ICCJ. Decizia nr. 1106/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1106 /2013
Dosar nr. 5699/91/2011
Şedinţa publică din 29 martie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 53 din 28 februarie 2012 a Tribunalului Vrancea, inculpatul B.P. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. d) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., respectiv pe o durată de 3 ani.
Prin aceeaşi sentinţă penală, inculpatul N.C. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 85 C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 389 din 30 noiembrie 2007 şi a pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 235 din 18 iunie 2007, ambele pronunţate de Judecătoria Adjud.
Au fost descontopite cele două pedepse rezultante de mai sus în pedepsele componente, respectiv;
- pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 235 din 18 iunie 2007 în pedeapsa de 1 an închisoare şi pedeapsa de 2 luni închisoare;
- pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare în pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi pedeapsa de 3 luni închisoare.
În temeiul art. 449 C. proc. pen., în referire la art. 36 C. pen., s-au contopit pedepsele de 1 an închisoare, 2 luni închisoare, 1 an şi 4 luni închisoare şi 3 luni închisoare şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.
În temeiul art. 39 C. pen., s-a contopit pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare şi s-a dispus ca inculpatul N.C. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului N.C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata sumei de 62.398 RON, cu titlu de despăgubiri civile către ANAF.
S-a dispus ridicarea sechestrului instituit prin Ordonanţa nr. 789 din 11 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea asupra bunurilor imobiliare deţinute de inculpatul B.P.
Au fost obligat inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele.
În anul 2007 a fost înfiinţată SC R. SRL Homocea, având ca obiect de activitate „intermedieri cu produse alimentare, băuturi şi tutun", acţionar unic fiind numita M.R. Aceasta nu s-a ocupat personal de administrarea societăţii, administrator, în fapt, al societăţii fiind numitul T.G., căruia i-a făcut o procură, pentru a o reprezenta în relaţiile cu băncile şi societăţile comerciale.
La rândul său, T.G. i-a cooptat în desfăşurarea activităţilor comerciale ilegale pe inculpaţii B.P. şi N.C., cărora le-a înmânat în alb documentele aparţinând SC R. SRL Homocea.
Pe baza documentelor puse la dispoziţie, cei doi inculpaţi, au desfăşurat mai multe activităţi comerciale, pe care nu le-au înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii, după cum urmează:
1. În perioada 2008 - 2009, SC R. SRL Homocea, prin intermediul inculpatului N.C., a vândut seminţe de floarea soarelui către SC B.C. SRL Brăila, produsele fiind plătite fie în numerar, fie prin bancă.
Potrivit relaţiilor furnizate de DGFPS Vrancea, prin neînregistrarea în contabilitate a activităţilor comerciale desfăşurate s-a creat bugetului de stat un prejudiciu în valoare de 70.209 RON.
2. Cu SC B.I. SRL Brăila relaţia comercială s-a desfăşurat în cursului anului 2009 şi a constat în vânzarea-cumpărarea de seminţe de floarea soarelui şi dovleac, SC R. SRL fiind reprezentată de inculpatul N.C.
Din declaraţiile martorilor I.M. şi M.I., rezultă că mărfurile au fost achitate inculpatului N.C. în numerar sau prin bancă. Nici aceste operaţiuni comerciale nu au fost înregistrate în contabilitate, societatea sustrăgându-se de la plata impozitului pe profit şi TVA în sumă de 26.211 RON.
3. Cu SC O.P.C. SRL Bucureşti, inculpatul N.C. a desfăşurat activităţi comerciale în cursul anului 2009, constând în vânzarea-cumpărarea de seminţe de floarea soarelui, prin neînregistrarea acestor activităţi comerciale, s-a creat DGFPS Vrancea un prejudiciu în valoare de 2.918 RON.
Fiind audiat în cauză, martorul C.G. a arătat că marfa a fost plătită în numerar către inculpatul N.C., chiar dacă la datele delegatului a fost trecut numitul T.G.
