ICCJ. Decizia nr. 1099/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1099/2013
Dosar nr. 9790/63/2012
Şedinţa din 29 martie 2013
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 65 din 13 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 9790/63/2012, în baza art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi a art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul H.C.M. la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. după executarea pedepsei principale.
În baza art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi a art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul H.C.M. la 7 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele 2 pedepse aplicate inculpatului H.C.M., fiul lui I. şi al lui M. născut în localitatea Calafat judeţul Dolj, domiciliat în comuna Poiana Mare, str. T., jud. Dolj, astfel încât acesta a executat pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 07 mai 2012 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului H.C.M.
În baza art. 17 C. proc. pen. şi art. 348 C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 RON reprezentând daune morale către partea vătămată Ş.M.L., domiciliată în com. Poiana Mare, str. M., jud. Dolj, reprezentant legal P.E.
A fost obligat inculpatul la 600 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, prin Rechizitoriul nr. 320/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului H.C.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de viol (art. 197 C. pen.) şi lipsire de libertate prev de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) şi 37 lit. b), c) C. pen.
În fapt, s-au reţinut prin rechizitoriu în sarcina inculpatului următoarele:
La data de 06 mai 2012, în jurul orelor 10,00 inculpatul H.C.M., împreună cu martorii C.M.I. şi U.L., din com. Poiana Mare, jud. Dolj, au hotărât să se deplaseze în mun. Calafat, unde se organiza o festivitate prilejuită de sărbătorirea zilelor oraşului.
În această împrejurare, martorul C.M.I. a sunat-o pe verişoara sa, partea vătămată Ş.M.L., în vârstă de 14 ani, pe care a invitat-o să-i însoţească, iar partea vătămată a acceptat invitaţia, mai ales că se cunoştea şi cu martora U.L., fiind colege.
Astfel, inculpatul şi cei doi martori s-au deplasat cu un autoturism condus de o persoană cunoscută sub numele de Z., până în com. Ciupercenii Noi, la domiciliul părţii vătămate, au luat-o pe aceasta, însă nu şi-au mai continuat drumul spre Calafat, deplasându-se în com. Seaca de Câmp, sat Piscu Nou, la locuinţa martorului P.C.I., care îşi aniversa ziua de naştere.
Ajunşi în această locaţie, inculpatul împreună cu cei doi martori şi partea vătămată au fost invitaţi de martorul P.C.I. în locuinţă unde au fost serviţi cu bere şi suc.
De asemenea, pentru un timp, în locuinţa martorului P.C.I. a venit şi martorul T.F., vecin cu acesta, care a consumat împreună cu ceilalţi băuturi alcoolice şi răcoritoare şi care, la un moment dat, când partea vătămată şi martora U.L. nu se aflau de faţă, l-a auzit pe inculpatul H.C.M. exprimându-şi intenţia de a întreţine relaţii sexuale cu partea vătămată.
Martorul T.F. i-a spus inculpatului să renunţe la această idee, întrucât partea vătămată este minoră şi va avea probleme, însă inculpatul, aflat deja sub influenţa băuturilor alcoolice, a ripostat că este dispus să suporte orice repercusiuni.
Astfel, după plecarea martorului T.F., inculpatul le-a spus martorilor P.C.I., C.M.I. şi U.L. să părăsească încăperea, pentru că doreşte să rămână singur cu partea vătămată Ş.M.L.
Martorii U.L. şi C.M.I. au protestat, însă, în faţa atitudinii violente a inculpatului, s-au conformat.
După ce a rămas singur cu partea vătămată inculpatul i-a cerut acesteia să întreţină raport sexual cu el, însă cum partea vătămată s-a opus, spunându-i că este minoră şi este virgină, inculpatul a început să o ameninţe şi să tragă de hainele cu care aceasta era îmbrăcată, reuşind, prin violenţă, să o dezbrace, timp în care partea vătămată ţipa şi cerea ajutor.
La un moment dat, inculpatul a fost strigat de afară de către martorul P.C.I., care i-a spus că a oprit la poartă o maşină de poliţie şi organele de poliţie au întrebat unde este partea vătămată.
Profitând de acest moment de neatenţie al inculpatului, care vorbea cu martorul P.C.I., partea vătămată Ş.M.L. a deschis fereastra camerei şi a sărit, dezbrăcată, apoi a alergat în stradă ţipând şi cerând ajutor.
