

Prima instanţă a apreciat că inculpatul a lovit cu intenţia directă de a suprima viaţa victimei, având în vedere obiectul vulnerant folosit şi zona vizată, acesta prevăzând rezultatul faptei sale şi urmărind producerea lui, aspect ce rezultă din probatoriile administrate în cauză.

Prin urmare, solicitarea inculpatului, de schimbare a încadrării juridice din „omor calificat"; în „ucidere din culpă"; a fost considerată neîntemeiată, fiind respinsă.

La termenul din 21 decembrie 2010 s-a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de omor deosebit de grav, ca urmare a solicitării procurorului de completare a încadrării juridice a faptei cu dispoziţiile art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., avându-se în vedere că art. 174 C. pen. este forma de bază a infracţiunii de omor, iar fapta a avut loc în public.

Prima instanţă a apreciat că cererea de schimbare a încadrării juridice este întemeiată.

Astfel, unul din cele două acte materiale ale infracţiunii de omor deosebit de grav s-a petrecut în loc public, respectiv în stradă, lângă gardul din faţa locuinţei părţii vătămate, loc care prin natura şi destinaţia sa este totdeauna accesibil publicului, fiind de faţă mai multe persoane, astfel încât este dată agravanta prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

De asemenea, s-a completat încadrarea juridică cu art. 174 alin. (1) C. pen., care reprezintă forma de bază a infracţiunii de omor.

Aşa fiind, instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpatului şi cum, în drept, faptele sale întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „omor calificat"; prev. şi ped. de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen. (victimă I.M.) şi ale infracţiunii de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav, prev. şi ped. de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) şi 176 alin. (1) lit. b) C. pen. (părţi vătămate M.P. şi M.V.M.), a procedat la condamnarea acestuia în baza acestor texte de lege.

La individualizarea judiciară a pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor, condiţiile concrete în care acestea au fost săvârşite, respectiv pe fondul unei relaţii de duşmănie şi a consumului de băuturi alcoolice, urmările ireversibile produse, respectiv moartea unei persoane şi vătămarea gravă a altor două, însă şi persoana inculpatului.

Acesta nu prezintă antecedente penale şi a recunoscut parţial faptele, astfel încât aceste elemente, deşi nu pot fi recunoscute ca circumstanţe atenuante, având în vedere gravitatea faptelor, au fost valorificate prin stabilirea unor pedepse al căror cuantum să se situeze puţin peste limita minimă prevăzută de lege.

În temeiul art. 65 alint. 2 rap. la art. 175 teza ultimă C. pen. s-au aplicat inculpatului pedepse complementare, respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

De asemenea, având în vedere subiectul pasiv al infracţiunii de omor calificat, inculpatul suprimând chiar viaţa fiicei sale, s-a apreciat că este necesară şi interzicerea drepturilor părinteşti precum şi a dreptului de a fi tutore sau curator, inculpatul neavând autoritatea morală de a răspunde unor astfel de obligaţii.

Întrucât inculpatul a săvârşit faptele înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele, în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, aplicându-se pedeapsa principală şi complementară cea mai grea, la pedeapsa principală aplicându-se un spor de 3 ani, justificat de gravitatea faptelor săvârşite în concurs.

Pe timpul şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-au aplicat pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen.

Subzistând temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, în sensul că sunt probe temeinice că inculpatul a săvârşit faptele, pentru care legea prevede pedepse cu închisoarea mai mari de 4 ani, iar lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, existând riscul ca acesta să repete actele grave de violenţă, în temeiul art. 350 alin. (1) C. pen. rap. la art. 300² rap. la art. 160^b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., s-a menţinut această măsură.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa de executat durata arestării preventive de la 3 august 2010 la zi.

În privinţa laturii civile, prima instanţă a reţinut că părţile vătămate I.M., mama victimei I.M. şi M.V.M. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

Partea vătămată M.P. s-a constituit parte civilă cu suma de 6.000 RON daune morale.

Deşi inculpatul nu a fost de acord să despăgubească partea civilă cu suma pretinsă, iar aceasta nu a putut asigura prezenţa martorului propus pentru dovedirea laturii civile, instanţa a apreciat că pretenţiile sale sunt întemeiate.

Prin urmare, în temeiul art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 şi urm. C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile suma de 6.000 RON daune morale.