4. Cu SC P. 2003 SRL Bucureşti, activitatea comercială s-a desfăşurat în perioada 2007 - 2008, SC R. SRL fiind reprezentată de inculpatul B.P., iar în anul 2009 de inculpatul N.C. şi a constat în vânzarea-cumpărarea de seminţe de dovleac, plata produselor fiind efectuată în numerar către cei doi inculpaţi, potrivit declaraţiilor martorului G.I.F., aceştia fiind singurii reprezentanţi ai SC R. SRL pe care i-a cunoscut.
Din relaţiile furnizate de DGFPS Vrancea, prin această relaţie comercială s-a creat bugetului de stat un prejudiciu în valoare de 15.447 RON.
5. În perioada anilor 2007 - 2008, folosindu-se acelaşi mod de operare, în numele SC R. SRL Homocea, s-au desfăşurat relaţii comerciale cu SC G.P. SRL Galaţi, SC B.S. SRL Brăila, SC BB S.C. SRL Bucureşti, SC E. SRL Brăila şi SC AF B. Brăila, prejudiciu cauzat bugetului de stat (impozit pe profit şi TVA) fiind de 37.909 RON.
6. În cursul anului 2008, inculpaţii B.P., N.C. şi T.G. au desfăşurat relaţii comerciale, în numele SC R. SRL Homocea cu SC A. SRL Brăila, având ca obiect vânzarea-cumpărarea de seminţe de floarea soarelui.
Din declaraţiile martorului B.N., administrator al SC A. SRL Brăila a rezultat că societatea a fost reprezentată de către toţi cei trei inculpaţii, plata fiind efectuată în mod direct acestora.
Potrivit relaţiilor furnizate de DGFPS Vrancea, prejudiciul cauzat bugetului de stat, prin neînregistrarea în evidenţele contabile a activităţilor comerciale, s-a creat bugetului de stat un prejudiciu în valoare de 12.107 RON.
Inculpaţii B.P., N.C. şi T.G. au recunoscut şi regretat faptele, la data de 22 noiembrie 2008, inculpatul T.G. a decedat, motiv pentru care faţă de acesta s-a dispus neînceperea urmăririi penale, iar martora M.R. a declarat, în mod constant, că nu a desfăşurat nicio activitate pe societatea pe care o administra şi nu a obţinut niciun ban de la ceilalţi inculpaţi.
În drept, s-a reţinut că faptele inculpaţilor B.P. şi N.C. care, acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, dar prin acte materiale repetate, au efectuat operaţiuni comerciale, în numele şi în calitate de reprezentanţi ai SC R. SRL Homocea, judeţul Vrancea, fără a evidenţia aceste operaţiuni comerciale în evidenţele contabile ale societăţii, prejudiciind astfel bugetul de stat, prin sustragerea de la plata impozitului pe profit, a TVA-ului şi a majorărilor aferente, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a avut în vedere că, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, ambii inculpaţi au declarat că recunosc faptele aşa cum au fost reţinute prin actul de sesizare a instanţei, au solicitat ca judecarea cauzei să se facă doar pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, situaţie în care, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor s-a avut în vedere modul şi împrejurările concrete în care inculpaţii au săvârşit faptele, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat, dar şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, care au un nivel de instrucţie şi educaţie redus, au recunoscut şi regretat faptele săvârşite.
Privitor la inculpatul N.C., s-a reţinut că acesta a săvârşit faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., atât faţă de pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 235 din 18 iunie 2007 a Judecătoriei Adjud cât şi faţă de pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 389 din 30 august 2007 a Judecătoriei Adjud, pedepse pentru care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării.
S-a apreciat că, la momentul pronunţării Sentinţei penale nr. 389 din 30 august 2007 a Judecătoriei Adjud, instanţa ar fi fost în imposibilitate de a cunoaşte că, prin Sentinţa penală nr. 235 din 18 iunie 2007 a Judecătoriei Adjud, acesta a mai fost condamnat la o pedeapsă cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Aşa fiind, s-a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 85 C. pen. cu consecinţa anulării suspendării condiţionate dispuse prin cele două hotărâri, descontopirea pedepselor rezultante în pedepsele componente, recontopirea tuturor pedepselor aplicate pentru infracţiunile concurente şi s-a dispus ca inculpatul să execute doar pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 4 luni închisoare.
