ICCJ. Decizia nr. 987/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.987/2012
Dosar nr. 3339/2/2011
Şedinţa publică din 2 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 461 din 17 noiembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta M.A. împotriva Ordonanţei emisă la data de 9 februarie 2011 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 1355/P/2010.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petenta la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut, în esenţă următoarele:
Prin ordonanţa din data de 9 februarie 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 1355/P/2010 s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., art. 45 C. proc. pen. si art. 42 C. proc. pen., art. 27 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 218/2002 cu ref. la art. 14 alin. (2) pct. II din Legea nr. 360/2002, art. 34 C. proc. pen. şi art. 35 C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de comisarii de poliţie H.N. şi V.M.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., art. 192 C. pen., art. 193 C. pen., art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP) şi art. 217 C. pen.
Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus disjungerea şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în vederea efectuării de cercetări fata de agenţii de politie M.F., T.M. si P.N. din cadrul Secţiei 2 Politie sub aspectul infracţiunilor sesizate.
Pentru a emite această soluţie, procurorul a reţinut că, la data de 16 ianuarie 2009, respectiv la data de 10 aprilie 2009 numita M.A. a formulat plângere penală împotriva comisarilor V.M.M. si H.N., precum şi împotriva altor cinci lucrători de poliţie din cadrul Secţiei 2 Politie, fără a-i nominaliza, sub aspectul infracţiunii prev. de art. 180 C. pen., art. 192 C. pen., art. 193 C. pen. art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP) şi art. 217 C. pen.
În cuprinsul plângerilor formulate, persoana vătămata a sesizat faptul că, la data de 20 decembrie 2008, susnumiţii au pătruns fără drept în domiciliul său de la adresa din Bucureşti, au ameninţat-o şi au agresat-o fizic, producându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale.
În urma actelor premergătoare efectuate în cauza a reieşit că, la data de 13 octombrie 2008, numita B.A.M. a sesizat Secţia 2 Poliţie cu privire la faptul că, ulterior evacuării silite, numita M.A. a pătruns din nou in incinta imobilului, prin spargerea sistemelor de asigurare a uşii de acces şi înlocuirea acesteia.
Urmare sesizării, prin dispoziţia comisarului de politie H.N., adjunct al şefului Secţiei 2 Politie, la adresa menţionată s-a deplasat un echipaj format din agenţii de poliţie M.F., T.M. şi P.N., numiţii M.A. şi M.T. fiind conduşi la sediul secţiei de politie la aceeaşi data.
Conform verificărilor efectuate, comisar de poliţie V.M.M., şef al Secţiei 2 Poliţie nu se afla, la data de 20 decembrie 2008, în sediul secţiei.
Fata de numiţii M.A. şi M.T. au fost efectuate cercetări sub aspectul infracţiunii prev. de art. 271 C. pen. în dosarul penal înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti sub nr. 15455/P/2008.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu a reieşit participarea comisarilor de poliţie H.N. şi V.M.M. la soluţionarea sesizării numitei B.A.M. prin deplasarea la adresa din Bucureşti sau prin efectuarea, în mod direct, a unei alte activităţi urmare acestei sesizări, astfel că s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de aceştia sub aspectul infracţiunilor sesizate.
În urma verificărilor efectuate în cauză a reieşit faptul că agent de poliţie P.N. face parte din structurile Poliţiei Judiciare începând cu data de 11 aprilie 2005.
Având în vedere acest aspect, în conformitate cu disp. art. 27 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 218/2002 şi art. 14 alin. (2) pct. II din Legea nr. 360/2002, ţinând seama şi de disp. art. 34 C. proc. pen. s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competentei în vederea efectuării de cercetări faţă de agenţii de poliţie M.F. T.M. şi P.N. din cadrul Secţiei 2 Politie sub aspectul infracţiunilor sesizate în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Împotriva acestei soluţii petenta M.A. a formulat plângere conform art. 278 alin. (3) C. proc. pen., plângere ce a fost respinsă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin rezoluţia nr. 597/11- 2/2011 din data de 14 martie 2011.
În motivarea acesteia se arată că la data de 13 octombrie2008 numita B.A.M. a sesizat Secţia 2 Poliţie cu privire la faptul că, ulterior evacuării silite, petenta M.A. a pătruns fără drept în incinta imobilului prin spargerea uşilor de acces şi înlocuirea acestora.
Urmare sesizării, din dispoziţia comisarului de poliţie H.N., adjunct al şefului Secţiei 2 Poliţie, s-a deplasat la adresa susmenţionată un echipaj format din agenţii M.F., T.M., P.N. care au condus la sediul secţiei pe petenta M.A. şi pe M.T.
Faţă de cele două persoane au fost efectuate cercetări pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 271 C. pen. în dosarul nr. 15455/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a constatat că intimaţii H.N. şi V.M.M. nu au participat la soluţionarea sesizării numitei B.A.M. astfel că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de aceştia.
S-a mai reţinut că susţinerea petentei în sensul că poliţia nu avea niciun drept să o scoată din domiciliul său nu poate fi primită deoarece evacuarea acesteia s-a făcut de către executorul judecătoresc în baza unei sentinţe judecătoreşti, iar cei doi intimaţi nu au avut nicio participare.
Împotriva soluţiei de netrimitere în judecată a formulat plângere petenta M.A., plângere întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. cu motivarea că soluţia este nelegală şi netemeinică.
Curtea de Apel a constatat că nu există temeiuri pentru a se dispune începerea urmăririi penale, conform art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. întrucât ordonanţa emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 1355/P/2010 este legală şi temeinică, astfel că urmează a respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionara M.A.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, sentinţa judecătorului prin care s-a respins plângerea, cu consecinţa menţinerii rezoluţiei sau ordonanţei de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă.
În consecinţă, constatând că în speţă, sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată la data de 17 noiembrie 2011, aşadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reţine că această hotărâre este definitivă, menţiune existentă de altfel atât în minuta, cât şi în dispozitivul sentinţei atacate.
Printre modificările aduse Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluţionării proceselor se regăseşte şi suprimarea unor căi de atac, respectiv şi a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia plângerii împotriva rezoluţiilor şi ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.
Ca atare, întrucât petiţionara a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul cu care a fost investită, conform art. 38515 pct. l lit. a) C. proc. pen., obligând totodată petiţionara la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara M.A. împotriva sentinţei penale nr. 461 din 17 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 314/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 519/2012. Penal → |
|---|
