ICCJ. Decizia nr. 1102/2013. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1102/2013

Dosar nr. 7693/3/2007

Şedinţa publică din 29 martie 2013

Asupra recursului de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 206 din data de 22 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. 7693/3/2007 în temeiul disp. art. 334 C. proc. pen. s-a respins, ca neîntemeiata, cererea formulată de inculpatul N.P. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi alin. (4) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 213 C. pen., precum şi pe cea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e), g) C. pen. şi alin. (4) C. pen. în cea prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e), g) C. pen.

S-a respins, ca neîntemeiată cererea inculpatului V.C.G. privind constatarea nulităţii absolute a mijloacelor de proba administrate în faza de urmărire penală, formulată prin apărător la termenul din 05 septembrie 2011 şi reiterată la termenul din data de 23 februarie 2012.

În baza art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi alin. (4) C. pen. a condamnat pe inculpatul N.P., la o pedeapsă de 11 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat cu consecinţe deosebit de grave.

În temeiul disp. art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi alin. (4) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplic. art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din durata pedepsei pronunţate perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 12 iulie 2004 la 16 octombrie 2007.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi alin. (4) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.C.G., la o pedeapsă de 11 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat cu consecinţe deosebit de grave în forma complicităţii.

În temeiul disp. art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi alin. (4) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare.

Conform art. 88 C. pen., s-a computat din durata pedepsei cu închisoarea pronunţată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 12 iulie 2004 - la 30 martie 2007.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi alin. (4) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.A.R., la o pedeapsă de 11 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat cu consecinţe deosebit de grave în formă de participaţie a complicităţii.

În temeiul disp. art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi alin. (4) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durata de 5 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a computat din durata pedepsei cu închisoarea pronunţată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 12 iulie 2004 - la 06 aprilie 2007.

În baza art. 264 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpata P.I., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului.

În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o perioadă de 4 ani, ce constituie termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a computat din durata pedepsei cu închisoarea pronunţată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 15 septembrie 2004 - până la 03 februarie 2005.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra disp. art. 83 C. pen. privitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei cu închisoarea s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatei.

În temeiul disp. art. 14 şi 346 C. proc. pen. precum şi art. 998 - 999 şi 1003 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă SC I. CPI S. SRL, reprezentată în prezent de administrator judiciar SP G.C. IPURL şi a obligat în solidar inculpaţii N.P., V.C.G. şi P.A.R. la daune materiale către partea civilă în următorul cuantum: 8.924.040.000 ROL actualizaţi cu indicele de inflaţie la data plătii efective; 28.803 dolari SUA în echivalentul în RON la data executării obligaţiei şi 5 euro în echivalentul în RON la data plătii efective.

Conform art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., coroborat cu art. 163 C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită prin Ordonanţa nr. 3711/P/2004 din data de 14 octombrie 2004, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti asupra bunurilor inculpaţilor N.P. şi V.C.G. până la concurenţa sumei la plata căreia au fost obligaţi cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul disp. art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-a ridicat măsura sechestrului asigurător instituit prin aceeaşi ordonanţa asupra bunurilor aparţinând inculpatei P.I.

S-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de inculpatul V.C.G., în temeiul disp. art. 168 alin. (2) C. proc. pen., împotriva Ordonanţei nr. 3711/172004/14 octombrie 2004, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti prin care s-a luat măsura sechestrului asigurător asupra mai multor bunuri mobile aparţinând acestuia.

S-a respins cererea părţii civile formulată în temeiul disp. art. 170 C. proc. pen. de restabilire a situaţiei anterioare, în sensul restituirii sumelor folosite de inculpaţi de la momentul săvârşirii infracţiunii şi până în prezent, cu referire la suma de 12.000 dolari SUA plătită la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 2886 din 17 iulie 2004 şi respectiv de 11.500 dolari SUA plătită de inculpatul V.C.G. numitului D.D.R., precum şi cererea de constatare a nulităţii contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 07 iulie 2004 între L.V.L. şi P.V.D.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. coroborat cu art. 163 C. proc. pen. s-a respins ca neîntemeiată, cererea părţii civile de instituire a sechestrului asigurător asupra autoturismului marca R 75 - aparţinând numitului P.V.D.

Conform art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. coroborat cu art. 109 alin. (4) C. proc. pen. s-a restituit numitului P.V.D. autoturismul (astfel cum s-a dispus şi prin încheierea din data de 12 noiembrie 2007), precum şi a înscrisurilor aflate în plicul de la fila 32.

În baza art. 118 lit. b) şi e) C. pen. s-a dispus confiscarea celor 23 de genţi de voiaj indisponibilizate conform dovezii seria B nr. 15659 din 19 august 2004, precum şi a revolverului cu glonţ “FM -FS” indisponibilizat conform dovezii seria B din 29 iulie 2004.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., şi art. 109 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către:

- inculpatul V.C.G. a tuturor bunurilor indisponibilizate conform dovezilor seria B din 22 noiembrie 2004 şi seria B din 15 noiembrie 2004;

- către numita N.R.G. a înscrisurilor sigilate în plicul aflat la fila 95.

În temeiul disp. art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpaţii N.P., P.A.R. şi V.C.G. la câte 6.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 16.827 RON reprezintă onorariul expert desemnat în cauză, neachitat până în prezent şi care va fi plătit în contul Biroului Local de Expertize Tehnice şi Contabile de pe lângă Tribunalul Bucureşti precum şi pe inculpata P.I. la 500 RON, cu acelaşi titlu.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 3711/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, înregistrat pe rolul primei instanţe, la data de 6 decembrie 2005, cu nr. 6775/2004 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor N.P., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1), lit. e), g) şi alin. (4) C. pen., V.C.G. şi P.A.R., pentru art. 26 raportat la art. 208 alin. (2), 209 alin. (1), lit. e) şi g) şi alin. (4) C. pen. şi P.I., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 264 C. pen.

Prin actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că în noaptea de 4/5 iulie 2004, în timp ce se afla în apropierea Restaurantului „C" pe Bd. A, în calitate de conducător auto la S.C. „I. CPI S. S.R.L.", inculpatul N.P. a sustras suma de 88.510.000.000 ROL, 33.396 dolari SUA şi 525 Euro, aflată în autovehiculul marca FT, provenind din colectările efectuate în aceeaşi noapte, de la filialele din Galaţi, Constanţa şi Ploieşti, ale societăţii al cărei angajat era.

În aceeaşi noapte, inculpaţii V.C.G. şi P.A.R. l-au ajutat, cu intenţie, pe inculpatul N.P. să sustragă, suma de bani, pe care acesta o transporta pentru S.C. „I. CPI S." S.R.L., în sensul că, i-au pus la dispoziţie un autovehicul FT în care au încărcat banii sustraşi, din autoblindată, i-au transportat împreună la garajul deţinut de inculpatul V.C.G., în comuna Chiajna, satul Roşu, după care, l-au ajutat pe inculpatul N.P. să se ascundă în locuinţa coinculpatului V.C.G. şi, apoi, în imobilul situat în comuna Snagov, str. N. şi să îşi asigure folosul infracţiunii.

În sarcina inculpatei P.I. s-a reţinut, în esenţă, că fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, i-a ajutat pe inculpaţii N.P., V.C.G. şi P.A.R., să îşi asigure folosul infracţiunii, prin aceea că le-a pus la dispoziţie, în scopul ascunderii sumei sustrase, locuinţa din str. P şi, ulterior, imobilul din Snagov, str. N., deţinut în baza unui antecontract de vânzare-cumpărare, pe care l-a semnat în calitate de beneficiar.

Prin acelaşi rechizitoriu, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) şi art. 38 C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale, faţă de V.C.G. şi P.A.R., sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. şi disjungerea cauzei cu privire la S.C. „I. CPI S." S.R.L. şi numiţii V.D.R. şi M.C., în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 249 C. pen., pentru clarificarea modului de organizare a transportului de valori monetare din 4/5 iulie 2004 în cadrul S.C. „I. CPI S." S.R.L., precum şi pentru continuarea cercetărilor în vederea recuperării prejudiciului rămas neacoperit.

Situaţia de fapt reţinută prin actul de sesizare a fost stabilită, în faza de urmărire penală, pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la faţa locului, întocmit la data de 5 iulie 2004, cu ocazia identificării autotransportorului FT, găsit pe str. M.; procese-verbale întocmite cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate la imobilele din comuna Snagov, str. N., Judeţul Ilfov, str. P. sector 2, comuna Chiajna, sat Roşu, str. IB Judeţul Ilfov, însoţite de planşe foto, procese-verbale întocmite cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţele deţinute de inculpaţi sau membri ai familiilor acestora, procese-verbale de supraveghere şi investigaţii, procese-verbale de cercetare criminalistică a autoturismului, însoţit de planşe foto, procese-verbale întocmite cu ocazia desigilării, numărării şi restituirii sumelor de bani găsite cu ocazia percheziţiilor domiciliare, Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 250.489 din 10 august 2004, procesele-verbale de predare-primire întocmite la datele de 4 iulie 2004 şi 5 iulie 2004 între dispecerii filialelor S.C. „I. CPI S." S.R.L. Galaţi, Constanţa şi Ploieşti, pe o parte, şi numitul V.R.D., şeful echipajului autospecialei pe de altă parte, referitoare la sumele de bani colectate, antecontract de vânzare-cumpărare referitoare la imobilul din Snagov, str. N., Judeţul Ilfov, adresă emisă de AAB România, cu privire la sumele ce au făcut obiectul transportului din data de 4/5 iulie 2004, înscrisuri referitoare la normele ce reglementează activitatea de transport valori monetare în cadrul S.C. „I. CPI S." S.R.L., componenţa şi atribuţiile membrilor echipajului de transport, declaraţiile martorilor C.M., S.C., B.C., V.R.D., M.C., D.L., I.C., C.B.V., D.A., N.G., N.M.M., U.E., G.M., S.A.C., P.V.D., declaraţiile altor martori precum şi cele ale celor patru inculpaţi.

Pe parcursul primei cercetări judecătoreşti au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţiile inculpaţilor P.I., N.P., V.C.G. şi P.A.R., declaraţiile martorilor: V.R.D., M.C., U.E., P.V.D., S.C., D.L., I.C., S.D., G.C., G.V., G.M., C.M., B.C.M., C.B., T.Ş.N., L.L.C., I.A.M.I., C.A., M.M.I., Ş.L., Ş.I.G., P.M., P.T., S.I., S.A., T.F., H.G.P., D.A., A.M., P.A., T.P., T.G., D.E., G.M., R.N., I.L., L.M., G.V., M.C., P.G., P.M., P.N. şi P.T.

La solicitarea inculpaţilor, au fost încuviinţate şi administrate probe noi, respectiv probe cu înscrisuri şi probe testimoniale, apreciate relevante atât sub aspectul situaţiei de fapt, cât şi al elementelor ce circumstanţiază persoana inculpaţilor.

În urma analizării materialului probator, prin Sentinţa penală nr. 103 din 26 ianuarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală s-a respins ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul V.C.G., prin apărător, privind constatarea nulităţii absolute a cercetării criminalistice a autoturismului, marca D, şi a percheziţiilor efectuate în cauză.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea reprezentantului Ministerului Public privind schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpaţilor V.C.G. şi P.A.R. din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi alin. (4) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi alin. (4) C. pen.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul V.C.G. privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi alin. (4) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 221 cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul P.A.R., privind schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1), lit. e), g) şi alin. (4) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 264 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor, după cum urmează:

- pentru inculpatul N.P., din infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi alin. (4), în infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi alin. (4) C. pen.

- pentru inculpaţii V.C.G. şi P.A.R., din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1), lit. e), g) şi alin. (4) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi alin. (4) C. pen.

1. În baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1), lit. a), e), g) şi alin. (4) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.P., la pedeapsa de 14 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat cu consecinţe deosebit de grave.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), ca pedeapsă, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicate, perioadele reţinerii şi arestării preventive, de la 12 iulie 2004, la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului N.P.

2. În baza art. 26 raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi alin. (4) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.C.G. la pedeapsa de 14 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat cu consecinţe deosebit de grave.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi 64 lit. a), b), c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea, exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 12 iulie 2004, la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a acestuia.

În baza art. 26 raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi alin. (4) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.A.R. la pedeapsa de 14 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută şi pedepsită de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi alin. (4) C. pen.

S-a făcut aplicaţiunea dispoziţiilor art. 71 şi 64 lit. a), b), c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată, perioadele reţinerii şi arestării preventive, de la data de 12 iulie 2004, la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului P.A.R.

În baza art. 264 alin. (1) C. pen. a fost condamnată inculpata P.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform dispoziţiilor art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

d) să se prezinte trimestrial, în ultima zi lucrătoare a perioadei, la Serviciul de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

b)să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 15 septembrie 2004 până la data de 3 februarie 2005.

În baza art. 14 alin. (3) lit. b) coroborat cu art. 346 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 998, 999 şi art. 1003 C. civ., s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. „I. CPI S." S.R.L. şi, în consecinţă:

Au fost obligaţi inculpaţii N.P., V.C.G. şi P.A.R., în solidar, la plata sumei de 8.924.040.000 ROL actualizată, cu indicele de inflaţie, la data plăţii efective 28.803 dolari SUA, în echivalent, în RON, la data plăţii şi 5 Euro, în echivalent, la data plăţii efective, cu titlu de daune materiale, către partea civilă.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c), coroborat cu art. 163 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită prin Ordonanţa nr. 3711/P/2004 din data de 14 octombrie 2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, asupra bunurilor inculpaţilor N.P. şi V.C.G., până la concurenţa sumei rămase nerecuperate.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a ridicat măsura sechestrului asigurător instituit prin aceiaşi ordonanţă asupra bunurilor proprietatea inculpatei P.I..

În baza art. 348 combinat cu art. 170 C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată cererea părţii civile de constatare a nulităţii contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 7 iulie 2004 între L.L. şi P.V.D.

În baza 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. coroborat cu art. 163 C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, cererea părţii civile de luare a măsurii sechestrului asigurător asupra autoturismului marca R, aparţinând numitului P.V.D.

În baza art. 346, coroborat cu art. 14 C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, cererea părţii civile de obligare a numiţilor G.M., G.V., U.E., D.D.R. şi S.A.C., la restituirea sumelor de 12.000 dolari SUA, 1.000 dolari SUA, 11.500 dolari SUA şi, respectiv, 700 dolari SUA.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea celor 23 de genţi de voiaj, indisponibilizate, conform dovezii seria B nr. 15659 din 19 august 2004.

În baza art. 118 lit. c) C. pen. s-a dispus confiscarea revolverului glonţ „FM - FS", indisponibilizat conform dovezii seria B nr. 62940 din data de 29 iulie 2004.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) coroborat cu art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către numitul P.V.D. a autoturismului marca R, încredinţat custodelui V.D., conform procesului-verbal din 15 iulie 2004 şi a înscrisurilor sigilate în plicul aflat la fila 32 din volumul 2, al dosarului de urmărire penală.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) coroborat cu art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul V.C.G. a tuturor bunurilor indisponibilizate conform dovezilor seria B nr. 15.772 din 22 ianuarie 2004 şi seria B nr. 15.765 din 15 noiembrie 2005.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) coroborat cu art. 109 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către numita N.R.G. a înscrisurilor sigilate în plicul aflat la fila 95 din volumul 2, dosar de urmărire penală.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii N.P. şi P.A.R., la câte 200 RON fiecare, inculpatul V.C.G., la 400 RON şi inculpata P.I., la 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Prin Decizia penală nr. 336 din 22 ianuarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost admise recursurile declarate de recurenta parte civilă SC I. C.P.I. S. SRL, recurenţii inculpaţi N.P., V.C.G. şi P.A.R. împotriva Deciziei penale nr. 497/A din 20 iunie 2006 a CAB, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, casată decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 103 din 26 ianuarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv Tribunalul Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, instanţa supremă a apreciat că în cauza nu au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului şi lămuririi contradicţiilor existente, stabilind ca instanţa de trimitere, cu ocazia rejudecării, să se pronunţe asupra tuturor probelor solicitate de inculpaţi, să stabilească obiectivele expertizelor judiciare solicitate, să procedeze la efectuarea unui experiment judiciar, cu privire la cantitatea de bani ce putea fi transportată cu maşina furgon, condusă de inculpatul N.P., urmând a admite şi administra orice alte probe ce ar fi considerate necesare, pentru lămurirea aspectelor contradictorii şi soluţionarea corectă a cauzei.

Procedând la rejudecarea cauzei, tribunalul a apreciat în primul rând asupra limitelor rejudecării. Deşi termenul “a rejudeca” o cauză ar putea lăsa să se înţeleagă că se efectuează din nou judecarea în întregul ei a cauzei care a format obiectul hotărârii casate, totuşi rejudecarea nu înseamnă o activitate procesuală de acelaşi volum ori întindere cu judecata anterioară. Rejudecarea fiind dispusă de către instanţa de recurs este firesc şi logic că activitatea procesuală de rejudecare să cunoască anumite limitări rezultate din controlul judecătoresc efectuat de instanţa de recurs. Din dispoziţiile art. 385¹⁵ C. proc. pen. referitoare la admiterea recursului rezultă că hotărârea atacată este casată în întregime. Aşadar, anulată în întregime prin casare este hotărârea atacată, iar nu întregul material procesual aflat la dosarul cauzei.

Ţinând cont de aceasta limitare de ordin procesual instanţa a apreciat că în această fază o readministrare a întregului material probator deja administrat de către judecător înainte de casare apare ca redundată, în condiţiile în care în urma examinării cauzei de către instanţa de recurs nu s-au constatat nelegalităţi ale modului în care a fost efectuată cercetarea judecătorească, ci numai caracterul incomplet al acesteia.

Conformându-se soluţiilor cuprinse în decizia instanţei de recurs şi ţinând cont de indicaţiile menţionate în decizia de casare, Tribunalul a dispus efectuarea unei expertize contabile, având ca obiectiv stabilirea sumelor remise efectiv la datele de 04 iulie 2004 şi 05 iulie 2004 echipajului transport valori format din V. şi N.P., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a documentelor bancare, sens în care, în considerarea precizărilor expertului desemnat în cauza au fost solicitate băncii AA o serie de înscrisuri. La dosarul cauzei a fost depus raportul de expertiză întocmit de către expertul desemnat în cauză, răspunsul acestuia la obiecţiunile formulate de către inculpaţi, opinia separată exprimată de către expertul parte, procedându-se totodată la ascultarea expertului desemnat, d-na T.A. în şedinţa publică.

De asemenea, în vederea efectuării experimentului judiciar menţionat în decizia de casare s-au solicitat relaţii BNR privitor la posibilitatea de a fi pusă la dispoziţie o cantitate de bancnote identică sub aspectul emisiunii monetare şi cupiurilor cu cea privitor la care se susţine că a fost sustrasă.

Prin Adresa nr. VI.2/1036 din 03 martie 2008 a BNR - Direcţia emisiune, tezaur şi casierie s-a comunicat că respectivele bancnote, deşi nu mai au putere circulatorie şi deci nu pot fi utilizate ca mijloc legal de plată, au valoare, întrucât pot fi preschimbate fără taxe şi comisioane, pe termen nelimitat la sucursalele BNR cu însemne din noua emisiune monetară. S-a mai precizat că normele interne în vigoare care reglementează desfăşurarea operaţiunilor de casierie în unităţile BNR nu permit eliberarea de numerar din tezaur, fie şi pentru o perioadă limitată, în alte scopuri decât acela de efectuare a plăţilor către instituţiile de credit.

Au fost însă furnizate informaţii cu privire la mărimile fizice ale întregii cantităţi de bancnote, în structura de cupiuri specificate, respectiv greutatea de 564 kg şi volumul de 0,56 mc. S-a mai menţionat că pe durata transportului numerarul este ambalat în saci conţinând 28 pachete cu bancnote fiecare, indiferent de cupiura. Numerarul în cauză a fost, deci, ambalat în cca 19 saci, la greutatea bancnotelor adăugându-se greutatea ambalajelor, respectiv cca 1,5 kg/sac.

În raport de aceste date instanţa a constatat, pe de o parte, imposibilitatea efectuării experimentului judiciar şi, pe de altă parte, lipsa de utilitate a unei astfel de probe, informaţiile furnizate fiind edificatoare asupra chestiunii necesar a fi lămurite.

Pe de altă parte, în vederea lămuririi contradicţiilor dintre declaraţiile inculpaţilor, tribunalul a dispus ascultarea acestora, fiind audiat inculpatul N.P., a cărui declaraţie a fost consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.

