ICCJ. Decizia nr. 1097/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1097/2013
Dosar nr. 4779/121/2012
Şedinţa publică din 29 martie 2013
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 421 din 14 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul 4779/121/2012 a fost condamnată inculpata G.F. la o pedeapsă de 13 (treisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) pentru o perioadă de 3 (trei) ani, pentru săvârşirea infracţiunii de „omor calificat”, prevăzută de art. 174 alin. (1) – 175 alin. (1) lit. c) teza a I-a C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (1) C. proc. pen. (faptă săvârşită la data de 17 aprilie 2012).
În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatei G.F., pe durata executării pedepsei principale, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatei G.F., iar în temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestului preventiv, de la 18 aprilie 2012 până la zi.
În temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen., în referire la art. 1381 şi urm. C. civ., a obligat pe inculpata G.F. la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale şi a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale, către părţile civile M.E. şi M.M.
În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus confiscarea, de la inculpata G.F., în folosul statului, a unui cuţit cu lungimea lamei de 14 cm şi lungimea totală de 26 cm, folosit de inculpată la săvârşirea infracţiunii (coletul nr. 1, ataşat la dosarul cauzei).
În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpata G.F., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
În baza dispoziţiilor art. 527 C. civ., a respins ca nefondată cererea de obligare a inculpatei G.F. la plata contribuţiei de întreţinere în favoarea minorului G.A.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpata G.F. la plata sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 289/P/2012 din data de 07 iunie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, s-a dispus, în baza dispoziţiilor art. 262 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatei G.F., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
În sarcina inculpatei G.F. s-a reţinut că, la data de 17 aprilie 2012, în timp ce se afla în locuinţa comună, pe fondul consumului de alcool şi în urma unui conflict, a aplicat victimei G.P. (soţul său), mai multe lovituri cu un obiect tăietor-înţepător (cuţit) inclusiv în zone vitale, producându-i plăgi înţepat-tăiate penetrante ale hemitoracelui drept, cu plagă pulmonară lob inferior drept şi o plagă înţepat-tăiată deltoscapulară dreapta, decesul victimei datorându-se anemiei acute prin hemoragie internă şi externă.
Actele de cercetare efectuate în cauză s-au concretizat în următoarele mijloace materiale de probă:
- proces verbal de sesizare a infracţiunii - fila 02;
- proces verbal de cercetare la faţa locului - filele 03-06;
- planşe fotografice efectuate cu ocazia cercetării la faţa locului - filele 08-29;
- fişa de constatări preliminare privind moartea victimei G.P. - fila 33;
- raport medico-legal de necropsie privind victima - fila 34;
- planşe fotografice efectuate cu ocazia necropsiei victimei - filele 38-42, 44-55;
- planşe fotografice ale obiectelor vestimentare aparţinând victimei - filele 56-57;
- declaraţii părţi civile M.M. şi M.E. - filele 58, 59, 100, 102;
- declaraţii inculpată G.F. - filele 62, 63, 67, 71, 74, 117;
- proces verbal de examinare a inculpatei - fila 81 şi planşe fotografice efectuate cu ocazia examinării inculpatei - filele 83-85;
- proces verbal de reconstituire a săvârşirii infracţiunii - fila 87;
- planşe fotografice efectuate cu ocazia reconstituirii infracţiunii - filele 90-95;
- declaraţii martori G.A., G.I. - fila 96, 106.
De asemenea, la dosarul de urmărire penală a fost ataşată fişa de antecedente penale a inculpatului (fila 109 dosar).
Inculpatei i-a fost prezentat materialul de urmărire penală la data de 06 iunie 2012, în prezenţa apărătorului ales, astfel cum rezultă din procesul-verbal aflat la fila 129 din dosarul de urmărire penală.
Prin actul de inculpare s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpata G.F. şi victima G.P. au fost căsătoriţi şi au convieţuit în locuinţa aparţinând numitului G.I. (tatăl victimei), împreună cu copilul lor minor G.A. (declaraţie inculpată - fila 64).