Observând acest lucru, inculpatul a sărit şi el pe fereastră, a alergat după partea vătămată, a prins-o de păr şi a târât-o în curte, forţând-o să intre din nou în aceeaşi cameră, unde timp de mai multe minute a încercat să întreţină raport sexual cu ea, până când partea vătămată l-a rugat să îi dea un pahar cu apă.
Profitând din nou de faptul că inculpatul s-a îndreptat spre uşă, partea vătămată şi-a luat haina în mână şi a sărit din nou pe fereastră, alergând în stradă unde a solicitat ajutor pasagerilor unui autoturism aflat în trecere.
Astfel, martorii I.P. şi T.P.M., care se deplasau cu autoturismul respectiv împreună cu numitul B.C., au oprit, au ajutat-o pe partea vătămată să se îmbrace, apoi au condus-o la locuinţa martorului I.P., de unde a fost preluată de organele de poliţie.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul H.C.M.
În cadrul motivelor de apel, parchetul a arătat că se critică sentinţa instanţei de fond sub aspectul temeiniciei şi legalităţii întrucât în cauză nu s-a realizat o justă încadrare juridică a infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 197 alin. (1), (3) C. pen., prin neindicarea tezei la care se referă dată fiind diferenţa de pedeapsă pentru tezele cuprinse în textul legal; s-a arătat că se impune reţinerea formei continuate prev. de art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., fiind aplicabile disp. art. 334 C. proc. pen.; s-a arătat că instanţa de fond a omis să facă aplicarea disp. art. 109 alin. (5) C. proc. pen., cu privire la articolul de lenjerie intimă aparţinând victimei ridicat în cursul urmăririi penale; s-a criticat hotărârea instanţei de fond întrucât nu s-au aplicat disp. art. 7 din Legea nr. 76/2008, privind predarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii în S.N.D.G.J.
Inculpatul nu şi-a motivat apelul în scris, în cadrul dezbaterilor orale, arătând că se critică sentinţa penală sub aspectul pedepsei aplicate, solicitând reducerea acesteia şi a modalităţii de executare.
Prin Decizia penală nr. 357 din 28 noiembrie 2012 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul H.C.M. împotriva Sentinţei penale nr. 65 din 13 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 9790/63/2012.
A desfiinţat sentinţa penală sub aspectul laturii penale şi rejudecând:
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului H.C.M. prin Rechizitoriul nr. 320/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj din infracţiunea prev. de art. 20 rap la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în infracţiunea prev de art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) şi alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul H.C.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. după executarea pedepsei principale.
În baza art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul H.C.M. la 5 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului H.C.M., astfel încât acesta va executa pedeapsa cea mai grea, de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. a dispus restituirea către partea vătămată a obiectelor personale ridicate conform procesului-verbal din data de 07 mai 2012.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prevalarea probelor biologice de la inculpat.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale.
A dedus în continuare din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 13 septembrie 2012 la zi şi a menţinut starea de arest a inculpatului H.C.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Sub aspectul încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului prin Rechizitoriul nr. 320/P/2012 din 29 mai 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, instanţa de apel a apreciat ca fiind fondate criticile parchetului.
S-a reţinut că în speţă sunt îndeplinite condiţiile pentru reţinerea formei continuate a tentativei la infracţiunea de viol săvârşită de inculpat, repetarea actelor sexuale, acţiunea fiind întreruptă înainte de realizarea raportului sexual, producându-se la intervale diferite de timp, în condiţiile în care partea vătămată după prima acţiune a inculpatului a reuşit să fugă pe fereastră, fiind urmărită de inculpat, adusă cu forţa în cameră, acesta reluând acţiunea de realizare a unui act sexual cu partea vătămată minoră prin constrângere, acţiune, de asemenea, nefinalizată prin consumare, acţiunea sexuală, rămânând la stadiul de tentativă.
Totodată, s-a mai arătat că, în contextul în care vârsta victimei era de 14 ani, se impunea reţinerea formei agravante a infracţiunii de viol prev. de alin. (3) teza I C. pen., circumstanţă în funcţie de care se stabilesc limitele de pedeapsă care sancţionează această faptă, fiind închisoarea de la 10 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi.
