ICCJ. Decizia nr. 1037/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1037/2013

Dosar nr. 9499/95/2011

Şedinţa publică din 26 martie 2013

Asupra recursului penal de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 182 din 01 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 9499/95/2011, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului R.N. din art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, în art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. b), rap. la art. 10 lit. i¹) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul R.N., pentru infracţiunea prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 91 lit. c) C. pen.., s-a aplicat inculpatului 1.000 RON amendă administrativă.

S-a constatat achitat prejudiciul.

A fost obligat inculpatul la 800 RON cheltuieli judiciare statului din care suma de 200 RON reprezentând onorariu apărător din oficiu se va avansa din fondurile M.J.L.C către Baroul Gorj.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:

În luna septembrie 2010 SC G.I. SRL Tg.Jiu a fost verificată de comisari din cadrul Gărzii Financiare Gorj şi s-a constatat că societatea nu a înregistrat în evidenţa contabilă, în perioada iulie 2008 - ianuarie 2010, nici o notă contabilă, nu a înregistrat nici venituri şi nici cheltuieli, deşi în realitate desfăşurase activităţi aducătoare de venituri.

Astfel, organele de poliţie şi comisarii Gărzii Financiare Gorj au identificat un număr de 41 facturi fiscale pe care SC G.I. SRL Tg-Jiu nu le-a înregistrat în evidenţa contabilă.

Din cele 41 de facturi, un număr de 9 facturi fiscale reprezentau prestări servicii către Ocolul Silvic B.J., 4 facturi fiscale prestări servicii către Obştea P.M., iar restul de facturi întocmite reprezentau piese auto rezultate din dezmembrări, precum şi de alte mărfuri către diverşi beneficiari, persoane fizice sau juridice.

Clienţii persoane juridice menţionaţi în facturi au confirmat realitatea operaţiunilor comerciale, cât şi faptul că acestea au fost achitate integral, eliberându-se în acest sens şi chitanţe fiscale.

Organele fiscale au stabilit un impozit pe profit suplimentar în sumă de 21.610 RON, datorat de SC G.I. SRL Tg-Jiu, pentru perioada 01 aprilie 2008 - 30 septembrie 2010. La stabilirea acestui impozit pe profit datorat bugetului de stat, organele fiscale au avut în vedere veniturile realizate de societate, conform facturilor fiscale neînregistrate în evidenţa contabilă, cât şi estimarea unui număr de 29 de facturi fiscale ce nu au fost regăsite în carnetele de facturi.

Având în vedere faptul că acesta nu este un prejudiciu cert, ci stabilit estimativ de către organele fiscale, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize financiar contabile ce a stabilit un prejudiciu cert în cuantum de 12.534 RON reprezentând impozit pe profit aferent veniturilor în sumă de 82.110,2 RON, ce nu au fost declarate de către societate.

În urma verificărilor, nu a rezultat că facturile neidentificate în carnet au fost emise către vreun beneficiar, neputându-se astfel stabili un eventual venit.

La data de 21 mai 2008, Tribunalul Gorj, secţia comercială, a pronunţat sentinţa nr. 127 în Dosarul 7273/95/2008 prin care s-a dispus dizolvarea SC G.I. SRL, hotărâre irevocabilă prin nerecurare. Aşadar, de la această dată, SC G.I. SRL nu mai putea desfăşura activităţi economice, fiind dizolvată prin efectul sentinţei mai sus menţionate.

S-a reţinut că inculpatul R.N. a avut o atitudine sinceră, a recunoscut şi regretat fapta comisă, aşa cum a rezultat din materialul probator.

Starea de fapt reţinută de instanţa de fond s-a probat cu următoarele mijloace de probă: - sesizare Garda Financiară secţia Gorj; proces-verbal de constatare emis de Garda Financiară secţia Gorj; sesizare Direcţia Generală a Finanţelor Publice Gorj; proces-verbal de constatare emis de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Gorj; raport inspecţie fiscală; balanţă de verificare; bilanţ din 30 iunie 2008; facturi şi chitanţe fiscale; raport de expertiză contabilă; declaraţie inculpat.

Prima instanţă a apreciat ca, fapta inculpatului R.N., care, în calitate de administrator al SC G.I. SRL Tg-Jiu, în perioada iulie 2008 - ianuarie 2010 nu a înregistrat în evidenţa contabilă veniturile realizate şi cheltuielile efectuate de societate, sustrăgându-se în acest mod de la plata obligaţiilor fiscale, cauzând bugetului de stat un prejudiciu de 12.445 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Având în vedere că fapta inculpatului a fost comisă în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în sensul că au existat un număr de 41 facturi fiscale emise de societate care nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă şi nici veniturile realizate, în cauză s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în sensul reţinerii în sarcina inculpatului a disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Întrucât inculpatul a achitat integral prejudiciul, chiar dacă nu s-a realizat până la primul termen de judecată, în cauză au fost reţinute disp. art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, dispoziţii care prevăd existenţa unei cauze de nepedepsire în situaţia în care inculpatul achită prejudiciul.

