ICCJ. Decizia nr. 332/2012. Penal. Propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Încheiere nr. 332/2012

Dosar nr. 912/2/2012

Şedinţa publică din 6 februarie 2012

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de la 1 februarie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei - Direcţia Naţională Anticorupţie.

În baza art. 149¹ alin. (9), alin. (10)-(11), art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen. a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor B.M.I., E.C.M. şi S.M. pe o perioadă de 29 zile, începând cu 2 februarie 2012 până la 1 martie 2012, inclusiv, şi a emis mandatele de arestare preventivă.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prin rezoluţia din 31 ianuarie 2012 s-a dispus în prezenta cauză începerea urmăririi penale faţă de B.M.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi faţă de E.C.M. şi S.M., pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. şi la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Pentru formularea acestor învinuiri, s-a reţinut, în fapt, că B.M.I., în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, având repartizat spre instrumentare Dosarul nr. 2/P/2011 al unităţii de parchet anterior menţionate, în care este cercetat, între alte persoane, denunţătorul D.S. pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, a pretins, în cursul lunii ianuarie 2012, cu ajutorul învinuiţilor E.C.M. şi S.M., suma de 300.000 euro (impunând ca aceasta să fie remisă în două tranşe, de 100.000 euro şi, respectiv, de 200.000 euro), iar, ulterior, i-a menţionat, în mod direct, aceluiaşi denunţător că partea de folos care urma să îi revină reprezenta suma de 50.000 euro.

Acest folos a fost pretins pentru ca procurorul B.M.I. să dispună în dosarul mai sus arătat ridicarea măsurilor asigurătorii luate faţă de denunţătorul D.S., ca şi pentru a dispune cu privire la acelaşi denunţător disjungerea cauzei şi formarea unui dosar separat, în care, ulterior, să adopte o soluţie de scoatere de sub urmărire penală.

În desfăşurarea activităţii infracţionale, procurorul B.M.I. a primit, în data de 31 ianuarie 2012, de la denunţătorul D.S., cu ajutorul învinuitului E.C.M., suma de 90.000 lei şi 80.000 euro (reprezentând echivalentul a aproximativ 100.000 euro), ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante, banii fiind găsiţi asupra lui E.C.M.

În ceea ce îi priveşte pe învinuiţii E.C.M. şi S.M., s-a reţinut că, în cursul lunii ianuarie 2012, l-au ajutat pe B.M.I., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, să pretindă de la denunţătorul D.S. suma de 300.000 euro (impunând ca aceasta să fie remisă în două tranşe, de 100.000 euro şi, respectiv, de 200.000 euro).

Acest folos a fost pretins pentru ca procurorul B.M.I., care avea repartizat spre instrumentare dosarul nr. 2/P/2011 al unităţii de parchet anterior menţionate, în care este cercetat, între alte persoane, denunţătorul D.S., pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, să dispună ridicarea măsurilor asigurătorii luate faţă de acesta în respectiva cauză, ca şi pentru a dispune cu privire la acelaşi denunţător disjungerea cauzei şi formarea unui dosar separat, în care, ulterior, să adopte o soluţie de scoatere de sub urmărire penală.

În desfăşurarea activităţii infracţionale, învinuitul E.C.M. l-a ajutat pe procurorul B.M.I. să primească, în data de 31 ianuarie 2012, suma de 90.000 lei şi 80.000 euro (reprezentând echivalentul a aproximativ 100.000 euro) de la denunţătorul D.S., ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante, banii fiind găsiţi asupra lui E.C.M.

Prezentul dosar s-a constituit în baza denunţului formulat la 25 ianuarie 2012 de către D.S.

Conform sesizării, denunţătorul fusese contactat, în urmă cu două zile, de numitul M.S., care i-a spus că procurorul M.B. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, care instrumentează dosarul nr. 2/P/2011 în care denunţătorul este cercetat pentru comiterea unei infracţiuni, „ar dori să cadă la pace” în schimbul unei sume de bani.

Prin acelaşi denunţ, s-a mai arătat că, ulterior, în data de 24 ianuarie 2012, M.S., prin intermediul lui M.M., i-a solicitat denunţătorului o întâlnire în aceeaşi zi, ocazie cu care D.S. s-a întâlnit la Staţia O.M.V. - Udrişte cu cel prim menţionat şi cu un alt bărbat, care s-a recomandat doar cu numele „C.”. În acele împrejurări, numitul „C.” a pretins denunţătorului suma de 300.000 euro, susţinând că banii sunt pentru procurorul M.B., în vederea facilitării soluţionării favorabile a dosarului în care denunţătorul este cercetat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov.