Conform declaraţiilor inculpatei, relaţiile familiale erau tensionate în ultima vreme şi existau certuri în familie, generate de dezinteresul victimei pentru gospodărie şi copil (declaraţie inculpată - fila 71).
La data de 17 aprilie 2012, în jurul orelor 1030, inculpata a plecat la părinţii săi în comuna Rediu împreună cu fiul său minor G.A. În aceiaşi zi în jurul orelor 1730, inculpata a revenit la domiciliu, la acel moment victima G.P. nu era acasă, fiind la sora sa, martora M.E. (declaraţie inculpată, fila 64).
După aproximativ 15 minute victima G.P. a sosit la domiciliu, unde a urmat apoi programul cotidian al unei familii (declaraţie inculpată, fila 65). Deşi inculpata a declarat că nu şi-a dat seama dacă la acel moment victima consumase sau nu alcool, acest lucru a fost stabilit în urma necropsiei, alcoolemia victimei fiind de 1,50%0 alcool (raport, fila 37 verso). Se reţine de asemenea că şi inculpata se afla sub influenţa alcoolului, acest aspect rezultând din declaraţia martorului G.I. (declaraţie martor, fila 107).
La un moment dat, fără să se poată stabili ora, inculpata a dat telefon unei vecine pe nume „S.”, cu care a avut o convorbire legată de un împrumut al unui medicament. Victima G.P. a avut posibilitatea să audă convorbirea telefonică şi a crezut că soţia sa vorbeşte de fapt cu un alt bărbat, moment în care i-a luat telefonul inculpatei şi a început să-i reproşeze acesteia că ar avea relaţii extraconjugale (declaraţie inculpată, fila 65).
Întrucât inculpata dorea să-şi recupereze telefonul, a apucat-o pe victimă de mână, moment în care victima G.P. a început să o lovească pe inculpată şi să o tragă de păr. La acest moment al conflictului, inculpata şi victima se găseau în holul locuinţei (declaraţie inculpată, fila 71 verso). S-a menţionat că fiul acestora, martorul G.A., a asistat la derularea conflictului descris mai sus şi a avut implicit posibilitatea să audă şi să vadă cele întâmplate (declaraţie martor, fila 96 verso).
După consumarea acestui conflict, care a durat circa 5-6 minute, inculpata fiind în apropierea bucătăriei, a mers şi a luat un cuţit aflat pe o masă (declaraţie inculpată, fila 72). A revenit în holul casei şi datorită stării în care se afla, „la nervi” a aplicat victimei 2-3 lovituri de cuţit în partea dreaptă a spatelui (declaraţie inculpată, fila 65).
În urma loviturilor, victima G.P. a rămas în picioare şi a plecat imediat spre locuinţa părinţilor săi, care este situată vis-a-vis de locuinţa sa (declaraţie inculpată, fila 65). Datorită faptului că victima nu a reuşit să deschidă poarta locuinţei, aceasta a încercat să sară peste gard, fără însă să reuşească. În continuare, victima a deblocat poarta locuinţei şi a mers în locuinţa părinţilor săi, care aşa cum s-a arătat este situată în imediata apropiere (declaraţie martor, fila 97).
Aici, victima G.P. a reuşit să meargă până la jumătatea aleii de acces în curte, a strigat-o pe sora sa M.E., după care a căzut la pământ (declaraţie, fila 100 verso). În urma acestui fapt, M.E. şi G.I. (tatăl victimei) au ieşit din casă şi au văzut-o pe victimă căzută pe aleea de beton (foto nr. 56, 57, fila 27). La acel moment victima era conştientă şi a mai spus martorilor doar că „m-a tăiat” (declaraţie martor, fila 107 verso).
Întrucât inculpata dorea să-şi recupereze telefonul, la scurt timp a mers după victimă şi i-a luat acesteia telefonul. La acel moment victima nu mai era conştientă, iar inculpata a declarat că a încercat să-i acorde un minim ajutor (declaraţie inculpată, fila 65).