Prin urmare, faţă de inculpat în baza art. ll pct 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. i¹) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal inculpatului urmând să-i fie aplicată o amendă administrativă.

S-a constatat achitat, de către inculpat, prejudiciul de 12.534 RON.

împotriva sentinţei Tribunalului Gorj a declarat apel partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Gorj.

În motivare, s-a susţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 241/2005, întrucât prejudiciul a fost achitat după primul termen de judecată.

Prin decizia penală nr. 187 din 29 mai 2012, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Gorj, împotriva sentinţei penale nr. 182 din 01 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 9499/95/2011, privind pe intimatul inculpat R.N.

A desfiinţat sentinţa sub aspectul laturii penale.

În baza art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen., art. 320¹ alin. (1)-(7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul R.N. la pedeapsa de 1 an închisoare.

A aplicat disp. art. 71 şi art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen.

A atras atenţia asupra consecinţelor prev. de art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

S-a reţinut că, în ceea ce priveşte situaţia de fapt, Curtea a constatat că a fost corect reţinută de către instanţa de fond în baza analizei probatoriului administrat: sesizarea Gărzii Financiare Gorj, procesul verbal emis de aceeaşi instituţie, sesizarea D.G.F.P. Gorj şi procesul verbal de constatare emis de această instituţie, raportul de inspecţie fiscală, balanţa de verificare, bilanţul din 30 iunie 2008, facturi şi chitanţe fiscale, raportul de expertiză contabilă, declaraţii inculpat.

S-a constatat că SC G.I. SRL Tg.Jiu, administrată de inculpatul R.N. nu a înregistrat în evidenţa contabilă, în perioada iulie 2008 - ianuarie 2010, nici o notă contabilă, implicit nu a înregistrat nici venituri şi nici cheltuieli, deşi în realitate desfăşurase activităţi aducătoare de venituri.

Organele de poliţie şi comisarii Gărzii Financiare Gorj au identificat un număr de 41 facturi fiscale pe care SC G.I. SRL Tg-Jiu nu le-a înregistrat în evidenta contabilă.

Pentru stabilirea cu certitudine a prejudiciului s-a dispus efectuarea unei expertize financiar contabile.

Din cuprinsul raportului de expertiza rezulta ca prejudiciul este în cuantum de 12.534 RON reprezentând impozit pe profit aferent veniturilor în sumă de 82.110,2 RON, ce nu au fost declarate de către SC G.I. SRL Tg-Jiu.

Curtea a apreciat că, fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În mod greşit instanţa de fond a reţinut in favoarea inculpatului disp. art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, dispoziţii care prevăd existenţa unei cauze de nepedepsire în situaţia în care inculpatul achită prejudiciul.

Astfel, potrivit art 10 alin. (1) din legea 241/2005, in cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscala prevăzute de prezenta lege, daca in cursul urmăririi penale sau al judecaţii, pana la primul termen de judecata, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşita se reduc la jumătate. Daca prejudiciul cauzat şi recuperat in aceleaşi condiţii este de pana la 100.000 euro, in echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Daca prejudiciul cauzat şi recuperat in aceleaşi condiţii este de pana la 50.000 euro, in echivalentul monedei naţionale, se aplica o sancţiune administrativa, care se înregistrează in cazierul judiciar.

Curtea a constatat ca, inculpatul a achitat integral prejudiciul după primul termen de judecată, astfel încât in cauza nu se pot reţine disp. art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.

În consecinţă, ţinând cont de dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Gorj, a desfiinţat sentinţa penala nr. 182 din 01 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 9499/95/2011, sub aspectul laturii penale şi a fost condamnat inculpatul R.N. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

La individualizarea pedepsei care a fost aplicată acestuia au fost avute în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social mediu al faptei, persoana inculpatului care a recunoscut şi regretat fapta comisă, necunoscut cu antecedente penale şi a achitat integral prejudiciului creat, împrejurări care au justificat reţinerea in favoarea acestuia a disp. art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen.

Au fost reţinute in favoarea inculpatului şi disp. art. 320¹ C. pen., având in vedere faptul ca a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute in sarcina sa solicitând judecarea pe baza probelor administrate in faza de urmărire penală.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, Curtea a apreciat că, in raport de persoana acestuia care nu a mai fost condamnat penal, a recunoscut şi regretat fapta comisă, nu a fost cunoscut cu antecedente penale şi a achitat integral prejudiciului creat, scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea în regim de detenţie.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 şi 84 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate în cazul săvârşirii unei alte infracţiuni în termenul de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

Împotriva deciziei penale nr. 187 din 29 mai 2012 a Curţii de Apel Craiova a declarat recurs inculpatul R.N., motivând că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, urmând a se avea în vedere împrejurările în care fapta a fost comisă, conduita în proces, de recunoaştere a infracţiunii reţinută în actul de sesizare a instanţei.