Printr-o declaraţie ulterioară, denunţătorul D.S. a susţinut aspectele de fapt consemnate în cuprinsul denunţului şi a precizat că, la 23 ianuarie 2012, M.S., în prezenţa lui M.M., i-a spus că procurorul M.B. „ar dori să cadă la pace”, însă această „pace costă 100.000 de euro”. Conform aceleiaşi depoziţii, în ziua de 24 ianuarie 2012, denunţătorul s-a întâlnit din nou cu M.S., care era însoţit de numitul „C.”, iar acesta din urmă a pretins suma de 300.000 de euro pentru a fi dată, mai departe, procurorului menţionat mai sus, în schimbul adoptării unei soluţii favorabile. Întrucât denunţătorul a afirmat, cu acea ocazie, că suma pretinsă este prea mare, numitul „C.” i-a dat termen de gândire până în seara de 25 ianuarie 2012.

Ca atare, până la respectivul termen, denunţătorul trebuia să-l contacteze telefonic pe M.S. şi să se întâlnească cu acesta pentru a-i da un răspuns privitor la folosul care i se pretinsese.

Ca urmare a verificărilor efectuate în baza de date a evidenţei persoanelor şi, respectiv, a valorificării informaţiilor postate pe site-ul C.S.M., s-a constatat că persoana cu privire la care denunţătorul s-a referit ca fiind M.S. are identitatea S.M., iar magistratul în cauză este B.M.I.

În temeiul autorizaţiei provizorii nr. 2 din 25 ianuarie 2012, emise în prezenta cauză, a fost înregistrată audio-video convorbirea purtată în mediul ambiental între D.S., S.M. şi numitul „C.”, în data de 25 ianuarie 2012, întâlnirea dintre aceştia având loc la restaurantul „G.C.”, din Bucureşti, B-dul Burebista Iniţial, discuţia ambientală s-a purtat între denunţătorul D.S. şi învinuitul S.M. În acele circumstanţe, acesta din urmă s-a preocupat să prezinte denunţătorului ca fiind sigură implicarea şi acordul procurorului B.M.I. de a facilita soluţionarea favorabilă a respectivului dosar, argumentând că legătura cu acest magistrat este mediată de o persoană care se află în relaţii foarte apropiate cu procurorul anterior menţionat. Din aceeaşi conversaţie, a mai reieşit că, într-o discuţie anterioară, denunţătorului i se transmisese de către S.M. şi persoana care asigura legătura cu procurorul B.M.I., faptul că acesta a pretins suma de 300.000 euro, precum şi că a impus ca folosul să-i fie remis în două tranşe, de 100.000 euro şi, respectiv, 200.000 euro. Privitor la această sumă de bani, S.M. a susţinut faţă de denunţător că va ajunge, în întregime, în posesia procurorului B.M.I. Pe parcursul conversaţiei ambientale la care ne referim, S.M. a contactat-o telefonic pe persoana cu numele „C.”, despre care afirmase că mediază legătura cu procurorul B.M.I. şi i-a cerut să vină în locul în care se afla împreună cu denunţătorul. Pe fondul discuţiei care a urmat între denunţătorul D.S., S.M. şi numitul „C.”, acesta din urmă a reiterat că procurorul B.M.I. a pretins, prin intermediul său, suma de 300.000 euro, care trebuia remisă în două tranşe având cuantumul precizat mai sus. De asemenea, numitul „C.” i-a pus în vedere denunţătorului că prima tranşă trebuia dată imediat, iar, cea de-a doua tranşă, până în data de 10 februarie 2012. În acelaşi context, numitul „C.” a susţinut faţă de denunţătorul D.S. că se află în relaţii foarte apropiate şi de o perioadă lungă de timp cu procurorul B.M.I., împrejurare care ar fi fost de natură să îi asigure certitudinea că acest magistrat se va ţine de cuvânt şi îi va facilita denunţătorului, în schimbul remiterii folosului pretins, soluţionarea favorabilă a dosarului în care era cercetat. În acel context, denunţătorul D.S. le-a spus celor doi interlocutori că va încerca să facă rost, până în ziua următoare, de suma de 100.000 euro, care reprezenta prima tranşă pe care trebuia să o dea.

În cauză a fost interceptată şi înregistrată şi o convorbire telefonică purtată, în ziua de 25 ianuarie 2012, la ora 20:40, între S.M. şi numitul „C.”, discuţia având loc pe fondul solicitării adresate acestuia de a veni la restaurantul în care cel prim menţionat se afla, în acel moment, împreună cu denunţătorul D.S.

În urma verificărilor efectuate ulterior, s-a stabilit că postul telefonic de la care numitul „C.” a purtat convorbirea telefonică anterior menţionată aparţine titularului E.M.L. însă este utilizat, în fapt, de către soţul acesteia, E.C.M. De altfel, acesta a fost recunoscut după fotografie de către denunţătorul D.S. ca fiind persoana la care s-a referit în declaraţiile sale ca fiind numitul „C.”.

