ICCJ. Decizia nr. 146/2012. Penal. Prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale (art. 156 şi următoarele C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheiere nr. 146/2012
Dosar nr. 376/1/2012
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea dată în Camera de Consiliu la 6 ianuarie 2012 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 81/2/2012 (36/2012), a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bucureşti, în temeiul art. 159 rap. la art. 155 C. proc. pen. a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului M.V. pe o perioadă de 30 de zile, de la 13 ianuarie 2012 la 11 februarie 2012, inclusiv.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 5 ianuarie 2012, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, a solicitat, în temeiul art. 155-159 C. proc. pen. prelungirea măsurii arestării preventive, pe o durată de 30 de zile, a inculpatului M.V.
În susţinerea propunerii, s-a arătat că prin rezoluţia din data de 13 decembrie 2011, ora 13:30 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpatul M.V. şi faţă de alţi douăzeci şi cinci de învinuiţi, iar prin ordonanţa din data de 14 decembrie 2011 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpat pentru săvârşirea infracţiunilor de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi luare de mită, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. şi art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (29 acte materiale), ambele cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.
Prin încheierea din data de 15 noiembrie 2011 (Dosar nr. 10667/2/2011) Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului M.V. pe o durată de 29 zile.
În fapt parchetul a reţinut că în perioada noiembrie-decembrie 2011 M.V., subcomisar în cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, Penitenciarul de Maximă Siguranţă Rahova şi şef al Secţiei a VI-a, a pretins şi primit în repetate rânduri sume de bani, totalizând 4.600 lei, de la persoane încarcerate în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Rahova pentru a le crea acestora condiţii favorabile de detenţie, de a le asigura exercitarea drepturilor prevăzute de legea de executare a pedepselor şi de a le permite introducerea şi păstrarea în camerele de detenţie a unor obiecte interzise, cum sunt telefoanele mobile. În această activitate, M.V. s-a asociat cu H.I., H.A.I., iar asocierea astfel constituită a fost sprijinită de G.G. şi P.C.
Inculpatul a pretins de la mai mulţi deţinuţi sume de bani pentru a le asigura acestora un regim favorabil în perioada executării pedepselor, aceasta însemnând repartizarea unor camere care să le ofere condiţii bune de locuit, repartizarea deţinuţilor pe camere în funcţie de interesele acestora, permiterea păstrării telefoanelor mobile, realizarea drepturilor prevăzute de lege, în caz contrar urmând a suporta consecinţele refuzului, şi anume de a nu li se reduce drepturile de vizită, de pachet, de cumpărături, de sport sau de a le fi confiscate telefoanele mobile deţinute în camere.
Astfel, inculpatul M.V. a impus taxe plătibile lunar pentru „protecţia" acordată şi taxe în funcţie de solicitările deţinuţilor.
Pentru a pretinde şi primi aceste sume de bani, inculpatul M.V. a apelat la învinuitul H.A.I., deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Rahova, care transmitea solicitările acestuia deţinuţilor. De asemenea, învinuitul H.A.I. îi comunica inculpatului M.V. şi numele persoanele deţinute care doreau să beneficieze de facilităţile cu privire la care acesta din urmă putea să dispună, urmând să colecteze de la acestea sumele oferite.
Pentru a strânge sumele de bani solicitate de inculpatul H.A.I., acesta îi îndruma să trimită, prin intermediul unor rude sau al unor cunoscuţi, sumele de bani pretinse fostei sale soţii, H.I., la Oficiul Poştal din localitatea Halmeu, jud. Satu-Mare. Pe lângă sumele de bani trimise prin trimiteri poştale de rudele sau cunoscuţii deţinuţilor, H.I. a primit şi personal sume de bani de la astfel de persoane.
După ce primea banii în numele mai multor persoane deţinute, H.I. expedia prin poştă banii la Oficiul Poştal nr. 16 şi la Oficiul Poştal nr. 74, pe numele lui P.C. şi G.G. Aceştia ridicau sumele de bani primite şi le înmânau inculpatului M.V.
