ICCJ. Decizia nr. 978/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 978/2012

Dosar nr.48804.01/3/2005

Şedinţa publică din 2 aprilie 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 329 din 29 noiembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a respins apelul inculpatului S.A. împotriva sentinţei penale nr. 155 din 03 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondat.

A dedus prevenţia de la 28 martie 2011 la zi.

A menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

A obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prin sentinţa penală nr. 155 din 3 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au dispus următoarele:

l. În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.A., la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza disp. art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza disp. art. 65 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a degradării militare.

2. În baza disp. art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.A. la pedeapsa de 17 ani închisoare.

În baza disp. art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.., pe durata executării pedepsei principale.

În baza disp. art. 65 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a degradării militare.

3. În baza disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003, a mai fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 15 ani.

În baza disp. art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a degradării militare.

În baza disp. art. 33 alin. (1) lit. a) şi 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, dispunându-se inculpatul S.A. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 17 ani închisoare.

În baza disp. art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza disp. art. 35 alin. (3) C. pen. rap la art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare.

În baza disp. art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului în vederea executării pedepsei.

În baza disp. art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, fiind investit cu rejudecarea cauzei, în fond, după desfiinţare, a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1024 din 04 septembrie 2008, pronunţată în dosarul nr. 48804/3/2005, s-a dispus în temeiul disp. art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen. condamnarea inculpatului S.A., la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 26 rap. la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.A. la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 35 alin. (2) C. pen. rap la art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp art. 350 C. proc. pen., a dispus arestarea inculpatului în vederea executării pedepsei.

În temeiul disp. art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 1000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul avocatului din oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul S.A.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a criticat-o sub aspectul nelegalităţii faţă de cuantumul pedepsei aplicate pentru infracţiunea prev. şi ped. de art. 26 rap. la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen., în sensul că se impunea ca pedeapsa aplicată să nu fi coborât sub 15 ani închisoare în condiţiile în care nu i s-au reţinut circumstanţe atenuante, iar limitele prevăzute de lege pentru această faptă sunt cuprinse între 15-25 ani închisoare.

În şedinţa publică din data de 07 aprilie 2009 Parchetul şi-a completat motivele de apel, arătând că judecata în fond a avut loc fără ca inculpatul S.A. să fie legal citat.

Prin Decizia penală nr. 82 din 07 aprilie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. 48804/3/2005 s-a dispus admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul S.A. împotriva sentinţa penală nr. 1024 din 04 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II a penală şi rejudecând: a desfiinţat sentinţa penală nr. 1024 din 04 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, întrucât judecata în fond a avut loc fără ca procedura să fie corect îndeplinită, iar inculpatul a fost lipsit de o apărare efectivă astfel cum prevăd disp. art. 6 din C.E.D.O.

Dispoziţia instanţei superioare este în sensul citării inculpatului S.A. la domiciliul ales.

După casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 21 mai 2009 cu prim termen de judecată la 18 iunie 2009.

Pe parcursul judecăţii, tribunalul a dispus citarea martorilor din acte D.M., N.N., B.C., M.C., N.M., A.T., S.A., M.D. şi B.F.C., însă au putut fi ascultaţi doar martorii P.M.D. şi N.M., faţă de ceilalţi martori tribunalul făcând aplicarea disp. art. 327 alin. (3) C. proc. pen., însă de conţinutul acestor declaraţi date în faza de urmărire penală s-a ţinut seama la judecarea cauzei.

Examinând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. nr. 558/D/P/2005, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- M.E., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen., art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- G.L., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen., art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- B.D.M., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, totul cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., şi art. 33 lit. a) C. pen.

- S.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen., art. 26 rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- B.N.D., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen., art. 26 rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 10 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- Z.G., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen., art. 26 rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 4 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în cursul lunii mai 2005, inculpatul M.E. împreună cu inculpata G.L. a transportat din Turcia în România cantitatea de 12 kg heroină, ascunsă în lonjeroanele autoturismului său personal, după care, la 6 mai 2005, procedând în acelaşi mod, a încercat să scoată din ţară aceste droguri, acţiuni comise în calitatea sa de membru al unei reţele internaţionale de traficanţi de droguri la care a aderat, faptele fiind comise în baza unei rezoluţii unice infracţionale.