În data de 26 ianuarie 2012, a formulat denunţ în prezenta cauză şi M.M., care a sesizat că, în dimineaţa zilei anterior menţionate, a aflat de la D.S. că acestuia i s-a promis de către S.M. şi un alt bărbat, pe nume „C.”, că procurorul M.B. va soluţiona favorabil cauza în care este cercetat în schimbul sumei de 300.000 de euro, urmând ca o primă tranşă de 100.000 de euro să fie remisă în acea zi. Totodată, M.M. a arătat că se convenise de către S.M., „C.” şi D.S. ca banii ce reprezentau prima tranşă să fie lăsaţi în posesia sa până la finalizarea discuţiilor pe care ultimii doi trebuiau să le poarte cu procurorul.

Faţă de situaţia de fapt expusă mai sus, s-a apreciat că în cauză există indicii temeinice cu privire la comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, de către S.M. şi E.C.M., motiv pentru care, în scopul aflării adevărului în cauză şi documentării dosarului cu mijloace de probă, care nu pot fi obţinute în alt mod, s-a solicitat Tribunalului Bucureşti confirmarea ordonanţei de interceptare şi înregistrare cu titlu provizoriu şi autorizarea pe mai departe pentru interceptarea şi înregistrarea unor convorbiri telefonice şi purtate în mediul ambiental.

Prin procesul verbal întocmit la 30 ianuarie 2012, Direcţia Naţională Anticorupţie s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea de către procurorul B.M.I. a infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, precum şi în legătură cu complicitatea la aceeaşi infracţiune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. şi la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a făptuitorilor E.C.M. şi S.M.

Prin încheierea de şedinţă nr. 13 din 30 ianuarie 2012 şi autorizaţia nr. 12 din aceeaşi dată, Curtea de Apel Bucureşti a autorizat în prezenta cauză, pe o durată de 30 zile, de la 30 ianuarie 2012, până la 28 februarie 2012, interceptarea şi înregistrarea audio-video, după cum urmează: a convorbirilor purtate în mediul ambiental de denunţătorii D.S., M.M. cu făptuitorii S.M., E.C.M. şi B.M.I. sau cu alte persoane, în legătură cu fapta ce face obiectul prezentei cauze; a convorbirilor şi comunicărilor telefonice purtate de denunţătorul M.M., de la posturile telefonice utilizate de aceasta, cu nr. x şi y; a convorbirilor şi comunicărilor telefonice purtate de denunţătorul D.S., de la posturile telefonice utilizate de aceasta, cu nr. x şi nr. y; a convorbirilor şi comunicărilor telefonice purtate de făptuitorul E.C.M., de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr. x, precum şi de la aparatul telefonic având codul IMEI 355358041995040; a convorbirilor şi comunicărilor telefonice purtate de făptuitorul S.M., de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr. x, precum şi de la aparatul telefonic având codul IMEI 355763023974120; a convorbirilor şi comunicărilor telefonice purtate de făptuitorul B.M.I., de la posturile telefonice utilizate de acesta, cu nr. x şi nr. y, precum şi de la aparatele telefonice având codurile IMEI 012431005683690 şi 357461041832290; înregistrarea de imagini privind întâlnirile care vor avea loc între D.S., M.M., S.M., E.C.M. şi B.M.I. sau între aceştia şi alte persoane, în legătură cu desfăşurarea activităţii infracţionale cercetate în prezenta cauză; autorizarea localizării şi urmăririi prin G.P.S. ori prin alte mijloace electronice de supravegherea a făptuitorilor S.M., E.C.M. şi B.M.I., în legătură cu desfăşurarea activităţii infracţionale cercetate în prezenta cauză.

În data de 30 ianuarie 2012, potrivit celor stabilite la întâlnirea anterioară, denunţătorul D.S. s-a deplasat la locuinţa învinuitului E.C.M., ocazie cu care acesta i-a dat din nou asigurări privind realizarea planului infracțional pe care îl prezentase anterior, stabilind şi ca, în ziua următoare, E.C.M. să îl însoţească pe D.S. la Buftea, unde acesta din urmă era aşteptat de procurorul B.M.I., între orele 10:00 şi 12:00, urmând ca după întâlnirea cu acest magistrat, denunţătorul să-i remită învinuitului E.C.M. prima tranşă de 100.000 euro din folosul pretins. Convorbirea purtată în mediul ambiental a fost înregistrată audio-video, conform art. 91¹ şi următoarele din C. proc. pen.

Denunţătorul D.S. s-a prezentat la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov şi i-a spus jandarmului care era de serviciu la punctul de acces că este aşteptat de către procurorul B.M.I. Cu toate că nu fusese citat în vreun fel şi nici măcar nu luase anterior legătura în vreun mod cu procurorul B.M.I., acesta l-a primit în biroul său pe denunţătorul D.S. şi l-a audiat, aceste împrejurări derulându-se întocmai aşa cum afirmase şi învinuitul E.C.M.