În continuare, M.E. a telefonat la SNUAU 112, la faţa locului sosind un echipaj al ambulanţei, care a transportat victima la spital (declaraţie, fila 100 verso). S-a menţionat că la sosirea echipajului ambulanţei, victima era în stop cardiorespirator, iar manevrele de resuscitare au fost fără rezultat (raport, fila 34 verso).
Din concluziile raportului medico-legal de necropsie a rezultat că:
1. Moartea numitului G.P. a fost violentă;
2. Ea s-a datorat anemiei acute prin hemoragie internă (hemotorax drept masiv) şi externă, consecinţa unor plăgi înţepat-tăiate penetrante ale hemitoracelui drept, cu plagă pulmonară lob inferior drept, plagă înţepat-tăiată delto-scapulară dreapta şi plăgi tăiate ale feţelor palmare degete III-IV mâna stângă, ce au putut fi produse prin lovire repetată cu obiect tăietor-înţepător, posibil cuţit, la o persoană cu hepatită alcoolică cu evoluţie cirogenă şi intoxicaţie acută etilică;
3. La autopsia cadavrului, în afara plăgilor înţepat-tăiate şi tăiate ce au putut fi produse prin lovire repetată cu obiect tăietor-înţepător, posibil cuţit, la data decesului, s-au mai constatat:
- excoriaţie epicraniană medio-frontală, cu infiltrate hemoragice intradermice subjacente - ce a putut fi produsă prin lovire de plan dur - cădere de la acelaşi nivel - la data decesului;
- echimoze membre superioare - ce au putut fi produse prin comprimare cu degetele, posibil la data decesului;
- plagă înţepată superficială cu echimoză prevertebrală lombară - ce a putut fi produsă prin lovire cu sau de corp dur ascuţit, la data decesului;
- fracturi costale bilaterale pe linia medio-claviculară, pergamentare tegumentară presternală – prin comprimare în cursul masajului cardiac extern;
4. Toate leziunile traumatice au caracter vital, cu excepţia fracturilor costale, care sunt postvitale. Aspiratul alimentar traheo-bronşic a putut fi produs în faza agonică, prin declanşarea refluxului de vărsătură, posibil şi prin comprimare toraco-abdominală în cursul acordării primului ajutor.
5. Între plăgile înţepat-tăiate şi tăiate, cu hemoragie internă şi externă, cu anemie acută consecutivă şi moartea victimei există legătură directă de cauzalitate.
6. Restul leziunilor traumatice vitale nu au nici un rol în tanatogeneză.
7. Afecţiunea hepatică preexistentă şi intoxicaţia acută etilică au putut interveni cu rol favorizant în tanatogeneză.
8. După topografia şi traiectul plăgilor înţepat tăiate penetrante, se apreciază că ele au putut fi produse în timp ce agresorul se afla în spatele victimei, direcţia de lovire fiind pentru plaga infrascapulară dinapoi-înainte, de sus în jos şi spre dreapta, iar pentru plaga de pe linia axilară posterioară-dinapoi înainte, de la dreapta la stânga şi uşor în jos; plăgile tăiate digitale au putut fi produse în timp ce victima se apăra activ, încercând să ia cuţitul din mâna agresorului.
9. În sângele recoltat de la cadavru s-a pus în evidenţă 1,50 gr. ‰ alcool, iar în urină - 1,85 ‰ alcool, atestând o intoxicaţie acută etilică în faza de eliminare a alcoolului.
10. Sângele recoltat de la cadavru aparţine grupei AII, Rh pozitiv.
11. Decesul s-a produs la data de 17 aprilie 2012, dar nu se poate stabili cu exactitate ora însă, după datele de anchetă coroborate cu cele din documentele medicale avute la dispoziţie, aceasta se situează în intervalul 21,30 - 23,15, cu precizarea că echipajul de pe ambulanţă era în măsură să declare ora decesului la momentul în care a întrerupt resuscitarea, fapt neconsemnat în fişa SMURD. (concluzii raport medico-legal de necropsie, fila 37).