Spitalul judeţean Botoşani s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 4.432,18 RON, respectiv 15.602,81 RON, cheltuieli de spitalizare pe seama părţilor vătămate, sumă la care inculpatul a fost obligat.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuţitului - corp delict.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea apelului, inculpatul a arătat că în mod greşit instanţa de fond a dispus condamnarea sa sub aspectul comiterii infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută şi pedepsită de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. (părţi vătămate M.P. şi M.V.M.), faptele pe care le-a comis putând fi încadrate în tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. (parte vătămată M.P.) şi tentativă la infracţiunea de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen. (parte vătămată M.V.M.) în concurs real [art. 33 lit. a) C. pen.], faptele fiind comise în împrejurări, locuri şi în perioade de timp diferite.

Faţă de modalitatea concretă de comitere a celor două fapte, constând în lovirea celor două părţi vătămate, a apreciat că nu poate fi reţinută în sarcina sa existenţa unei infracţiuni unice încadrată în tentativă la omor deosebit de grav în varianta prevăzută de art. 176 lit. b) C. pen. - omorul săvârşit asupra a două sau mai multe persoane - această agravantă, pe lângă pluralitatea de victime, subzistând doar în situaţia în care moartea a două sau mai multe persoane ar fi rezultatul unei singure acţiuni sau a unor acţiuni diferite ale făptuitorului, produse însă în aceeaşi împrejurare.

Ori, în speţa de faţă au avut loc două incidente diferite, situate la un oarecare interval între ele şi produse în două locuri diferite.

Operând această schimbare de încadrare juridică, care atrage după sine şi reindividualizarea pedepselor aplicate - inculpatul a susţinut că nu s-a putea afirma că, reţinându-se două infracţiuni în locul uneia singure, s-ar încălca principiul non reformatio in peius, cele două fapte primind oricum o încadrare juridică mai favorabilă, raportat la pedepsele prevăzute de textul incriminator.

Totodată, în ceea ce priveşte tentativa de omor îndreptată asupra părţii vătămate M.V.M., a apreciat că în favoarea sa trebuie reţinută circumstanţa atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., fapta fiind comisă ca urmare a reacţiei sale la acţiunea acesteia din urmă, care a venit fără drept în locuinţa sa şi l-a înjurat.

Mai susţine că în mod greşit instanţa de fond a dispus condamnarea sa sub aspectul comiterii infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. c) C. pen. (victimă I.M.), încadrarea juridică a faptei fiind aceea de ucidere din culpă prev. de art. 178 C. pen.

Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că moartea celei în cauză s-a datorat faptului că, interpunându-se între el şi partea vătămată M.V.M., în timpul incidentului cu acesta, a înjunghiat-o din greşeală, nefiind dată în cauză intenţia de a o ucide.

În subsidiar, a apreciat că, având în vedere lipsa intenţiei de a ucide victima, care era fiica sa, şi admiţând că, aplicând la întâmplare acea lovitură cu cuţitul a existat intenţia de a ucide totuşi o altă persoană (respectiv partea vătămată M.V.M.), însă, prin deviere, aceasta a produs moartea celei în cauză, nu ar putea fi reţinută în sarcina sa agravanta prev. de art. 175 lit. c) C. pen., intenţia de a ucide nefiind îndreptată asupra unei persoane, rudă, în sensul textului incriminator.

Mai susţine că hotărârea instanţei este netemeinică sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate pentru infracţiunea de omor (victimă I.M.), pedeapsa de 18 ani închisoare fiind prea aspră în raport de circumstanţele concrete în care s-a săvârşit fapta. N-a intenţionat nicio clipă să-şi ucidă fiica şi totul s-a întâmplat datorită unei împrejurări nefericite, aceasta încercând să împiedice incidentul dintre el şi partea vătămată M.V.M.

De aceea, apreciază că orientarea instanţei în aplicarea unei pedepse apropiate maximului special al acesteia este neadecvată scopului său preventiv şi educativ şi disproporţionată raportat la modul concret de comitere a infracţiunii.

Prin decizia penală nr. 16 din 10 martie 2011 Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de inculpatul I.I., împotriva sentinţei penale nr. 440 din data de 21 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Botoşani în Dosar nr. 6268/40/2010.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală mai sus-menţionată şi în rejudecare au fost înlăturate din sentinţa penală dispoziţiile de aplicare a sporului de 3 ani închisoare, a art. 33 lit. a), 34 şi 35 alin. (3) C. pen., precum şi cele de condamnare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. la pedeapsa principală de 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), e) C. pen.

În temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen. (parte vătămată M.V.M.) şi prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. (parte vătămată M.P).