Inculpaţii P.A.R. şi V.C. au refuzat să dea declaraţii, arătând numai că îşi retrag în totalitate declaraţiile date anterior. O conduită similară a adoptat şi inculpata P.I., în sensul că nu a dorit să mai dea declaraţii în cauza, menţinându-şi însă afirmaţiile făcute anterior.

Asupra acestei atitudini instanţa a avut în vedere că în practica CEDO (CEDO, Secţia III, Hot. Condron versus Marea Britanie 02 mai 2000 35718/97) s-a statuat că dreptul de a păstra tăcerea nu poate fi considerat drept unul absolut, iar pentru a verifica dacă este admisibil ca instanţele să tragă concluzii din tăcerea unui acuzat trebuie verificate circumstanţele cauzei. Curtea aminteşte, totodată, că deşi decizia de condamnare a unei persoane nu poate fi fondată exclusiv pe tăcerea acesteia, tăcerea poate fi luată în calcul în acele situaţii care implică necesitatea unei explicaţii din partea sa.

În speţa menţionată s-a apreciat ca fiind încălcat dreptul la tăcere al unor persoane aflate sub influenţa drogurilor care au preferat să răspundă la întrebările poliţiştilor cu “niciun comentariu”, furnizând însă în cursul procesului penal explicaţiile necesare, argumentul Curţii fiind acela că în momentul în care reclamanţii au păstrat tăcerea nu erau complet lucizi, ei oferind însă explicaţia impusă de situaţia în care se găseau ulterior.

În prezenta cauză este de remarcat ca inculpaţii P.A. şi V.C., precum şi inculpata P.I. au adoptat o astfel de poziţie în cursul cercetării judecătoreşti, efectuată în rejudecare, în condiţiile în care se impunea să răspundă la anumite întrebări de natură a lămuri contradicţiile generate de declaraţiile anterioare (conform deciziei de casare), ascultare ce urma a fi făcută în şedinţa publică, în prezenţa apărătorului ales, cu asigurarea tuturor garanţiilor procesuale.

Tot sub acest aspect şi tot din perspectiva practicii CEDO (cauza Bekles contra Marii Britanii), instanţa a reţinut că s-a stabilit ca refuzul acuzatului de a da declaraţii nu poate şi nu trebuie să împiedice, în situaţii care reclama în mod clar explicaţii din partea sa, să fie luat în considerare în stabilirea pertinenţei probelor prezentate în acuzare. De asemenea, în cauza Murray contra Marii Britanii s-a stabilit ca refuzul de a da declaraţii poate fi avut în vedere pentru a fundamenta soluţia de condamnare când există un probatoriu solid care să susţină acuzaţia.

În completarea probatoriului au fost ascultaţi şi martorii C.L.C., G.P.R.V., V.D., Z.R.A., P.C.I.B., I.S. şi M.A.B.

Analizând întregul material probator administrat în cauza, atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti efectuate în cele 2 cicluri procesuale, instanţa a reţinut următoarele:

S.C. I. CPI S. S.R.L, înregistrată la Oficiul registrului comerţului sub nr. J40/20441/14 noiembrie 1994, a fost autorizată să desfăşoare activităţi de pază a obiectivelor, bunurilor şi valorilor în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1996. În acest sens, a fost eliberată Autorizaţia nr. 056/P din 11 septembrie 1996 de către Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică, iar Regulamentul de organizare şi funcţionare a fost avizat sub nr. 178.806 din 10 septembrie 1996.

Între S.C. I. CPI S. S.R.L, în calitate de prestator şi AAB (ROMÂNIA) S.A, în calitate de beneficiar, a fost încheiat Contractul de prestări servicii nr. 1683 din 16 decembrie 1999, având ca obiect executarea calificată de către prestator de servicii de colectare, transport şi depozitare a valorilor preluate de la beneficiar sau de la clienţii acestuia din urmă, pe raza municipiului Bucureşti, precum şi între localităţi.

La data de 04 iulie 2004, în temeiul acestui contract, prestatorul S.C. I. CPI S. S.R.L urma să efectueze colectarea valorilor monetare de la sucursalele AAB din Galaţi, Constanţa şi Ploieşti şi să asigure transportul acestor valori din localităţile menţionate în municipiul Bucureşti. Echipajul planificat iniţial pentru efectuarea acestui transport a fost compus din D.E., I.L. şi L.M., iar coordonarea deplasării urma a fi realizată de către M.C. care, începând cu data de 03 iulie 2004, a preluat atribuţiile coordonatorului I.S. (aflat în concediu de odihnă).

În jurul orelor 14 - 14.30, s-a constatat că membrii echipajului planificat nu au fost anunţaţi despre plecarea în cursă şi nu s-au prezentat la locul de muncă, în acest context coordonatorul M.C. luând decizia efectuării deplasării de către alt echipaj. Astfel, s-a stabilit ca transportul pe ruta Bucureşti - Galaţi - Constanţa - Ploieşti şi retur să fie efectuat de V.R.D., angajat în funcţia de agent transport valori şi N.P., angajat în funcţia de conducător auto intervenţii, conform Contractului individual de muncă nr. 4785 din 11 noiembrie 2003, cei doi aflându-se deja la sediul societăţii la ora menţionată.

Sub acest aspect martorul M.C. a arătat că la data de 02 iulie 2004, în jurul orelor 16.30 -17.30, reprezentanţii AAB au comunicat prestatorului SC I. C.P.I. S. SRL necesitatea efectuării unui transport de valori monetare la data de 04 iulie 2004, pe ruta Bucureşti - Galaţi - Constanţa - Ploieşti şi retur.

Drept urmare, s-a stabilit că acest transport să fie efectuat de echipajul format din I.L., L.M. şi D.E., pe numele cărora au fost întocmite şi ordinele de deplasare aferente.

La data de 04 iulie 2004, în jurul orelor 14.30, dispecerul de serviciu G.C. a constatat că cei trei membri ai echipajului planificat nu au fost anunţaţi despre această deplasare şi nu s-au prezentat la locul de muncă, fapt comunicat martorului M.C., coordonatorul transportului de la acea dată. În acest context, M.C. a luat decizia efectuării deplasării de un echipaj format din două persoane, respectiv V.R.D. şi N.P., ambii aflaţi la sediul CPI Bucureşti.

Acelaşi martor a decis ca transportul să se efectueze cu autospecializată furgon blindat, aspecte ce i-au fost comunicate telefonic numitului V.D.R.

Declaraţiile martorului M.C. au fost concordante cu cele ale dispecerului G.C. care a arătat că lipsa celor 3 membri ai echipajului planificat iniţial a fost constatată în jurul orelor 14.45, împrejurare în care coordonatorul transportului valori a stabilit ca plecarea să se efectueze de echipajul format din V.R.D. şi inculpatul N.P.

În acelaşi sens, martorii D.E., I.L. şi L.M. au precizat că nu au avut cunoştinţă de planificarea lor pentru efectuarea acestei deplasări, nici coordonatorul transportului şi nici dispecerul de serviciu necomunicându-le această împrejurare decât la data de 04 iulie 2004, orele 14.45, oră la care ar fi trebuit să se afle deja pe traseu. Toţi cei trei martori au arătat că încunoştinţarea lor trebuia realizată cu 24 de ore înainte de plecarea efectivă, situaţia ivită la acea dată fiind prima de acest gen.

Aceleaşi împrejurări de fapt referitoare la contextul în care s-a stabilit ca efectuarea transportului de către un echipaj format din două persoane au fost confirmate şi de martorul V.R.D.

După ce coordonatorul transportului i-a comunicat telefonic numitului V.D.R. decizia plecării în echipaj de două persoane, precum şi faptul că deplasarea urma să fie efectuată cu autospecializată furgon blindat marca FT, agentul transport valori a preluat ordinele de serviciu (completate pe numele membrilor echipajului iniţial planificat), procesele-verbale de predare-primire, saci pentru transport valori (de rezervă), precum şi 14 saci cu monede metalice, ce urmau a fi predaţi la sucursala Galaţi a SC I. C.P.I. S. SRL.

În jurul orelor 14.45, echipajul alcătuit din V.R.D. şi N.P. a plecat de la sediul SC I. C.P.I. S. Bucureşti spre Galaţi, deplasarea efectuându-se pe ruta Urziceni. Pe parcursul traseului, dispecerul de serviciu G.C. a ţinut telefonic legătura cu membrii echipajului, prin intermediul telefonului mobil al inculpatului N.P.

Deşi legătura cu echipajul ar fi trebuit menţinută prin intermediul numitului V.R.D., care îndeplinea la acea dată funcţia de şef echipaj, acest lucru nu s-a realizat, deoarece acumulatorul telefonului celui din urmă era descărcat, iar staţia de emisie-recepţie aflată în dotarea autospecialei furgon blindat nu era funcţională în afara razei municipiului Bucureşti.

Echipajul format din V.R.D. şi inculpatul N.P. a ajuns la sucursala din Galaţi a SC I. C.P.I. S. SRL în jurul orelor 18.20 - 18.25. După ce inculpatul N.P. a parcat autospeciala în apropierea uşii de acces, rămânând la volan, şeful de echipaj (martorul V.D.R.) a intrat în sediu unde a luat legătura cu dispecerul de serviciu C.M., căruia i-a predat cei 14 saci cu monedă metalică aduşi de la CPI Bucureşti.

La rândul său, dispecerul C.M. i-a predat şefului de echipaj 5 saci sigilaţi cu sigiliul 20 ABN, conţinând suma de 21.590.000.000 ROL şi 1 sac cu sigiliul 30 ABN conţinând suma de 33.396 dolari SUA şi 525 euro. Cu această ocazie a fost întocmit un proces-verbal de predare-primire, V.R.D. completând rubricile: data, nr. autospecialei şi componenţa echipajului (V.R.D. şi T.P.), iar C.M. rubricile: ora (18.35): “am primit de la“ ( în care a menţionat numele său), sediul sucursalei, nr. de saci predaţi (6) şi sigiliile (10 ABN şi 30 ABN), în final ambii semnând de primire şi respectiv, de predare.

În declaraţiile date, atât V.R.D., cât şi dispecerul C.M. au indicat cu exactitate menţiunile efectuate de fiecare în cuprinsul proceselor-verbale, recunoscându-şi totodată propriile semnături şi precizând că procesul-verbal a fost completat cu ocazia predării sumelor de bani în noaptea de 04 iulie 2004.

Totodată exemplarele 2 şi 3 ale procesului-verbal au fost găsite împreună cu alte documente în data de 05 iulie 2004 în autospeciala abandonată pe str. M.

Cei 6 saci preluaţi de către V.R.D. au fost transportaţi de către acesta la autospeciala furgon blindat şi încărcaţi în autovehicul pe uşa laterală dreaptă.

În continuare, echipajul s-a deplasat spre Constanţa, pe ruta Brăila - Giurgiu - Hârşova, ajungând la sediul sucursalei CPI Constanţa în jurul orelor 22.30 - 22.45.

Şi aici autospeciala a fost parcată de inculpatul N.P. lângă poarta de acces în sediul societăţii, iar V.R.D. a intrat în sediu unde a luat legătura cu dispecerul de serviciu Sprivac Culita. Acesta i-a predat şefului de echipaj V.R.D. 5 saci sigilaţi cu sigiliul ABN AMRO 16, conţinând suma de 31.420.000.000 ROL.

S-a procedat în mod similar, în sensul că după verificarea integrităţii sacilor şi sigiliilor, cei doi au întocmit un proces-verbal de predare-primire, în care V.R.D. a completat rubricile privitoare la data, numărul autospecialei şi componenţa echipajului (V.R.D. şi T.P.), iar dispecerul de serviciu Sprivac Culita a completat rubricile: ora (22.56), “am primit de la” (cu numele sau), sediul sucursalei, nr. sacilor (5), sigiliul (ABN AMRO 16) şi suma (31.420.000.000). Procesul-verbal a fost semnat de predare de către dispecerul de serviciu şi de primire de către şeful de echipaj transport, ambii recunoscându-şi ulterior semnăturile efectuate, menţiunile făcute în cuprinsul procesului-verbal şi precizând că acesta a fost completat la momentul predării-primirii banilor în noaptea de 4/5 iulie 2004.

Şi exemplarele 2 - 3 ale acestui proces-verbal au fost găsite cu ocazia cercetării la faţa locului efectuată în data de 05 iulie 2004, în urma identificării autospecialei FT abandonată pe strada M.

Cei 5 saci cu valori monetare au fost transportaţi şi încărcaţi în autospeciala de către martorul V.R.D., după care echipajul şi-a continuat deplasarea spre Ploieşti, pe traseul Slobozia Urziceni - Valea Călugărească.

La ieşirea în localitatea Constanţa, cei doi membrii ai echipajului au oprit autospeciala la o benzinărie “P” pentru alimentarea din canistra aflată în autovehicul, ocazie cu care N.P. a intrat în incinta benzinăriei pentru a face cumpărături.

În acest context, realizând că este însoţit de o singură persoană şi că suma transportată este însemnată (martorul M.A.B. a declarat în faţa instanţei ca a fost cea mai mare suma transportată de CPI pe un singur transport) a luat rezoluţia infracţională de a sustrage banii aflaţi în autospecială.

Referitor la acest aspect inculpatul N.P. a declarat că a fost ispitit de suma mare de bani care se afla în maşina, bani despre care ar fi ştiut că sunt “bani negri”.

Realizând, totodată, ca de unul singur nu poate pune în executare această rezoluţie, l-a contactat de la un telefon public, folosind o cartelă telefonică, pe inculpatul V.C.G. pe telefonul mobil al acestuia.

Inculpatul N.P. i-a comunicat coinculpatului V.C.G. hotărârea sa infracţională şi, împreună, au stabilit să menţină legătura telefonică în cursul aceleiaşi nopţi, pentru a organiza şi stabili modalitatea concreta în care se va realiza hotărârea adoptată.

Ulterior, acestui prim apel telefonic, echipajul format din N.P. şi V.R.D. şi-a continuat deplasarea spre Ploieşti, unde a ajuns în jurul orelor 02.20.

Autospeciala a fost oprită în faţa porţii de acces în sediul sucursalei, iar V.R.D. a coborât din autovehicul şi a intrat în sediul CPI Ploieşti, unde a luat legătura cu dispecerul de serviciu B.C. Acesta din urmă i-a predat şefului de echipaj un număr de 6 saci sigilaţi cu sigiliul 21ABN, conţinând suma de 35.500.000.000 ROL.

După verificarea integrităţii sacilor şi a sigiliilor, a fost întocmit un proces-verbal de predare-primire, completat în prealabil de V.R.D. la rubricile data, nr. autospecialei şi componenta echipajului (V. şi T.P.). Dispecerul de serviciu B.C. a completat acest proces-verbal la rubricile: ora (02.30), "am primit de la" (menţionând numele sau), sediul sucursalei, numărul sacilor (6), sigiliul (21 ABN) şi suma (35.500.000.000 ROL) şi a semnat de predare, iar V.R.D. de primire.

Ca şi în cazul preluărilor de la sucursalele Galaţi şi Constanţa, atât şeful echipajului V.R.D. R.D., cât şi dispecerul de serviciu B.C. au declarat că procesul-verbal a fost completat cu ocazia realizării operaţiunii de predare-primire, precizând fiecare menţiunile completate şi recunoscându-şi semnăturile.

Totodată, în maşina găsită abandonată pe str. M. au fost identificate exemplarele 2 - 3 ale procesului-verbal.

Pe de altă parte, din declaraţiile dispecerilor de serviciu de la cele 3 sucursale a rezultat că în dimineaţa de 05 iulie 2004, la solicitarea reprezentanţilor C. PEN.I. Bucureşti, au fost trimise prin fax procesele-verbale de predare-primire despre care s-a făcut anterior vorbire.

La data de 09 iulie 2004 au fost transmise de către AAB organelor judiciare fotocopii ale acestor procese-verbale, iar ulterior, la datele de 13 august 2004 şi 15 august 2004 au fost ataşate la dosar exemplarele originale ale acestor înscrisuri.

În raport de aceste date instanţa a apreciat ca fiind lipsite de temei susţinerile inculpaţilor privitoare la completarea ulterioara, după sesizarea organelor judiciare, a menţiunilor de pe procesele-verbale.

Cei 6 saci preluaţi din sediul C.P.I. Ploieşti au fost transportaţi şi încărcaţi în autospeciala furgon blindat de către V.R.D., cu ajutorul martorilor I.C. şi L.D., angajaţi ai C.P.I. Ploieşti în funcţia de şef echipaj transport valori şi, respectiv, conducător auto.

În jurul orelor 02.40 echipajul format din N.P. şi V.R.D. a părăsit sediul sucursalei din Ploieşti, îndreptându-se spre Bucureşti pe DN1.

După ce a avut prima discuţie telefonică cu N.P., inculpatul V.C.G. l-a contactat pe inculpatul P.A.R., deplasându-se la locuinţa acestuia din urmă cu autoturismul marca R, după care cei doi inculpaţi s-au deplasat în zona Piaţa Romană, unde au parcat autoturismul.

V.C. i-a comunicat lui P.A.R. discuţia purtată anterior cu N.P., cerându-i să-l însoţească pentru a se întâlni cu N. şi a-l ajuta, propunere acceptată de către P.A.

În timp ce inculpatul V.C.G. se afla împreună cu P.A. în zona Piaţa Romană, în jurul orelor 23.14 l-a contactat telefonic pe N.P. de pe nr. de apel 0726, aşa cum a rezultat din adresa emisă de SC M. SA comunicându-i faptul că urma să fie însoţit de P.A.R. (declaraţia inculpatului V.C.G.).

În jurul orelor 23.00 - 23.30 inculpaţii V.C.G. şi P.A.R. s-au deplasat cu un taxi la locuinţa martorului C.B.V. de la care au luat o autoutilitară marca FT, de culoare albă.

Astfel, martorul C.B.V. a declarat ca, în noaptea de 04 iulie 2004, în jurul orelor 23.00 - 23.30 inculpatul V.C. a venit foarte grăbit la locuinţa sa şi a ridicat autoutilitara menţionată, pe care i-o solicitase anterior, în aceeaşi seară, în jurul orelor 21.00 - 22.30, în vederea efectuării unui transport de cauciucuri.

Iniţiativa de a lua maşina în acea seară a aparţinut inculpatului V.C. şi nu martorului C.B.V. care, dimpotrivă, îl rugase pe inculpat să-i repare dubiţa cu câteva zile în urmă, însă inculpatul îi spusese că nu are timp.

S-a putut concluziona astfel că inculpatul V. a conştientizat încă de la prima convorbire cu N.P. ca poate face rost de această maşină, pe care o împrumutase şi în trecut şi ale cărei caracteristici este astfel evident că le cunoştea, el confirmându-i lui N. că va veni cu o dubiţă albă.

La orele 02.33, folosind acelaşi număr de apel 0726, inculpatul V.C.G. l-a contactat din nou pe inculpatul N.P., stabilind să îl aştepte cu dubiţa albă pe DN 1 la o benzinărie L şi în cazul în care nu se vor întâlni în această locaţie, N.P. să fie aşteptat de cei 2 în zona Băneasa, pe o stradă în apropierea Restaurantului “C”.

Procedând în sensul celor convenite, inculpaţii V.C.G. şi P.A.R. s-au deplasat cu autoutilitara iniţial în primul punct de întâlnire stabilit şi ulterior în cea de a doua locaţie convenită.

Deplasându-se spre Municipiul Bucureşti împreună cu V.R.D., în apropierea localităţii, inculpatul N.P. a observat o dubită de culoare albă mergând în urma autospecialei pe care o conducea, fapt ce i-a format convingerea că cei doi coinculpaţi au ajuns la punctul de întâlnire stabilit. În jurul orelor 03.30, autospeciala condusă de N.P. a ajuns în zona Băneasa, locaţie în care inculpatul a invocat o defecţiune a motorului şi a oprit autovehiculul în dreptul restaurantului "C", pe Bd-ul Aerogării.

Totodată, inculpatul l-a rugat pe V.D.R. să cumpere sucuri şi mâncare de la unul dintre magazinele aflate în zonă, timp în care a pretins că va încerca să localizeze defecţiunea motorului.

V.R. a părăsit autospeciala şi s-a deplasat la magazinul SC G.F.C. SRL, moment în care, profitând de posibilitatea creată, inculpatul N.P. a părăsit imediat zona la volanul autovehiculul blindat, în care se afla suma provenită din cele trei colectări, în valoare totală de 88.510.000.000 ROL, 33.396 dolari SUA şi 525 Euro.

Inculpatul N.P. a fost însoţit în permanenţă de autoutilitara marca FT, în care se aflau V.C. şi P.A., cele două autovehicule deplasându-se împreună până pe str. M.