După sesizarea instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 12 septembrie 2012, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, în prezenţa apărătorului ales, inculpata G.F. a solicitat instanţei ca în cauză să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Astfel, inculpata a arătat că recunoaşte în totalitate faptele, în modalitatea reţinută în actul de sesizare, şi a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte. Prima instanţa a procedat la audierea inculpatei în acest sens (fila 50 dosar fond) şi, având în vedere poziţia procesuală a acesteia, a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile pentru aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen. Întrucât din probele administrate în cursul urmăririi penale, rezultă – dincolo de orice dubiu rezonabil – că fapta dedusă judecăţii în prezenta cauză există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpată, Tribunalul a admis cererea formulată de către aceasta.
Inculpata a mai depus la dosarul cauzei acte în circumstanţiere (notă de relaţii întocmită de primarul comunei Rediu, caracterizări - filele 41-44, acte de stare civilă şi acte medicale privind pe părinţii inculpatei – filele 36-39,45).
Analizând actele şi lucrările dosarului, prima instanţa a constatat că declaraţia de recunoaştere a inculpatei se coroborează – dincolo de orice îndoială – cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Prima instanţă a reţinut că, în drept, fapta inculpatei G.F. constând în aceea că, la data de 17 aprilie 2012, în timp ce se afla în locuinţa comună, pe fondul consumului de alcool şi în urma unui conflict, a aplicat victimei G.P. (soţul său), mai multe lovituri cu un obiect tăietor-înţepător (cuţit) inclusiv în zone vitale, producându-i plăgi înţepat-tăiate penetrante ale hemitoracelui drept, cu plagă pulmonară lob inferior drept şi o plagă înţepat-tăiată delto-scapulară dreapta, decesul victimei datorându-se anemiei acute prin hemoragie internă şi externă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 174, alin. (1) - art. 175, alin. (1), lit. c) C. pen.
Instanţa de fond a apreciat că vinovăţia inculpatei G.F. cu privire la infracţiunea reţinută în sarcina sa apare ca fiind pe deplin dovedită prin prisma materialului probator administrat în cauză.
Raportat la considerentele de fapt şi de drept mai sus arătate, prima instanţa a dispus condamnarea inculpatei G.F. la pedeapsa închisorii, în limitele prevăzute de lege. La individualizarea pedepsei, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise de către inculpată, natura şi importanţa valorii sociale căreia i s-a adus atingere, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită (reduse cu o treime ca urmare a aplicării în cauză a dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.), datele ce caracterizează persoana inculpatei, dar şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Faţă de gravitatea deosebită a infracţiunii comise, urmarea produsă, împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, respectiv în prezenţa minorului, care a asistat la uciderea tatălui său, având în vedere şi atitudinea oscilantă a inculpatei în cursul urmăririi penale (aceasta susţinând, după o primă declaraţie de recunoaştere, inclusiv că fiul său, în vârstă de doar 6 ani, a aplicat cu cuţitul loviturile asupra victimei– indiferent de motivaţia inculpatei), prima instanţa a apreciat că în cauza de faţă nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cum s-a solicitat de către inculpată, prin apărător ales, deşi nu figurează în evidenţe cu antecedente penale şi, în final, a recunoscut în integralitate săvârşirea infracţiunii. Din aceleaşi considerente, prima instanţa nu a orientat pedeapsa aplicată nici spre minimul special prevăzut de lege, minim determinat ca urmare a reţinerii cauzei de reducere a pedepsei, prevăzută de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Situaţia de fapt şi de drept mai sus expusă a determinat instanţa de fond să aprecieze că reeducarea inculpatei poate avea loc numai prin executarea efectivă a pedepsei ce îi va fi aplicată. În consecinţă, prima instanţa a dispus aplicarea – în temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. – a pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe perioada executării pedepsei principale. La stabilirea pedepsei accesorii, prima instanţa a ţinut seama – în principal – de gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpatei, dar şi împrejurările care caracterizează persoana acesteia. Totodată, în temeiul art. 65 C. pen., prima instanţa a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
Referitor la starea de arest a inculpatei G.F., instanţa de fond a constatat că aceasta a fost reţinută la data de 18 aprilie 2012 pentru 24 de ore, iar prin ordonanţa nr. 289/P/2012 din data de 18 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de aceasta. Prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 18 aprilie 2012 în dosarul nr. 3033/121/2012 al Tribunalului Galaţi, s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatei pentru o perioada de 29 de zile, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 30/U din 18 aprilie 2012. La baza luării măsurii arestării preventive a inculpatei au fost avute în vedere temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. Pe parcursul procesului penal, instanţa de fond a verificat periodic legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, în condiţiile prevăzute de lege.