Cu privire la pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare, s-a apreciat că se impune aplicarea art. 39 C. pen., astfel că a dispus contopirea acestei pedepse cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea din prezenta cauză şi s-a dispus ca inculpatul să execute doar pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare.
Pe latură civilă, instanţa avut în vedere că, prin Adresa nr. 490 din 09 ianuarie 2912, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a finanţelor Publice a Finanţelor Publice Vrancea s-a constituit parte civilă cu suma de 62.398 RON, prejudiciu pe care inculpaţii au fost de acord să-l achite.
Împotriva Sentinţei penale nr. 53 din 23 februarie 2012 şi a încheierii de şedinţă nr. 5699/91/2011 din 13 martie 2012 ale Tribunalului Vrancea au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpatul N.C.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Un prim motiv de apel s-a referit la faptul că, în mod greşit, prin încheierea de îndreptare a erorii materiale, s-a aplicat inculpatului N.C. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. Al doilea motiv de apel s-a referit la faptul că inculpaţii B.P. şi N.C., nefiind administratori ai vreunei societăţi comerciale, nu se justifica ca acestora să le fie aplicată pedeapsa interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. şi nici ca pedepsele să fie înscrise în cazierul fiscal.
S-a susţinut că modalitatea de soluţionare a antecedentelor penale în cazul inculpatului N.C. este greşită. În condiţiile în care s-a reţinut că prezenta infracţiune a fost săvârşită în termenul de încercare atât faţă de pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 235 din 18 iunie 2007 a Judecătoriei Adjud cât şi faţă de pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 389 din 30 august 2007 a Judecătoriei Adjud, cele două pedepse fiind aplicate pentru infracţiuni concurente, se impunea ca prima instanţă să facă atât aplicarea art. 83 cât şi aplicarea art. 85 C. pen., să dispună atât anularea cât şi revocarea suspendării condiţionate pentru cele două pedepse, să le repună în individualitatea lor, să recontopească toate pedepsele aplicate pentru infracţiunile concurente, să stabilească o pedeapsă rezultantă şi să dispună ca, potrivit art. 83 C. pen., aceasta să fie executată separat de pedeapsa aplicată pentru infracţiunea dedusă judecăţii în prezenta cauză.
Ca motiv de netemeinicie, s-a susţinut că pedepsele aplicate celor doi inculpaţi sunt prea blânde.
Inculpatul N.C. a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie şi nelegalitate.
Sub un prim aspect, a susţinut că, din moment ce s-a reţinut aplicarea art. 85 C. pen. şi nu aplicarea art. 83 C. pen., nu se justifica reţinerea stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. Ca motiv de netemeinicie a susţinut că a avut aceeaşi contribuţie la săvârşirea faptelor ca şi inculpatul B.P., situaţie în care pedeapsa aplicată este prea mare faţă de contribuţia avută la săvârşirea faptelor.
În ceea ce priveşte pedeapsa complementară a susţinut că aceasta nu putea fi aplicată pe calea unei încheieri de şedinţă prin care se dispune înlăturarea unei omisiuni vădite.
S-a consemnat că apelurile sunt fondate.
Analizând Sentinţa penală apelată, prin prisma motivelor invocate de parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că prima instanţă pe baza unei analize ample şi judicioase a probelor administrate în cauză, a reţinut, în mod corect, faptele săvârşite de inculpaţii B.P. şi N.C. cu vinovăţie şi a dat acestora încadrarea juridică corespunzătoare.
