ICCJ. Decizia nr. 981/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 981/2012
Dosar nr. 8568/2/2011
Şedinţa publică din 2 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 483 din 28 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind persoana condamnată T.P.P.
A recunoscut sentinţa penală nr. 13/2005 din data de 05 mai 2005 a Judecătoriei de Instrucţie nr. 4 din Torrevieja, rămasă definitivă la 02 octombrie 2006, prin care persoana transferabilă a fost condamnată la o pedeapsă rezultantă de 25 ani închisoare.
A dispus transferarea persoanei condamnate T.P.P. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei aplicate prin sentinţa penară recunoscută.
A dedus din pedeapsă perioada de la 17 iulie 2003 la zi.
A dispus emiterea mandatului de executare.
Onorariul avocat oficiu de 320 lei s-a suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel a reţinut că prin rezoluţia din 26 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus sesizarea Curţii de Apel Bucureşti în vederea recunoaşterii sentinţei penale nr. 13/2005 din data de 05 mai 2005 a Judecătoriei de Instrucţie nr. 4 din Torrevieja, în vederea punerii în executare a acesteia, conform art. 158, 159 din Legea nr. 302/2004.
Prin adresa din 12 august 2011 înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data de 29 august 2011, Ministerul Justiţiei a transmis cererea formulată de Ministerul Justiţiei din Regatul Spaniei, prin care se solicită transferarea persoanei condamnate T.P.P. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 25 ani închisoare însoţită de documentele prevăzute la art. 6 pct. 2 din Convenţia europeană, respectiv copie certificată de pe hotărârea de condamnare, de pe dispoziţiile legale aplicabile, situaţia executării pedepsei şi acordul de transferare al condamnatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs persoana condamnată T.P.P., însă fără a fi motivat.
Înalta Curte, examinând cauza sub toate aspectele, conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanţă, analizând actele şi lucrările dosarului şi documentele transmise de către autorităţile judiciare spaniole, în mod corect, a reţinut că persoana condamnată este cetăţean român, că sentinţa de condamnarea a rămas definitivă la 02 octombrie 2006, că a fost arestat preventiv la 17 iulie 2002 şi a început executarea pedepsei la 17 octombrie 2006, împlinindu-se la data de 10 iulie 2007.
De asemenea, din examinarea situaţiei de fapt reţinută, se constată că este îndeplinită condiţia dublei incriminări, condiţie prevăzută de art. 143 lit. a), b), c), e) din Legea nr. 302/2004 şi art. 3 lit. a), b), c), e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.
Totodată, se constată că, condamnatul şi-a manifestat acordul de a fi transferat.
Faţă de aceste considerente, înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 3851 5 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă T.P.P. împotriva sentinţei penale nr. 483 din 28 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală şi, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul condamnat persoană transferabilă la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă T.P.P. împotriva sentinţei penale nr. 483 din 28 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat persoană transferabilă la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 492/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 825/2012. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