Uneori, când persoanele mandatate de deţinuţi să trimită bani nu îi expediau, H.I. folosea banii săi personali pentru a putea trimite sumele pretinse imperativ de inculpatul M.V., urmând să îi recupereze din sumele ce urmau a fi trimise ulterior de aceştia.
În acest fel, inculpatul M.V. a primit mai multe sume de bani, după cum urmează:
1. La data de 11 noiembrie 2011, H.I. a trimis la Oficiul Poştal 16 suma de 1.000 lei, ridicată de numitul P.C., pentru ca subcomisarul M.V. să permită unor deţinuţi să păstreze telefoane în camera de detenţie şi pentru a acorda acestora drepturi, creându-le o situaţie favorabilă. Aceşti bani au fost trimişi în numele deţinuţilor M.S., K.R., D.F., M.V. şi H.A.I.
La data de 14 noiembrie 2011, H.I. a primit de la numitul K.I. suma de 400 lei în numele deţinuţilor K.R. şi M.S., pentru ca aceştia să beneficieze de o situaţie favorabilă în penitenciar, arătând că a trimis deja aceşti bani din fondurile sale în ziua de 11 noiembrie 2011 subcomisarului M.V.
În aceeaşi zi, H.I. i-a adus la cunoştinţă lui K.I. că a depus la Oficiul Poştal nr. 16 suma de 400 lei şi pentru deţinuţii D.F. şi M.V. în acelaşi scop, cerându-i să restituie aceşti bani. în consecinţă, în ziua de 14 noiembrie 2011 K.T.J. i-a remis iui H.I. suma de 400 lei.
2. La data de 05 decembrie 2011, subcomisarul M.V. l-a chemat pe deţinutul R.D. şi i-a reproşat că nu a trimis suma pretinsă la Oficiul Poştal, unde deja îl trimisese de două ori pe G.G., R.D. i-a confirmat că a discutat deja cu deţinutul P.A. despre faptul că a uitat să trimită banii, dar că totul se va remedia în cel mai scurt timp.
În aceeaşi dată, R.T., fratele deţinutului R.D., a expediat la Oficiul Poştal nr. 74 suma de 400 lei, pe care a ridicat-o numitul G.G. şi a remis-o subcomisarului M.V.
Subcomisarul M.V. a confirmat primirea sumei de 400 lei într-o discuţie cu H.A.I., căruia i-a relatat că R.D. i-a remis doar 400 lei pentru asigurarea unor avantaje la locul de detenţie pentru patru deţinuţi.
3. La data de 05 decembrie 2011, numita H.I. a trimis subcomisarului M.V. prin e-mandat suma de 1.500 lei la Oficiul Poştal nr. 74, care a fost ridicată de numitul G.G.
În cursul aceleiaşi zile, înainte ca H.I. să expedieze suma de 1.500 lei, H.A.I. i-a confirmat subcomisarului M.V. că banii vor fi trimişi în ziua de 05 decembrie 2011, după ora 15:00, fără a menţiona numele persoanelor pentru care este expediată suma, însă rezultă că ofiţerul cunoaşte despre cine este vorba. Din cuprinsul discuţiilor rezultă că una dintre persoane este deţinutul T.V., cu care subcomisarul M.V. şi discută, cerându-i să fie serios, ca să nu îl trimită în zadar la oficiul poştal pe intermediarul care ridică banii.
4. La începutul lunii decembrie 2011 a fost întocmit Tabelul nominal cu persoane arestate preventiv care beneficiază de o singură vizită fără dispozitiv de separare în luna decembrie 2011. După întocmirea acestui tabel, subcomisarul M.V. a purtat o discuţie cu H.A.I., căruia i-a arătat tabelul aprobat de directorul Penitenciarului Rahova şi i-a solicitat să colecteze de la deţinuţii cărora li s-a aprobat vizita fără dispozitiv de separare („la masă") câte 100 lei.