Din ansamblul probator administrat în cauză, respectiv: rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifice din 1 iunie 2005 şi din 17 mai 2005 întocmite de I.G.P., procesul verbal şi planşa fotografică anexa privind avariile autoturismului, procesul verbal şi planşa fotografică anexa privind constatarea infracţiunii flagrante, procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, procesul verbal întocmit de lucrători din cadrul I.G.P. Poliţia de Frontieră, Direcţia de Combatere a Infracţionalităţii Transfrontaliere privind constatarea infracţiunii flagrante, procesul verbal din 28 octombrie 2004 întocmit de I.J.P.P. Arad Biroul de Combatere a Infracţionalităţii Transfrontaliere privind depistarea inculpaţilor B.I. si P.S., planşa fotografică reprezentând genţile ridicate de la inculpaţii B.I. si P.S. cu ocazia prinderii lor în flagrant, procesele verbale de cântărire a drogurilor de predare-primire a acestora, proces verbal privind verificarea apelurilor telefonice ale numitului B.I. şi respectiv verificarea agendei telefonului mobil a inculpatului M.E., procesele verbale privind verificarea paşapoartelor, procesele verbale de recunoaştere a inculpaţilor, procesele verbale privind intrările şi ieşirile din ţară ale inculpaţilor, declaraţiile investigatorului acoperit N.A. şi ale colaboratorului P.M., adresa Ministerului de Interne al Spaniei Unitatea Centrală de Combatere a Reţelelor de Imigraţie şi Falsificarea Documentelor - Serviciul de Expulzări şi Centrul de Internare, depoziţiile martorilor din acte coroborate şi cu declaraţiile inculpaţilor, tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt cu privire la inculpatul S.A.:

Inculpatul S.A., în cursul lunii februarie 2005 i-a ajutat pe inculpaţii B.D.M. şi G.L. să transporte din Turcia în Spania cantitatea de 5 kg heroină, ascunsă în caroseria autoturismului condus din acesta din urmă, fiind, totodată, cel care, conform dispoziţiilor primite de la numitul S.T. (şeful reţelei), a procurat în România acest autoturism şi s-a ocupat de înmatricularea sa pe numele inculpatului B.D.M., iar în Istanbul a intermediat preluarea drogurilor de la furnizorii turci şi ascunderea lor în caroseria acestui autoturism. Acelaşi inculpat, în cursul lunii mai 2005, conform dispoziţiilor primite de la inculpatul S.T., i-a însoţit pe inculpaţii M.E. şi G.L. la Istanbul, deplasându-se cu un alt mijloc de transport, unde a intermediat preluarea cantităţii de 12 kg heroină de la furnizorii turci şi ascunderea ei în lonjeroanele autoturismului, în vederea transportării acestor droguri de către cei doi cărăuşi pe ruta Turcia - România - Spania, cantitatea de droguri ce a fost descoperită ulterior de către organele de poliţie de frontieră române, cu ocazia prinderii în flagrant a acestora. Acţiunile inculpatului au fost comise în calitatea sa de membru al unei reţele internaţionale de traficanţi de droguri, sarcinile sale fiind bine determinate.

Din declaraţia inculpatei reiese ca G.L. pe data de 25 aprilie 2005, la cererea unei persoane aflate în Spania, căreia aceasta îi spunea „Unchiul" (identificat ca fiind inculpatul S.T.), persoană pe care nu o cunoscuse până în acel moment, care a contactat-o telefonic, a plecat spre Istanbul, împreună cu inculpatul M.E., cu autoturismul acestuia, menţionat mai sus, urmând indicaţiile primite.

Tot din declaraţiile inculpatei G.L. rezultă totodată că, pe toată durata acestei deplasări, acţiunile lor au fost coordonate telefonic de către inculpatul S.T.