De astfel, sub aspectul existenţei faptelor şi a vinovăţiei inculpaţilor, hotărârea nu a fost criticată, ambii inculpaţi, la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, declarând că recunosc faptele aşa cum au fost reţinute prin actul de sesizare al instanţei şi solicitând ca judecata să se facă doar pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În condiţiile în care ambii inculpaţi au acţionat în numele SC R. SRL Homocea, între ei a existat o înţelegere, au beneficiat în mod egal de sumele de bani obţinute din tranzacţiile comerciale efectuate, chiar dacă actele comerciale au fost semnat de unul sau de altul dintre inculpaţi, este firesc ca răspunderea penală a acestora să fie egală.
Considerentele de mai sus justifică reducerea pedepsei aplicate inculpatului N.C. Este evident că, în prezenta cauză, în condiţiile în care inculpatul N.C. a săvârşit faptele în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., regimul sancţionator mai sever constă în aplicarea art. 39 sau a art. 83 C. pen. şi în niciun caz a aplicării unei pedepse mai severe pentru aceeaşi activitate infracţională desfăşurată împreună cu celălalt inculpat.
Se apreciază însă că modalitatea de soluţionare a antecedentelor penale ale inculpatului N.C. este greşită.
În condiţiile în care pentru două sau mai multe infracţiuni concurente s-a dispus suspendarea executării condiţionate a executării pedepselor, iar, în termenul de încercare al acestor pedepse, inculpatul săvârşeşte o nouă infracţiune, sunt aplicabile atât dispoziţiile art. 83 C. pen. - privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, cât şi dispoziţiile art. 85 C. pen. - privind anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În acest caz, regimul sancţionator va fi cel prevăzut de art. 83 C. pen.
A accepta opinia contrară ar însemna să se creeze pentru un inculpat cu activitate infracţională mai amplă o situaţie mai favorabilă decât unui inculpat cu o situaţie infracţională mai redusă. Astfel dacă inculpatul N.C. ar fi săvârşit infracţiunea din prezenta cauză doar în termenul de încercare stabilit pentru pedeapsa de 1 an închisoare ce a format obiectul Sentinţei penale nr. 235 din 18 iunie 2007 a Judecătoriei Adjud, având în vedere pedeapsa aplicată de instanţa de fond pentru infracţiunea din prezenta cauză, ca urmare a aplicării art. 83 C. pen., inculpatul N.C. ar fi trebuit să execute o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare.
În condiţiile în care inculpatul N.C. ar fi săvârşit prezenta infracţiune doar în termenul de încercare de 3 ani şi 4 luni stabilit, conform art. 82 C. pen. pentru pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare, stabilită prin Sentinţa penală nr. 389 din 30 noiembrie 2007 a Judecătoriei Adjud, prima instanţă ar fi trebuit să dispună ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare.
În aceste condiţii, aplicând doar dispoziţiile art. 85 C. pen. şi aplicându-i inculpatului regimul sancţionator prevăzut de dispoziţiile art. 39 C. pen., prima instanţă l-a favorizat pe inculpatul N.C., aplicându-i acestui inculpat, cu o activitate infracţională mai amplă, un regim sancţionator mai blând decât unui infractor cu o activitate infracţională mai redusă.
Aşa fiind, în urma aplicării concomitente a dispoziţiilor art. 83 şi art. 85 C. pen., după contopirea pedepselor, prima instanţă ar fi trebuit să dispună ca pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare să fie executată separat de pedeapsa aplicată pentru infracţiunea din prezenta cauză.
Potrivit dispoziţiilor art. 196 C. proc. pen., înlăturarea unor omisiuni vădite poate fi dispusă doar atunci când organele de urmărire penală sau instanţa, ca urmare a unei omisiuni vădite, nu s-a pronunţat asupra sumelor pretinse de martori, experţi, interpreţi, apărători, precum şi cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea măsurilor asigurătorii.
Este evident că aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor unor drepturi nu poate constitui o omisiune vădită, în sensul art. 196 C. proc. pen., astfel că această nulitate nu putea fi înlăturată pe calea unei încheieri de înlăturare a unor omisiuni vădite.
Potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. pedeapsa complementară constă în interzicerea unor drepturi pe o durată de la 1 la 10 ani. În cauză este evident că, în condiţiile în care inculpatului N.C. i-a fost aplicată ca pedeapsă complimentară interzicerea unor drepturi doar pe o durată de 6 luni, sancţiunea aplicată este situată în alte limite decât cele prevăzute de lege, iar hotărârea este nelegală.