Pentru că pe listă au fost incluşi şaptesprezece deţinuţi despre care cei doi au discutat anterior, subcomisarul M.V. a menţionat că doreşte „un milion la fiecare, 17 … bucăţi ” . Cei şaptesprezece deţinuţi sunt Ţ.R., T.A., T.V., T.I., T.I.D., T.G., S.A., D.I., S.F., R.D., P.T.A., I.V., M.F., M.M., C.M., B.C.V. şi M.S.
La data de 06 decembrie 2011, numitul K.I. a remis în numele deţinuţilor K.R. şi M.S. suma de 500 lei numitei H.I., pentru ca aceasta să trimită aceşti bani subcomisarului M.V., cu scopul ca acesta să aprobe lui K.R. o vizită la masă (pentru care ofiţerul a pretins suma de 100 lei) şi să menţină avantajele oferite celor doi deţinuţi şi în luna decembrie 2011 (pentru care ofiţerul a pretins câte 200 lei de la fiecare dintre deţinuţi).
H.I. a trimis suma de 1.700 lei la Oficiul Poştal, de unde au fost ridicaţi de numitul G.G. şi remişi imediat după ridicare subcomisarului M.V.
La data de 24 noiembrie 2011, subcomisarul M.V. a primit prin intermediul lui I.L., I.C. şi I.R.I. o sumă de bani, cu scopul de a asigura unor deţinuţi executarea pedepsei în condiţii favorabile.
La data de 08 decembrie 2011, I.L. a ridicat suma de 400 lei de la Oficiul Poştal nr. 16, sumă expediată de numita B.I., soţia deţinutului B.A.M., pe care a remis-o subcomisarului M.V. Din actele existente la dosar a rezultat că la data de 05 decembrie 2011, subcomisarul M.V. a aprobat mutarea numitului B.A.M. din camera 608 în camera 631, unde este încarcerat şi I.N.A.
Potrivit parchetului situaţia de fapt este susţinută de declaraţiile învinuiţilor şi martorilor audiaţi în cauză şi de procesele-verbale de transcriere a convorbirilor şi comunicărilor telefonice şi a celor purtate în mediu ambiental de M.V., H.I., H.A.I., I.L. şi G.G.
Se arată în referat că în cauză s-a procedat la audierea învinuiţilor şi inculpatului, la audierea martorilor K.I., K.T.J., D.E., M.C.D., M.N.N., I.A., a numiţilor M.S. şi K.R., au fost transcrise convorbiri telefonice şi convorbiri purtate în mediu ambiental, s-au solicitat Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor comunicarea rezultatelor percheziţiilor efectuate în camerele de detenţie aparţinând Secţiei a VI-a a Penitenciarului Rahova, s-a solicitat Companiei Naţionale Poşta Română S.A. şi unităţilor subordonate comunicarea situaţiei trimiterilor poştale efectuate în perioada iunie-decembrie 2011 având ca expeditor sau destinatar pe H.I.
Parchetul susţine că din cercetările efectuate până în prezent rezultă că activitatea infracţională a inculpatului M.V. este mult mai amplă, fiind necesară extinderea urmăririi penale pentru alte acte materiale în ceea ce-l priveşte şi faţă de alte persoane pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită. Pentru finalizarea cercetărilor este necesară primirea de la Poşta Română a tuturor mandatelor poştale, a mandatelor online şi a e-mandatelor având ca expeditor sau destinatar pe H.I., identificarea deţinuţilor şi a persoanelor care au trimis bani învinuitei H.I. pentru ca deţinuţi din cadrul Penitenciarului Rahova, secţia a VI-a, să beneficieze de un tratament favorabil, audierea acestor persoane şi a deţinuţilor, finalizarea redării în formă scrisă a tuturor convorbirilor telefonice relevante în cauză.