De asemenea, declaraţiile inculpatei confirmă că, la Istanbul, au fost aşteptaţi de alţi doi membri ai reţelei conduse de inculpatul S.T., respectiv de inculpaţii S.A. şi D.M., pe care îi cunoscuse în cursul lunii februarie 2005, în împrejurări similare, cu ocazia efectuării unui alt transport de heroină, pe ruta Turcia - Spania, tot sub coordonarea inculpatului S.T. Fiindu-i prezentaţi pentru recunoaştere de pe planşa fotografică, întocmită conform procesului verbal din 10 iunie 2005, inculpata i-a recunoscut pe inculpaţii S.A. şi D.M.

Din probele administrate rezultă că inculpaţii S.A. şi D.M. au fost cei care au avut sarcina de a intermedia încărcarea drogurilor în autoturismul inculpatului M.E. (operaţiune ce presupune asistenţă tehnică de specialitate, precum şi un interval mare de timp pentru realizarea sa, astfel încât să nu trezească suspiciuni cu ocazia efectuării unui control de către organele poliţiei de frontieră sau de către cele vamale), droguri care, aşa cum s-a constatat, erau furnizate de traficanţi locali, membri ai aceleiaşi reţele.

Inculpaţii M.E. şi G.L. au plecat din România spre Turcia la cererea inculpatului S.T., în momentul şi pe traseul stabilit de acesta din urmă, precum şi că în Turcia, împreună cu inculpatul S.A. au urmat indicaţiile liderului reţelei, preluând cantitatea de circa 12 (doisprezece) Kg heroină de la furnizorii turci, ce a fost disimulată în lonjeroanele autoturismului menţionat mai sus.

Inculpaţii M.E. şi G.L. aveau sarcina de a transporta aceste droguri din Turcia în Spania, pe ruta ce urma să le fie indicată, sub directa coordonare a inculpatului S.T., urmând să le predea, la Madrid, persoanelor de contact.

Inculpata G.L. a declarat că inculpatul S.T. a ţinut permanent legătura telefonic atât cu ea cât şi cu inculpatul M.E. Aceasta a arătat că, iniţial, inculpatul S.T. le-a solicitat ca din Turcia să plece direct în Spania, cu tranzitarea Greciei, aceasta fiind considerată o rută mai „sigură", aspecte pe care ei le-au discutat, la Istanbul, şi cu inculpatul S.A.

Din declaraţiile inculpatei G.L. rezultă că, ulterior, la cererea inculpatului S.T., nu s-au mai deplasat direct spre Spania, ci s-au întors în România, cu autoturismul, menţionat mai sus, condus de inculpatul M.E.

Aceasta a mai declarat că, pe data de 05 mai 2005, a fost contactată telefonic de inculpatul S.T., care i-a cerut ca a doua zi să plece spre Spania, cu acelaşi autoturism, împreună cu inculpatul M.E. Astfel, pe data de 06 mai 2005, inculpaţii M.E. şi G.L. s-au prezentat la punctul de trecere a frontierei Negru Vodă, judeţul Constanţa, intenţionând să plece spre Spania, cu tranzitarea Bulgariei, Greciei, Italiei şi Franţei (evitând astfel să iasă din România prin punctul de trecere a frontierei Turnu - Arad, unde anterior fuseseră prinşi în flagrant inculpaţii B.I. şi P.S., totodată încercând în acest fel să lase impresia organelor poliţiei de frontieră că destinaţia lor era alta decât Europa de Vest, în condiţiile în care tocmai sosiseră din Turcia - fapt ce putea da la naştere la suspiciuni cu privire la efectuarea unui transport de droguri, determinând astfel efectuarea unui control amănunţit), împrejurări în care au fost prinşi în flagrant, fiind descoperită cantitatea de circa 12 (doisprezece) kilograme heroină, ascunsă în lonjeroanele autoturismului cu care se deplasau.