În această zonă, inculpaţii au oprit autovehiculele pe un teren viran, situat în dreptul imobilului cu nr. 46, iar inculpatul N.P. a descărcat din autospeciala blindată cei 17 saci cu valori monetare, pe care coinculpaţii V.C.G. şi P.A.R. i-au încărcat în dubiţa FT.

După aceasta, inculpatul N.P. a încuiat atât compartimentul blindat din interiorul autospecialei cât şi portierele acesteia, abandonând autovehiculul.

Ulterior cei 3 inculpaţi s-au deplasat cu autoutilitara FT în comuna Chiajna, sat Roşu, str. B., unde inculpaţii V.C.G. şi P.A.R. aveau închiriat un garaj din toamna anului 2003, ideea de a folosi acest spaţiu aparţinând inculpatului V.C.

Ajunşi aici inculpaţii au descărcat cei 17 saci cu valori monetare, introducându-i în garaj, unde au început să îi desfacă, sumele de valori aflate în saci fiind aşezate în cutii de carton, folosite pentru depozitarea pieselor auto. Pentru scurt timp operaţiunea a fost realizată de toţi cei 3 inculpaţi, pentru ca ulterior să fie continuată numai de N.P. şi P.A.R., inculpatul V.C.G. părăsind garajul pentru a restitui utilitara martorului C.B.V.

După ce a cumpărat alimente pentru inculpatul N.P., V.C.G. a revenit la garajul din comuna Chiajna, deplasându-se, de această dată, cu autoturismul marca R, lăsat în noaptea de 04 iulie 2004 în zona Piaţa Romană.

Inculpatul V.C.G. a luat din garaj trei cutii de carton în care se aflau sume de bani şi le-a transportat la locuinţa sa din Bucureşti, str. P. Cu această ocazie, V.C.G. i-a solicitat concubinei sale - P.I. - să cumpere mai multe ziare, pe care, în aceeaşi zi, le-a dus la garajul din comuna Chiajna în vederea studierii anunţurilor publicitare şi închirierii unei case în care să locuiască N.P.

În după amiaza zilei de 05 iulie 2004, inculpaţii au părăsit garajul din comuna Chiajna şi s-au deplasat la imobilul din str. P., unde N.P. a locuit până la data de 07 iulie 2004.

Înainte ca inculpatul N.P. să fie adus în respectivul imobil, pentru a se asigura că prezenţa acestuia nu va fi dezvăluită, inculpaţii au urmărit îndepărtarea din locuinţa fratelui inculpatei P.I., sens în care inculpatul V.C. i-a solicitat acestuia să se deplaseze la Alba Iulia pentru perfectarea actelor de vânzare-cumpărare a autoturismului marca R.

În acest scop, la data de 05 iulie 2004, în jurul orelor 18.00, inculpata P.I. i-a solicitat fratelui său P.V.D. să îşi împacheteze câteva lucruri şi să se deplaseze la CC pentru a se întâlni cu P.A., urmând ca, până la plecarea la Alba Iulia, să locuiască la un hotel, astfel cum a rezultat din declaraţia martorului P.V... Martorul a mai arătat că V.C.G. i-a solicitat să se deplaseze la Alba Iulia pentru a perfecta contractul de vânzare-cumpărare al autoturismului marca R, cu nr. de înmatriculare provizoriu, primind pentru aceasta suma de 800 euro şi 5.000.000 ROL.

În perioada 05 iulie 2004 - 08 iulie 2004, P.V.D. a locuit la Hotelul “S." şi ulterior la un alt hotel împreună cu inculpatul P.A.R. La data de 07 iulie 2004, conform solicitării inculpatului V.C.G., fratele inculpatei P.I. s-a deplasat la Alba Iulia pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare a autoturismului R, împrejurare confirmată de martorul L.V.L., vânzătorul autoturismului.

Deşi P.V.D. a revenit în Bucureşti în seara zilei de 07 iulie 2004, el a continuat să locuiască la un hotel, revenind în locuinţa din str. P. abia a doua zi, după plecarea inculpatului N.P. Este de remarcat că deşi la acea dată P.V. era încă minor, locuind în mod obişnuit împreună cu sora sa, inculpata P.I., el a arătat că aceasta nu a motivat decizia trimiterii sale la un hotel pe o perioadă de 3 zile, însoţit de o persoană cu care nu se afla în relaţii de rudenie ori de altă natură cu el, martorul declarând în faţa instanţei că îl cunoştea pe inculpatul P.A.R. doar din vedere.

După îndepărtarea în această modalitate a martorului, inculpatul N.P. a fost adus în imobilul din str. P., imobil în care V.C. şi P.A. au transportat, la aceeaşi dată, din garajul menţionat, alte trei cutii de carton în care se aflau sume de bani.

La data de 06 iulie 2004, intenţionând achiziţionarea unui imobil în care urma să locuiască N.P., inculpatul V.C.G. a contactat-o telefonic pe numita U.E., agent imobiliar în cadrul SC A.E. SRL. Conform unui anunţ publicitar, inculpatul şi-a manifestat dorinţa de a viziona un imobil situat în localitatea Snagov, sens în care a stabilit o întâlnire cu agentul imobiliar, la orele 13.00.

Inculpaţii V.C.G. şi P.I. s-au deplasat la vila situată în Snagov, str. N., judeţul Ilfov unde, după vizionarea locuinţei, s-au consultat şi au comunicat numitei U.E. oferta de preţ, respectiv 150.000 Euro. În seara de 06 iulie 2004, V.C.G. l-a contactat telefonic pe avocatul S.A.C., căruia i-a solicitat asistenţă juridică pentru încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, stabilind o întâlnire în ziua următoare.

La data de 07 iulie 2004 - orele 8.30 - inculpaţii V.C.G. şi P.I. s-au deplasat în parcarea hotelului H, unde s-au întâlnit cu S.A.C. şi au convenit încheierea contractului de asistenţă juridică. P.I. i-a remis acestuia din urmă, prin intermediul coinculpatului, suma de 100 dolari SUA cu titlu de avans al onorariului avocaţial şi tot ea a semnat contractul de asistenţă încheiat.

La aceeaşi dată, în jurul orelor 9.30, cei doi inculpaţi s-au deplasat pe B-dul B, la biroul numitei G.M. (proprietar al imobilului din localitatea Snagov) fiind însoţiţi de acelaşi avocat şi de agentul imobiliar U.E. În urma discuţiilor avute, s-a stabilit ca preţ de vânzare suma de 150.000 Euro, urmând ca încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare să se realizeze în aceeaşi zi, iar perfectarea contractului în 2 săptămâni, dar nu mai târziu de 21 iulie 2004.

La data de 07 iulie 2004, inculpata P.I. a încheiat, în calitate de beneficiar, respectiv cumpărător, contractul de prestări servicii cu SC A.E. S.R.L şi contractul de intermediere nr. 5/2004 cu aceeaşi agenţie imobiliară şi proprietarul G.M.. în temeiul acestor contracte, au fost achitate agentului imobiliar suma de 1.000 dolari SUA (cu titlu de avans al remuneraţiei cuvenite), iar proprietarei G.M. suma de 10.000 Euro, în echivalentul de 12.000 dolari SUA (cu titlu de avans al preţului). La aceeaşi dată, a fost încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP R.E. cu nr. 2086 din 07 iulie 2004, contract semnat de inculpata P.I. în calitate de promitentă-compărătoare.

Inculpaţii au motivat dorinţa achiziţionării imobilului prin aceea că intenţionează să desfăşoare afaceri cu ambarcaţiuni prin intermediul unui prieten din Australia sau Austria şi, invocând necesitatea amenajării rapide a imobilului, au intrat în posesia cheilor la data semnării antecontractului de vânzare-cumpărare.

În perioada 05 - 07 iulie 2004, sumele de bani aduse în locuinţa din str. P. au fost scoase de inculpatul N.P. din cutiile de carton în care se aflau iniţial şi aşezate în genţi de voiaj, genţi care, la rândul lor, au fost depozitate de V.C. sub patul din dormitorul pe care îl ocupa în mod obişnuit, (declaraţii inculpat V.C.G. din 17 august 2004 şi 15 septembrie 2004 ).

Genţile folosite fuseseră cumpărate de inculpata P.I. şi inculpatul P.A.R. din magazinul C, acesta din urmă aşezând în aceeaşi perioadă sumele de bani rămase în garajul din comuna Chiajna, sat Roşu în genţi de voiaj.

În după-amiaza zilei de 07 iulie 2004, inculpaţii V.C.G. şi P.A.R. l-au transportat pe N.P. la imobilul din Snagov, str. N., judeţul Ilfov, deplasarea efectuându-se cu autoturismul marca R. În zilele următoare, V.C.G. şi P.A.R. au transportat la acelaşi imobil din Snagov o parte a sumelor sustrase, aflate în genţi de voiaj, atât de la imobilul din str. P. cât şi de la garajul situat în comuna Chiajna, sat Roşu.

Genţile de voiaj au fost depozitate în locuinţa din Snagov, iar la iniţiativa inculpatului N.P., o parte a sumelor de bani a fost ascunsă într-o nişă aflată la etajul II al imobilului.

În afara vilei pe care intenţiona să o cumpere, inculpatul V.C.G. împreună cu inculpatul P.A.R. au convenit în data de 10 iulie 2005 cu soţii Ş.L. şi Ş.I.G., închirierea imobilului situat în comuna Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa. Cei doi inculpaţi şi-au manifestat intenţia de a închiria acest imobil încă de la sfârşitul lunii iunie 2004, însă la data menţionată, au concretizat această intenţie achitând proprietarilor suma de 1.130 dolari SUA şi 3.500.000 ROL cu titlu de avans chirie pentru 2 luni.

Totodată, la data de 09 iulie 2004 inculpatul V.C.G. a convenit cu numitul D.R.D. să îi restituie acestuia din urmă suma de 14.850 dolari SUA, primită anterior de inculpat cu titlu de preţ al unui autoturism a cărui vânzare nu a mai putut fi perfectată. Drept urmare, la data de 11 iulie 2004, V.C.G. i-a remis persoanei menţionate suma de 11.000 dolari SUA, urmând ca diferenţa să îi fie restituită la 14 iulie 2004.

Inculpaţii au fost reţinuţi la data de 12 iulie 2004.

Astfel, în zilele anterioare datei de 12 iulie 2004, în urma supravegherii inculpatului V.C.G. s-a constatat că acesta s-a deplasat de mai multe ori către adresele situate în Bucureşti, str. P., comuna Chiajna, sat Roşu, str. B. - comuna Snagov, sat Snagov, str. N., în unele cazuri fiind însoţit de o persoană identificată ulterior ca fiind inculpatul P.A.R., alteori singur, transportând genţi voluminoase (procese-verbale întocmite de organele de cercetare penală).

În data de 12 iulie 2004 cei doi inculpaţi au fost identificaţi în timp ce se aflau la benzinăria Agip din Bd. V în autoturismul marca D. fiind conduşi la sediul D.G.P.M.B.

După identificarea şi reţinerea inculpaţilor V.C.G. şi P.A.R., în baza autorizaţiilor emise de instanţă, s-a procedat la efectuarea unor percheziţii domiciliare la adresele din comuna Snagov, sat Snagov, str. N., judeţul Ilfov, comuna Chiajna sat Roşu.

În imobilul din comuna Snagov, sat Snagov, str. N., judeţul Ilfov a fost depistat, identificat şi imobilizat într-una din cele 2 camere ale mansardei inculpatul N.P. În aceeaşi încăpere cu acesta s-au găsit 5 genţi de voiaj din material textil de culoare închisă care conţineau sume de bani în RON (bancnote de diverse cupiuri). În cealaltă încăpere de la etajul II (mansardă) a imobilului s-au găsit încă 8 genţi de voiaj din material textil de culoare închisă, conţinând de asemenea sume de bani - RON.

Din spaţiul aflat între zid şi acoperiş, s-au ridicat 3 sacoşe cu bancnote (RON) bani ce au fost înfăşuraţi într-un cearşaf improvizat ca sac. Atât cele 13 genţi de voiaj cât şi sacul improvizat din cearceaf conţinând valori monetare au fost sigilate cu sigiliul M.A.I. nr. 28756.

Aspectele constatate cu ocazia percheziţiei domiciliare, consemnate în procesul-verbal întocmit cu acea ocazie au fost în totalitate confirmate de martora asistentă P.T., audiată de către instanţa de judecată în primul ciclu procesual. Într-una din genţile de voiaj pe care s-a aplicat sigiliu a fost găsită şi o borsetă de culoare neagră, ce nu conţinea suma de bani.

În acelaşi imobil a fost efectuată o percheziţie şi în data de 14 iulie 2004, ocazie cu care într-o nişă deasupra podului a fost găsită suma de 3.493 dolari SUA, aspect de asemenea confirmat de martorii asistenţi P.T. şi M.C., audiaţi de instanţă.

În data de 12 iulie 2004 s-a efectuat o percheziţie şi în garajul din comuna Chiajna, sat Roşu, fiind descoperite 3 genţi de voiaj ce conţineau sume de bani, genţile fiind sigilate cu sigiliul MAI 28776. Cele consemnate în procesul-verbal de percheziţie, referitoare la identificarea şi sigilarea celor 3 genţi au fost confirmate atât de martorul asistent A.M., cât şi de proprietarul imobilului DA, ambii prezenţi la percheziţie şi semnatari ai procesului-verbal.

Din procesul-verbal întocmit la data de 13 iulie 2004 cu ocazia numărării sumelor de bani găsite în cele două locaţii a rezultat că suma totală aflată în cele treisprezece genţi de voiaj şi în cearşaful ridicate din Snagov este de 44.140.920.000 ROL, iar suma totală aflată în cele 3 genţi ridicate din satul Roşu este de 4.568.540.000 ROL - în bancnote de 10.000 ROL, 50.000 ROL, 100.000 ROL şi 500.000 ROL.

În urma ascultării persoanelor care au participat la această operaţiune, nu au rezultat aspecte de natură a crea suspiciuni asupra activităţii desfăşurate, a rezultatului acesteia ori a celor consemnate în procesul-verbal, pe care respectivele persoane l-au semnat fără obiecţiuni, necontestând conţinutul acestuia nici cu ocazia audierii în cursul cercetării judecătoreşti.

La data de 13 iulie 2004, martora N.G., reprezentantă a proprietarului imobilului din str. P., a găsit în dormitorul imobilului, sub pat, şapte genţi de voiaj ce conţineau sume de bani, pe care le-a predat organelor de cercetare penală. Respectivele genţi au fost găsite în condiţiile în care în acea zi inculpata P.I. a avut o tentativă de suicid, fiind găsită de către fratele ei P.V.D. şi numitul N.M.M., soţul martorei N.G. Din declaraţiile martorei N.G. (a cărei reaudiere în cursul cercetării judecătoreşti nu a mai fost posibilă, devenind incidente disp. art. 327 alin. (3) C. proc. pen.), coroborate cu declaraţiile martorilor N.M.M. şi S.I., a rezultat că după plecarea organelor de poliţie, care au realizat cercetarea la faţa locului cu ocazia tentativei de suicid a numitei P.I., efectuând şi fotografii judiciare pentru fixarea aspectelor constatate, sub patul în care a fost descoperită inculpata P.I., pe care se aflau un cearceaf şi o saltea pline cu sânge, martora a găsit bancnote de 500.000 ROL, desfăcute, precum şi o geantă din material textil, împrejurare adusă la cunoştinţă şi soţului ei care a chemat organele de poliţie. Tot din declaraţiile martorei, coroborate cu imaginile fixate în planşa fotografică ataşată la dosar, a rezultat că genţile nu erau vizibile din exterior datorită placajului patului sub care se aflau, dar şi aceea că, în data de 12 iulie 2004, cu ocazia percheziţiei domiciliare, organele de poliţie nu au căutat sub paturile din locuinţă. Plasarea genţilor sub pat este de altfel, recunoscută de către inculpatul V.C.G. care a declarat că banii duşi în str. P., aşezaţi de către N.P. în genţile de voiaj au fost băgaţi de el sub patul din dormitorul pe care îl ocupa în mod obişnuit (declaraţie din data de 17 august 2004 şi 15 septembrie 2004).

Astfel, inculpatul a precizat că banii despre care i-a fost adus la cunoştinţă că au fost găsiţi în data de 13 iulie 2004, erau cei ascunşi de el anterior, sub patul din dormitor, respectiv 7 genţi de voiaj.

Cele relatate ulterior, în cuprinsul declaraţiei din 15 septembrie 2004, privitor la faptul că banii care nu au fost găsiţi la percheziţie ar fi fost luaţi de inculpata P.I. şi încredinţaţi unchiului ei, P.G., nu au fost susţinute de nici un alt mijloc de probă şi nici de natură a rupe legătura cauzală între acţiunile ilicite întreprinse de inculpaţi şi rezultatul păgubitor al acestor fapte.

Conform procesului-verbal de numărare din data de 13 iulie 2004, în cele 7 genţi a fost găsită suma de 26.234.380.000 ROL, în bancnote de 10.000 ROL, 100.000 ROL şi 500.000 ROL.

În imobilul din str. P. au mai fost descoperite sume de bani şi în data de 14 iulie 2004, cu ocazia percheziţiei domiciliare când într-un lighean acoperit aflat într-o dependinţă au fost găsite 4 pungi de plastic cu inscripţia C., pungi sigilate cu sigiliul M.I. 28776.

În urma numărării sumelor de bani identificate cu această ocazie, a rezultat că valoarea acestora este de 4.537.500.000 ROL, în bancnote de 500.000 ROL, aspecte consemnate în procesul-verbal din data de 14 iulie 2004.

Nici privitor la aceste sume de bani nu au existat elemente care să infirme concluzia referitoare la provenienţa lor, şi anume ca făcând parte din banii sustraşi în data de 05 iulie 2004 din autospecială, chiar inculpatul V.C.G. declarând pe parcursul urmăririi penale, în prezenţa apărătorilor aleşi că este “posibil ca el să fi luat aceste pungi şi să le fi pus acolo în anexa respectivă (…), întrucât în acel moment şi el şi P.A.R. aveau pregătiţi nişte bani introduşi în pungi de plastic pentru cheltuieli curente, pentru a nu fi nevoiţi să umble la banii din genţi”.

S-a putut constata, din analiza coroborată, a împrejurărilor de fapt stabilite în baza materialului probator că inculpaţii au realizat, cu ocazia transferului sumelor de bani din saci în cutii şi ulterior în genţile de voiaj, o sortare a bancnotelor în funcţie de valoarea şi volumul acestora.

Bancnotele cu o valoare mică, respectiv 10.000 ROL şi 50.000 ROL, au fost aşezate împreună în genţi de voiaj, valoarea sumelor aflate în aceste genţi fiind sensibil asemănătoare.

Aceeaşi triere s-a realizat şi cu privire la bancnotele de 100.000 ROL şi 500.000 ROL, care au fost aşezate în genţi de voiaj fie împreună, fie separat, fără a fi amestecate vreodată cu bancnote cu o valoare foarte mică, respectiv 10.000 ROL.

Această separare a bancnotelor este consecinţa firească a faptului că bancnotele cu o valoare mică intrau în componenţa unei sume reduse, dar erau foarte voluminoase, fiind necesar a fi depozitate în obiecte încăpătoare.

În schimb, bancnotele cu o valoare mare, cum sunt cele de 500.000 ROL, şi un volum mic, au fost aşezate şi în obiecte reduse ca volum, respectiv pungi de plastic.

Procesele-verbale de percheziţie domiciliară au relevat faptul că, în imobilele din localitatea Snagov, str. N. şi comuna Chiajna a fost găsită suma totală de 48.709.460.000 ROL şi 3.493 dolari SUA, iar în imobilul din str. P. sumele de 26.234.380.000 ROL şi 4.537.500.000 ROL.

În condiţiile în care instanţa a reţinut situaţia de fapt prezentată mai sus şi în baza unor mijloace de probă a căror legalitate a fost contestată şi faţă de cererea formulată de inculpaţi, având un astfel de obiect, Tribunalul a analizat şi aceasta chestiune supusă dezbaterii.

Astfel, asupra nulităţii absolute a proceselor-verbale de percheziţie domiciliară întocmite în cauză, instanţa a constatat cu prioritate că în cazul tuturor percheziţiilor domiciliare efectuate au existat actele procesuale prealabile, respectiv autorizaţia emisă de judecător la solicitarea procurorului

În motivele invocate s-a încercat a se crea o confuzie între organul abilitat de lege să solicite emiterea autorizaţiei care este întotdeauna procurorul (art. 100 alin. (3) coroborat cu art. 203 alin. final C. proc. pen.) şi organele competente să efectueze percheziţia domiciliară.

