ICCJ. Decizia nr. 1100/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1100 /2013
Dosar nr. 6186/2/2012
Şedinţa publică din 29 martie 2013
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 327/F din 24 august 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti dispusă prin rezoluţia din 23 iulie 2012 în Dosarul nr. 1902/11-5/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind cererea formulată de autorităţile judiciare din Republica Austria referitor la transferarea persoanei condamnate C.T. în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România. A recunoscut Sentinţa penală din data de 19 ianuarie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 605 Hv 6/IId de către Tribunalul Landului Korneuburg, prin care persoana condamnată C.T. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prin efracţie, parţial finalizat, prevăzută de art. 127, art. 128 alin. (2), art. 129 alin. (1), art. 130 alin. (4), cu aplicarea art. 15 C. pen. austriac.
A dispus transferarea persoanei condamnate C.T. - cetăţean român, eliberat la data de 10 iunie 2008 de către SPCLEP Tecuci, pentru continuarea executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare într-un penitenciar din România.
A dedus prevenţia persoanei condamnate de la 01 septembrie 2011 la 11 ianuarie 2012, constatând că executarea pedepsei se va încheia la data de 01 martie 2015.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarele:
Prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti înregistrată sub nr. 1902/II-5/2012 s-a solicitat, în conformitate cu dispoziţiile art. 158 din Legea nr. 302/2004 modificată, recunoaşterea şi punerea în executarea a sentinţei penale din 19 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Landului Korneuburg în Dosarul nr. 605 Hv 6/IId, privind persoana condamnată C.T.
În motivarea sesizării s-a arătat că prin Adresa nr. 58282 din 28 iunie 2012, Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară - Serviciul Cooperare Judiciară Internaţională în Materie Penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în conformitate cu prevederile Legii nr. 302/2004 republicată, cererea formulată de Ministerul Federal al Justiţiei din Republica Austria, prin care s-a solicitat transferarea persoanei condamnate C.T. într-un penitenciar din România pentru a continua executarea pedepsei cu închisoarea aplicată acestuia de către instanţele statului solicitant.
Examinând materialul cauzei Curtea a constatat că sunt îndeplinite cerinţele Legii nr. 302/2004 republicată şi ale Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate.
Astfel, din informaţiile şi documentele comunicate de statul de condamnare în aplicarea Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate rezultă că prin Sentinţa penală din data de 19 ianuarie 2012, pronunţată de Tribunalul landului Korneuburg în Dosar nr. 605 Hv 6/IId, rămasă definitivă C.T. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prin efracţie, parţial finalizat, prevăzută de art. 127, art. 128 alin. (2), art. 129 alin. (1), art. 30 alin. (4), cu aplicarea art. 15 C. pen. austriac.
În fapt, s-a reţinut în sarcina persoanei condamnate, în noaptea de 12/13 noiembrie 2010, numitul C.T., împreună cu alte persoane, a sustras prin efracţie 50 litri motorină din rezervorul unui autovehicul, iar din incinta unei instituţii bancare a sustras un bancomat în care se afla suma de 48.377 euro, sus-numitul încercând prin aceeaşi modalitate să sustragă un alt bancomat din incinta unei alte bănci, prejudiciul creat părţilor vătămate depăşind suma de 50.000 euro.
Faptele săvârşite de persoana condamnată îşi au corespondentul în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1) şi (2), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 146 C. pen.
Sentinţa a rămas definitivă, astfel că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenţia europeană, adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. b) din Legea nr. 304/2004 republicată.
Din relaţiile referitoare la executarea pedepsei rezultă că persoana condamnată C.T. se află în executarea pedepsei începând cu data de 01 septembrie 2011, fiind dedusă perioada de arestare preventivă de la 01 septembrie 2011 la 11 ianuarie 2012, iar executarea pedepsei urmează a se încheia la data 01 martie 2015.
În consecinţă, este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată.
În urma verificărilor efectuate de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia pentru Evidenţa persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date s-a constatat că numitul C.T. este cetăţean român, domiciliat în municipiul Focşani, judeţul Vrancea, cu domiciliul în municipiul Tecuci.
Prin urmare se îndeplineşte şi condiţia prev. de art. 3 lit. a) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate şi art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2003, republicată. Persoana condamnată a fost de acord cu transferarea sa într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei pronunţate de autorităţile cehe. Astfel, este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 3 lit. d) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată.
împotriva sentinţei mai sus-menţionate au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi persoana condamnată C.T.
Motivul invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti vizează omisiunea instanţei de a deduce şi perioada petrecută de condamnatul T.C. în executarea pedepsei dispuse de autorităţile austriece.
Recursurile declarate de Parchet şi persoana condamnată C.T. sunt fondate urmând a fi următoarele considerente.
Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că prin Sentinţa penală din data de 19 ianuarie 2012, pronunţată de Tribunalul Landului Korneuburg în Dosar nr. 605 Hv 6/IId, rămasă definitivă C.T. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prin efracţie, parţial finalizat, prevăzută de art. 127, art. 128 alin. (2), art. 129 alin. (1),art. 130 alin. (4), cu aplicarea art. 15 C. pen. austriac.
În fapt, sa reţinut în sarcina persoanei condamnate, în noaptea de 12/13 noiembrie 2010, numitul C.T., împreună cu alte persoane, a sustras prin efracţie 50 litri motorină din rezervorul unui autovehicul, iar din incinta unei instituţii bancare a sustras un bancomat în care se află suma de 48.377 euro, sus-numitul încercând prin aceeaşi modalitate să sustragă un alt bancomat din incinta unei alte bănci, prejudiciul creat părţilor vătămate depăşind suma de 50.000 euro.
Faptele săvârşite de persoana condamnată îşi au corespondentul în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1) şi (2), art. 209 alin. (1) lit. a), g şi i şi alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 146 C. pen.
Din relaţiile referitoare la executarea pedepsei rezultă că persoana condamnată C.T. se află în executarea pedepsei începând cu data de 01 septembrie 2011, fiind dedusă perioada de arestare preventivă de la 01 septembrie 2011 la 11 ianuarie 2012, iar executarea pedepsei urmează a se încheia la data 01 martie 2015.
În consecinţă, este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată.
În mod corect, instanţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a dedus prevenţia de la 01 septembrie 2011 la 11 ianuarie 2012, astfel cum rezultă din hotărârea nr. 605 Hv 6/IId, pronunţată de Tribunalul Landului Korneuburg, însă a omis să deducă de la acea dată la zi, perioada în care condamnatul T.C. sa aflat în executarea pedepsei de 3 ani şi 6 luni.
Acest aspect rezultă din adresa autorităţilor austriece în care se menţionează că numitul C.T. execută în prezent pedeapsa dispusă, în Penitenciarul Suben, pedeapsă care se va încheia la data de 01 martie 2015.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi persoana transferabilă împotriva sentinţei nr. 327/F din 24 august 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Va casa în parte Sentinţa penală atacată şi, în rejudecare, va deduce din pedeapsa aplicată prevenţia persoanei condamnate de la 1 septembrie 2011 la 29 martie 2013.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi persoana transferabilă C.T. împotriva Sentinţei penale nr. 327/F din 24 august 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează în parte Sentinţa penală atacată şi în rejudecare deduce din pedeapsa aplicată prevenţia persoanei condamnate de la 1 septembrie 2011 la 29 martie 2013.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1099/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1102/2013. Penal → |
|---|