Susţinerile inculpatului N.C., în sensul că, din moment ce s-a reţinut că infracţiunile sunt concurente şi s-a făcut aplicarea art. 85 C. pen., nu mai putea fi reţinută starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. sunt nefondate.
Potrivit art. 37 lit. a) C. pen., există stare de recidivă când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie şi pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare de un an.
Dacă starea de recidivă este atrasă când există doar o singură condamnare anterioară la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cu atât mai mult aceasta este atrasă atunci când există mai multe hotărâri anterioare de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni.
De observat că dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen. nu condiţionează existenţa stării de recidivă de modalitatea de executare stabilită prin hotărârea anterioară de condamnare.
Potrivit dispoziţiilor art. 163 C. proc. pen., măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanţa de judecată şi constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunelor mobile şi imobile, în vederea reparării pagubei create prin infracţiune.
În condiţiile în care, prin hotărârea instanţei de fond, inculpaţii B.P. şi N.C. au fost obligaţi, în solidar, la plata sumei de 62.398 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vrancea, se impunea ca măsura sechestrului asigurător să fie menţinută şi nu înlăturată.
Faţă de considerentele de mai sus, pe calea Deciziei penale nr. 156A din 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Galaţi s-a dispus:
Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpatul N.C. şi în consecinţă:
Desfiinţează Încheierea de îndreptare a erorii materiale nr. 5699/91/2011 din 13 martie 2012 şi în parte Sentinţa penală nr. 53 din 23 februarie 2012 a Tribunalului Vrancea şi în rejudecare:
Înlătură aplicarea art. 74 pct. 2 şi art. 76 lit. d) C. pen. şi majorează pedeapsa aplicată inculpatului B.P. de la 1 an închisoare la 1 an şi 6 luni închisoare.
Înlătură pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., urmând ca inculpatului B.P. să-i fie interzise ca pedeapsă accesorie doar exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Majorează termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării principale şi a pedepsei accesorii pentru inculpatul B.P. de la 3 ani la 3 ani şi 6 luni.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului N.C. pentru infracţiunea dedusă judecăţii în prezenta cauză de la 2 ani închisoare la 1 an şi 6 luni închisoare.
Înlătură din Sentinţa penală recurată dispoziţiile prin care:
- în temeiul art. 39 C. pen., s-a contopit pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare şi s-a dispus ca inculpatul N.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare;
- s-a dispus ridicarea sechestrului instituit prin Ordonanţa nr. 789 din 11 octombrie 2011 de Parchetul de pe lângă tribunalul Vrancea asupra bunurilor mobile deţinute de B.P.
În temeiul art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 235 din 18 iunie 2007 a Judecătoriei Adjud şi a pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 389 din 30 noiembrie 2007 a Judecătoriei Adjudeţul
În baza art. 83 C. pen., a dispus ca pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare, stabilită ca efect al contopirii pedepselor aplicate prin Sentinţele penale nr. 235 din 18 iunie 2007 şi nr. 389 din 30 noiembrie 2007 ale Judecătoriei Adjud, să fie executată separat de pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea din prezenta cauză, urmând ca în total inculpatul N.C. să execute o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare.
În baza art. 343 alin. (3) C. proc. pen., a menţinut sechestrul asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 789/P/2011 di 11 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea - procesul-verbal din 13 octombrie 2011.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Împotriva acestei decizii în termen legal s-a exercitat recurs de către inculpatul N.C.
Inculpatul a invocat cazul de casare de la pct. 14, solicitând reducerea sancţiunii, reţinerea de circumstanţe atenuante, cu diminuarea cuantumului prejudiciului de achitat.
Instanţa de recurs consemnează o deplină legalitate şi temeinicie în pronunţarea deciziei de către instanţa de apel, cu individualizarea unui regim sancţionator adecvat şi legal pentru inculpatul recurent, deşi în motivarea hotărârii au fost strecurate unele inadvertenţe juridice.