De altfel, aşa cum rezultă din înregistrarea respectivei convorbiri purtate în mediul ambiental, procurorul B.M.I. i-a confirmat denunţătorului D.S. că toate acţiunile complicilor săi, E.C.M. şi S.M. au fost exercitate cu ştiinţa sa şi în numele său, inclusiv pretinderea unui folos, cu titlu de mită.

Astfel, procurorul B.M.I. i-a precizat denunţătorului D.S. că, în data de 15 februarie 2012, va dispune în dosarul în care este cercetat denunţătorul, disjungerea cercetărilor faţă de el şi faţă de Ş.E., iar, cu privire la măsurile asigurătorii luate, a menţionat că D.S. trebuia să formuleze o cerere despre care a menţionat că o va admite şi va dispune ridicarea acelor măsuri, iar, ulterior, în dosarul format prin disjungerea cauzei, va adopta soluţia de scoatere de sub urmărire penală a denunţătorului D.S. şi a susnumitei.

Relevante sub aspectul disponibilităţii exprimată faţă de denunţătorul D.S. de către învinuitul B.M.I., în ceea ce priveşte soluţionarea favorabilă a Dosarului nr. 2/P/2011, sunt şi următoarele afirmaţii ale învinuitului: „deci, eu pe cincisprezece fac rechizitoriu. În momentul în care am făcut rechizitoriu’, prin rechizitoriu se dispune disjungerea… Pe data de şaisprezece, din punctul meu de vedere, pentru că pot să ţi-l mai ţin o zi, două, până când se face disjungerea şi cu toate actele, o să faci tu şi cu doamna E.… faceţi plângere împotriva ă… sechestrelor… sechestrului… eu vă comunic că ă… sechestru’ este ridicat, după care ă… mai stăm o săptămână, două, trei, vedem cum, şi vă dau soluţia de… de scoatere…”

Procurorul B.M.I. a făcut demersuri să-i restituie chiar în ziua următoare o parte din bunurile care i-au fost ridicate în acea cauză cu ocazia percheziţiei domiciliare şi, în acest scop, l-a contactat telefonic pe unul dintre poliţiştii de la I.G.P.R. care lucrează în dosar şi i-a solicitat să asigure, de îndată, restituirea bunurilor.

Imediat ce s-a despărţit de procurorul B.M.I. şi a părăsit sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, denunţătorul D.S. s-a întâlnit cu învinuitul E.C.M., care l-a aşteptat mai bine de şase ore într-un restaurant situat la doar câteva sute de metri de parchet, convorbirile dintre aceştia, fiind înregistrate, conform art. 91¹ C. proc. pen. cu aceea ocazie, denunţătorul D.S. i-a relatat învinuitului E.C.M. discuţia pe care o purtase cu numai câteva minute mai devreme cu procurorul B.M.I., precum şi că acesta îi dezvăluise că stabilise anterior cu E.C.M. ca mita să reprezinte doar 50.000 euro şi nu 300.000 euro cum ştiuse acesta din urmă.

Cu toate acestea, E.C.M. a susţinut că B.M.I. „nu ştie ce vorbeşte”, întrucât împreună cu acest a fost stabilită suma de 300.000 euro care să-i fie pretinsă denunţătorului D.S., în condiţiile în care „…trebuie să mănânce fiecare câte puţin…”, această menţiune fiind referitoare la cel prim menţionat şi la învinuitul S.M., dar şi la alte persoane, între care şi şeful procurorului B.M.I.

Ulterior, denunţătorul D.S. l-a condus cu autoturismul său pe învinuitul E.C.M. în Bucureşti, în zona Floreasca, unde denunţătorul i-a înmânat acestuia din urmă suma de 80.000 euro şi 90.000 lei (care reprezentau prima tranşă din folosul pretins).

După ce E.C.M. a coborât din autoturism s-a procedat la constatarea infracţiunii flagrante. În urma acestei activităţi judiciare asupra învinuitului E.C.M. a fost găsită, între alte bunuri suma de bani anterior menţionată, compuse din bancnotele marcate criminalistic şi având seriile evidenţiate în cuprinsul procesului-verbal întocmit la 27 ianuarie 2012.

Reţine de asemenea instanţa de fond că cererea formulată de Ministerul Public este întemeiată, fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 143 C. proc. pen. şi art. 148 lit. f) C. proc. pen. iar măsura arestării se impune în vederea bunei desfăşurări a urmăririi penale.

Apreciază Curtea de Apel Bucureşti că în lumina reglementărilor interne în materia măsurilor preventive cât şi a celor cuprinse în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, judecătorul investit cu soluţionarea propunerii de arestare preventivă nu trebuie să analizeze realitatea conflictului de drept penal, respectiv a faptei şi vinovăţia făptuitorului, ci doar existenţa unor date care să justifice presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care se solicită luarea măsurii arestării preventive a comis o faptă de natură penală.

Or, din acest punct de vedere apreciază instanţa de fond că există suficiente indicii ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpaţii au comis infracţiunile reţinute în sarcina lor.