Astfel, potrivit art. 101 C. proc. pen., percheziţia dispusă în cursul urmăririi penale se efectuează de procuror sau de organele de cercetare penală, însoţiţi, după caz, de lucrători operativi. Este de reţinut că şi în situaţia în care urmărirea penală este efectuată potrivit legii, de către procuror (art. 209 alin. (3) C. proc. pen. enumera aceste cazuri, printre care nu se regăseşte, de altfel, şi infracţiunea dedusă judecaţii), prezenţa procurorului nu este obligatorie, percheziţiile domiciliare putând fi efectuate de organele de cercetare penală delegate de procuror, în condiţiile art. 217 alin. final C. proc. pen.

În ceea ce priveşte neparticiparea inculpaţilor la efectuarea percheziţiilor, instanţa a constatat că imobilele percheziţionate nu aparţineau inculpaţilor, astfel încât neaducerea acestora la percheziţie nu constituie o încălcare a dispoziţiilor ce reglementează procedura percheziţiei. În acest sens, art. 104 alin. (2) C. proc. pen. prevede ca percheziţia să se efectueze în prezenţa persoanei la care se face aceasta, iar în lipsa sa, în prezenţa unui reprezentant, membru al familiei sau vecin, având capacitate de exerciţiu.

În cauză, percheziţiile efectuate la imobilul din str. P., sector 2 s-au realizat în prezenţa inculpatei P.I. şi a fratelui acesteia, P.V., persoane ce locuiau la adresa respectivă şi găsite acolo în data de 12 iulie 2004, precum şi a numitei N.G. (reprezentantă a proprietarului imobilului) şi respectiv în prezenţa lui P.V. şi a numiţilor N.G. şi N.M., care au asistat la efectuarea percheziţiei în data de 14 iulie 2004, toate aceste persoane semnând procesele-verbale întocmite fără obiecţiuni.

Neaducerea inculpatului V.C.G., arestat la acel moment, la percheziţii nu implică în mod automat o vătămare, participarea numiţilor P.I. şi P.V., precum şi a martorilor asistenţi la efectuarea percheziţiilor fiind de natură să ateste că prin activitatea desfăşurată cu ocazia efectuării percheziţiilor nu s-a cauzat o astfel de vătămare, de natură a atrage nulitatea actului procedural.

În ceea ce priveşte imobilul din str. N., sat Snagov, Judeţul Ilfov, acesta aparţine numiţilor G.M. şi G.V., astfel încât prezenţa acestora, nu a altor persoane, apare ca necesară conform art. 104 alin. (2) C. proc. pen. şi, ca atare, o vătămare a intereselor lor legitime cauzată de efectuarea percheziţiilor în lipsa lor ar fi putut fi invocată numai de către cei 2 proprietari în temeiul prev art. 197 alin. (4) C. proc. pen., condiţii neîndeplinite în cauză.

În cursul percheziţiei din comuna Chiajna, sat Roşu, la efectuarea acesteia a fost prezent proprietarul imobilului D.A., ceea ce a atestat respectarea dispoziţiilor legale şi regularitatea actului procedural.

Verificând activitatea desfăşurată cu ocazia efectuării percheziţiilor domiciliare la adresele din Bucureşti ale inculpaţilor (str. General GM pentru inculpatul V.C.G.); str. G şi J.S.B. pentru inculpatul P.A.R.; str. D, pentru inculpatul N.P.), atât sub aspectul legalităţii, cât şi al rezultatului lor instanţa a constatat regularitatea actelor procedurale îndeplinite cu respectarea dispoziţiilor legale, inclusiv art. 104 alin. (2) C. proc. pen., în prezenţa membrilor familiilor inculpaţilor, persoane ce locuiau la adresele respective şi în egală măsură, că în aceste ocazii nu au fost ridicate obiecte sau înscrisuri utile cauzei.

În ceea ce priveşte procesul-verbal din data de 12 iulie 2004, de percheziţie a autoturismului marca “D.” proprietatea inculpatului V.C.G., instanţa a constatat că este vorba despre un proces-verbal încheiat cu ocazia cercetării criminalistice a respectivului autoturism în care au fost depistaţi la data de 12 iulie 2004 inculpaţii V.C.G. şi P.A.R. aşa cum a rezultat din conţinutul procesului-verbal întocmit de organele de cercetare penală. Din conţinutul acestui act a rezultat că cei doi inculpaţi au fost conduşi la sediul D.G.P.M.B., unde s-a şi efectuat cercetarea criminalistică a autoturismului, constatările făcute cu această ocazie fiind prezentate într-un proces-verbal, în care sunt enumerate şi descrise în amănunt înscrisurile şi obiectele descoperite. Acestea s-au regăsit şi într-o planşă fotografică, parte integrantă a procesului-verbal, în care apar aspectele fixate la data de 12 iulie 2004, pe platoul D.G.P.M.B,. cu ocazia percheziţiei efectuată la autoturismul marca “D.” proprietatea numitului V.C.G.

Procesul-verbal de cercetare poartă data efectuării - 12 iulie 2004, iar în cuprinsul planşei foto anexate s-a menţionat locul în care s-a realizat cercetarea, procesul-verbal fiind semnat de către inculpatul V.C.G., fără obiecţiuni şi totodată de martorul asistent V.C.L., ceea ce a atestat prezenţa acestora, împrejurare contestată neveridic, fără un suport probator, de către inculpat.

Procedând la verificarea legalităţii actului procedural contestat, în sensul examinării îndeplinirii condiţiilor şi respectării regulilor prevăzute de lege pentru efectuarea percheziţiei şi ridicării de obiecte şi înscrisuri, instanţa a constatat că nu rezultă vreo inculcare a dispoziţiilor legale care constituie garanţii ale libertăţii persoanei şi care să implice o vătămare. De altfel, o astfel de vătămare produsă prin nerespectarea legii ar putea fi analizată doar prin prisma unei nulităţi relative, cu respectarea termenului prevăzut de lege, neinvocarea nulităţii în acest termen conducând la concluzia că nulitatea a fost acoperită şi nu mai poate fi ridicată de partea interesată prin alt mijloc procesual sau în altă etapă a procesului penal.

În ceea ce priveşte absenţa apărătorului la percheziţii s-a putut aprecia că faţă de natura şi funcţiile acestui procedeu de investigaţie, care serveşte la strângerea fără întârziere şi cât mai completă a mijloacelor de probă în vederea soluţionării cauzei penale, procedura percheziţiei este (potrivit dispoziţiilor în vigoare) confidenţială, astfel încât anunţarea prealabilă a acesteia (inclusiv către apărător) ar lipsi-o de utilitate, dat fiind tocmai caracterul de surpriză al acestei activităţi, o astfel de procedura găsindu-şi justificarea în interesul major al înfăptuirii justiţiei şi implicit în rolul pe care-l poate avea percheziţia (şi ridicarea de obiecte şi înscrisuri) în realizarea justiţiei penale.

Pe de altă parte, în condiţiile în care prezenţa apărătorului la efectuarea acestui act procedural, nu este prevăzută cu caracter obligatoriu de lege, iar apărătorii aleşi ai inculpatului V.C.G. au formulat cereri de a asista la efectuarea tuturor actelor de urmărire penală ulterior efectuării acestor percheziţii, în data de 02 august 2004 nu se poate aprecia în sensul încâlcirii drepturilor apărătorului conferite prin art. 172 alin. (1) (în forma anterioară Legii nr. 356/2006), dispoziţii legale pe deplin respectate pe parcursul urmăririi penale, astfel cum a rezultat şi din procesele-verbale ce atestă încunoştinţarea apărătorilor despre efectuarea diverselor acte de urmărire penală ataşate la dosarul cauzei.

Aceeaşi concluzie, în sensul inexistentei vreunei încălcări a dreptului la apărare al inculpaţilor, subzista şi în ceea ce priveşte celelalte activităţi procedurale efectuate anterior acestui moment şi privitor la care nu este prevăzută obligaţia organelor de urmărire penală de a asigura prezenţa apărătorului.

Referitor la pretinsa audiere a inculpatului V.C.G. în data de 13 septembrie 2004 în absenţa apărătorului ales, instanţa a constatat că înscrisurile vizate sunt declaraţii olografe scrise de către inculpat şi predate organelor de urmărire penală pe baza de proces-verbal, de conţinutul acestora luând cunoştinţa ulterior şi apărătorii aleşi, iar aspectele relatate de către inculpat în cele două înscrisuri făcând obiectul ascultării ulterioare a acestuia în prezenţa apărătorului ales (declaraţia inculpatului din data de 15 septembrie 2004 în care s-au menţionat declaraţiile respective ca fiind autodenunţuri).

Privitor la celelalte aspecte ce au constituit şi motivele cererii de restituire a cauzei la procuror formulate de către inculpaţii P.A.R. şi V.C.G. la termenul din data de 05 septembrie 2011, argumentele instanţei în sensul lipsei de temeinicie a susţinerilor inculpaţilor se regăsesc în cuprinsul încheierii de şedinţa pronunţată la data respectivă.

Evaluând declaraţiile date pe parcursul procesul penal de către inculpaţi, precum şi atitudinea lor faţă de faptele pentru care sunt cercetaţi, instanţa, reţinând ca având valoare probatorie acele declaraţii ce s-au coroborat cu date şi împrejurări ce au rezultat din celelalte probe administrate, a constatat pe de o parte, o lipsă de disponibilitate din partea inculpaţilor de a colabora în vederea aflării adevărului şi lămuririi cauzei sub toate aspectele, dar, pe de altă parte şi aceea că deşi inculpaţii V.C.G. şi P.A.R. au înţeles să-şi retragă toate declaraţiile date anterior, această manifestare de voinţă nu este de natură, prin ea însăşi, să înlăture acele declaraţii, întrucât ar însemna o lipsă de eficienţă, probe administrate în mod legal şi a se ajunge la încălcarea principiului de bază al procesului penal, acela al stabilirii adevărului.

Concluzionând asupra declaraţiilor succesive date de către inculpaţii N.P., V.C.G. şi P.A.R., s-a putut constata că aceştia admit, în esenţă, existenţa împrejurărilor de fapt obiective ale comiterii faptei, negând însa aspectul subiectiv al cunoaşterii prealabile a hotărârii infracţionale adoptate de N.P. şi al realizării unui acord de voinţă în sensul de a-l ajuta pe acesta să pună în executare această rezoluţie.

În acest context şi în raport de situaţia de fapt stabilită, precum şi în vederea determinării încadrării juridice a acţiunilor întreprinse de inculpaţii V.C.G. şi P.A.R., instanţa a analizat aceste acte prin prisma elementelor ce caracterizează participaţia penală.

Astfel, participaţia se realizează când cooperează cel puţin două persoane, fără ca această cooperare să fie necesară pentru realizarea conţinutului legal al infracţiunii.

Chiar dacă contribuţia mai multor persoane la săvârşirea unei infracţiuni constituie o realitate de fapt, ceea ce prezintă relevanţa este legătura subiectivă sau coeziunea psihica dintre participanţi, deoarece ea constituie condiţie în funcţie de care se decide dacă exista sau nu participaţie penală propriu-zisă, în sensul legii penale. Pentru ca respectiva contribuţie să fie considerată participaţie penală, trebuie să se constate că persoanele au cooperat cu intenţie la comiterea infracţiunii. Dacă nu exista intenţia de a coopera, nu exista nici participaţie propriu-zisă, ci o pluralitate de activităţi care pot constitui fie participaţie improprie, fie infracţiuni distincte.

Pentru realizarea legăturii subiective nu este necesară o înţelegere prealabilă sau un acord prealabil, ea putându-se realiza şi concomitent cu executarea acţiunii.

Intenţia participantului se caracterizează sub aspectul prevederii, prin aceea că el cunoaşte acţiunea pe care o comite autorul şi că ea va produce o anumită urmare periculoasă prevăzută de legea penală. În plus faţă de prevederea autorului şi ceea ce realizează legătura subiectivă este prevederea că actul său să se alătura ori acestuia i se alătură o acţiune periculoasă efectuată de o altă persoană.

Sub aspectul factorului de voinţa, participantul urmăreşte (doreşte) sau accepta producerea urmării periculoase a acţiunii autorului, precum şi ca la aceasta acţiune să contribuie prin actul sau pentru a se produce urmarea.

Ca atare, pentru existenţa participaţiei se cere să existe o cooperare materială sau intelectuală, participantul să fi contribuit la comiterea infracţiunii cu acte prevăzute de lege. Dacă se are în vedere momentul când are loc, contribuţia trebuie să se situeze înainte de începerea executării acţiunii sau în timpul executării acesteia până la terminarea ei.

Prezintă ca atare relevanţă în cauză reprezentarea avută de cei doi inculpaţi cu privire la caracterul acţiunilor întreprinse de inculpatul N.P. şi rezultatul lor, procesul de formare a voinţei, precum şi momentul în care s-au realizat în timp acestea, în condiţiile în care pentru delimitarea actului de complicitate de acela al favorizării ori tăinuii trebuie să se stabilească momentul consumării infracţiunii.

În susţinerea încadrării juridice reţinuta prin actul de sesizare instanţa a constatat în primul rând relaţiile apropiate existente între inculpatul N.P. şi inculpaţii V.C.G. şi P.A.R., împrejurare ce a atestat că ultimii doi cunoşteau natura activităţilor desfăşurate de inculpatul N.P., respectiv că acesta era angajat la o firmă de transport valori, situaţie de fapt necontestată de niciunul dintre inculpaţi. Mai mult, din primele declaraţii ale inculpatului P.A.R. a rezultat că cei trei au discutat chiar înainte de data faptei despre posibilitatea comiterii acesteia.

Astfel, în declaraţia olografă din data de 12 iulie 2004, P.A. a arătat că, împreună cu ceilalţi doi inculpaţi, au purtat trei discuţii în cursul cărora N.P. şi-a manifestat intenţia de a sustrage valorile pe care le transporta pentru societatea angajatoare. În lunile februarie 2004 şi aprilie 2004, inculpatul N. a încercat să îi convingă de uşurinţa posibilităţii de a sustrage valorile şi le-a solicitat ajutorul, susţinând că va găsi un moment propice. P.A. a arătat că nu au dat crezare afirmaţiilor inculpatului N.P., iar în luna mai 2004, acesta din urmă le-a relatat că este greu să găsească o modalitate de a sustrage valorile, deoarece lucra ca şofer de serviciu.

Audiat în prezenţa apărătorului ales la data de 16 august 2004, inculpatul P.A. a confirmat existenţa unor discuţii premergătoare săvârşirii faptei, în cursul cărora N.P. le-a solicitat ajutorul pentru a sustrage sumele de bani transportate, însă a susţinut că aceste discuţii au fost neserioase, cunoscându-l pe inculpat ca un tip glumeţ.

Ulterior, pe parcursul primului ciclu procesual, în cursul cercetării judecătoreşti inculpatul P.A.R. a negat fără o argumentaţie plauzibilă faptul ca ar fi purtat discuţii anterioare cu N.P., relative la sustragerea unor sume de bani. În egală măsură, cu ocazia reaudierii sale în prezentul dosar, inculpatul P.A.R., ca de altfel şi inculpatul V.C.G., şi-a retras toate declaraţiile date anterior, refuzând însă să prezinte explicaţii privitor la faptele imputate şi la motivele adoptării unei astfel de poziţii.

Chiar dacă inculpatul P.A.R. şi-a retractat aceste susţineri iniţiale, fără însă ca retractarea să fie temeinic motivată cu date, elemente şi împrejurări de natură să formeze convingerea că exprima adevărul, realitatea faptului că cei trei inculpaţi se cunoşteau şi că inculpaţii V.C.G. şi P.A.R. ştiau că inculpatul N.P. este angajat la o firmă de transport valori, precum şi natura atribuţiilor sale este de necontestat.

Tot de necontestat este şi împrejurarea că inculpatul N.P. l-a contactat pe inculpatul V.C.G. în noaptea respectivă, înainte de comiterea faptei, precum, şi aceea că în perioada premergătoare consumării infracţiunii între inculpaţi au avut loc mai multe discuţii telefonice.

Astfel, martorul V.D.R. a confirmat faptul că, la plecarea din localitatea Constanţa s-a efectuat o oprire a autospecialei la o benzinărie unde inculpatul N.P. a coborât pentru a face cumpărături. N.P. a precizat că, în această locaţie, folosind un telefon public, l-a contactat pe V.C.G., căruia i-a comunicat „ce are de gând să facă".

Adresa emisă de SC „O." SA a coroborat susţinerile inculpatului, relevând faptul că, în perioada 04 - 05 iulie 2004, de la nr. 0741 (aparţinând inculpatului) nu s-au efectuat apeluri la nr. de telefon 0744 (aparţinând lui V.C.)

Totodată, din adresa emisă de S.C. M. S.A a rezultat că inculpatul N.P. a fost apelat de pe nr. 0726 de două ori, respectiv la 04 iulie 2004 - ora 23 şi la data de 05 iulie 2004 - ora 02 şi a primit un mesaj scris de la acelaşi număr, la data de 04 iulie 2004 - ora 23.30.

Numărul apelantului este aferent unei cartele reîncărcabile „C GO", activată la data de 06 iunie 2004, astfel încât identitatea posesorului nu a fost cunoscută de societatea menţionată.

Deşi V.C.G. a susţinut că nu îşi aminteşte dacă s-a aflat în posesia cartelei cu nr. 0726, utilizarea acestui număr de către inculpat a rezultat din declaraţia martorei N.G., sora proprietarului locuinţei din str. P.

Martora a arătat că, la data de 12 iunie 2004 a fost sunată de inculpatul V.C. de pe nr. 0726, context în care au purtat o discuţie referitoare la condiţiile achitării chiriei. Aceeaşi martoră a arătat că la data de 08 iulie 2004 a fost apelată de inculpat pe numărul său 0788 de pe nr. 0727, susţineri coroborate pe deplin de Adresa nr. 2001 din 09 iulie 2004, emisă de SC „M." SA.

Tribunalul a reţinut, prin urmare, că ulterior primului apel efectuat de către N.P., în jurul orelor 23.14, acesta a fost contactat de către V.C.G., împrejurare recunoscută iniţial şi de către acesta din urmă. V.C.G. a susţinut că telefonul se afla asupra lui P.A.R., la acea ora ei aflându-se în zona Piaţa Romană, urmând să se deplaseze la locuinţa numitului C.B., pentru a ridica autoutilitara marca FT.

Pe lângă realitatea acestor contacte telefonice, Tribunalul a mai reţinut că la ora la care inculpatul V.C.G. a fost sunat prima dată de către N. se afla în locuinţa sa, împreună cu P.I. şi fratele acesteia, P.V.D.. După ce a vorbit cu N.P. în seara zilei de 4 iulie 2004 l-a sunat pe P.A.R., spunându-i despre discuţia purtată cu inculpatul N.P. şi stabilind să se întâlnească cu acesta. Astfel, inculpatul V.C.G. a descris modalitatea în care s-au purtat discuţii telefonice repetate în noaptea de 04 din 05 iulie 2004, a precizat că i-a comunicat lui N.P. faptul că la „întâlnire" va veni şi P.A., însă a negat că ar fi cunoscut conţinutul sacilor înainte sau după ce au fost încărcaţi din autospecializată condusă de N.P. în dubiţa împrumutată de la C.B.V.

La rândul său, inculpatul P.A.R. a arătat că în noaptea de 04/05 iulie 2004, inculpatul V.C. a venit la domiciliul său cu un autoturism R şi i-a spus că se vor întâlni cu N.P., fapt care s-a şi realizat.

El a precizat că în noaptea de 04/05 iulie 2004, V.C. i-a comunicat că urmează să se întâlnească cu N.P., iar acesta le-a solicitat să transporte în dubiţa în care se aflau nişte colete, însă a susţinut că nu îşi aminteşte dacă în acea noapte au discutat la telefon cu N.P., dacă s-au deplasat la întâlnire cu un autoturism R sau FT, dacă în garajul din comuna Chiajna a observat că în saci se aflau sume de bani şi nici dacă s-a deplasat ulterior acestei date la vila din localitatea Snagov.

Tot după această primă discuţie telefonică cu N., cei doi (P. şi V.) s-au dus la martorul C.B. de la care au luat duba FT, folosită ulterior la transportul sacilor de bani. Această succesiune a evenimentelor a fost prezentată chiar de către inculpatul V.C.G. în declaraţia dată pe parcursul urmăririi penale, la data de 11 august 2004, în prezenţa apărătorilor aleşi, fiind stabilită şi în baza declaraţiilor martorului C.B.