Inculpatul I.I. a fost condamnat:

- pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen. la pedeapsa de principală de 15 (cincisprezece) ani închisoare (în loc de 18 ani închisoare) şi la pedeapsa complementară de 5 (cinci) ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), e) C. pen. (în loc de 7 ani), victimă fiind I.M.

- pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. la pedeapsa de principală de 8 (opt) ani închisoare şi la pedeapsa complementară de 3 (trei) ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), e) C. pen., parte vătămată fiind M.P.

- pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen. la pedeapsa de principală de 5 (cinci) ani închisoare şi la pedeapsa complementară de 3 (trei) ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), e) C. pen., parte vătămată fiind M.V.M.

În temeiul art. 33 lit. a), 34 şi 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele principale aplicate şi separat cele complementare, inculpatul urmând a executa pedeapsa principală de 15 (cincisprezece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), e) C. pen.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei, dedusă în continuare din pedeapsa de executat durata de la data 21 decembrie 2010 la zi şi menţinută starea de arest a inculpatului.

Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că inculpatul este în conflict cu părţile vătămate de mai mulţi ani.

În ziua de 28 iulie 2010, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, inculpatul s-a întâlnit cu partea civilă M.P. în sat, împrejurare în care cel din urmă l-a întrebat ce a avut cu soţia sa, pe care anterior o ameninţase cu un cuţit, însă acesta nu a avut nici o reacţie.

Partea vătămată M.P. a plecat cu căruţa spre domiciliu, fiind urmat la scurt timp de inculpat. După ce a băgat căruţa în curte, partea vătămată s-a întors în drum, moment în care inculpatul i-a ieşit în faţă şi a lovit-o cu cuţitul în zona abdominală. Ca urmare a loviturii primite, partea vătămată a căzut lângă gardul din faţa locuinţei sale. Inculpatul a plecat acasă.

Partea vătămată M.V.M. se afla la domiciliul părinţilor săi, unde îşi aştepta tatăl (partea vătămată M.P.) care era plecat la moară. Din declaraţia acestuia rezultă că la un moment dat a văzut că se deschid porţile de la curtea locuinţei, realizând astfel că acesta s-a întors. întrucât nu mai venea în casă, a ieşit afară să vadă ce se întâmplă, iar când a ieşit în drum şi-a găsit tatăl căzut în faţa porţii.

Partea vătămată M.P. era plin de sânge şi, întrebat fiind cine l-a lovit, acesta l-a indicat pe inculpat, moment în care fiul său a intrat în curtea acestuia din urmă, uşa de la casă era deschisă şi se auzeau discuţii între inculpat şi fiica sa.

Partea vătămată M.V.M. a intrat în casă, l-a lovit pe inculpat cu pumnul în zona feţei, iar inculpatul a ripostat imediat, lovindu-l cu cuţitul în zona abdominală.

În timp ce inculpatul se pregătea să aplice o nouă lovitură părţii vătămate, între cei doi a intervenit fiica inculpatului. În momentul în care s-a întors cu faţa către acesta, a fost lovită, în zona abdominală, cu cuţitul pe care tatăl său îl avea asupra sa.

În declaraţia dată în faţa instanţei, inculpatul recunoaşte săvârşirea faptelor, însă susţine că a fost provocat de cele două părţi vătămate care l-au înjurat, respectiv l-au lovit.

Susţinerile sale nu se confirmă însă decât în parte.

Astfel, afirmaţia că partea vătămată M.P. l-ar fi înjurat la bar, întrebându-l ce a avut cu soţia sa în acea dimineaţă, nu este susţinută de vreo probă existentă la dosar.

Cât priveşte lovirea inculpatului de către partea vătămată M.V.M., aceasta se confirmă. Din depoziţia martorei B.G. rezultă că după intrarea în casă a părţii vătămate s-au auzit zgomote de pumni, iar inculpatul, ulterior incidentului, prezenta urme de leziuni.

Cu privire la criticile aduse de inculpat relativ la încadrarea faptei comise asupra celor două părţi vătămate, Curtea a constatat că sunt întemeiate, impunându-se astfel aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., în sensul schimbării încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen. (partea vătămată M.V.M.) şi prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. (partea vătămată M.P.), texte de lege în baza cărora inculpatul urmează a fi condamnat.

Din modul de derulare a evenimentelor rezultă că încadrarea juridică corectă este aceea de tentativă la infracţiunea de omor calificat (partea vătămată M.P.), respectiv tentativă la infracţiunea de omor (partea vătămată M.V.M).