De asemenea se reţine că şi dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt întrunite în cauză atât cu privire la pedeapsă cât şi cu privire la pericolul care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaţilor.

Apreciază Curtea de Apel Bucureşti că circumstanţele personale favorabile ale inculpaţilor nu au la acest moment procesual o relevanţă deosebită dat fiind faptul că elementele cu caracter obiectiv ale cauzei şi mai ales gravitatea şi rezonanţa negativă a faptelor de corupţie de care sunt suspectaţi inculpaţii, sunt cele care justifică preponderenţa acordată interesului general al desfăşurării în bune condiţii a urmăririi penale, în detrimentul dreptului său la libertate individuală.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recurs inculpaţii B.M.I., E.C.M. şi S.M. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:

Inculpatul B.M.I. arată că din probele administrate în cauză până în acest moment procesual nu rezultă că ar fi comis vreo faptă penală, nu există indicii în acest sens cu excepţia convorbirilor telefonice.

Susţine de asemenea apărătorul inculpatului B.M.I. că încheierea instanţei de fond nu este suficient motivată, fiind doar o copie fidelă a referatului cu propunere de arestare preventivă întocmită de Direcţia Naţională Anticorupţie şi nu cuprinde elemente concrete din care să rezulte că inculpatul ar fi participat la comiterea unei fapte penale.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii şi respingerea propunerii de arestare preventivă iar în subsidiar luarea unei măsuri restrictive de libertate prev. de art. 145 sau 145¹ C. proc. pen.

Şi recurenţii inculpaţi E.C.M. şi S.M. critică încheierea recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie arătând că nu există indicii temeinice cu privire la comiterea vreunei fapte penale, precum şi faptul că dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt îndeplinite doar formal fără a fi arătate probele în baza cărora se apreciază că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.

Ca atare inculpaţii solicită respingerea propunerii de arestare preventivă şi în subsidiar luarea unei măsuri restrictive de libertate.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate cât şi sub toate celelalte aspecte conform art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte apreciază că recursurile declarate de inculpaţi nu sunt fondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.

Reţine Înalta Curte că soluţia dispusă de instanţa de fond este legală şi temeinică, în mod corect apreciind că în cauză se impune luarea faţă de inculpaţi a măsurii arestării preventive fiind îndeplinite toate condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale în materia măsurilor preventive.

Astfel din probele administrate până în acest moment procesual rezultă că în fapt inculpatul B. M.I., în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, având repartizat spre instrumentare Dosarul nr. 2/P/2011 al unităţii de parchet anterior menţionate, în care este cercetat, între alte persoane, denunţătorul D.S. pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, a pretins, în cursul lunii ianuarie 2012, cu ajutorul învinuiţilor E.C.M. şi S.M., suma de 300.000 euro (impunând ca aceasta să fie remisă în două tranşe, de 100.000 euro şi, respectiv, de 200.000 euro), iar, ulterior, i-a menţionat, în mod direct, aceluiaşi denunţător că partea de folos care urma să îi revină reprezenta suma de 50.000 euro.

In desf ăşurarea activităţii infracţionale, procurorul B.M.I. a primit, în data de 31 ianuarie 2012, de la denunţătorul D.S., cu ajutorul învinuitului E.C.M., suma de 90.000 lei şi 80.000 euro (reprezentând echivalentul a aproximativ 100.000 euro), ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracţiunii flagrante, banii fiind găsiţi asupra lui E.C.M.

Acest folos a fost pretins pentru ca procurorul B.M.I. , care avea repartizat spre instrumentare dosarul nr. 2/P/2011 al unităţii de parchet anterior menţionate, în care este cercetat, între alte persoane, denunţătorul D.S., pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, să dispună ridicarea măsurilor asigurătorii luate faţă de acesta în respectiva cauză, ca şi pentru a dispune cu privire la acelaşi denunţător disjungerea cauzei şi formarea unui dosar separat, în care, ulterior, să adopte o soluţie de scoatere de sub urmărire penală.

În desf ăşurarea activităţii infracţionale, învinuitul E.C.M. l-a ajutat pe procurorul B.M.I. să primească, în data de 31 ianuarie 2012, suma de 90.000 lei şi 80.000 euro (reprezentând echivalentul a aproximativ 100.000 euro) de la denunţătorul D.S., ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracţiunii flagrante, banii fiind găsiţi asupra lui E.C.M.

În raport de activitatea infracţională reţinută în sarcina fiecărui inculpat apreciază Înalta Curte că, în cauză există indicii temeinice conform art. 68¹ C. pen. care justifică presupunerea rezonabilă că inculpaţii au comis fapte penale, relevante în acest sens fiind denunţurile şi declaraţiile martorilor denunţători D.S. şi M.M., procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, declaraţiile inculpatului S.M.