S-a remarcat faptul că toate aceste evenimente s-au derulat pe parcursul nopţii, împrejurare ce nu i-a împiedicat pe inculpaţii V.C.G. şi P.A.R. să accepte fără rezerve să-l ajute pe N.P. să transporte “nişte colete”, că, deşi inculpatul V.C.G., dispunea de un mijloc de transport au apelat la o maşină împrumutată (aceeaşi marcă şi tip, chiar şi culoare cu autotransporterul în care se găseau banii - FT - deci implicit cu aceleaşi caracteristici referitoare la capacitate şi sarcina), precum şi aceea că deşi inculpatul V.C.G. a susţinut că autoutilitara FT a fost luată în vederea efectuării unor mici reparaţii, tot din declaraţia acestuia a rezultat că a restituit maşina imediat după ce banii transportaţi au fost descărcaţi în garajul din comuna R, fără ca acele reparaţii să fie făcute. De altfel, privitor la acest ultim aspect, martorul C.B.V. a declarat că inculpatul V.C.G. i-a solicitat dubiţa pentru a transporta nişte cauciucuri.

Împrejurarea că inculpaţii V.C.G. şi P.A.R. au cunoscut ce anume urma să întreprindă inculpatul N.P. şi au acceptat să-l sprijine în demersul său a rezultat şi din primele declaraţii date de către inculpatul N.P. Astfel, în prima declaraţie olografă acesta a confirmat că după conturarea rezoluţiei infracţionale, l-a sunat pe inculpatul V.C.G., căruia i-a spus ce are de gând să facă şi i-a solicitat ajutorul, cerere acceptată de coinculpat. Aceştia au stabilit locul în care urmau să se întâlnească, precum şi faptul că V.C.G. va veni cu o dubiţă albă, N.P. precizând că a văzut o dubiţă albă urmărindu-l în apropierea localităţii Bucureşti, fapt ce i-a creat convingerea ca inculpatul V.C.G. a ajuns în zona, respectiva dubiţă continuând să-l însoţească şi după ce a părăsit restaurantul “C”.

Aceste susţineri s-au regăsit şi în declaraţiile date de inculpatul N.P. în data de 13 iulie 2004, în prezenţa apărătorilor aleşi.

Că aceasta a fost sensul celor declarate de către inculpat la acel moment, respectiv că i-a adus la cunoştinţa lui V.C.G. intenţia sa de a sustrage banii pe care îi transportă a rezultat din logica afirmaţiilor făcute.

“Menţionez că în acel moment mi-a venit ideea că aş putea să sustrag sacii de bani (…) Având această intenţie, m-am gândit să-l sun pe un prieten care se numeşte V.C.G., ceea ce am şi făcut.

În acest sens am luat legătura cu prietenul mai sus menţionat căruia i-am spus ceea ce am de gând să fac dar că o să-l sun mai târziu şi să-i spun cum putem organiza acest lucru”.

Împrejurarea că în aceeaşi declaraţie inculpatul a afirmat că, după ce atât el, cât şi cei doi au coborât din maşinile cu care se deplasaseră până la acel moment, le-a spus acestora că are “mai mulţi saci cu bani” nu infirma concluzia referitoare la comunicare către inculpatul V.C.G. din prima discuţie telefonică a intenţiei de sustragere a banilor, venind mai mult ca o precizare asupra obiectului faptei comise.

Consensul existent între cei trei asupra acţiunilor întreprinse şi reprezentarea caracterului ilicit al acestora avută de către inculpaţii V.C.G. şi P.A.R. din chiar primele momente ale implicării lor a fost atestat şi din modalitatea în care dubiţa în care se aflau aceştia l-a escortat practic pe inculpatul N.P., conducându-l spre un loc ferit. Astfel, inculpatul N.P. a declarat C. pen. colegul său a coborât din maşină iar el a plecat cu maşina către B-dul BV. La intersecţia cu str. F. a virat la semafor la dreapta, după care a virat pe un alt bulevard la dreapta. În tot acest timp a fost însoţit din faţă de dubiţa albă în care se aflau V.C.G. Acesta l-a condus, traversând şoseaua dinspre Ploieşti către Piaţa Presei. A intrat pe o stradă unde în cele din urmă a oprit într-un loc ferit.

Ulterior, începând cu data de 2 august 2004, inculpatul N.P. şi-a modificat declaraţiile tocmai sub aspectul participării coinculpaţilor V.C.G. şi P.A.R., susţinând fie că nu îşi aminteşte dacă în cursul discuţiilor telefonice i-a comunicat lui V.C.G. faptul că transportul la care urma să îl ajute avea ca obiect o sumă de bani, fie că ajutorul solicitat s-a referit la câteva colete, fără a-i comunica lui V.C.G. că acele colete conţin sume de bani şi fără ca acesta să îl întrebe ce conţin coletele în cauză (declaraţie dată în faţa instanţei cu ocazia primei judecaţi), fie că i-a solicitat ajutorul lui V.C.G., pe care îl cunoştea de multă vreme şi ştia că este disponibil la orice oră, fără a-i spune exact în ce constă afacerea pentru care îi solicita ajutorul, ci doar că are nevoie de o maşină.

În opinia instanţei nu a putut fi acceptată ideea pe care inculpaţii au vrut să o acrediteze, respectiv că inculpatul N.P. a luat hotărârea de a săvârşi fapta de unul singur, fără a se putea baza pe ajutorul coinculpaţilor sub aspectul transportului bunurilor sustrase şi al demersurilor ulterioare, în vederea asigurării folosului, dar nici pe tăcerea acestora, respectiv că cei doi nu vor denunţa infracţiunea.

Din întreaga succesiune a faptelor, dar şi din declaraţiile date de către inculpaţi a rezultat tocmai contrariu, şi anume că la momentul în care inculpatul N.P. a plecat cu autotransporterul în care se găseau banii, profitând de absenţa şefului de echipaj, între el şi inculpatul V.C.G. şi prin intermediul acestuia, şi cu inculpatul P.A.R. intervenise o înţelegere, prin promisiunea de ajutor.

Or, activitatea complicelui a constat în înlesnirea, ajutorul la săvârşirea faptei, cât şi promisiunea tăinuirii ulterioare a bunurilor obţinute prin infracţiune ori în favorizarea infractorului, ceea ce a presupus o înţelegere prealabilă săvârşirii faptei, în timp ce tăinuirea presupune o activitate ulterioară săvârşirii faptei de către autor.

S-a putut reţine că acordul dat de către inculpaţii V.C.G. şi P.A.R. a contribuit la întărirea şi menţinerea hotărârii infracţionale a inculpatului N.P., promisiunea de ajutor făcută de cei doi, materializată ulterior în acte concrete, atribuind acţiunilor acestora caracterul unor acte de complicitate şi nu de tăinuire ori favorizare.

De altfel, demersurile inculpaţilor V.C.G. şi P.A.R. de a face rost de duba cu care urmau să fie transportaţi banii s-au situat în timp anterior consumării infracţiunii.

Astfel, după câteva ezitări asupra împrejurării legate de momentul în care a luat dubiţa de la martorul C.B., inculpatul V.C.G. a afirmat că atunci când a fost sunat prima data de inculpatul N.P. dubiţa F albă nu fusese încă luată de la martor.

Din aceeaşi declaraţie a rezultat că s-a deplasat împreună cu inculpatul P.A.R., iniţial cu o maşină marca R până în Piaţa Romană şi de aici cu un taxi pentru a lua dubiţa de la C.B., după ce în prealabil îi spusese lui P.A.R. despre telefonul pe care îl primise înainte de la N.P.

Şi inculpatul P.A.R. a arătat pe parcursul urmăririi penale că l-a însoţit pe V.C.G. atunci când acesta a luat maşina marca FT de la martorul C.B., al cărui nume nu îl cunoştea în acel moment.

Toate aceste elemente, de natură a contura existenţa unei legături subiective între inculpatul N.P. (ca autor) şi inculpaţii V.C.G. şi P.A.R. (în calitate de complici) au susţinut realizarea condiţiilor legale pentru existenta participaţiei penale, sub forma complicităţii.

Împrejurarea că inculpaţii au negat existenţa unei astfel de legături, prealabil consumării infracţiunii, nu este de natură să infirme concluzia referitoare la realizarea acesteia, fiind unanim acceptată regula potrivit căreia cel ce afirma este obligat să dovedească afirmaţia făcută (eius incubit probatio qui dicit, non qui negat).

Este pe deplin adevărat că inculpaţii nu sunt obligaţi să-şi dovedească nevinovăţia şi nici să dea declaraţii în cauza, însă conduita lor pe parcursul procesului penal, contradicţiile între declaraţiile succesive făcute în cadrul acestuia şi neconcordanţele existente între susţinerile lor şi datele şi împrejurările rezultate din restul probelor administrate în cauză, precum şi lipsa oricărei disponibilitatea de a coopera în vederea stabilirii adevărului nu pot fi ignorate.

Răspunsurile la întrebări referitoare la motivul pentru care inculpaţii V.C.G. şi P.A.R. au împrumutat o dubiţă pentru a-l ajuta pe N. să efectueze un transport, deşi cel puţin inculpatul V.C.G. avea un mijloc de transport propriu, iar inculpatul N.P. nu le furnizase informaţii privitoare la marfa ce urma să fie transportată şi care să facă necesară obţinerea unei maşini mai încăpătoare, la neconcordanţa între motivaţia sub care a fost luată duba F de la martorul C.B., şi anume pentru efectuarea unor reparaţii şi returnarea acesteia în starea în care a fost primită, la motivul pentru care inculpatul V.C.G. a încercat să ascundă faptul că s-a aflat în posesia cartelei cu nr. 0726 de la care inculpatul N.P. a fost apelat de două ori în noaptea de 4/5 iulie 2004, la cauzele care au determinat numeroasele modificări de poziţie în declaraţiile succesive ale inculpaţilor pot constitui tot atâtea argumente în susţinerea concluziei desprinsă în baza materialului probator şi însuşită de către instanţă.

Totodată, aşa cum s-a arătat şi anterior adresele emise de SC „O" şi SC „M." au confirmat existenţa unor discuţii telefonice între inculpaţi, în orele imediat premergătoare comiterii faptei, aspect recunoscut, de altfel, atât de V.C.G., cât şi de N.P. Aceste mijloace de probă au infirmat susţinerile inculpatului P.A.R., în condiţiile în care, la orele 23.13 şi 02.33 la care s-au purtat, el se află în acelaşi autoturism cu V.C.G., acesta din urmă susţinând chiar că telefonul utilizat s-a aflat asupra celui dintâi.

Conţinutul concret al acestor discuţii poate fi stabilit printr-o analiză coroborată a tuturor declaraţiilor, relevând fără echivoc faptul că atât V.C.G., cât şi P.A.R. au cunoscut intenţia inculpatului N.P. de a sustrage sumele de bani, intenţie ce a stat la baza ajutorului pe care l-a solicitat celor doi coinculpaţi.

Stabilirea întâlnirii la o oră târzie şi în două locaţii posibile diferite (în condiţiile în care, pentru transportul unor colete sau al unor piese auto se putea stabili un singur punct de întâlnire, cunoscut de toţi cei trei inculpaţi şi uşor de identificat), utilizarea unei autoutilitare pentru deplasarea la întâlnire (deşi piesele auto sau coletele invocate ar fi putut fi transportate cu uşurinţă în autoturismul R), împrejurarea că, atât înainte, cât şi după ce N.P. a părăsit zona restaurantului „C", dubiţa în care se aflau coinculpaţii l-a însoţit, fără a se încerca oprirea celor două autovehicule şi transportul „coletelor" în primul moment al contactului vizual între conducătorii celor două autovehicule (lucru firesc dată fiind ora târzie) sunt împrejurări de fapt certe, ce au relevat fără echivoc faptul că între cei trei inculpaţi a existat o legătură subiectivă, toţi fiind animaţi de voinţa comună de a săvârşi fapta dedusă judecăţii.

O importanţă deosebită a prezentat-o împrejurarea că inculpaţii V.C.G. şi P.A.R. s-au aflat în imediata apropiere a maşinii din care s-au sustras banii în chiar momentul în care inculpatul N.P. a plecat cu maşina respectivă, realizând astfel conţinutul concret al infracţiunii de furt (în ceea ce-l priveşte pe N), şi respectiv de complicitate la furt în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii V.C.G. şi P.A.R., prin acte de întărire a rezoluţiei infracţionale adoptate de N.P. şi de ajutor la punerea în executare a acestei hotărâri, prin prezenţa lor concomitentă la locul faptei, în temeiul unui acord de voinţă realizat în prealabil.

În raport de toate acestea, instanţa a privit ca nesincere declaraţiile inculpaţilor prin care s-a încercat acreditarea unei contribuţii ulterioare consumării infracţiunii din partea inculpaţilor V.C.G. şi P.A.R. şi a inexistenţei unui astfel de acord între cei trei inculpaţi, anterior comiterii faptei, aceste apărări, chiar dacă nu s-au concretizat într-o cerere de schimbare a încadrării juridice formulată în prezentul ciclu procesual, vizând în fapt o diminuare a răspunderii penale şi de ce nu în contextul întregii conduite procesuale adoptate de către cei doi inculpaţi şi apărătorul acestora, chiar de înlăturare a răspunderii penale, în condiţiile în care s-a vizat tergiversarea soluţionării cauzei, iar termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunile de tăinuire (art. 221 C. pen.) ori favorizarea infractorului (art. 264 C. pen.), ambele pedepsite cu închisoarea de la 3 luni la 7 ani, fiind de 8 ani (art. 122 alin. (1) lit. c) C. pen.), respectiv 12 ani în condiţiile art. 124 C. pen., mult inferior celui prevăzut în cazul infracţiunii de furt în variantă agravată.

În egală măsură, apărările inculpaţilor V.C.G. şi P.A.R., în sensul inexistenţei faptei ca o consecinţă a inexistenţei obiectului material al acesteia apar ca lipsite de fundament.

Astfel, s-a invocat imposibilitatea ca suma pretins sustrasă să încapă în autospeciala condusă de inculpatul N.P. În acest context, instanţa a constatat că potrivit relaţiilor furnizate de BNR (Adresa nr. II.2/1036/03 martie 2008) cantitatea de bancnote respectivă, în structura de cupiuri precizată, are următoarele caracteristici: o greutate de 564 kg şi un volum de 0,56 mc.

Or, în condiţiile în care, între caracteristicile unui autovehicul F model T (indiferent de ampatament) figurează o sarcină utilă brută cuprinsă între 897 kg şi 1.570 kg şi respectiv un spaţiu de încărcare de la 6,05 mc la 7,94 mc, împrejurarea invocată a fost nereală.

Totodată, în raport de aceste apărări şi în vederea stabilirii prejudiciului produs a fost efectuată o expertiză contabilă, în cadrul căreia au fost avute în vedere atât actele şi lucrările dosarului cauzei, cât şi documentele bancare comunicate pe parcursul cercetării judecătoreşti.

Tribunalul a constatat că prin expertiza contabilă efectuată în cauză s-a confirmat, pe de o parte preluarea banilor de către C.P.I. de la clienţii băncii, respectivele sume regăsindu-se în conturile acestor clienţi, ceea ce a constituit o dovadă evidentă a realităţii încasărilor, precum şi ieşirea acestor bani de la sucursale către centrală, atestată prin e-mail-ul casierului, procesul-verbal de predare primire de la dispecerul C.P.I. către echipajul de transport, înscrisuri confirmate de chitanţele score de la sucursală la centrală, precum şi de fişele conturilor în care banca a operat mişcarea numerarului (declaraţie expert desemnat T.A.)

Astfel, sub primul aspect, în baza analizei documentelor şi evidenţelor contabile (fişele conturilor 20898 “Disponibil în tezaur” şi 20885 “Casa” din datele de 02 iulie 2004 şi 05 iulie 2004; chitanţe Score întocmite pe baza documentelor “Calcul intermediar al casei”… şi documentelor “Cash depozit/depunere numerar emise de client AAB; balanţe de verificare zilnice), corelat cu extrasele de cont ale clienţilor sucursalelor AA Constanţa, Ploieşti şi Galaţi, s-a constatat că toate sumele:

- preluate de la clienţii băncii în perioada 02 iulie - 05 iulie 2004, de către echipajele de transport valori ale SC C.P.I. I.S. SRL, în saci sigilaţi pe bază de procese-verbale de predare-primire;

- predate de către echipajele de transport valori ale SC C.P.I. I.S. SRL către casierii AA din centrele de procesare/numerar/dispecerii de tezaur C.P.I., pe bază de proces-verbal de predare-primire (cu diverse vicii de completare);

- predate de casierii AA din centrele de procesare numerar către dispecerii de tezaur C.P.I., pe baza de procese-verbale de predare-primire (cu diverse vicii de completare)

Se regăsesc operate în creditul conturilor de disponibilităţi, aparţinând clienţilor respectivi, în data de 05 iulie 2004, cu data valutei 02, 03 şi 04 iulie 2005, fapt ce a atestat că sumele respective au fost efectiv încasate de la client în interval 02 - 04 iulie 2004 (Răspuns la obiecţiunile formulate la raportul de expertiza contabilă).

Astfel, conform raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit de către expertul contabil desemnat d-na T.A., în tezaurul C.P.I. Galaţi în ziua de 04 iulie 2004 (după procesarea şi reorganizarea în saci a numerarului existent în sold la 02 iulie 2004 şi colectat în perioada 02 iulie 2004 - 04 iulie 2004, inclusiv colectarea de la ora 11) a fost depozitată în total suma de 21.755.456.000 ROL, 33.396 dolari SUA şi 525 Euro, după cum urmează:

- suma de 6.365.064.000 ROL, sumă procesată în data de 02 iulie 2004 şi contabilizată în data de 02 iulie 2004;

- sumele remise de la sucursala AA Galaţi în data de 02 iulie 2004 ora 16.40/16.50, respectiv 1.473.000.000 ROL, 33.396 dolari SUA şi 525 Euro, contabilizate în data de 02 aprilie 2004;

- suma procesată în data de 03 iulie 2004 în casieria C.P.I. de 7.326.548.000 ROL, din care 6.734.048.000 ROL provenind din colectările din ziua de 02 iulie 2004 orele 15.45; 18.15; 22.15; 23.15 plus suma de 592.500.000 ROL provenind din colectarea din ziua de 03 iulie 2004 ora 11.00;

- suma de 6.590.844.000 ROL procesată în ziua de 04 iulie 2004, care provenea din colectările din ziua de 03 iulie 2004 (orele 15.40; 18.15; 22.10; 23.05) şi colectarea din ziua de 04 iulie 2004 de la ora 11.00.

Totodată expertiza a constatat că toate sumele procesate în camera de procesare a C.P.I. Galaţi în perioada 02 iulie 2004 - 04 iulie 2004, în total 21.755.456.000 ROL au fost înregistrate în debitul conturilor de disponibilităţi băneşti ale clienţilor MC & C Galaţi şi B România.

S-au mai arătat următoarele:

Suma de 21.590.000.000 ROL a fost înregistrată în contul 35742 "Decontări intrabancare" pe baza chitanţei ........... din 05 iulie 2004 ora 13.39. Pe chitanţa a fost consemnat "912 ........... BUCUREŞTI". Chitanţa a fost semnată şi parafată de B.S., casier;

Suma de 21.590.000.000 ROL a fost înregistrată în contul 43192 "Alţi debitori diverşi " pe baza chitanţei ........... din 05 iulie 2004 ora 17.23. Pe chitanţa a fost consemnat "070 ........... din data de 05 iulie 2004 "Chitanţa a fost semnată indescifrabil şi parafată de AAB Casierie 4.

Suma de 525 Euro, a fost înregistrată în contul 35742 "Decontări intrabancare" la sucursala Galaţi, pe baza chitanţei ........... din 02 iulie 2004, ora 14:27 consemnându-se "........... B." şi în contul 35742 "Decontări intrabancare la centrala ABN pe baza chitanţei ........... din 05 iulie 2004 ora 17:27. Pe chitanţa a fost consemnat "........... GALAŢI" Chitanţa este semnată indescifrabil cu două semnături;

Suma de 525 EURO, a fost înregistrată în contul 43.192 Euro "Alţi debitori diverşi" conform chitanţei ........... din 05 iulie 2004 ora 17.31. Pe chitanţa a fost consemnat ........... Galaţi INCIDENT 05 iulie 2004".

Suma de 33.396 dolari SUA, a fost înregistrată în contul 35 742 "Decontări intrabancare" la sucursala Galaţi, pe baza chitanţei ........... din 02 iulie 2004, ora 14.46 consemnându-se "........... 02 iulie 2004 B." semnată şi parafată de B.S., casier sucursala ABN Galaţi, şi în contul 35742 "Decontări intrabancare la centrala ABN pe baza chitanţei ........... din 05 iulie 2004 ora 17.28. Pe chitanţa a fost consemnat "........... GALAŢI" Chitanţa a fost semnată indescifrabil cu două semnături şi parafată cu ştampila AA casierie 4.