În consecinţă, apreciind că în cauză subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive şi pentru finalizarea anchetei penale, parchetul solicită prelungirea măsurii cu 30 zile începând cu data de 13 ianuarie 2012 până în data de 11 februarie 2012 inclusiv.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a reţinut că faţă de inculpat s-a dispus luarea măsurii arestării preventive prin încheierea de şedinţă din 15 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 19667/2/2011, pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 15 decembrie 2011 şi până la 12 ianuarie 2012 inclusiv, reţinându-se incidenţa disp. art. 143 rap. la art. 148 lit. f) C. proc. pen.
S-a apreciat că în cauză sunt indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunile pentru care este cercetat, relevante în acest sens fiind următoarele mijloace de probă: declaraţiile învinuiţilor şi martorilor audiaţi în cauză, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor şi comunicărilor telefonice şi a celor purtate în mediu ambiental de M.V., H.I., H.A.I., I.L. şi G.G., precum şi declaraţia inculpatului M.V. care a recunoscut acuzaţiile ce i-au fost aduse.
S-a reţinut că asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal impune cercetarea în continuare a inculpatului în stare de arest, în condiţiile în care subzistă şi temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.V., criticând-o astfel cum s-a reţinut în practicaua prezentei decizii.
Referitor la recursul declarat de inculpatul M.V., Înalta Curte constată că este nefondat şi va fi respins pentru cele ce urmează.
După cum în mod întemeiat a reţinut şi prima instanţă, actele dosarului demonstrează că în cauză, există indicii apte a convinge un observator obiectiv că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat. Acestea prezintă o gravitate deosebită, mai ales prin raportare la calitatea deţinută de inculpat şi de care acesta s-a folosit.
Se reţine, de asemenea, că activitatea ilicită despre care există indicii că a fost derulată a implicat un număr mare de persoane, numeroase acte materiale, fiind organizată în vederea atingerii scopurilor propuse.
Astfel, se poate concluziona că, în această etapă procesuală, menţinerea inculpatului în detenţie provizorie reprezintă singura modalitate de asigurare a unei normale desfăşurări a procesului penal, pentru ordinea publică, activitatea infracţională presupus a fi fost desfăşurată implicând o reacţie proporţională a autorităţii.
Se reţine, totodată, că durata privării de libertate a inculpatului nu a depăşit-o pe cea rezonabilă, având în vedere complexitatea cauzei, numărul mare de persoane implicate şi diligenţele depuse de autorităţi în scopul derulării cu celeritate a procedurilor judiciare.
Se constată, de asemenea, că, faţă de argumentele anterior dezvoltate, cu privire la inculpatul M.V. subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, acestea impunând în continuare privarea de libertate a acestuia, interesul general, de asigurare a securităţii sociale şi a condiţiilor normale de desfăşurare a procesului penal, primând faţă de interesul individual al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate, fără a aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie ce operează, în continuare în ceea ce îl priveşte.
Având în vedere toate aspectele sus-menţionate, Înalta Curte apreciază că circumstanţele personale favorabile inculpatului (lipsa antecedentelor penale, calificative bune obţinute la locul de muncă şi caracterizările favorabile, starea de sănătate precară a inculpatului) nu justifică punerea în libertate a acestuia, nefiind incidente instituţiile aplicabile pentru luarea unei alte măsuri preventive restrictive de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara, astfel cum a solicitat recurentul inculpat.
Pentru considerentele ce preced, constatându-se legalitatea şi temeinicia încheierii atacate, în limitele arătate, în baza disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare statului, potrivit disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D i s p u n e
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva încheierii din 6 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 81/2/2012 (36/2012).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 125 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 176/2012. Penal. Propunere de arestare... | ICCJ. Decizia nr. 1270/2012. Penal. Propunere de arestare... → |
|---|