Prin prisma cazului de casare prevăzut în dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. (pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau alte limite decât cele prevăzute de lege), din oficiu, instanţa a pus în discuţia părţilor aplicabilitatea prevederilor art. 74¹ C. pen., referitoare la reducerea pedepsei sau aplicarea unei sancţiuni administrative în cazul anumitor infracţiuni, introduse prin art. XX pct. 2 din Legea nr. 202/2010, declarate neconstituţionale prin decizia nr. 573 din 3 mai 2011 a Curţii Constituţionale, care constituie o lege penală mai favorabilă.

Recursul declarat de inculpatul R.N. este fondat.

Se constată că în urma analizării materialului probator administrat s-a reţinut o corectă situaţie de fapt, o justă încadrare a faptei inculpatului R.N., constatând că vinovăţia acestuia a fost dovedită şi întrunite condiţiile legale pentru răspunderea penală a inculpatului pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În primă instanţă, la termenul din 01 noiembrie 2011 când pricina s-a judecat în fond, inculpatul R.N. în prezenţa apărătorului ales a declarat până la începerea cercetării judecătoreşti că recunoaşte săvârşirea faptei reţinută în actul de sesizare a instanţei, solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În fapt, s-a reţinut că, în perioada iulie 2008 - ianuarie 2010, inculpatul R.N., administrator al SC G.I. SRL Târgu Jiu nu a înregistrat în evidenţa contabilă veniturile realizate şi cheltuielile societăţii, sustrăgându-se în acest mod de la plata obligaţiilor fiscale, cauzând bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 12.534 RON.

Expertiza contabilă din faza de urmărire penală a stabilit un prejudiciu în sumă de 12.534 RON, reprezentând impozit pe profit aferent veniturilor de 82.110,2 RON, ce nu au fost declarate de către societate.

În cursul judecăţii, inculpatul a achitat integral paguba, iar prima instanţă a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, care prevăd o cauză de nepedepsire în situaţia în care inculpatul achită integral prejudiciul.

Prin urmare, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului R.N., în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i¹) C. proc. pen.

În apel, corect s-a apreciat că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 nu-i sunt aplicabile inculpatului.

În conformitate cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.

În speţă, inculpatul R.N. a achitat integral prejudiciul în cuantum de 12.534 RON în cursul judecăţii după primul termen de judecată din data de 20 septembrie 2011, astfel că aplicarea unei sancţiuni administrative nu se justifică, dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 nefiind incidente în cauză.

Pe de altă parte, se constată că sunt aplicabile dispoziţiile art. 74¹ C. pen.

Astfel, prevederile art. 74¹ C. pen. - reducerea pedepsei sau aplicarea unei sancţiuni administrative în cazul anumitor infracţiuni - introduse prin art. XX pct. 2 din Legea nr. 202/2010, dar declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 573 din 3 mai 2011 a Curţii Constituţionale publicată în M. Of. nr. 363 din 25 mai 2011, constituie o lege penală mai favorabilă. în acest sens, se are în vedere că declararea ca neconstituţională a dispoziţiei legale enunţate nu exclude aplicarea sa, ca lege penală mai favorabilă, potrivit art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin raportare şi la data săvârşirii infracţiunii - iulie 2008 - ianuarie 2010, anterioară Deciziei nr. 573 din 3 mai 2011 a Curţii Constituţionale.

Dispoziţiile legale enunţate - art. 74¹ C. pen. prevăd că în cazul săvârşirii infracţiunilor de gestiune frauduloasă, (...) infracţiuni economice prevăzute în legi speciale (infracţiunea de evaziune fiscală fiind una dintre acele infracţiuni economice la care textul face referire), prin care s-a pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la soluţionarea cauzei în primă instanţă, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. La alin. (2) al art. 74¹ C. pen., se prevede că în situaţia în care prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă care se înregistrează în cazierul judiciar.

În raport de sancţiunile penale ce sunt prevăzute, dispoziţiile art. 74¹ C. pen. constituie o lege penală mai favorabilă.

În speţă, inculpatul R.N. a achitat integral prejudiciul cauzat bugetului de stat în cursul judecăţii, până la soluţionarea cauzei în primă instanţă, conform chitanţelor depuse la dosar şi ca atare, îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 74¹ C. pen., cu consecinţa încetării procesului penal, întrucât există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va admite recursul declarat de inculpatul R.N. împotriva deciziei penale nr. 187 din 29 mai 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va casa decizia şi în parte sentinţa penală nr. 182 din 1 noiembrie 2011 a Tribunalului Gorj şi, rejudecând:

În temeiul art. ll pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. i)/1 C. proc. pen., cu referire şa art. 74¹ alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), va dispune încetarea procesului penal faţă de inculpatul R.N. pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)şi aplicarea sancţiunii administrative a amenzii în cuantum de 1.000 RON.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul R.N. împotriva deciziei penale nr. 187 din 29 mai 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează decizia recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 182 din data de 01 noiembrie 2011 a Tribunalului Gorj şi, rejudecând:

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. i¹) C. proc. pen. cu referire la art. 74 indice 1 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) încetează procesul penal faţă de inculpatul R.N. pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi aplică inculpatului sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1.000 RON.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Conform art. 192 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 600 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 26 martie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2020/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1477/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1037/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1037/2013. Penal