Suma de 33.396 dolari SUA, a fost înregistrată în contul 43.192 dolari SUA "Alţi debitori diverşi" conform chitanţei ........... din 05 iulie 2004 ora 17:29. Pe chitanţa a fost consemnat cu scris de mana, "INCIDENT 05 iulie 2004".

Aceste menţiuni corespunzătoare extraselor de cont, au confirmat implicit şi cele precizate de către AA privitor la rambursarea sumelor sustrase/adresa nr. 19912 din 13 august 2007, însoţită de extras cont.

Expertiza a analizat totodată şi dacă structura pe cupiuri a sumelor procesate în camera de procesare a C.P.I. Galaţi în perioada 02 iulie 2004 (inclusiv colectarea din data de 04 iulie 2004,ora 11.00) a permis pregătirea sumei de 21.590.000.000 ROL în structura comunicată centralei, fără însă a putea certifica o astfel de împrejurare, în condiţiile în care pentru suma de 1.473.000.000 ROL ce a fost transferată de la sucursala AA Galaţi nu a existat un document în care să fie detaliată structura pe cupiuri a sumei.

Inadvertenţele rezultate în urma acestor verificări s-au justificat prin aceea că respectiva suma de 1.473.000.000 ROL, predată la data de 02 iulie 2004 de către sucursala ABN Galaţi către C.P.I. (conform procesului-verbal încheiat între sucursala ABN - predător şi C.P.I.- primitor, la data de 02 iulie 2004, ora 16.40) a fost unită cu sumele colectate în datele de 02 şi 03 iulie 2004 şi reîmpachetată împreună cu acestea în saci cu numerar conform cerinţelor BNR, în scopul remiterii către ABN Bucureşti cu transportul din data de 4/5 iulie 2004 pentru a fi ulterior depusa la BNR.

În răspunsul de obiecţiuni, expertul desemnat a precizat că pentru a se asigura de realitatea sumelor încasate de cele 3 sucursale în intervalul 02 - 04 iulie 2004, expertiza a extins perioada de analiză a operaţiunilor derulate pe intervalul 01 iulie 2004 - 05 iulie 2004. De asemenea, a arătat că pentru analiza a fost necesar să se defalce totalul încasărilor şi plăţilor efectuate în fiecare zi de cele trei sucursale în baza informaţiilor înregistrate în conturile: 101 - Disponibil tezaur (20370), 101- Casa (20397), 341 - Decontări intrabancare (20591), 101 - Disponibil Tezaur (20898), 101 Casa (20885), 341 - Decontări intrabancare (21318), 101 - Disponibil tezaur (35807), 101 - Casa (35793); 341 - Decontări intrabancare (35742), dar şi soldurile iniţiale de numerar, înscrise în formularele Casa Valută sau Casa Totală, semnate de casierii AAB, din centralele de procesare numerar C.P.I.

În baza analizei coroborate a acestor documente s-a concluzionat ca suma totală aflată în tezaurul CPI Constanţa la finalul programului de lucru în data de 04 iulie 2004 era de 33.135.486.000 ROL, formată din suma de 13.366.730.000 ce s-a regăsit în tezaurul C.P.I. Constanţa la finalul programului de lucru din data de 02 iulie 2004, la care s-a adăugat colectările procesate în datele de 03 iulie 2004 (10.401.504.000 ROL) şi respectiv 04 iulie 2004 (9.367.252.000 ROL).

Deci sumele depozitate în tezaurul C.P.I. Constanţa, la sfârşitul zilei de 04 iulie 2004 au fost următoarele:

- suma depozitată în tezaurul CPI la sfârşitul zilei de 02 iulie 2004 de 13.366.730.000 ROL (3.006.672.000 ROL + 10.360.058.000 ROL);

- colectările de numerar procesate în ziua de 03 iulie 2004, respectiv 10.401.504.000 ROL şi

- colectările de numerar procesate în ziua de 04 iulie 2004, respectiv 9.367.252.000 ROL.

Din analiza circulaţiei sacilor cu numerar sigilaţi cu sigilii AA 16, din/în camera de procesare şi tezaurul C.P.I. au rezultat mai multe necorelări, în condiţiile în care nu a fost identificat procesul-verbal de predare-primire dintre agentul dispecer C.P.I. şi camera de procesare C.P.I., a sacilor cu numerar rămaşi în tezaurul C.P.I. în dimineaţa zilei de 04 iulie 2004, în baza căruia s-ar fi justificat şi reflectat pregătirea în camera de procesare a sumei ce urma să fie remisă Centralei Băncii (31.420.000.000 ROL), în structura înscrisă în monetarul transmis Centralei ABN prin e-mail la data de 04 iulie 2004 ora 7.20 PM.

O altă concluzie desprinsă din analiza datelor ce reflectă mişcarea numerarului în ziua de 04 iulie 2004, detaliat pe cupiuri, este aceea că era necesară reorganizarea cărămizilor de bancnote în saci, pentru a putea fi remisă suma de 31.420.000.000 ROL, în structura înaintată pe e-mail Centralei băncii.

Realitatea încasărilor din perioada respectivă a fost atestată şi de faptul ca sumele colectate de echipajele de transport C.P.I. I.S.M. SRL în perioada 02 - 04 iulie 2007 de la M.C. & C. Constanţa (22.775.428.000 ROL) au fost înregistrate pe de o parte pe baza chitanţelor Score, în contabilitatea sucursalei AA Constanţa în contul 20.885 ROL în data de 05 iulie 2004 şi pe de alta parte în extrasul clientului M.C. & C., în data de 05 iulie 2004, astfel cum s-a expus în raportul de expertiza contabilă.

De natură a evidenţia aspectele legate de transferul sumei de 31.420.000.000 ROL, precum şi aceea ca documentele bancare susţin înscrisurile olografe privitoare la prejudiciu este şi faptul că această sumă a fost înregistrată la sucursala ABN Constanţa în contul 21318 “Decontări interbancare”, pe baza chitanţei Score nr. 06537849 din 05 iulie 2004, ora 9.07. Pe chitanţa este consemnat “Remitere cash Rol AA Bucureşti”, chitanţa fiind semnată şi parafată cu parafa triunghiulara a AA România SA.

Suma de 31.420.000.000 RON a fost înregistrată la Centrala ABN Bucureşti în contul 21318 “Decontări Intrabancare” pe baza chitanţei Score nr. 06542833 din 05 iulie 2004 ora 17.20, pe chitanţa fiind consemnat “412 Remitere Cash Rol Cash de la ABN Constanţa - Dep. BNR SMB”. Chitanţa a fost semnată şi parafată cu parafa triunghiulară AA România SA, casieria 4;

Suma respectivă a fost înregistrată şi în contul 43192 “Alţi debitori diverşi” pe baza chitanţei Score nr. 06542883 din 05 iulie 2004, ora 17,25. Pe chitanţa a fost consemnat “070 Remitere Rol Cash de la ABN Constanţa - Incident din data de 05 iulie 2004”, chitanţa fiind semnată şi parafată de AAB Casierie 4.

Referitor la Sucursala Ploieşti prin expertiza (inclusiv răspunsul la obiecţiuni) s-a arătat că soldul aferent datei de 02 iulie 2004, provenind de la soldul Casei Valută înregistrat în contul 20370 la sfârşitul zilei de 01 iulie 2004 şi ţinând seama de operaţiunile înregistrate în contabilitate în contul 20397 “Casa lei” în data de 02 iulie 2004 (de încasări, plăţi şi transferuri) era de 6.633.000.000 ROL (soldul contului 20370 “Disponibil de Tezaur) din care depozitat în tezaurul sucursalei 147.408.000 RON şi depozitat în depozitul CPI 6.485.592.000 ROL (respectiv 5.260.592.000 ROL + 1.225.000.000 ROL).

Adăugând la această sumă colectările procesate în datele de 03 iulie 2004 şi 04 iulie 2004 a rezultat că suma totală aflată în tezaurul CPI Ploieşti, la finalul programului de lucru în data de 04 iulie 2004 era de 36.618.836.000 ROL (6.485.592.000 ROL + 16.641.914.000 ROL, suma procesată în casieria CPI Ploieşti în data de 03 iulie 2004 +13.491.330.000 ROL, suma procesată în camera de procesare CPI Ploieşti în data de 04 iulie 2004).

Prin expertiză s-a confirmat, totodată, că toate sumele procesate în camera de procesare a CPI Ploieşti în perioada 02 iulie 2004 - 04 iulie 2004 au fost înregistrate în debitul conturilor de disponibilităţi băneşti ale clienţilor AA Ploieşti în data de 05 iulie 2004, confirmându-se prin urmare realitatea acestor încasări. De asemenea, suma de 35.500.000.000 ROL, ce a făcut obiectul transportului efectuat în noaptea de 4/5 iulie 2004 de echipajul de transport valori format din V.R.D. şi N.P., a fost înregistrată în contul 90956 “Casa” cu chitanţa Score 6542835 din 05 iulie 2004 şi apoi în “debitul contului 43192 “Alţi debitori diverşi” cu chitanţa 06542892 din 05 iulie 2004 ora 17.24, ceea ce atesta lipsa de fundament şi privitor la aceasta suma, a susţinerii potrivit căreia documentele bancare ar infirma înscrisurile olografe ce atesta prejudiciu.

Expertiza nu a putut efectua verificarea pe cupiuri a numerarului colectat în perioada 02 iulie - 04 iulie 2004, pentru toate documentele, care au reflectat încasări şi remiteri de sume din şi în camera de procesare CPI Ploieşti şi pe cale de consecinţă a împrejurării privitoare la posibilitatea remiterii sumei de 35.500.000.000 ROL în structura comunicată Centralei Băncii AA SRL, întrucât pentru transferul sumei de 1.225.000.000 RON de la sucursala ABN Ploieşti la tezaurul CPI (un sac sigilat cu sigiliu 6 ABN) nu este identificat monetarul, or acest sac sigilat cu sigiliu 6 ABN a fost preluat în camera de procesare, mărind valoarea sumelor procesate.

S-a remarcat că privitor la cele 3 sucursale analizate în dosarul cauzei au fost efectuate verificări şi de către specialiştii BNR (instituţie care reglementează circulaţia numerarului în România, în moneda naţională sau valută) asupra documentelor analizate şi în raportul de expertiză contabilă, în legătură cu respectarea procedurilor stabilite de ABN, iar concluziile sunt similare cu cele expuse în raportul de expertiză judiciară.

În rapoartele de supraveghere întocmite de specialiştii BNR (inspectorii din cadrul Serviciului Inspecţie Bancară al BNR care au verificat operaţiunile cu numerar derulate de cele 3 sucursale ABN AMCO în perioada 02 iulie 2004 - 05 iulie 2004) nu s-a contestat legalitatea documentelor întocmite de cele 3 sucursale AA Constanţa, Ploieşti şi Galaţi privind înregistrarea în contabilitate a numerarului încasat/plăţi/transferat sau cele încheiate între clienţii sucursalelor şi echipajelor de transport valori şi cele dintre echipajele de transport valori şi casierii ABN din punctele de procesare numerar/dispecerii societăţii de pază şi transport valori, documente evaluate şi în prezenta cauza şi apreciate ca având valoare probatorie.

Verificarea efectuată de specialiştii BNR s-a realizat, similar cu procedeul folosit în expertiza tehnică judiciară efectuată de expertul desemnat în cauză, în baza procedurilor de lucru - colectare/înregistrare numerar emise de AAB, precum şi a documentelor ce privesc mişcarea numerarului şi înregistrarea acestuia în contabilitatea băncii şi a extraselor de cont ale clienţilor.

Examinând, de altfel, modul de investigaţie al expertului desemnat, care a analizat în detaliu, document cu document operaţiunile derulate în perioada 02 iulie 2004 - 05 iulie 2004 de cele 3 sucursale AAB Constanţa, Galaţi şi Ploieşti, prin raportare la procedura aplicabilă atât sub aspectul colectării/numărării/manevrării şi înregistrării numerarului, cât şi al înregistrării în contabilitatea băncii a operaţiunilor de încasare şi remitere numerar, instanţa a apreciat raportul de expertiză întocmit de acesta ca fiind fundamentat sub aspect ştiinţific şi legal, constatând că au fost avute în vedere specificul activităţilor examinate şi particularităţile practicate de instituţia bancara vizată, că au fost descrise în amănunt operaţiile de efectuare a expertizei, că au fost analizate obiecţiile părţilor în lumina celor constatate de expert, cuprinzând concluziile la care s-a ajuns şi răspunsul la întrebările puse şi obiecţiile formulate, constatări de natură să conducă la concluzia ca opinia exprimată de expertul parte care s-a limitat la a critica analiza făcută de expertul desemnat şi a contesta anumite documente evaluate în expertiză, nu este de natură a servi la lămurirea cauzei, faţă de lipsa de pertinenţă a argumentelor invocate.

Totodată, instanţa a apreciat că din materialul probator a rezultat nu numai existenţa sumelor ce au făcut obiectul sustragerii dar şi împrejurarea că inculpaţii au conştientizat cuantumul însemnat al sumei sustrase încă din momentul conturării rezoluţiei infracţionale. Astfel, inculpatul N.P. a declarat în repetate rânduri că tocmai valoarea ridicată a sumei transportate l-a “ispitit” să comită fapta (declaraţie dată cu ocazia rejudecării). De asemenea, el a arătat în faza de urmărire penală că pe sacii sigilaţi se aflau biletele cu suma aflată în fiecare, valoarea însemnată a sumei transportate fiind unul dintre factorii care a declanşat procesul conştient şi volitiv de a sustrage această sumă.

Declaraţiile inculpatului în sensul existenţei unor asemenea bileţele pe saci s-au coroborat şi cu susţinerile martorilor V.R.D., S.C., B.C., I.A.M.I., T.P., toţi martorii precizând că pe sacii ce au făcut obiectul transportului se aflau ataşate etichete inscripţionate cu valoarea sumelor.

Cu ocazia preluării sacilor cu bani de la sucursalele din cele 3 localităţi au fost întocmite procese-verbale, în cuprinsul celor de la Ploieşti şi Constanţa făcându-se menţiunea sumelor predate echipajului format din N.P. şi V.R.D., iar în cel de la Galaţi regăsindu-se numărul sacilor predaţi în vederea transportului. Cele 3 procese-verbale au fost întocmite în 3 exemplare, originalul rămânând la sucursalele respective, iar exemplarele 2 şi 3 (autocopiatoare), fiind predate echipajului CPI Bucureşti. Acestea din urmă au fost, de altfel, identificate la data de 05 iulie 2004, în autospeciala abandonată de inculpatul N.P. pe str. M.

Din declaraţiile inculpatului N.P. a mai rezultat şi aceea că, în garajul din comuna Chiajna, când inculpaţii au aşezat sumele de bani în cutii de carton, au realizat o evaluare a totalului sumei sustrase, respectiv de 80 - 90 miliarde ROL, susţineri concordante cu procesele-verbale de predare-primire întocmite în noaptea de 04/05 iulie 2004 la cele 3 sucursale CPI, adresele emise de AAB privitoare la suma sustrasă, procesele-verbale întocmite cu ocazia percheziţiilor domiciliare şi numărării sumelor identificate în aceste locaţii.

În egală măsură, această concluzie s-a justificat atât în cazul inculpatului N.P., cât şi al inculpaţilor V.C.G. şi P.A.R. care l-au ajutat pe N.P. să descarce sacii din autospecială, în sensul ca i-au primit de la acesta şi i-au încărcat în dubiţa FT adusă de ei în vederea transportului. Caracteristicile sacilor, astfel cum a rezultat din declaraţiile inculpatului N.P. şi ale martorilor, angajaţi ai CPI, dar şi din planşa foto ce însoţeşte procesul-verbal de cercetare criminalistică şi percheziţie a autoturismului marca D în care au fost identificaţi la data de 12 iulie 2004 inculpaţii V.C.G. şi P.A.R., unde s-au regăsit fotografii ale sacilor găsiţi în respectivul autoturism exclud posibilitatea ca inculpaţii V.C.G. şi P.A.R. să se fi aflat în eroare cu privire la conţinutul sacilor.

În acelaşi sens a fost şi declaraţia martorului C.M. care a arătat că se putea observa prin saci, după forma cărămizilor de bancnote, că aceştia conţin bani, chiar şi o persoană neavizată putându-şi da seama că sacii conţin bani prin pipăit.

O astfel de împrejurare, este de natură a înlătura şi apărarea inculpatului V.C.G. care a invocat anumite afecţiuni oculare (Astigmatis, Discromatopie) care l-ar fi împiedicat să vadă cum arătau sacii. De altfel este de remarcat că aceste afecţiuni nu l-au pus în imposibilitate de a efectua stagiul militar (fiind singurul inculpat cu stagiu militar satisfăcut) şi nici să desfăşoare alte activităţi (inclusiv scris-citit). În niciunul din actele medicale depuse nu s-a precizat gradul de afectare a acuităţii vizuale a inculpatului, ori stadiul respectivelor afecţiuni, în condiţiile în care din chiar documentaţia medicală depusă de inculpat la dosar a rezultat că o persoană afectată într-o mai mică măsură poate avea o vedere bună, resimţind doar o anume oboseală vizuală, precum şi aceea că problemele pot fi corectate cu ajutorul lentilelor (lentilele sunt eficace numai în cazul unei afecţiuni moderate, ca şi cea pe care se presupune că inculpatul o are, acestuia fiindu-i recomandaţi ochelari numai pentru vedere de depărtare (+0,75 ochi drept; 0,50 ochi stâng ). Mai mult decât atât, cu ocazia examinărilor medicale făcute în perioada în care inculpatul a fost arestat au fost depistate doar probleme de vedere pe fond psihic (22 iulie 2004), examenul oftalmologic fiind normal în data de 05 august 2004.

Pe de altă parte nu numai caracteristicile sacilor, dar şi cele ale autospecialei blindate în care se aflau aceştia, puteau dezvălui persoanele implicate, natura încărcăturii respective, mai ales că acestea puteau fi lesne observate chiar de o persoană neavizată (a se vedea planşe foto din dosarul de urmărire penală, precum şi declaraţiile martorilor care atestă acest lucru).

Tot sub acest aspect, al dovedirii implicării inculpaţilor V.C.G. şi P.A.R. în mod conştient în acţiunile ilicite ale inculpatului N.P. este şi faptul că detecţia psihologică a comportamentului simulat efectuată cu privire la P.A. a evidenţiat modificări la întrebările critice, modificări caracteristice indicilor de comportament simulat.

Şi în ceea ce o priveşte pe inculpata P.I., Tribunalul a apreciat ca nesincere declaraţiile sale, declaraţii infirmate de probatoriul administrat şi având de altfel un caracter contradictoriu.

Astfel, în mod constant inculpata a susţinut că N.P. a fost adus în locuinţa din str. P, fiindu-i prezentat de concubinul său V.C.G. ca un cetăţean italian ce urmează a derula în România relaţii de afaceri. Totodată, inculpata a arătat că nu a urmărit emisiunile de ştiri şi nu a făcut legătura între persoana „cetăţeanului italian”, aflat în locuinţă şi inculpatul N.P., susţineri făcute constant după data la care inculpata a dobândit calitatea de învinuită, respectiv 15 septembrie 2004.

Prima declaraţie dată de P.I., în calitate de martor, la data de 12 iulie 2004, a relevat însă o împrejurare semnificativă, ce a infirmat susţinerile sale ulterioare. Astfel inculpata a admis că a cumpărat ziare şi a urmărit emisiunile de ştiri ulterioare datei de 05 iulie 2004, aflând cu această ocazie despre furtul sumei de bani dintr-o maşină blindată. Totodată, a precizat că a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare la sugestia concubinului său, care a arătat că urmează să deschidă o afacere cu un cetăţean italian.

În această primă declaraţie, inculpata nu a făcut însă nicio referire la faptul că, a cunoscut acel „cetăţean italian”, şi că acesta a locuit în imobilul din str. P, deşi acest element era esenţial în argumentarea deciziei de a achiziţiona imobilul din localitatea Snagov pe numele său. Cum inculpata a urmărit emisiunile de ştiri, putea realiza cu uşurinţă că persoana aflată în locuinţa sa este una şi aceeaşi cu inculpatul N.P., cu atât mai mult cu cât imobilul are doar trei camere, iar colocatarii s-au întâlnit în cele trei zile, în care N.P. a locuit acolo.

Instanţa a constatat aşadar, că ajutorul dat de aceasta celorlalţi 3 inculpaţi, pentru a asigura folosul obţinut în urma sustragerii sumei de bani, este relevat fără echivoc de probele administrate în cauză, de natură a infirma apărările inculpatei.