Astfel, sub aspectul existenţei faptelor şi a vinovăţiei, hotărârea nu a fost criticată, inculpatul, la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, declarând că recunoaşte faptele aşa cum au fost reţinute prin actul de sesizare al instanţei şi solicitând ca judecata să se facă doar pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În condiţiile în care ambii inculpaţi au acţionat în numele SC R. SRL Homocea, între ei a existat o înţelegere, au beneficiat în mod egal de sumele de bani obţinute din tranzacţiile comerciale efectuate, chiar dacă actele comerciale au fost semnat de unul sau de altul dintre inculpaţi, este firesc ca răspunderea penală a acestora să fie egală.
Considerentele obiective de mai sus au justificat reducerea pedepsei aplicate inculpatului N.C.
S-a apreciat însă că modalitatea de soluţionare a antecedentelor penale ale inculpatului N.C. este greşită.
Ca motivare, s-a statuat că - „în condiţiile în care pentru două sau mai multe infracţiuni concurente s-a dispus suspendarea executării condiţionate a executării pedepselor, iar, în termenul de încercare al acestor pedepse, inculpatul săvârşeşte o nouă infracţiune, sunt aplicabile atât dispoziţiile art. 83 C. pen. - privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, cât şi dispoziţiile art. 85 C. pen. -privind anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei. În acest caz, regimul sancţionator va fi cel prevăzut de art. 83 C. pen.".
O astfel de susţinere, insuficient explicitată, poate fi în contra formulei clasice şi cristalizate de rezolvare a problemei, în afara logicii de interpretare a recursului în interesul legii din decizia nr. 42/2008 care face trimitere la aplicabilitatea exclusivă a dispoziţiile art. 85 C. pen.
Detaliile speţei sunt însă situate pe un alt plan, care salvează tehnica de sancţionare propusă de instanţa de apel.
Concret, faptele comise de inculpat sunt săvârşite în perioada 2008 - 2009 iar anterioarele hotărâri de condamnare rămăseseră definitive în cursul anului 2007.
În aceste condiţii, sunt corecte susţinerile instanţei ierarhic inferioare în sensul că, dacă inculpatul N.C. ar fi săvârşit infracţiunea din prezenta cauză doar în termenul de încercare stabilit pentru pedeapsa de 1 an închisoare ce a format obiectul Sentinţei penale nr. 235 din 18 iunie 2007 a Judecătoriei Adjud, având în vedere pedeapsa aplicată de instanţa de fond pentru infracţiunea din prezenta cauză, ca urmare a aplicării art. 83 C. pen., inculpatul N.C. ar fi trebuit să execute o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare. În condiţiile în care inculpatul N.C. ar fi săvârşit prezenta infracţiune doar în termenul de încercare de 3 ani şi 4 luni stabilit conform art. 82 C. pen. pentru pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare, stabilită prin Sentinţa penală nr. 389 din 30 noiembrie 2007 a judecătoriei Adjud, prima instanţă ar fi trebuit să dispună ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare. Aplicând dispoziţiile art. 85 C. pen. prima instanţă l-a favorizat pe inculpatul N.C. S-a redat inclusiv că, susţinerile inculpatului N.C., în sensul că, din moment ce s-a reţinut că infracţiunile sunt concurente şi s-a făcut aplicarea art. 85 C. pen., nu mai putea fi reţinută starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. sunt nefondate.
În continuare, regimul sancţionator a fost corect specificat, nefiind de adus critici sau corecturi în calea de atac a recursului promovată de inculpat. Acelaşi cadru de legalitate şi temeinicie s-a manifestat şi în soluţionarea laturii civile, la fond.
Aşa fiind, prezentul recurs urmează a fi respins ca nefondat pe considerentele art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.C.
Împotriva Deciziei penale nr. 156 A din 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 martie 2013.
← ICCJ. Decizia nr. 1102/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1107/2013. Penal. Infracţiuni la regimul... → |
---|