Din procesele - verbale, privind redarea în scris a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul S.A., rezultă modul în care, urmare dispoziţiilor primite de la inculpatul S.T., s-a ocupat de procurarea autoturismului, pe care l-a înmatriculat pe numele inculpatului B.D.M., autoturism cu care acesta din urmă, împreună cu inculpata G.L., a transportat din Turcia în Spania cantitatea de circa 5 (cinci) kg heroină.

Din convorbirile purtate de acest inculpat rezultă că o altă poreclă atribuită inculpatului S.T. (la fel ca şi în cazul numitului T.N.), inculpatul S.A. numindu-l „Zmeul cel mare".

Din procesul-verbal de redare în scris a convorbirii purtate de inculpatul S.A. la data de 20 februarie 2005, cu patru zile înainte să plece împreună cu inculpaţii B.D.M., G.L. şi D.M. spre Turcia, cu autoturismul menţionat mai sus, rezultă activităţile desfăşurate de el pentru pregătirea autoturismului în vederea transportării drogurilor. Astfel, acesta se plânge, în discuţia purtată cu numita N. (o persoană neidentificată), că este foarte supărat întrucât „nu iese bine", precizând că „nu iese cum ziceam eu, să fie atât.", după care adaugă că „e puţin rău de tot", spunându-i că „mai are încă un kil. şi." (referindu-se, aşa cum rezultă din probele administrate, la cantitatea de droguri ce putea fi disimulată în autoturismul pe care îl procurase ca urmare a sarcinilor primite de la liderul reţelei).

În acest sens, inculpatul S.A. i s-a plâns interlocutoarei sale, spunându-i „am tocat o groază de bani, am cumpărat maşină, am cumpărat aia, am cumpărat aia şi nu intră mult", după care adaugă „mâine fac probă, dar eu ştiu deja cam cât intră, ştii . că nu merge bine", motiv pentru care era foarte supărat.

În continuare fiind, îndemnat de interlocutoarea sa să-i spună liderului reţelei că nu era el de vină pentru cele întâmplate, inculpatul S.A. i-a răspuns acesteia că oricum este vina sa întrucât el l-a recomandat pe cel care urma să se ocupe de pregătirea autoturismului şi totodată el a fost cel care „a luat în mod greşit maşina", precizând totodată că persoana care l-a însărcinat să facă acest lucru (inculpatul S.T. ) spera să încapă măcar 30 (treizeci) de kg şi abia dacă încăpeau 10 (zece) kg. Pentru conspirativitate inculpatul S.A. foloseşte termenul „lei" în loc de „kilograme", însă din cuprinsul convorbirii, coroborată şi cu celelalte probe administrate în cauză, rezultă cu certitudine că acesta se referea la cantitatea de heroină ce putea fi disimulată în autoturismul respectiv. Totodată, inculpatul S.A. i-a explicat interlocutoarei sale că nu-i putea spune liderului reţelei că el a crezut că în autoturism încăpea „mai mult" întrucât, aşa cum a arătat în continuare, „asta nu merge pe crezut", întrucât acesta mersese „pe mâna sa".

Din această convorbire rezultă totodată că inculpatul S.A. nu se afla la prima acţiune de acest fel, el afirmând: „îmi pare rău după câte am făcut, acum aşa să se . toate, toate, toate le-am reuşit şi acum.".

Cele de mai sus se coroborează şi cu procesele-verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul S.T., cu numitul T.N.

Astfel, din procesul-verbal de redare în scris a convorbirii telefonice purtată la data de 22 februarie 2005 de numitul T.N. cu inculpatul S.T. rezultă că acesta din urmă era nemulţumit de faptul că persoanele cărora le dăduse el dispoziţii cu privire la cele arătate mai sus, aleseseră în mod greşit „căruţa" (autoturismul), deşi el le spusese să ia „ceva mare" şi întrucât nu-l ascultaseră încăpea doar „puţin" în maşina cumpărată de aceştia, referindu-se în mod clar la autoturismul procurat de inculpatul S.A. la care ne-am referit mai sus. Din acest motiv inculpatul S.T. i-a solicitat numitului T.N. ca la următorul transport să meargă el să aleagă autoturismul, iar acesta să fie „ceva mare". Din discuţiile purtate rezultă că autoturismul respectiv fusese cumpărat cu suma de 3.700 (trei mii şapte sute) euro, aceasta fiind exact suma cu care, aşa cum rezultă din probele administrate, a fost cumpărat autoturismul cu care inculpaţii S.A., D.M., B.D.M. si G.L. au călătorit în Turcia în condiţiile arătate mai sus, de unde aceştia doi din urmă au transportat în continuare spre Spania cantitatea de circa 5 (cinci) kg heroină.