Faţă de considerentele mai sus arătate cu privire la individualizarea executării pedepsei, în temeiul art. 350 C. proc. pen., prima instanţa a menţinut starea de arest a inculpatei şi, în temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi durata arestului preventiv, de la data de 18 aprilie 2012 la zi.
În ceea ce priveşte latura civilă, prima instanţă a observat că în cauză s-au constituit părţi civile M.M. şi M.E., sora şi cumnatul victimei, aceştia solicitând obligarea inculpatei la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale, constând în cheltuielile efectuate sau care urmează a fi efectuate cu înmormântarea şi pomenirea victimei, dar şi la plata sumei de 100.000 lei, cu titlu de despăgubiri morale, pentru suferinţa cauzată de pierderea suferită.
La termenul de judecată din data de 12 septembrie 2012, întrebată fiind, inculpata G.F. a arătat că este de acord să despăgubească integral părţile civile constituite în cauză, la nivelul sumelor solicitate de acestea.
Astfel fiind, în temeiul art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen., în referire la art. 1381 şi urm. C. civ., constatând îndeplinite condiţiile specifice răspunderii civile delictuale şi luând act de principiul disponibilităţii ce guvernează acţiunea civilă formulată de părţile civile, prima instanţă a dispus obligarea inculpatului la plata de despăgubiri materiale şi morale către părţile civile legal constituite în cauză, în cuantumurile precizate de acestea.
Asupra obligării inculpatei la plata contribuţiei de întreţinere în favoarea minorului G.A., în prezent fiind instituită în privinţa acestuia măsura plasamentului familial la unchii paterni (părţile civile din prezenta cauză), Tribunalul a constatat următoarele:
Conform dispoziţiilor art. 527 Noul C. civ., debitorul poate fi obligat la întreţinere numai dacă are mijloace pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.
La stabilirea mijloacelor celui ce datorează întreţinerea se ţine seama de veniturile şi bunurile acestuia, precum şi de posibilităţile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligaţii ale sale.
S-a arătat că, în cauză, inculpata G.F. este în imposibilitate temporară de a obţine venituri datorită faptului că execută o pedeapsă privativă de libertate, motiv pentru care nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 527 Noul C. civ., nu poate fi obligată la plata contribuţiei de întreţinere.
În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpata G.F., în folosul statului, a unui cuţit cu lungimea lamei de 14 cm şi lungimea totală de 26 cm, folosit de inculpată la săvârşirea infracţiunii (coletul nr. 1, ataşat la dosarul cauzei).
În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, prima instanţă a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpată, în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
Potrivit art. 191 alin. (1) C. proc. pen., instanţa de fond a obligat pe inculpată la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, a declarat apel inculpata G.F., apreciind-o ca netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate.
A solicitat aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege, ţinând cont şi de disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. – respectiv de 10 ani închisoare, urmând a fi reţinute şi circumstanţele atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen.
În ceea ce priveşte atitudinea sa oscilantă-reţinută astfel de instanţa de fond - a solicitat să se constate că aceasta s-a datorat tulburării şi stării prin care a trecut în momentul respectiv dar şi de-a lungul convieţuirii cu victima, care consuma excesiv băuturi alcoolice, era o persoană geloasă, starea sa normală fiind aceea de beţie, reacţia sa faţă de atitudinea victimei fiind una de moment, alimentată însă de multe alte întâmplări petrecute în timpul convieţuirii cu victima.
A solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei penale apelate şi în rejudecare reducerea pedepsei până la minimul special – acela de 10 ani închisoare.