Astfel, P.I. a acceptat propunerea inculpatului V.C.G. de a-şi trimite fratele minor să locuiască la hotel în perioada 05 iulie - 08 iulie 2004 (perioadă în care inculpatul N.P. a stat în imobilul din str. P), însoţit fiind doar de inculpatul P.A.R., persoană cu care minorul nu se afla în relaţii apropiate.

Totodată au fost relevante sub acest aspect şi declaraţiile martorilor U.E., S.A.C., G.M. şi G.V.

Martora U.E. a arătat că inculpata l-a însoţit pe V.C.G. la vizionarea vilei din localitatea Snagov, unde cei doi s-au consultat şi au ofertat preţul de 150.000 euro pentru achiziţionarea imobilului în prezenţa inculpatei, V.C. a motivat dorinţa de a cumpăra acest imobil prin aceea că urma să desfăşoare afaceri cu ambarcaţiuni, cu ajutorul unui unchi din Austria.

Avocatul S.A.C. a arătat că a încheiat contractul de asistenţă juridică şi a primit avansul onorariului de 100 dolari SUA de la P.I., suma fiind luată din geanta acesteia şi remisă de V.C.

În prezenţa inculpatei, V.C. a precizat că achiziţionarea imobilului se realizează pentru un cetăţean olandez, al cărui reprezentant era P.I.

Din declaraţiile martorei G.M. - proprietar al imobilului din Snagov, str. N - a rezultat că discuţiile premergătoare încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare au fost purtate în prezenţa inculpatei, V.C. invocând acelaşi motiv al afacerilor ce urmau a fi derulate cu un cetăţean din Austria, care urma să sosească în ţară peste câteva zile.

Cei trei martori au confirmat faptul că inculpaţii au achitat agentului imobiliar un avans remuneratoriu de 1.000 dolari SUA şi proprietarilor un avans al preţului de 12.000 dolari SUA (echivalentul a 10.000 Euro), atât contractul de intermediere, cât şi antecontractul de vânzare-cumpărare fiind semnate de P.I. în calitate de beneficiar şi, respectiv promitentă-cumpărătoare.

Aceste împrejurări cu caracter obiectiv, respectiv achiziţionarea imobilului pe numele inculpatei P.I., inexistenţa unei justificări a provenienţei sumelor mari de bani achitate în avans (în condiţiile în care anterior inculpatul V.C.G. avusese dificultăţi financiare, fiind chiar nevoit la data de 03 iulie 2004, să amaneteze un lănţişor pentru a face rost de bani), discuţiile la care inculpatul a asistat şi în care au fost invocate motivaţii contradictorii privitor la destinaţia vilei din Snagov, îndepărtarea fratelui sau, martorul P.V., din locuinţa în perioada în care inculpatul N.P. s-a aflat acolo, au relevat fără putinţă de tăgadă, ajutorul conştient acordat de inculpata P.I. celorlalţi 3 inculpaţi, în scopul asigurării folosului infracţiunii, inculpata având în acel moment reprezentarea provenienţei ilicite a sumelor de bani.

O altă chestiune supusă dezbaterii, mai ales faţă de cererea inculpatului N.P. de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de furt calificat în cea de abuz de încredere, este cea privitoare la atribuţiile pe care acest inculpat le-a avut în contextul concret al transportului de valori monetare efectuat la data de 04 iulie 2004, faţă de componenţa redusă a echipajului (numai 2 persoane, în loc de 3) cum prevedeau normele în materie).

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 333/2003 şi Procedurii de colectare, transport şi depunere a valorilor adoptată în cadrul S.C. I. CPI S., colectarea şi transportul valorilor trebuiau efectuate de un echipaj transport valori format din trei persoane, respectiv: şef de echipaj, agent casier/colector şi conducător auto, primii doi înarmaţi în mod obligatoriu cu arme de foc. În timpul colectării, responsabilitatea asigurării pazei şi securităţii autospecialei blindate, precum şi a descărcării sau încărcării valorilor revenea şefului de echipaj care avea, totodată, obligaţia de a asista la predarea-primirea sacilor cu valori monetare între agentul casier şi dispecerul de serviciu, la terminarea colectării.

Conform aceleiaşi proceduri, al doilea membru al echipajului, respectiv agentul colector/casier, avea obligaţia de a primi, după verificarea integrităţii lor, sacii cu valori monetare, pe baza unui proces-verbal de predare/primire şi de a preda aceşti saci, la terminarea colectării, dispecerului de serviciu, sub supravegherea şefului de echipaj.

Obligaţiile conducătorului auto în timpul colectării erau limitate la staţionarea autospecialei în zonele de colectare cu motorul pornit, cunoaşterea locurilor de parcare (de bază sau de rezervă) şi nepărăsirea autospecialei în timpul misiunii.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul N.P., potrivit Contractului individual de muncă nr. 4785 din 11 noiembrie 2003, acesta a fost angajat în funcţia de conducător auto intervenţii, iar începând cu luna aprilie 2004, ca urmare a lipsei de personal, inculpatul a exercitat în fapt funcţia de conducător auto transport valori, calitate în care a fost desemnat să efectueze şi deplasarea din data de 04 iulie 2004.

Atribuţiile conducătorului auto transport valori, astfel cum a rezultat atât din procedura de colectare, cât şi din fişa postului, erau limitate la preluarea/predarea faptică şi scriptică a autospecialei, verificarea traseului indicat de şeful de echipaj şi respectarea legislaţiei rutiere. Funcţia de conducător auto excludea orice atribuţii legate de primirea sau predarea faptică ori scriptică a sacilor cu valori monetare în timpul ori la terminarea colectării, obligaţia sa fiind aceea de a nu părăsi autospeciala în timpul misiunii şi de a staţiona în zonele de colectare cu motorul pornit.

Din probele administrate în cauză a rezultat că nici cu ocazia transportului efectuat în data de 4/5 iulie 2004, chiar dacă deplasarea s-a realizat doar de un echipaj format din 2 persoane, inculpatul N.P. nu a primit sarcini suplimentare, respectiv nu a preluat atribuţiile agentului colector şi nu a efectuat nici o operaţiune legată de primirea sacilor cu valori monetare de la sucursalele din cele 3 localităţi.

Cel care a îndeplinit în fapt aceste atribuţii a fost martorul V.R.D. care, conform fişei postului deţinea funcţia de agent transport valori (şef de echipă), iar la data de 04 iulie 2004 a exercitat nu numai atribuţiile specifice funcţiei sale, ci şi pe cele ale agentului colector/casier, suplinind în fapt, în totalitate, lipsa acestui membru al echipajului.

Astfel, din declaraţia martorului V.R.D. a rezultat că, la data menţionată, coordonatorul transportului i-a comunicat decizia plecării în echipaj de 2 persoane, fără a dispune ca inculpatul N.P. să participe la preluarea sacilor, context în care, conform uzanţelor, persoana care a asigurat primirea şi paza sacilor a fost cea înarmata, în fapt şeful de echipaj. Martorul a precizat că, după ce autospeciala a ajuns la Sucursala Galaţi, inculpatul N.P. a parcat-o în apropierea uşii de acces şi a rămas la volanul autovehiculul pe tot parcursul colectării.

Martorul a fost singurul care a pătruns în incinta sucursalei, a luat legătura cu dispecerul de serviciu C.M. şi a preluat de la acesta, pe bază de proces-verbal, 6 saci sigilaţi conţinând valori monetare (5 saci cu sigiliul 20 ABN şi 1 sac cu sigiliul 30 ABN). Procesul-verbal de predare-primire întocmit la data de 04 iulie 2004 - ora 18.35, atesta predarea-primirea celor 6 saci, fiind semnat de V.R.D. în calitate de primitor şi C.M. în calitate de predător.

Martorul C.M. a confirmat faptul că şeful de echipaj a fost cel care a preluat cei 6 saci cu valori monetare (cinci conţinând sume în RON şi unul sume în valută) şi a semnat procesul-verbal de predare-primire. Atât C.M., cît şi V.R.D. au indicat menţiunile efectuate de fiecare în cuprinsul acestui înscris, astfel cum au fost reţinute în considerentele prezentei hotărâri.

Ambii martori au arătat că transportul sacilor din incinta sucursalei la autospeciala parcată în apropierea uşii de acces, a fost realizat de V.R.D., N.P. ajutându-l doar să îi încarce în autospecială pe uşa lateral dreaptă.

Din declaraţia şefului de echipaj a rezultat, totodată, că autospeciala furgon blindat a ajuns la Constanţa în jurul orelor 22.30 - 22.45, iar după ce inculpatul a parcat-o lângă poarta de acces, V.R.D. a fost cel care a pătruns în sediul sucursalei şi a luat legătura cu dispecerul de serviciu S.C. Şeful de echipaj a fost cel care a preluat 5 saci sigilaţi cu sigiliul AA 16, sens în care a fost întocmit procesul-verbal de predare-primire din data de 04 iulie 2004 (ora 22.56), semnat de V.R. în calitate de primitor şi de S.C. în calitate de predător.

Martorul S.C. a confirmat faptul că şeful de echipaj a fost cel care a preluat cei 5 saci cu valori monetare şi a semnat procesul-verbal de predare/primire, indicând menţiunile efectuate de fiecare în cuprinsul acestui înscris, astfel cum au fost reţinute în considerentele prezentei hotărâri. Acelaşi martor a precizat ca suma de 31.420.000.000 ROL menţionată de el în cuprinsul procesului-verbal, era conformă unui bileţel lăsat de angajaţii AAB.

Ambii martori au arătat ca transportul sacilor cu valori monetare din incinta sucursalei la autospeciala parcată lângă uşa de acces s-a realizat de către V.R.D., împrejurare ce a fost confirmată şi de martorul D.L. - conducător auto transport valori în cadrul CPI Constanţa. Acesta din urma a arătat că, la data de 04 iulie 2004, fiind de serviciu la sediul sucursalei, a observat sosirea autospecialei, pe parcursul staţionării căreia inculpatul N.P. a rămas în permanenţă la volan. Martorul a mai arătat că a discutat cu inculpatul în această perioadă, V.R. încărcând sacii cu valori în interiorul autovehiculului.

Acesta din urmă a precizat că, după plecarea de la sediul sucursalei Constanţa, la ieşirea din localitate, autospeciala furgon blindat a fost oprită pentru alimentare la o benzinărie "P", perioadă în care N.P. a efectuat cumpărături (şi, conform declaraţiilor sale, l-a apelat de la un telefon public pe inculpatul V.C.). Martorul V.R.D. a precizat că autospeciala a ajuns la Ploieşti în jurul orelor 02.20, inculpatul N.P. parcând-o în apropierea uşii de acces şi rămânând la volanul său pe tot parcursul colectării.

Şeful de echipaj a fost singurul care a pătruns în incinta sucursalei şi a luat legătura cu dispecerul de serviciu B.C., primind de la acesta, pe baza de proces-verbal, 6 saci sigilaţi cu sigiliul 21 ABN. Procesul-verbal de predare-primire întocmit la data de 05 iulie 2004 a atestat predarea celor 6 saci, fiind semnat de V.R. în calitate de primitor şi de B.C. în calitate de predător.

Martorul B.C. a confirmat faptul că şeful de echipaj a fost cel care a preluat cei 6 saci cu valori monetare şi a semnat procesul-verbal de predare-primire, ambii martori indicând menţiunile efectuate de fiecare în cuprinsul acestui înscris, astfel cum au fost reţinute în considerentele prezentei hotărâri. Acelaşi martor a arătat că suma de 35.500.000.000 ROL înscrisă de el în cuprinsul procesului-verbal era conformă celei menţionate în procesul-verbal întocmit cu ocazia preluării sacilor de la angajaţii băncii, pe fiecare sac existând şi etichete cu suma conţinută de fiecare.

Şi la această sucursală, V.R.D. a fost cel care a transportat sacii cu valori monetare la autospeciala blindată, împrejurare confirmată de martorii I.C. şi S.D. - angajaţi ai CPI Ploieşti în funcţia de şef de echipaj, respectiv conducător auto transport valori monetare. Cei doi martori au arătat că l-au ajutat pe şeful de echipaj să transporte iniţial 3 saci şi au rămas lângă autospecială în timp ce acesta din urmă a transportat ceilalţi 3 saci, şoferul necoborând nici un moment din autovehicul.

A rezultat aşadar, din analiza coroborată a declaraţiilor acestor martori, implicaţi direct în operaţiunile realizate în noaptea de 4/5 septembrie 2004 ca inculpatul N.P. nu a realizat, în fapt, operaţiuni de primire a sacilor cu valori monetare, el îndeplinind efectiv doar atribuţiile specifice funcţiei sale, în sensul că a asigurat staţionarea autospecialei în apropierea sucursalelor şi a rămas în permanenţă la volanul autovehiculului.

Toate operaţiunile de preluare a sacilor au fost realizate exclusiv, atât faptic, cât şi scriptic, de martorul V.R.D., fără ca ajutorul dat la Galaţi de inculpat să aibă semnificaţia unei preluări a atribuţiilor casierului colector de către inculpat.

De altfel, ceea ce a prezentat relevanţă atunci când se face distincţia între infracţiunea de furt calificat şi cea de abuz de încredere, sub aspectul detenţiei bunului, este realizarea unui transfer în sens juridic al detenţiei.

Astfel, potrivit art. 213 C. pen., pentru existenţa laturii obiective a infracţiunii de abuz de încredere se cere ca detenţia bunului mobil să fie realizată în baza unui titlu, adică a unui raport juridic patrimonial, situaţia premisă ce nu se găseşte în speţă, neputând fi vorba despre vreun transfer în sens juridic al detenţiei asupra inculpatului N.P.

Astfel, sumele de bani ce au făcut obiectul transportului vizat nu s-au aflat în detenţia inculpatului N.P., iar raportul sau de munca cu SC I. CPI nu a constituit un titlu în temeiul căruia inculpatul să dobândească prerogativa detenţiei, ci doar a conferit inculpatului dreptul de a primi şi conduce autovehiculul blindat.

Responsabilitatea primirii banilor a avut-o în exclusivitate, astfel cum s-a arătat mai sus, martorul V.R.D.

Inculpatul N.P. nu a avut niciun moment dreptul de a primi şi deţine sumele de bani ce au făcut obiectul transportului, transportarea valorilor în autospeciala condusă de el conferindu-i doar posibilitatea unui contact material (temporar) cu bunurile. Or distincţia dintre această noţiune şi cea de detenţie are relevanţă sub aspectul caracterizării juridice a faptei de însuşire a valorilor.

În acest context, reţinând că inculpatul N.P. a luat sumele de bani, pe nedrept din detenţia altei persoane, Tribunalul a privit ca neîntemeiată cererea acestuia de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de furt calificat în infracţiunea de abuz de încredere, care ar fi presupus ca situaţie premisă existenţa unui drept de detenţie asupra bunurilor, intervertit abuziv într-un drept de proprietate.

În condiţiile în care instanţa a reţinut ca fiind real cuantumul sumelor sustrase, astfel cum acesta a fost precizat în adresele Băncii AA şi ale părţii civile SC I. CPI S. SRL şi dovedit prin materialul probator administrat în cauza (inclusiv raportul de expertiză contabilă, evaluat prin coroborare cu celelalte mijloace de proba), instanţa a constatat ca fiind neîntemeiată şi cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul N.P., sub aspectul înlăturării agravantei prev. de alin. (4) al art. 209 C. pen., referitoare la consecinţele deosebit de grave.

Prin urmare, Tribunalul a apreciat că fapta inculpatului N.P. care, în noaptea de 4/05 iulie 2004, în jurul orelor 03.30, în calitate de conducător auto la SC I. CPI S. S.R.L., în timp ce se afla pe Bd. A, în zona restaurantului "C", cu ajutorul coinculpaţilor V.C.G. şi P.A.R., a sustras din autospeciala furgon blindat, suma de 88.510.000.000 ROL, 33.396 dolari SUA şi 525 Euro, în scopul însuşirii pe nedrept, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi alin. (4) C. pen.

Fapta inculpaţilor V.C.G. şi P.A.R. care în noaptea de 04/05 iulie 2004, în jurul orelor 03.30, în baza unei înţelegeri prealabile, l-au ajutat pe inculpatul N.P. să sustragă suma de bani menţionată, prin prezenţa lor la locul faptei întărind şi facilitând punerea în executare a hotărârii infracţionale anterior adoptată, în scopul însuşirii pe nedrept a sumelor de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat cu consecinţe deosebit de grave, în formă de participaţie a complicităţii, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 alin. (1) lit. e), g) şi alin. (4) C. pen.

Sub acest aspect, aşa cum s-a dezvoltat şi anterior în considerentele hotărârii, a prezentat relevanţă momentul consumării infracţiunii de furt, respectiv momentul în care inculpatul N.P., profitând de absenţa martorului V.R.D. a părăsit zona restaurantului “C”, la volanul autospecialei blindate în care se aflau banii proveniţi din colectările efectuate la cele 3 sucursale. Acesta este, prin urmare, momentul în care s-a realizat, pe de o parte scoaterea sumei de bani din detenţia părţii vătămate şi, pe de altă parte, actul împosedării, inculpatul N.P. intrând în stăpânirea de fapt a banilor.

În raport de acest moment al consumării infracţiunii de furt, Tribunalul a constatat că inculpaţii V.C.G. şi P.A.R. au contribuit în mod nemijlocit, prin acte de ajutor, la sustragerea valorilor ce au făcut obiectul transportului, participaţia lor îmbrăcând forma complicităţii.

În condiţiile în care din analiza coroborată a materialului probator administrat în cauza a rezultat atât cunoaşterea intenţiei infracţionale a inculpatului N.P. şi implicit a obiectului material vizat, precum şi caracterul simultan al acţiunilor întreprinse de cei 3 inculpaţi a rezultat că între aceştia s-a realizat nu numai o coordonare a actelor materiale obiective, ci şi o legătură subiectivă, atât inculpatul N.P., în calitate de autor, cât şi inculpaţii V.C.G. şi P.A.R., în calitate de complici, urmărind producerea rezultatului socialmente periculos, în scopul însuşirii pe nedrept a sumelor de bani.

În ceea ce o priveşte pe inculpata P.I., care, fără o înţelegere prealabilă stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, a achiziţionat un imobil în localitatea Snagov, judeţul Ilfov, ajutându-i pe ceilalţi 3 inculpaţi să îşi asigure folosul infracţional, cunoscând provenienţa ilicită a sumelor de bani, instanţa a constatat că fapta acesteia întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului prev. de art. 264 alin. (1) C. pen.

Reţinând în sarcina inculpaţilor faptele descrise anterior, cu încadrările juridice mai sus precizate, instanţa a dispus condamnarea acestora la pedepse individualizate în conformitate cu criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana inculpaţilor, împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pentru a evalua gradul de pericol social al faptelor săvârşite, instanţa a reţinut modul în care s-au realizat concret acţiunile ce constituie elementul obiectiv al infracţiunii respective, precum şi toate împrejurările ce îl particularizează, caracterul şi importanţa obiectului lezat, caracterul şi gravitatea urmărilor, forma şi gradul de vinovăţie.

Nu au fost de ignorat în conturarea gradului de pericol social al faptei, dar şi a periculozităţii făptuitorilor, valoarea însemnată a prejudiciului, lipsa totalei disponibilităţii în acoperirea acestuia, modul în care inculpaţii N.P., V.C.G. şi P.A.R. au organizat acţiunea ilicită şi şi-au coordonat acţiunile, mijloacele folosite atât pentru săvârşirea faptei, dar şi ulterior pentru ascunderea sumelor de bani.

Tocmai în considerarea caracterului coordonat al acestor acţiuni care au condus la producerea rezultatului socialmente periculos, instanţa a apreciat că ajutorul dat de cei 2 complici a avut un rol determinant în executarea, de către autor, a rezoluţiei infracţionale, ceea ce prezintă relevanţă asupra evaluării contribuţiei acestora la săvârşirea faptei şi implicit în procesul de individualizare a pedepselor.

Chiar dacă conduita anterioară faptei a tuturor inculpaţilor poate fi caracterizată în mod favorabil, această împrejurare nu poate fi calificată ca o circumstanţă atenuantă în sensul art. 74 C. pen., ea pierzându-şi valoarea în concurenţă cu gravitatea infracţiunii comise şi periculozitate dovedită de făptuitori. În egală măsură, prezentarea acestora de bună voie la judecată trebuie pusă în balanţă sub aspectul atenuării pedepsei, cu atitudine procesuală a inculpaţilor, a căror lipsă de disponibilitate de a colabora cu organele judiciare în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele, a împiedica buna desfăşurare a procesului penal. De asemenea, aceştia nu numai ca nu au depus nicio străduinţă în vederea reparării pagubei pricinuite, ci dimpotrivă eforturile lor au vizat tocmai împiedicarea identificării destinaţiei sumei rămase nerecuperate.