Deşi apărătorul ales al inculpatului a susţinut ca fapta nu a fost săvârşita de acesta, invocând in acest sens declaraţiile martorilor din care reiese ca aceştia nu ii cunoşteau pe inculpatul S.A., totuşi tribunalul va înlătura aceasta apărare, întrucât, pe de o parte aceşti, martori au fost audiaţi cu privire la întreaga activitate infracţionala a inculpaţilor trimişi in judecata, iar pe de alta parte vinovăţia inculpatului este probata nu numai prin mărturia acestora, ci si cu celelalte mijloace de proba analizate mai sus. Deosebit de relevanta in acest sens este mărturia numitului B.C. din care reiese ca a lucrat la un parc auto situat în Constanţa şi a observat că trei sau patru inculpaţi au cumpărat un autoturism, autoturismul din cauză şi după vânzare s-a procedat la înmatricularea acesteia, dar nu cunoaşte pe ce nume.

Examinând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a constatat că situaţia de fapt a fost corect reţinută prin rechizitoriu, iar vinovăţia inculpatului este pe deplin probată, astfel cum s-a arătat mai sus.

În drept, faptele inculpatului S.A., constând în aceea că în cursul lunii februarie 2005 i-a ajutat pe inculpaţii B.D.M. şi G.L. să transporte din Turcia in Spania, cantitatea de circa 5 (cinci) kg heroină, ascunsă în caroseria autoturismului condus de acesta din urmă, fiind totodată cel care, conform dispoziţiilor primite de la inculpatul S.T., a procurat, în România, acest autoturism şi s-a ocupat de înmatricularea sa pe numele inculpatului B.D.M., după care s-a deplasat la Istanbul şi a intermediat preluarea drogurilor de la furnizorii turci şi ascunderea lor în caroseria acestui autoturism, în vederea transportării lor de către cei doi cărăuşi pe ruta menţionată;

- în cursul lunii mai 2005, conform dispoziţiilor primite de la inculpatul S.T., i-a însoţit pe inculpaţii M.E. şi G.L. la Istanbul, deplasându-se cu un alt mijloc de transport, unde a intermediat preluarea cantităţii de circa 12 (doisprezece) kg heroină de la furnizori turci şi ascunderea ei în lonjeroanele autoturismului, în vederea transportării acestor droguri de către ce doi cărăuşi pe ruta Turcia - România - Spania, cantitate de droguri ce a fost descoperită ulterior de către organele poliţiei de frontieră române cu ocazia prinderii în flagrant a acestora din urmă, acţionând cu ocazia comiterii acestor fapte în calitate de membru al unei reţele internaţionale de traficanţi de droguri, sub coordonarea liderului acesteia, sarcinile sale fiind bine determinate, aderând în acest mod la un grup infracţional organizat şi sprijinind totodată funcţionarea sa, toate aceste fapte fiind săvârşite în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, complicitate la trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc, respectiv aderare la un grup infracţional organizat şi sprijinire a acestuia în scopul săvârşirii de infracţiuni, fapte prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP). şi art. 75 lit. a) C. pen., art. 26 rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, totul cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.;

La individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina acestuia, Tribunalul a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de gradul de pericol social ridicat al faptelor, de modalitatea de concepere şi executare a faptelor, de urmările produse, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului care, deşi necunoscut cu antecedente penale, totuşi nu s-a prezentat în faţa organului judiciar, deşi acesta cunoştea că se derula un proces penal, ceea ce denota o sfidare totală faţă de autorităţile competente.