Prima instanţă de control judiciar a apreciat ca fiind fondate criticile inculpatului privind individualizarea judiciară a pedepsei aplicate.
Instanţa de apel a constatat că în cauză, nu se identifică împrejurări care pot fi reţinute ca fiind circumstanţe judiciare atenuante în condiţiile art. 74 C. pen., atitudinea sinceră a inculpatului fiind deja valorificată juridic prin reţinerea disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Având în vedere disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), 3201 alin. (7) C. proc. pen., împrejurările şi modul de săvârşire a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, urmările produse, forma continuată a tentativei la infracţiunea de viol, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea de lipsire de libertate a părţii vătămate minore, faptul că inculpatul are antecedente penale, dar şi persoana acestuia, care a regretat şi conştientizat gravitatea faptelor penale, s-a apreciat că pedepsele de 5 ani închisoare pentru infracţiunea de tentativă la viol în formă continuată şi 5 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de lipsire de libertate, prev. de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a apreciat că pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni în regim de detenţie, corespunde gradului de pericol social concret şi periculozităţii acestuia şi poate duce la îndeplinirea scopului educativ şi preventiv al pedepsei, aşa cum este prevăzut de art. 52 C. pen.
În ceea ce priveşte pedeapsa complementară aplicată inculpatului, constând în interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 3 ani, acesta în conformitate cu disp. art. 35 alin. (1) C. pen. a fost aplicată alături de pedeapsa principală, urmând a fi executată după executarea pedepsei principale, în conformitate cu disp. art. 66 C. pen.
Sub aspectul pedepsei accesorii aplicate inculpatului, instanţa de apel a constatat că aceasta respectă principiul proporţionalităţii, fiind în acord cu Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.
În ceea ce priveşte soluţionarea acţiunii civile, instanţa de apel a apreciat că în mod corect s-a stabilit că suma de 3000 RON reprezintă o reparaţie echitabilă şi proporţională cu prejudiciul nepatrimonial cauzat părţii vătămate prin fapta inculpatului.
Împotriva acestei decizii inculpatul H.C.M. a declarat în termen legal recurs, solicitând reducerea pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare a acesteia (caz de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.).
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul declarat de inculpatul H.C.M. atât în raport cu motivul de casare invocat, cât şi în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat.
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului.
Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, iar prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop şi atenţionarea celorlalţi destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât şi scopul imediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înţelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârşi noi infracţiuni, ignorându-se valenţele educative şi intimidante ale pedepsei pronunţate faţă de ceilalţi membri ai societăţii.
Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri şi deprinderi ale acestuia şi de a inocula valenţe comportamentale în strictă concordanţă cu cerinţele de respectare a dispoziţiilor cuprinse în normele de drept penal.
În fapt se reţine că inculpatul H.C.M. a determinat pe partea vătămată Ş.M.L., în vârstă de 14 ani să-l însoţească la locuinţa vărului său P.C.I., din comuna Seaca de Câmp, sat Piscul Nou, unde, împotriva voinţei acesteia, a reţinut-o într-o cameră a imobilului timp de aproximativ o oră, încercând să întreţină raport sexual cu aceasta. După ce partea vătămată a reuşit să părăsească încăperea sărind pe fereastra imobilului, inculpatul, prin violenţă a adus-o înapoi, în aceeaşi cameră, unde a încercat să întreţină raport sexual cu aceasta, împotriva voinţei părţii vătămate.
În raport de gradul ridicat de pericol al faptei reflectat în modul în care inculpatul a săvârşit-o dar şi la persoana inculpatului, care a dat dovadă de perseverenţă infracţională, rezultă că instanţa de apel a făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei atât sub aspectul cuantumului acesteia, cât şi sub aspectul modalităţii de executare, apreciind corect în deplin acord cu criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) că 5 ani şi 6 luni închisoare reprezintă un cuantum necesar şi suficient realizării dublei finalităţi a pedepsei (art. 52 C. pen.) - reeducarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Avându-se în vedere şi faptul că, verificându-se decizia atacată în raport de prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive, care analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins ca nefondat în temeiul disp. art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.C.M. împotriva Deciziei penale nr. 357 din 28 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 7 mai 2012 la 29 martie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1097/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1100/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