Examinând îndeplinirea, în concret a condiţiilor prevăzute de art. 143 C. proc. pen. pentru luarea măsurii arestării preventive se constată că în mod întemeiat şi riguros argumentat prima instanţă a concluzionat în sens afirmativ.

După cum reiese din examinarea actelor dosarului, în cauză există probe şi indicii temeinice ce justifică bănuiala plauzibilă şi rezonabilă, aptă a convinge un observator obiectiv că inculpaţii au comis o infracţiune pentru care sunt cercetaţi şi pentru care s-a solicitat arestarea.

Cu privire la îndeplinirea primei cerinţe a art. 148 lit. f) C. proc. pen., temeiul juridic în baza căruia procurorul a solicitat arestarea preventivă a inculpaţilor, în mod corect a apreciat instanţa de fond că este îndeplinită, sub aspectul condiţiei bănuielii legitime a săvârşirii infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.

Cu privire la cea de-a doua condiţie prev. de disp. art. 148 lit. f) C. proc. pen. pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpaţilor şi anume existenţa probelor că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, de asemenea în mod corect s-a apreciat îndeplinirea ei.

Legea procesual penală nu defineşte noţiunea de pericol concret pentru ordinea publică însă este cert că aceasta trebuie analizată prin prisma naturii infracţiunilor săvârşite, gravitatea acestora dedusă din obiectul juridic căruia îi aduc atingere, calitatea persoanei, modalitatea în care aceasta a săvârşit pretinsele fapte şi nu în ultimul rând consecinţele asupra ordinii de drept.

Astfel, în sarcina inculpatului B.M.I. se reţine săvârşirea unei infracţiuni de corupţie, respectiv luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, faptă deosebit de gravă având în vedere calitatea acestuia de procuror, chemat să apere ordinea de drept şi nu să comită infracţiuni de natură a afecta încrederea opiniei publice în actul de justiţie.

Şi în sarcina inculpaţilor E.C.M. şi S.M. se reţine comiterea unor infracţiuni de corupţie, respectiv complicitate la infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 78/2000, fapte grave având în vedere natura infracţiunilor cât şi modalitatea de comitere a acestora ei fiind cei care au „tratat” cu denunţătorul sumele ce urmau a fi remise procurorului anchetator, respectiv inculpatului B.M.I..

Ca atare, faptele comise, natura acestora, modalitatea de comitere ca şi calitatea inculpatului B.M.I. în care a comis aceste fapte, respectiv de procuror, impun o reacţie mai fermă a autorităţilor, astfel încât măsura preventivă dispusă de instanţa fondului corespunde exigenţelor prev. de art. 136 alin. (8) C. proc. pen. şi este aptă să contribuie la buna desfăşurare a procesului penal.

Luarea acestei măsuri preventive faţă de inculpaţi se impune cu necesitate pentru a asigura aflarea adevărului întrucât inculpaţii B.M.I. şi E.C.M. nu recunosc comiterea faptelor, nu au dat declaraţii până în acest moment procesual prevalându-se de disp. art. 70 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la dreptul de a nu da nici o declaraţie, astfel încât există riscul ca lăsaţi în libertate aceştia să încerce să denatureze adevărul.

Susţinerile apărării în sensul că la dosar nu există indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpaţii au comis faptele pentru care sunt cercetaţi, nu sunt întemeiate cât timp la dosar există aceste indicii temeinice, pe care Înalta Curte le consideră suficiente pentru a putea fi luată faţă de inculpaţi măsura arestării preventive.

Astfel, discuţiile purtate în mediul ambiental între inculpaţii B.M.I. şi D.S. sunt relevante în acest sens şi denotă înţelegerea dintre inculpaţi cu privire la sumele de bani pe care denunţătorul trebuia să le remită cu titlu de mită iar inculpatul B.M.I. îi explică acestuia paşii pe care urma să-i parcurgă pentru ca denunţătorul să nu fie tras la răspundere penală.

Redăm în continuare un fragment din discuţiile purtate în mediul ambiental în intervalul orelor 18:08:04 - 18:09:56 de către numitul D.S. cu numitul B.M.I.:

B.M.I.: Deci, eu pe cincisprezece fac rechizitoriu". În momentul în care am făcut rechizitoriu", prin rechizitoriu se dispune disjungerea.. Pe data de şaisprezece, din punctul meu de vedere, pentru că pot să ţi-I mai ţin o zi, două, până când se face disjungerea şi cu toate actele, o să faci şi tu şi doamna ELENA.. faceţi plângere împotriva ă.. sechestrelor..

D.S.: Da.

B.M.I.: Sechestrului.

D.S.: Da.

B.M.I. : Eu vă comunic că ă..sechestru" este ridicat, după care ă… mai stăm o săptămână, două, trei, vedem cum şi vă dau soluţia de.. de scoatere.

D.S.: îhm, îhm!

B.M.I. : în dosar.. Da" să plece.. să plece dosaru" de la …. Să nu se poată.. folosi..