Deşi apărătorul ales al inculpatului a solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante, tribunalul a apreciat că inculpatul nu merită clemenţa instanţei, întrucât acesta nu a făcut nici un demers pentru a-şi declara măcar un domiciliu la care poate sa fie citat, abia cu ocazia declarării apelului peste termen, acesta a indicat locul unde poate fi citat, respectiv cabinetul de avocat C.D., împiedicând prin acest comportament îndeplinirea procedurii de citare care a condus la tergiversarea judecăţii. Mai mult decât atât, în cadrul probei cu înscrisuri apărătorul ales al inculpatului a solicitat să i se încuviinţeze depunerea a două scrisori scrise de către inculpat în cuprinsul cărora dorea să dezvolte amănunte legate de relaţia de prietenie cu inculpatul M.E., dar şi alte aspecte legate de proces, probă care însă i-a fost respinsă de instanţă.

Tribunalul a apreciat că aplicarea unei pedepse orientată peste minimul special prevăzut de lege va fi de natură să asigure scopul educativ, preventiv şi de constrângere al pedepsei aşa cum este reglementat prin disp. art. 52 C. pen., să îl determine pe inculpat să îşi formeze o atitudine corespunzătoare faţă de ordinea de drept şi valorile socio-morale.

Întrucât infracţiunile au fost săvârşite de acelaşi inculpat înainte ca acesta să fi fost condamnat definitiv, pentru vreuna dintre ele, tribunalul a reţine incidenţa disp. art. 33 alin. (1) lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., constatând că acestea au fost săvârşite în concurs real, astfel că a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.

Întrucât legea prevede pentru fiecare dintre infracţiunile deduse judecăţii pedeapsa complimentară, aceasta se va aplica pe lângă fiecare dintre pedepsele principale, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 6 ani, după executarea pedepsei principale.

Deoarece pedeapsa principală aplicată este mai mare de 10 ani închisoare, tribunalul a aplicat pedeapsa complementară a degradării militare care constă în pierderea gradului şi a dreptului de a purta uniforma, întrucât inculpatul are stagiul militar satisfăcut.

Nemulţumit şi de această hotărâre, în termen legal, a declarat apel inculpatul S.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul nelegalei citări şi a greşitei individualizări judiciare a pedepsei ce i-a fost aplicată.

Curtea de Apel, examinând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate, precum şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, constată că apelul declarat în speţă este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:

Verificând cu prioritate primul motiv de apel, respectiv lipsa de procedură cu care s-a judecat cauza de către Tribunalului Bucureşti, Curtea de Apela constatat că instanţa de fond, astfel cum rezultă şi din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, a dispus citarea inculpatului toate adresele cunoscute, însă acesta nu s-a prezentat în faţa instanţei; mai mult, la dosar, există date din care rezultă că inculpatul a ţinut legătura cu sora sa, aceasta aducându-i la cunoştinţă despre dosarul ce se afla pe rol şi unde acesta era cercetat.

Se constată că, în urma probelor administrate în cauză, corect s-a concluzionat că situaţia de fapt reţinută este cea corespunzătoare, dându-i-se şi o corectă încadrare juridică.

De asemenea, s-a statuat că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, vinovăţia acestuia fiind stabilită fără echivoc prin probatoriul administrat în cauză.

Pornind de la aceste repere, rezultate din analiza probelor produse cauzei, instanţa de apel a apreciat că dovezile arătate dispun de forţa probantă necesară răsturnării prezumţiei de nevinovăţie, probele certe de vinovăţie, legitimând tragerea la răspundere penală a acestuia, pentru comiterea faptei deduse judecăţii, astfel că soluţia de condamnare a inculpatului, adoptată de către instanţa de fond, este temeinică şi legală.

Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, respectiv re individualizare a pedepsei, Curtea de Apel a reţinut că judecătorul fondului, în rejudecare, a aplicat inculpatului o pedeapsă cu 2 ani mai mare decât minimul special prevăzut de lege, în condiţiile în care, în sarcina acestuia, s-au reţinut infracţiunile de trafic de droguri de mare risc, complicitate de trafic internaţional de droguri de mare risc, stabilindu-se totodată că inculpatul a fost un membru, cu sarcini bine determinate, în cadrul unei reţele internaţionale de traficanţi de droguri; în plus, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale nu poate fi reţinut drept circumstanţă atenuantă, întrucât această împrejurare reprezintă în fapt o stare de normalitate.

În acest context, având în vedere cantitatea mare de droguri ce a fost traficată de inculpat (apelant în speţă), caracterul transfrontalier al faptelor şi calitatea inculpatului în cadrul grupului infracţional organizat, Curtea de Apel a apreciat că pedeapsa aplicată acestuia este corect individualizată de către Tribunalul Bucureşti, astfel că nici acest motiv de apel nu este fondat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul S.A. invocând cazurile de casare prev. de art. 385⁹pct. 3, 14, 21 C. proc. pen.

Înalta Curte, analizând recursul declarat prin prisma criticilor invocate constată următoarele:

În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 3 C. proc. pen. privitor la nulitatea minutei întrucât nu este semnată de ambii judecători.

Nesemnarea minutei de membrii completului de judecată este sancţionată de legiuitor cu nulitatea absolută, potrivit disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen., neputând fi acoperită ulterior, deoarece în această situaţie este imposibilă verificarea respectării unor dispoziţii legale imperative, cum sunt cele referitoare la compunerea instanţei, astfel că hotărârea dată în asemenea condiţii este contrară legii.

Potrivit Codului de procedură penală, minuta reprezintă rezultatul deliberării şi trebuie semnată de toate persoanele care participă la această etapă, respectiv la instanţa de apel de ambii judecători.

Verificând minuta deciziei pronunţate de instanţa de apel, transmisă de Curtea de Apel Bucureşti, înalta Curte constată că aceasta este semnată de ambii judecători, astfel critica formulată de inculpat apare ca nefondată.

În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 21 C. proc. pen. respectiv, judecata în primă instanţă sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi, sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa despre această imposibilitate, înalta Curte constată că acesta nu este incident în cauză, întrucât judecata atât în fond cât şi în apel a avut loc cu citarea legală a inculpatului, instanţele neavând obligaţia să verifice dacă acesta mai locuieşte la adresa indicată în dosar, inculpatului revenindu-i obligaţia să indice noul domiciliu în situaţia în care îl schimbă, aşa cum prevede dispoziţiile art. 177 alin. (2) C. proc. pen.

Mai mult se constată că s-a dispus citarea inculpatului la toate adresele cunoscute, însă acesta nu s-a prezentat în faţa instanţei; de asemenea, la dosar, există date din care rezultă că inculpatul a ţinut legătura cu sora sa, aceasta aducându-i la cunoştinţă despre dosarul ce se afla pe rol şi unde acesta era cercetat.

În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., inculpatul a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 86¹ C. pen.

Analizând recursul declarat prin prisma acestui caz de casare, se constată că este fondat pentru considerentele care urmează:

Instanţa reţine că, prin declaraţia dată în faţa instanţei de recurs, în şedinţa de judecată din data de 2 aprilie 2012 inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi să se realizeze aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Având în vedere poziţia procesuală a inculpatului exprimată de o manieră neechivocă, se constată că potrivit dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., coroborate cu art. XI din OUG nr. 121/2011, cererea de aplicare a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. formulată cu ocazia judecării recursului declarat de inculpat este admisibilă.

Se reţine sub acest aspect că potrivit art. XI din OUG nr. 121/2011, în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. (introduse prin Legea nr. 202/2010) se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a OUG nr. 121/2010.