Prin decizia penală nr. 274/A din 6 decembrie 2012, Curtea de Apel Galaţi – Secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata G.F. împotriva sentinţei penale nr. 421 din 14 septembrie 2012 a Tribunalului Galaţi.
În baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen., în referire la art. 350 C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatei G.F.
Potrivit art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 18 aprilie 2012 până la zi.
A obligat apelanta inculpată la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 50 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Galaţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, motivată corespunzător în fapt şi în drept.
Prima instanţă, analizând şi coroborând probele administrate în faza de urmărire penală şi în faza de cercetare judecătorească a stabilit o corectă situaţie de fapt, dând faptei reţinute în sarcina inculpatei încadrarea juridică corespunzătoare.
S-a reţinut că instanţa de fond a realizat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, în conformitate cu criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
S-a mai arătat că instanţa de fond a realizat o justă individualizare a pedepsei accesorii şi complementare aplicate inculpatei precum şi a modalităţii de executare a pedepsei principale.
De asemenea, latura civilă a cauzei a fost soluţionată temeinic şi legal, ţinând cont şi de incidenţa principiului disponibilităţii, inculpata declarând că este de acord să despăgubească părţile civile (declaraţia inculpatei – fila 50 dosar fond).
Împotriva acestei decizii inculpata G.F. a declarat, în termen legal, recursul de faţă, solicitând reducerea pedepsei (caz de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.).
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie , analizând recursul declarat de inculpata G.F. în raport cu motivul de casare invocat cât şi în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat.
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului.
Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, iar prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop şi atenţionarea celorlalţi destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât şi scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înţelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârşi noi infracţiuni, ignorându-se valenţele educative şi intimidante ale pedepsei pronunţate faţă de ceilalţi membri ai societăţii.
Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri şi deprinderi ale acestuia şi a inocula valenţe comportamentale în strictă concordanţă cu cerinţele de respectare a dispoziţiilor cuprinse în normele de drept penal.
În cauză, însă inculpata a comis o infracţiune de o gravitate deosebită, constând în aceea că la data de 17 aprilie 2012, în timp ce se afla în locuinţa comună, pe fondul consumului de alcool şi în urma unui conflict, a aplicat victimei G.P. (soţul său) mai multe lovituri cu un obiect tăietor – înţepător (cuţit) inclusiv în zone vitale, provocându-i plăgi înţepat tăiate penetrante ale hemitoracelui drept, cu plagă pulmonară lob inferior drept şi o plagă înţepat – tăiată delta –scapulară dreapta, decesul victimei datorându-se anemiei acute prin hemoragie internă şi externă.
Aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond în cauză nu se impune reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare în favoarea inculpatei – respectiv cele prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. – având în vedere gravitatea deosebită a faptei comise ce rezultă din modalitatea şi împrejurările concrete de săvârşire a acesteia (inculpata a dat dovadă de violenţă deosebită, aplicându-i soţului său mai multe lovituri de cuţit în zone vitale, în prezenţa copilului minor), de natura şi importanţa valorii sociale lezate (fiind vorba de o valoare fundamentală – dreptul la viaţă), de urmarea produsă, de atitudinea inculpatei precum şi de urmările ce se vor produce asupra dezvoltării psihice şi emoţionale viitoare a fiului inculpatei, care a fost de faţă în momentul în care mama sa i-a ucis tatăl.
Faţă de cele ce preced se constată că instanţa de fond a făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei reţinând în beneficiul inculpatei disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. – şi a apreciat corect, în deplin acord cu criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), că pedeapsa de 13 ani închisoare reprezintă un cuantum necesar şi suficient realizării dublei finalităţi a pedepsei prev. de art. 52 C. pen. reeducarea inculpatei şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Avându-se în vedere şi faptul că, verificându-se decizia atacată în raport de prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reţinerii şi arestării preventive.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata G.F. împotriva deciziei penale nr. 274/A din 6 decembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 aprilie 2012 la 29 martie 2013.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1093/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1099/2013. Penal → |
|---|