D.S. (vorbeşte în acelaşi timp cu BĂLĂŞESCU MAXIMILIAN): Să plece dosaru’… Să plece acela…

B.M.I.: Dam să plece doiu’…

D.S.: Doiu’!

B.M.I.: Să nu se poată folosi în …. În instanţă ă…. chestia „domn’e, uite!” Că aş putea să-ţi dau rechi… prin rechizitoriu să-ţi dau scoaterea…. Că ţi-am dat scoaterea şi ţie şi lu’ ELENA prin rechizitoriu, ţi-am zis, pică prost pe C.

D.S.: Îhm, îhm!

B.M.I.: Asta este toată… toată şmecheria: „Domn’e, de ce …. S-a putut?”

D.S.: Ăia… ăilalţi au…ă…ăilalţi au implicaţii mai serioase, ca celelalte… celelalte ciori!?

B.M.I.: Da, pentru că sunt nişte chestii, care în mod normal n-ar fi avut nici o legătură, dacă ăştia nu erau în legătură. Imediat, cum pleacă de… de la birou’, v… de la birou’ executorului judecătoresc, după ceartă te sună pe tine, după care o sună pe V.

D.S.: Când? Când a plecat el…?

B.M.I. : I.C., după ce pleacă de la G., după ce are loc cearta de la G.

D.S.: A! M-a sunat pe mine, pentru că eu l-am sf… am crezut că e la… de la birou’, c-atunci nu ştiam…

- pasaj de dialog ambiental purtat în intervalul orar 18:17:11 – 18:17:48 de către numitul D.S. cu numitul B.M.I.;

D.S.: OK! Deci, alea… şi mă fac şi ele acum! Sau…?

B.M.I.: Pentru acesta…? Când vrei! Mi-e indiferent!

D.S.: Păi, am mai … am mai făcut cerere! Mai este o cerere! Am o cerere aicea, depusă pentru alea, de restituire?

B.M.I.: Ă. Nu! Ai o cerere de restituire doar pentru un moment!

D.S.: Nu! Pentru obiectele care nu fac obiectul cauzei!

- pasaj de dialog ambiental purtat în intervalul orar 18:30:46-18:38:01 de către numitul D.S. cu numitul B.M.I.;

D.S.: Ă… Aş mai fi vrut să fac o . vorbă cu tine, să mai discut ceva. Dar…

B.M.I.: (îşi drege glasul): Ştiu! Ştiu! Da…

D.S. : Păi… (neinteligibil)… Păi, hai să… Tu pleci acum?

B.M.I.: Nu! Mai stau, că de abia mă apuc să dau telefoane, la avocate, că nu vezi? Trebuie să vină joi.

D.S.: Mergi la o ţigară afară sau…?

B.M.I.: Da… La WC-u’, acolo, la, că tot e…

D.S.: E d-astea pe aici.

(Din mediul ambiental se percep sunete specifice deplasării, iar cei doi interlocutori îşi continuă discuţia în WC-ul instituţiei).

B.M.I.: Hai, să-ţi arăt unde-i toaleta.

D.S.: Hai! Aici am cheia, cheia… (neinteligibil)… Aicea … (neinteligibil)…

B.M.I.: Nu! …(neinteligibil)….

D.S.: Deci, ă… Eu sunt o persoană de onoare … (neinteligibil)… şi?

B.M.I.: Nu! Stânga!

D.S.: (tuşeşte) Eu sunt o persoană de cuvânt!

B.M.I.: Aşa!

D.S.: Şi s-au făcut nişte discuţii, nişte vorbe… cu nişte cărţi! A… Au fost mai multe discuţii, mai multe etape. O dată a zis „Un volum! Că trebuie dus la citit, după care… Şi vreau să. Nu vreau să…

B.M.I.: Să se lămurească!

D.S.: Nu vreau ca vreodată, să existe discuţia, că trebuie să aduc o bibliotecă, (râde).

B.M.I.: Am înţeles!

D.S.: Înţelegi? Şi… Ce să zic? Şi…

B.M.I.: Păi, ce ai vorbit cu fratili meu? Sau cu fratele?

D.S.: Cu fratele… Deci, ă…. Deci, a rămas pe trei volume!

B.M.I.: Dacă asta ai discutat cu el. Nu ştiu!

D.S.: OK! Deci, ă… Deci, nu… nu-mi--- nu-i mai mult? Adică….

B.M.I.: Dacă asta ai discutat cu el…

D.S.: OK!

B.M.I.: Nu ştiu!

D.S.: Adică să nu…

B.M.I.: … (neinteligibil)…

D.S.: Să… Că ne mai întâlnim şi să nu existe vreodată discuţii, … Ştii cum au zis? Ai zis că nu o să bem niciodată şpriţu’ acela, da’ poate o să-l bem. Înţelegi?

B.M.I.: (îşi drege glasul) Eu înţelesesem altceva, da’… dacă asta e… discuţia…

D.S.: Deci, trei volume din şase cifre!

