ICCJ. Decizia nr. 1175/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1175/2013
Dosar nr. 22072/3/2011
Şedinţa publică din 3 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 717 din 23 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul revizuent G.M.Șt., cu obligarea acestuia la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut că, prin cererea sa, petentul condamnat G.M.Şt. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 309 din 12 aprilie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală (dosar nr. 40908/3/2009), definitivă prin decizia penală nr. 513 din 11 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând actele şi lucrările dosarului sub aspectul admisibilităţii cererii de revizuire formulate de petent, în camera de consiliu, la data de 23 octombrie 2012, Tribunalul a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 309 din 12 aprilie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a I penală, în dosarul nr. 40908/3/2009, definitivă prin decizia penală nr. 513 din 11 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuentul G.M.Şt. a fost condamnat, la pedeapsa închisorii de 17 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie.
Din analiza actelor de la dosarul cauzei, Tribunalul a apreciat că cererea de revizuire formulată este inadmisibilă, deoarece din motivele expuse de către revizuent rezultă că nu se încadrează în niciunul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) – e) C. proc. pen., în sensul că, iniţial a recunoscut săvârşirea faptei alături de inculpatul R.F., participând în acest sens la efectuarea unei reconstituiri, pentru ca ulterior să nu mai recunoască săvârşirea faptei.
Tribunalul Bucureşti a reţinut că cererea de revizuire apare ca inadmisibilă şi pe considerentul că petentul a mai exercitat această cale de atac, sentinţa penală nr. 309 din 12 aprilie 2010 fiind supusă analizei pentru motivele invocate Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, care prin sentinţa penală nr. 520 din 07 august 2012 a respins cererea de revizuire a sentinței penale nr. 309 din 12 aprilie 2010, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel revizuentul condamnat G.M.Şt., fără a motiva în scris această cale de atac.
Prin decizia penală nr. 339 din 6 decembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins apelul revizuientului condamnat constatând că aspectele susţinute de revizuent, atât cele iniţiale (prin care se invocă nereguli privitoare la desfăşurarea cercetărilor şi administrarea probatoriului), cât şi cel final (privind nevinovăţia), constituie, în fapt, critici aduse modului de soluţionare a fondului cauzei, ce nu mai pot fi examinate, în mod legal, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, prin parcurgerea tuturor gradelor de jurisdicţie ordinară.
Curtea de apel a reţinut că nu se poate realiza în acest cadru procesual o prelungire a probaţiunii cu privire la împrejurări ce au fost cunoscut şi analizate cu ocazia judecării în fond a cauzei.
Revizuentul G.M.Şt. a dat declaraţii în dosar, iniţial recunoscând săvârşirea faptei alături de inculpatul R.F., participând în acest sens la efectuarea unei reconstituiri, ulterior acesta schimbându-şi poziţia de recunoaştere a săvârşirii faptelor.
De asemenea, a fost audiat şi coinculpatul R.F. cu ocazia judecării cauzei, astfel încât readministrare unor probe vizând aspecte cenzurate de instanţe cu ocazia judecării cauzei, este inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul condamnat G.M.Şt. solicitând casarea, şi în cadrul judecării admiterea cererii de revizuire.
În motivarea recursului a invocat faptul că fapta pentru care a fost judecat şi condamnat nu a fost comisă de el.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, precum şi din oficiu, ambele hotărâri, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Revizuirea, cale extraordinară de atac, este mijlocul procesual prin care sunt atacate hotărâri judecătoreşti definitive care conţin grave erori de fapt, erori puse în lumină ca urmare a descoperirii unor fapte şi împrejurări necunoscute de instanţe şi deci inexistente la data judecării cauzei în fond, apel şi recurs.
Nu pot fi considerate „împrejurări” în sensul cerut de lege, mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor aduse cum este solicitarea revizuientului în sensul reaudierii celuilalt coinculpat şi a se efectua o nouă reconstituire, susţineri ce au mai fost formulate cu ocazia altor cereri de revizuire (sentinţa penală nr. 520 din 7 august 2012 a Tribunalului Bucureşti), întrucât această reinvocare nu constituie elemente de fapt noi cu caracter informativ, ci doar o reanalizare a aceleiaşi situaţii de fapt ce a fost avută în vedere de instanţele care s-au pronunţat anterior.
Datorită faptului că revizuirea este o cale extraordinară de atac, legiuitorul a limitat situaţiile în care se poate declanşa acest remediu procesual, nefiind permisă o continuare a judecăţii în cadrul acestei căi extraordinare.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează a respinge, ca nefundat, recursul declarat de revizuientul condamnat G.M.Şt. împotriva deciziei penale nr. 339 din 6 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuientul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul G.M.Şt. împotriva deciziei penale nr. 339 din 6 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1157/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1177/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