Se are în vedere, totodată, că prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituţională a hotărât că dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, deci în cazul în care nu s-ar permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul vechii legi şi care continuă să fie judecată sub noua lege, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Aşa fiind, se constată că în cauza dedusă judecăţii sunt îndeplinite condiţiile art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. XI din OUG nr. 121/2011, instanţa de recurs urmând a lua act de poziţia procesuală a inculpatului exprimată în declaraţia dată la termenul de judecată din 2 aprilie 2012 şi a proceda potrivit dispoziţiilor art. 320¹alin. (7) C. proc. pen.

Aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. implică o reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite de o persoană. Atitudinea sinceră şi cooperantă a inculpatului precum şi elementele de circumstanţiere personală justifică aplicarea unei pedepse penale în cuantum mai redus decât cele aplicate de prima instanţă şi menţinute de instanţa de apel.

Având în vedere probele administrate şi starea de fapt reţinută în rechizitoriu coroborată cu împrejurarea că inculpatul a solicitat să fie judecat pe baza acordului de recunoaştere a vinovăţiei şi, faţă de criteriile reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) instanţa apreciază că, faţă de natura şi gravitatea faptelor comise, a circumstanţelor reale de săvârşire a acestora şi a celor personale ale inculpatului, pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancţiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia faţă de ordinea de drept, regulile de convieţuire socială şi principiile morale.

Cât priveşte modalitatea de executare a pedepsei, inculpatul S.A. nu poate beneficia de suspendarea executării, sub supraveghere, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 86¹ C. pen.

Referitor la pedeapsa complementară a degradării militare prevăzută de art. 67 alin. (2) C. pen., aplicată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel, înalta Curte apreciază că dispoziţiile legale în discuţie trebuie interpretate şi aplicate prin prisma Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiţionale şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu disp. art. II alin. (2) şi art. 20 din Constituţia României, fac parte din dreptul intern.

Astfel, faţă de jurisprudenţa constantă a Curţii (Sabou şi Pârcălab c. României, Hirst c. Marii Britanii) şi a deciziei nr. XXIV/2007 pronunţată în recurs în interesul legii de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, instanţa constată că materia pedepselor accesorii este guvernată de principiul individualizării judiciare, conform căruia sancţiunile penale care constau în aplicarea interdicţiilor cu efect restrictiv asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale, nu pot fi interzise ope legis, ci doar în măsura în care infracţiunea care a atras condamnarea nu este străină aspectelor privind exercitarea drepturilor cu privire la care a fost aplicată pedeapsa accesorie.

În lumina acestor consideraţii, faţă de natura faptelor comise şi de modul concret de săvârşire, înalta Curte apreciază că în cauză se impune înlăturarea pedepsei complementare a degradării militare.

În temeiul art. 385¹⁷ alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 12 mai 2011 la 2 aprilie 2012.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 12 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva deciziei penale nr. 329 din 29 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, va fi admis, va fi casată Decizia recurată şi sentinţa pronunţată la prima instanţă numai cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei principale şi a pedepsei complementare a degradării militare.

Se va face aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. şi se va reduce cuantumul sancţiunii aplicate după cum urmează: pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen. de la 17 ani închisoare la 16 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen. de la 12 ani închisoare la 11 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 de la 15 ani închisoare la 14 ani închisoare. În baza art. 33 alin. (1) lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

Înlătură pedeapsa complementară a degradării militare prevăzută de art. 67 alin. (2) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul S.A.

Împotriva deciziei penale nr. 329 din 29 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Casează Decizia penală recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 155 din 3 martie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei principale şi a pedepsei complementare a degradării militară şi, în rejudecare:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă principală de 17 ani închisoare în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, respectiv:

- pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen.;

- pedeapsa de 17 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen.:

- pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. de la 17 ani închisoare la 16 ani închisoare.

Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. de la 12 ani închisoare la 11 ani închisoare.

Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. de la 15 ani închisoare la 14 ani închisoare.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

Înlătură pedeapsa complementară a degradării militare prevăzută de art. 67 alin. (2) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 12 mai 2011 la 2 aprilie 2012.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 826/2012. Penal. Strămutare (art. 55 şi...		ICCJ. Decizia nr. 975/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 978/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 978/2012. Penal