Nu se poate afirma că operând această schimbare de încadrare juridică şi care atrage o nouă reindividualizare a pedepselor, s-ar încălca principiul prevăzut de art. 372 C. pen., având în vedere că cele două fapte au primit o încadrare juridică mai favorabilă raportat la pedepsele prevăzute de lege, dar şi aspectul că infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav este una complexă.

Curtea a mai constatat că inculpatul nu beneficiază de atenuanta provocării, având în vedere că iniţial el a săvârşit un act de violenţă asupra tatălui părţii vătămate M.V.M. care a determinat riposta acesteia şi la care inculpatul i-a răspuns prin săvârşirea unei infracţiuni, faţă de care pretinde recunoaşterea atenuantei.

Cu privire la încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului, relativ la victima l.M., aceasta este corectă.

Curtea a constatat şi că încadrarea juridică dată faptei comisă asupra victimei l.M. este corectă, urmând a fi menţinută.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului pentru infracţiunile săvârşite asupra părţilor vătămate, Curtea a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciind că reeducarea acestuia se poate realiza şi prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea orientate spre minimul special prevăzut de lege.

Faţă de toate împrejurările comiterii faptelor, curtea a apreciat că se impune o reindividualizare şi a pedepsei stabilite în sarcina inculpatului pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

Chiar dacă inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut parţial faptele, nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante, având în vedere gravitatea faptelor comise.

În temeiul art. 65 alin. (2) rap. la art. 174, 175 C. pen. Curtea a aplicat inculpatului pedepsele complementare stabilite de instanţa de fond, însă într-un cuantum mai redus.

În temeiul art. 33 lit. a), 34, 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele principale şi separat cele complementare.

Relativ la latura civilă a cauzei, Curtea a constatat că din probele administrate în cauză rezultă că au existat prejudicii morale decurgând din internarea în spital, traumele fizice şi psihice suferite, sechele posttraumatice care au afectat negativ participarea părţii vătămate M.P. la viaţa socială şi de familie, comparativ cu situaţia anterioară vătămării produse prin fapta ilicită a inculpatului, ceea ce justifică obligarea acestuia la plata unor daune morale, suma pretinsă şi acordată de instanţa de fond cu acest titlu fiind justificată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi de inculpatul I.I.

Întrucât a intervenit decesul inculpatului, în cursul procedurii judecăţii, Înalta Curte va examina demersurile judiciare prin prisma dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 15 C. proc. pen., incidente în cauză.

Potrivit dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 15 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când (...) a intervenit decesul inculpatului.

Din cuprinsul dosarului rezultă că inculpatul Iordache Ionel a fost cercetat şi condamnat în primă instanţă, la o pedeapsă totală de 21 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat şi tentativă la omor calificat şi deosebit de grav.

Prin decizia penală nr. 16 din 10 martie 2011 Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de inculpatul I.I., s-a înlăturat sporul de pedeapsă de 3 ani de zile închisoare şi a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen. (parte vătămată M.V.M.) şi prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. (parte vătămată M.P.), texte de lege în baza cărora inculpatul a fost condamnat astfel:

- pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev., de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. la pedeapsa de principală de 8 (opt) ani închisoare şi la pedeapsa complementară de 3 (trei) ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), e) C. pen., parte vătămată fiind M.P.

Pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen. inculpatul I.I. a fost condamnat la pedeapsa de principală de 15 (cincisprezece) ani închisoare (în loc de 18 ani închisoare) şi la pedeapsa complementară de 5 (cinci) ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), e) C. pen. (în loc de 7 ani), victimă fiind I.M.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Pe parcursul instrumentării cauzei în recurs, Înalta Curte constată că a intervenit decesul inculpatului I.I., evidenţiat prin certificatul medical constatator din 18 iulie 2011, eliberat de I.N.M.L. Bucureşti.

În planul soluţionării laturii civile specifice speţei, este de arătat că decesul inculpatului l.I. nu impietează asupra modului în care a fost soluţionată acţiunea civilă, hotărârea urmând a fi casată numai cu privire la latura penală.

Pentru cele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ alin. (2) lit. c) C. proc. pen., urmează a admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi inculpatul l.I. şi, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. va înceta procesul penal faţă de inculpatul l.I.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi de inculpatul l.I. împotriva deciziei penale nr. 16 din 10 martie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 440 din 21 decembrie 2010 a Tribunalului Botoşani cu privire la latura penală a cauzei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul l.I.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 75/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 80/2012. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.).... →

ICCJ. Decizia nr. 79/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 79/2012. Penal