(Timp de 10 secunde, dialogul este întrerupt, fiind reluat de către B.M.I.)

B.M.I.: Nu!

D.S.: Deci, ă… Eu… Mai trebuie cărţi? (râde)

B.M.I.: Nu! Nu şase frate!

D.S.: Păi, trei…

B.M.I.: Da!

D.S.: Plus cinci…

B.M.I.: Nţ! Îm-îm!

D.S.: E mai sus?

B.M.I.: Deci, tu zici aşa: trei şi cinci de zero!

D.S.: Mda!

B.M.I.: Asta înseamnă treizeci!

D.S.: Nu! Trei şi cinci de zero înseamnă trei sute!

B.M.I.: Păi, da!

D.S.: Da!

B.M.I.: Nu! Este un singur cinci şi patru de zero!

D.S.: Un singur cinci şi patru de zero!?

B.M.I.: Ia… (neintelegibil)…

D.S.: Păi, şi bun, şi…

B.M.I.: Unde-i păcăleala?

D.S.: Tu ai încredere în ă…? E frăţior de-al nostru.

B.M.I.: Ştiu, el aşa a venit la mine!

D.S. : (râde)

B.M.I.: Deci…

D.S.: Că primu’ volum… Deci, primu’ volum e gata! E dat la legat.

B.M.I.: Aşa!

D.S.: Înţelegi? E pregătit din timp!

B.M.I.: Şi atât!

D.S.: Păi, da, da’ă… a zis că mai urmează până la definitivare două volume!

B.M.I.: Nu, frate! Stai liniştit! Nu e! Păi, Nu vrei să ţi-l ….? Ce dracu? A înnebunit la cap? Ce vorbim noi? Au fost ăştia… cinci…

D.S.: … (neinteligibil)… s-arunce….

B.M.I.: Şi restu’, treaba lor!

D.S.: Da, treaba lor, da’… Da, că nici eu nu vreau să fiu păcălit… Adică să am ă…

B.M.I.: Nu, frate, deci, aşa a fost discuţia!

D.S.: Mda! Da!

B.M.I.: Deci, discuţia aşa a fost. Deci, ce fac ei peste… Îi …un cuvânt obscen) în gură! Ca să ştii cum stau lucrurile!

D.S.: Corect! Corect! Corect! Corect! Corect! Corect! Corect!

B.M.I.: Nu şase, nu şapte, nu o sută!

Aceste înregistrări se coroborează şi cu declaraţiile şi denunţurile martorului denunţător, cât şi cu declaraţiile inculpatului S.M. fapte pentru care apreciază Înalta Curte că sunt îndeplinite toate cerinţele prev. de art. 143 C. proc. pen. cât şi cumulativ condiţiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

De asemenea susţinerile apărării în sensul că încheierea instanţei fondului este nemotivată şi se bazează doar pe referatul Parchetului nu sunt întemeiate.

Încheierea atacată cuprinde motivele pe care se sprijină iar considerentele consemnate referitor la incidenţa cazului prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt juste şi complete. Prima instanţă a concluzionat motivat în baza probelor dosarului că acestea oferă indicii ce conduc la presupunerea plauzibilă a comiterii faptelor pentru care s-a solicitat arestarea.

Totodată, împrejurarea că judecătorul şi-a însuşit argumentele prezentate în referatul cu propunerea de arestare, nu constituie de plano o deficienţă a hotărârii, din care rezultă cu certitudine analiza proprie realizată de instanţă a actelor dosarului.

Este adevărat că jurisprudenţa CEDO (cauza Calmanovici c. României) prevede că pericolul pentru ordinea publică trebuie demonstrat prin fapte şi date concrete nu doar invocat în mod abstract, însă apreciază Înalta Curte că în cauza dedusă judecăţii această condiţie este îndeplinită şi justifică luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţi, fiind în interesul urmăririi penale şi în acelaşi timp determinată de condiţiile specifice ale cauzei, fiind în deplin acord atât cu dreptul intern cât şi cu dispoziţiile din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Circumstanţele personale pozitive de care beneficiază inculpaţii, cu excepţia inculpatului S.M. care este recidivist, nu pot fi determinante în acest moment procesual şi nu pot atrage aplicarea unei măsuri alternative neprivative de libertate din cele reglementate de art. 136 C. proc. pen.

Faţă de toate considerentele arătate Înalta Curte urmează ca în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii B.M.I., E.C.M. şi S.M.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.M.I., E.C.M. şi S.M. împotriva încheierii din 1 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 912/2/2012 (361/2012).

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 februarie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 4085/2012. Penal. Sprijinire grup infracțional		ICCJ. Decizia nr. 334/2012. Penal. Conflict de competenţă... →

ICCJ. Decizia nr. 332/2012. Penal. Propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 332/2012. Penal. Propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.). Recurs