Aceste aspecte pozitive, alături de durata procedurilor derulate până în prezent (CEDO, cauza Eckle c/RFG/15 iulie 1982), datorată în parte, complexităţii cauzei şi dificultăţii administrării probelor vor fi valorificate în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii N.P., V.C.G. şi P.A.R. sub aspectul întinderii pedepselor, iar în cazul inculpatei P.I., sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei P.I., instanţa a avut în vedere natura şi modalitatea concretă de comitere a faptei, atingerea însemnată adusă relaţiilor privind înfăptuirea justiţiei, elemente ce au conturat un grad de pericol social ridicat al faptei comise, precum şi conduita sa nesinceră pe parcursul procesului penal.

Raportat la durata pedepsei pe care a aplicat-o, la aspectele favorabile ce o caracterizează pe inculpata, la timpul scurs de la comiterea faptei şi conduita adoptată de inculpată în această perioadă, instanţa a apreciat însă că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea ei efectivă, pronunţarea acesteia constituind un avertisment suficient pentru inculpată care, în opinia instanţei, dispune de potenţialul necesar reintegrării în societate prin eforturi proprii.

Sub aspectul laturii civile instanţa a constatat că în cauză s-a constituit parte civilă, partea vătămată SC I. CPI S. SRL, care pe parcursul urmăririi penale a solicitat suma de 8.924.040.000 ROL, 29.803 dolari SUA şi 5 Euro, reprezentând suma sustrasă şi nerecuperată, precum şi sumele reprezentând contravaloarea folosului de care a fost lipsită, a daunelor morale şi a reparaţiilor efectuate la autospeciala furgon blindat.

Cu ocazia rejudecării, SC I. CPI S. SRL a arătat că s-a constituit parte civilă cu suma de 892.404 RON (8.924.040.000 ROL), 29.803 dolari SUA şi 5 Euro, solicitând totodată ca suma în moneda naţională să fie actualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective.

Tribunalul a constatat că partea civilă şi-a exprimat în mod valabil poziţia încă din faza de urmărire penală, cererea de actualizare a sumei în RON echivalând cu solicitarea de acordare a folosului de care a fost lipsită, conform art. 14 alin. (4) C. proc. pen.

Asupra temeiniciei pretenţiilor, tribunalul a constatat că, astfel cum a reţinut şi cu ocazia stabilirii situaţiei de fapt, valoarea totală a prejudiciului infracţional a fost de 88.510.000.000 ROL, 33.396 dolari SUA şi 525 Euro.

Conform Adresei nr. 5085 din 11 mai 2005 a AAB suma în RON recuperată în urma percheziţiilor domiciliare a fost de 79.574.190.000 ROL, cuantum stabilit cu ocazia renumerării banilor şi reflectat în extrasul de cont ataşat.

La această sumă s-a adăugat şi cea de 9.670.000 ROL (ridicată de la inculpatul P.A. cu ocazia reţinerii sale din 12 iulie 2004) şi cea de 2.100.000 ROL (ridicată de la inculpatul V.C. la aceeaşi dată), remise reprezentanţilor părţii civile conform dovezilor.

În consecinţă, tribunalul a constatat că suma totală în RON recuperată a fost de 79.585.960.000 ROL, diferenţa de 8.924.040.000 ROL fiind remisă AAB de partea civilă şi constituind prejudiciul nerecuperat.

Această sumă a fost confirmată şi de către unitatea bancară atât prin adresa depusă în instanţă în primul ciclu procesual, cât şi cu ocazia rejudecării. În susţinerea împrejurării că sumele nerecuperate au fost rambursate integral de către SC CPI I.S. SRL au fost ataşate şi extrasele de cont ce au atestat acest lucru. În condiţiile în care din analiza acestor documente (extrase de cont şi ordine de plată) a rezultat, pe de o parte, că unitatea bancară şi-a recuperat integral suma sustrasă şi, pe de altă parte, că SC CPI I.S. SRL a rambursat băncii diferenţa de bani ce nu a fost găsită, instanţa a constatat că această societate este îndreptăţită să fie despăgubită cu respectiva sumă, ce constituie prejudiciu rămas nerecuperat.

Sub aspectul sumelor în valută, din ansamblul probator administrat a rezultat că au fost recuperate următoarele sume:

- 520 euro (găsită asupra inculpatului N.P. la data de 12 iulie 2004 şi remisa părţii civile pe bază de dovadă);

- 3.493 dolari SUA (găsită cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în localitatea Snagov la data de 14 iulie 2004 şi remisă părţii civile pe bază de dovadă);

- 100 dolari SUA (găsită asupra inculpatului V.C. la data de 12 iulie 2004 şi remisă părţii civile pe bază de dovadă)

Cuantumul total al acestor sume este de 520 euro şi 3.593 dolari SUA, partea civilă solicitând obligarea inculpaţilor la plata diferenţei de 5 euro şi respectiv 29.803 dolari SUA;

La aceste sume s-a adăugat suma de 1.000 dolari SUA ridicata de la Ş.L. şi predată părţii civile conform dovezii.

Ca atare, instanţa a reţinut că suma în dolari nerecuperată este de 28.803 dolari SUA, numai în aceste limite putându-se dispune obligarea inculpaţilor la repararea prejudiciului.

Şi în cazul sumelor în valută s-a atestat de către bancă că a primit integral valorile în euro şi dolari SUA ce au făcut obiectul transportului din noaptea de 4/5 iulie 2004, fapt atestat şi de extrasele de cont ataşate la adresa unităţii bancare.

În consecinţă, s-a constat că prejudiciul infracţional rămas neacoperit este de 8.924.040.000 ROL, 28.803 dolari SUA şi 5 euro, existând totodată o legătură directă de cauzalitate între producerea acestuia şi faptele ilicite, săvârşite cu vinovăţie de inculpaţii N.P., V.C.G. şi P.A.R.

În opinia instanţei, cuantumul prejudiciului a rezultat cu certitudine din analiza coroborată a întregului material probator, astfel cum s-a dezvoltat şi anterior, actele şi lucrările dosarului, atestând atât existenţa în seara zilei de 04 iulie 2004 a sumelor ce urmau a fi transportate la Bucureşti în cele 3 sucursale ale părţii civile, cât şi împrejurarea ca aceste sume au fost predate în mod real şi efectiv echipajului de transport valori format din inculpaţii N.P. şi V.D.R.

Chiar dacă expertul a afirmat că este în imposibilitatea să confirme posibilitatea pregătirii în camerele de procesare ale celor 3 sucursale a sumelor destinate transportului în structura de cupiuri transmisă centralei AA Bucureşti, aceasta nu ia infirmat realitatea predării către echipajul CPI Bucureşti a respectivelor sume, confirmata scriptic prin înregistrarea transferului în conturile bancare şi faptic de procesele-verbale de predare-primire încheiate între dispecerii CPI şi echipajul de transport, declaraţiile martorilor, lucrători ai CPI, dar şi ale inculpaţilor (a se vedea declaraţia inculpatului N.P. care a precizat valoarea sumelor sustrase ca fiind de 80 - 90 miliarde ROL).

Autenticitatea înscrisurilor ce au atestat realitatea prejudiciului a fost evaluată de instanţă, constatând că nu există elemente pertinente care să conducă la concluzia că acestea nu ar atesta aspecte conforme realităţii.

În consecinţă, s-a apreciat că sunt întrunite toate condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpaţilor N.P., V.C.G. şi P.A.R., prev. de art. 998 - 999 C. civ., dispunându-se obligarea acestora solidară la repararea prejudiciului cauzat prin fapta lor ilicită.

O astfel de concluzie nu s-a justificat în cazul inculpatei P.I. care nu a participat la săvârşirea acestei fapte ilicite, activitatea sa infracţională fiind ulterioară consumării infracţiunii de furt şi îndreptată exclusiv împotriva relaţiilor sociale ce vizează înfăptuirea justiţiei.

Cum, în procesul penal, acţiunea civilă este alăturată celei penale, având ca unic temei săvârşirea unei infracţiuni, tribunalul a apreciat că răspunderea civilă poate fi reţinută numai în privinţa inculpaţilor care, prin fapta lor, au cauzat în patrimoniul părţii civile prejudiciul a cărui reparare se solicită. Infracţiunea prev. de art. 264 C. pen. nu este susceptibilă de a aduce atingere nemijlocit relaţiilor patrimoniale, fiind ulterioară acţiunii ce a cauzat această atingere, considerente faţă de care nu s-a dispus obligarea inculpatei la despăgubiri civile.

În vederea asigurării reparării pagubei, în baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. coroborat cu art. 163 alin. (1), (2) C. proc. pen. s-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită prin Ordonanţa nr. 3711/P/2004 din data de 14 octombrie 2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, asupra bunurilor inculpaţilor N.P. şi V.C.G., până la concurenţa sumei rămase nerecuperate.

Totodată, constatând că prin luarea acestor măsuri asigurătorii sau modul de aducere la îndeplinire a acestora nu au fost lezate drepturile ori interesele legitime ale inculpatului V.C.G., instanţa a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de către acesta împotriva ordonanţei procurorului prin care s-au instituit măsurile asigurătorii.

Ca o consecinţă a dispoziţiilor privitoare la acoperirea prejudiciului şi a constatării potrivit căreia nu poate fi reţinută răspunderea civilă a inculpatei P.I., în raport de fapta săvârşită de aceasta, Tribunalul, în baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., a ridicat măsura sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor proprietatea inculpatei.

Referitor la cererea părţii civile de restabilire a situaţiei anterioare, în sensul obligării persoanelor care au primit ulterior comiterii faptei de la inculpaţi sume de bani provenind din cea sustrasă, instanţa a privit-o ca neîntemeiată.

Astfel, fiecare dintre aceste persoane a fost de bună-credinţă, primind sumele respective fără a cunoaşte provenienţa ilicită a acestora şi în temeiul unor raporturi juridice valabile, fiind prin urmare îndreptăţite să pretindă contravaloarea prestaţiei lor.

În condiţiile în care actele în baza cărora au fost remise respectivele sume de bani au avut un titlu oneros, în absenţa relei-credinţe a terţilor nu se poate vorbi despre posibilitatea ca partea civilă să urmărească sumele ce le-au fost remise acestor terţi, a căror prejudiciere nu se justifică.

Totodată, dobânditorii de bună-credinţă au intrat în posesia sumelor de bani ca bunuri generic determinate, o eventuală solicitare a cocontractanţilor de restituire a lor putând fi reţinută, în cazul unui litigiu civil, numai cu privire la bunuri de acelaşi gen, iar nu cu privire la suma primită, în individualitatea ei.

În acest context, cererea părţii civile de obligare a acestor persoane la restituirea sumelor primite nu tinde la repararea pagubei în natură, prin restituirea sumelor de bani în materialitatea lor. O asemenea cerere vizează, în concret, obligarea unor terţi de bună-credinţă - persoane străine de cauză - la plata echivalentului bănesc al sumelor primite în temeiul unor raportări juridice în care s-au implicat cu bună-credinţă şi la repararea parţială, prin echivalent, a pagubei cauzate prin infracţiunea comisă de inculpaţi.

O atare prestaţie este nejustificată şi lipsită de temei, răspunderea patrimonială pentru repararea pagubei putând fi reţinuta doar în sarcina autorilor faptei ilicite.

În ceea ce priveşte contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 07 iulie 2004 între L.V.L. (în calitate de vânzător) şi P.V.D. (în calitate de cumpărător), privitor la autoturismul R, a cărui anulare a fost solicitată de partea civilă, instanţa a constatat că niciuna dintre părţile contractante nu are calitatea de parte în dosar, respectivul contract făcând dovada faptului că proprietarul autoturismului în discuţie este martorul P.V.D., astfel încât analiza condiţiilor sale de valabilitate excede limitelor obiectului dedus judecăţii în prezenta cauză.

În condiţiile în care P.V.D. nu are calitate procesuală în cauză, iar încheierea actului juridic respectiv nu are legătură cu fapta de furt ce constituie obiectul judecăţii, Tribunalul a privit cererea de constatare a nulităţii contractului de vânzare-cumpărare ca fiind lipsită de temei legal, respingând-o ca atare.

În acest context s-a dispus şi restituirea către numitul P.V.D. a respectivului autoturism, precum şi a înscrisurilor încheiate cu ocazia vânzării şi înmatriculării bunului, sigilate în plicul aflat la fila 32.

De asemenea, s-a dispus restituirea către inculpatul V.C.G. şi către numita N.R.G. a acelor bunuri ridicate de la aceştia care nu au legătură cu prezenta cauză, acestea nefiind supuse confiscării şi totodată fiind lipsite de valoare probatorie în cauza.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii N.P., V.C.G., P.R.A. şi avocat N.C.

Prin Decizia penală nr. 330/A din 6 noiembrie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. a admis apelul formulat de apelanţii inculpaţi N.P., V.C.G. şi P.R.A. şi a extins efectele acestuia faţă de inculpata P.I. împotriva Sentinţei penale nr. 206 din data de 22 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.

A desfiinţat Sentinţa penală nr. 206 din 22 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti şi a dispus rejudecarea cauzei de Judecătoria Sector 1 Bucureşti.

A făcut aplicarea art. 383 alin. (3) C. proc. pen., art. 42 alin. (2) C. proc. pen.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul formulat de apelantă avocat N.C.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelanta avocat N.C. la 200 de RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit avocaţilor din oficiu al apelanţilor intimaţi N.P., V.C.G. şi P.R.A. în cuantum de 100 de RON s-a avansat din fondul MJ.

Onorariul avocatului din oficiu al intimatei inculpate P.I. în cuantum de 300 de RON a fost avansat din fondul Ministerul Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel, a reţinut următoarele:

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivului de apel invocat din oficiu, Curtea a constatat următoarele.

Prin Sentinţa penală nr. 103 din 26 ianuarie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală s-a dispus, între altele, condamnarea inculpatului N.P. la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi alin. (4) C. pen., a inculpaţilor V.C.G. şi P.A.R. la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat cu consecinţe deosebit de grave, în formă de participaţie a complicităţii, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 alin. (1) lit. e), g) şi alin. (4) C. pen. şi a inculpatei P.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 alin. (1) C. pen.

Ulterior, prin Decizia penală nr. 497/A din 20 iunie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au respins apelurile declarate de inculpaţii N.P., V.C.G. şi P.A.R., partea civilă S.C. I. CPI S. şi avocat C.N. în nume personal.

Prin Decizia nr. 336 din 22 ianuarie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, au fost admise recursurile declarate de recurenta parte civilă S.C. I. CPI S. S.R.L, recurenţii inculpaţi N.P., V.C.G. şi P.A.R., au fost casate atât Decizia penală nr. 497/A din 20 iunie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi Sentinţa penală nr. 103 din 26 ianuarie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, fiind trimisă cauza spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv Tribunalul Bucureşti.

Potrivit dispoziţiilor art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală precum şi pentru modificarea altor legi, „cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să fie judecate de instanţele competente, potrivit dispoziţiilor aplicabile anterior acestei date. În caz de admitere a apelului sau a recursului, dacă se dispune desfiinţarea sau, după caz, casarea hotărârii şi rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanţa competentă, potrivit prezentei legi.”

Totodată, potrivit art. 1 pct. 6 din aceeaşi Lege, competenţa de soluţionare a cauzelor privind infracţiunea de furt calificat cu consecinţe deosebit de grave a revenit judecătoriei, având în vedere interpretarea coroborată a disp. art. 25 şi art. 27 lit. a) care prevăd că tribunalele judecă „infracţiunile prevăzute de Codul penal în art. 174 - 177, art. 179, art. 189 alin. (3) - 5, art. 197 alin. (3), art. 211 alin. (3), art. 212 alin. (3), art. 215 alin. (5), art. 254, art. 255, art. 257, art. 266 - 270, art. 279¹, art. 312 şi art. 317, precum şi infracţiunea de contrabandă, dacă a avut ca obiect arme, muniţii sau materii explozive ori radioactive”.

În forma sa anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 356/2006, art. 27 lit. a) prevedea că Tribunalul judecă infracţiunile prevăzute de Codul penal în art. 174 - 177, 179, art. 189 alin. (3), art. 190, art. 197 alin. (3), art. 209 alin. (3) şi (4), art. 211 alin. (2), (2¹) şi (3), art. 212, art. 215 alin. (5), art. 215¹ alin. (2), art. 252, 254, 255, 257, 266 - 270, 273 - 276 când s-a produs o catastrofă de cale ferată, art. 279¹, 298, 312 şi 317, precum şi infracţiunea de contrabandă, dacă a avut ca obiect arme, muniţii sau materii explozive ori radioactive;

În cauza dedusă judecăţii a rezultat că hotărârea instanţei de recurs a fost pronunţată după data intrării în vigoare a Legii nr. 356/2006 - respectiv la 22 ianuarie 2007, iar în recurs au fost casate atât sentinţa pronunţată în primă instanţă cât şi decizia dată în apel, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, ceea ce înseamnă că, sub aspectul competenţei de soluţionare a cauzei în primă instanţă, este aplicabilă norma tranzitorie ce se regăseşte în alin. (3) al art. III.

În consecinţă, constatând că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei aparţinea judecătoriei, conform disp. art. 25 raportat la art. 27 alin. (1) lit. a) iar hotărârea apelată a fost pronunţată în primă instanţă de tribunal, devin incidente disp. art. 197 alin. (2) care au sancţionat cu nulitatea absolută nesocotirea dispoziţiilor relative la competenţa după materie.

În baza art. 383 alin. (3) C. proc. pen., s-a constatat incidenţa disp. art. 42 alin. (2) C. proc. pen. care a stabilit că instanţa căreia i s-a trimis cauza poate folosi actele îndeplinite şi poate menţine măsurile dispuse de instanţa desesizată.

În ceea ce priveşte apelul declarat de apelanta avocat N.C., Curtea a constatat că nulitatea sentinţei nu se propagă asupra încheierii de şedinţă din data de 05 septembrie 2011 prin care s-a respins cererea de scutire de la plata amenzii aplicate apelantei pentru abaterea judiciară prev. de art. 198 alin. (4) lit. h) (amendă în valoare de 1.000 RON pentru manifestare ireverenţioasă faţă de judecător), atât măsura amendării cât şi soluţionarea cererii de scutire sau reducere putând fi dispuse de judecător în virtutea prerogativelor conferite de disp. art. 199 C. proc. pen. şi respectiv art. 298 C. proc. pen., pentru păstrarea ordinii şi solemnităţii în sala de judecată, indiferent de împrejurarea că instanţa este competentă material sau teritorial.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs N.C.

Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente.

Conform art. 198 alin. (4) lit. h) C. proc. pen. manifestările ireverenţioase ale părţilor, apărătorilor acestora, martorilor, experţilor, interpreţilor sau ale oricăror alte persoane, faţă de judecător sau procuror săvârşite în cursul procesului penal, constituie abateri judiciare sancţionate cu amendă judiciară de la 100 RON la 1.000 RON.

Potrivit dispoziţiilor art. 199 C. proc. pen. amenda se aplică de organul de urmărire penală, prin ordonanţă, iar de instanţa de judecată, prin încheiere.

Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă de control judiciar a reţinut că nulitatea sentinţei nu se propagă asupra încheierii de şedinţă din data de 5 septembrie 2011 prin care instanţa a respins cererea de scutire de la plata amenzii aplicate apelantei pentru abaterea judiciară prev. de art. 198 alin. (4) lit. h) C. proc. pen. (amendă în valoare de 1.000 RON pentru manifestare ireverenţioasă faţă de judecător).

Potrivit art. 298 C. proc. pen. preşedintele veghează asupra menţinerii ordinii şi solemnităţii şedinţei, putând lua măsurile necesare în acest scop.

Măsura amendării cât şi soluţionarea cererii de scutire sau reducere a amenzii pot fi dispuse de judecător în virtutea prerogativelor conferite de art. 199 C. proc. pen. şi, respectiv art. 298 C. proc. pen., pentru păstrarea ordinii şi solemnităţii şedinţei de judecată, indiferent dacă instanţei îi revine competenţa materială sau teritorială de soluţionare cauzei.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de N.C.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de N.C. împotriva Deciziei penale nr. 330/A din 6 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă recurenta la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 martie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1100/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor...		ICCJ. Decizia nr. 1106/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1093/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 1097/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 1099/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 1100/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1106/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1107/2013. Penal. Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor (art. 279 C.p., Legea 295/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1108/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs