ICCJ. Decizia nr. 1313/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1313/2013
Dosar nr. 12334/109/2012
Şedinţa publică din data 15 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 746 din 13 septembrie 2012, Tribunalul Argeş a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul G.V. şi a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa, această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţa, că, prin sentinţa penală nr. 156 din 22 iunie 2000 a Tribunalului Argeş, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 20 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 176 C. pen., constând în aceea că, în noaptea de 26 iulie 1997, a omorât-o pe partea vătămată B.D.M., după ce a lovit-o cu cruzime.
Instanţa de fond a constatat că motivele invocate de condamnat nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute în mod expres în dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuientul G.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând desfiinţarea hotărârii atacate, iar, pe fond, admiterea cererii de revizuire şi aplicarea în privinţa sa a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., întrucât a recunoscut fapta pentru care a fost condamnat. Totodată, revizuientul a solicitat efectuarea unei expertize medico - legale şi schimbarea încadrării juridice a faptei.
Prin decizia penală nr. 133/A din 15 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul G.V. împotriva sentinţei penale nr. 746 din 13 septembrie 2012 a Tribunalului Argeş şi s-a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, Curtea de apel, în urma propriului examen, a constatat că solicitările revizuientului condamnat, astfel cum sunt precizate în cerere şi cum au fost reluate cu ocazia susţinerii motivelor de recurs, nu se încadrează în cazurile de revizuire expres şi limitativ prevăzute la lit. a) – e) din alin. (1) al art. 394 C. proc. pen. în aceste condiţii, instanţa de prim control judiciar a apreciat că cererea de revizuire pe care condamnatul a promovat-o este inadmisibilă, sens în care s-a statuat şi prin decizia nr. 60/2007 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei într-un recurs în interesul legii, constatând, prin urmare, că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, revizuientul condamnat G.V., reiterând întocmai criticile formulate în apel.
Astfel, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., recurentul a susţinut, în esenţă, că, în mod greşit, instanţele inferioare au apreciat cererea sa de revizuire ca fiind inadmisibilă, aceasta încadrându-se în prevederile art. 394 lit. a) C. proc. pen., prin prisma cărora a solicitat aplicarea în privinţa sa a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., faţă de atitudinea sinceră pe care a manifestat-o pe parcursul procesului penal.
Totodată, la termenul de judecată din data de 15 aprilie 2013, când au avut loc dezbaterile asupra recursului declarat în cauză, înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) şi (4) C. proc. pen., a pus în discuţia părţilor incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., în varianta omisiunii instanţei de apel de a se pronunţa asupra unei cereri esenţiale pentru revizuient, de natură să garanteze drepturile acestuia şi să influenţeze soluţia procesului.
Examinând decizia penală atacată prin prisma cazului de casare anterior menţionat, înalta Curte apreciază recursul declarat de revizuientul condamnat G.V. ca fiind fondat, în limitele ce se vor arăta şi pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 378 alin. (3) C. proc. pen., instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor de apel invocate, în vederea garantării intereselor legitime ale părţilor în proces şi respectării caracterului echitabil al procedurii judiciare în care acestea sunt implicate.
Din interpretarea acestui text de lege rezultă că, în cadrul deliberării, prin decizia pronunţată, instanţa de apel are obligaţia - dacă în cauză au fost declarate mai multe apeluri - să le examineze pe toate şi să se pronunţe asupra tuturor, inclusiv asupra fiecărui motiv de apel invocat în susţinerea acestora, pentru a nu lăsa necenzurate greşelile care, eventual, ar exista în cauza supusă verificării sale.
În cauză, se constată că, pe rolul Tribunalului Argeş, au fost înregistrate două cereri de revizuire formulate de condamnatul G.V. împotriva sentinţei penale nr. 166 din 22 iunie 2000 a aceleiaşi instanţe, una ce a format obiectul dosarului penal nr. 12334/109/2012, soluţionat prin sentinţa penală nr. 746 din 13 septembrie 2012, iar alta ce a fost înregistrată sub nr. 22172/109/2012, fiind soluţionată de Tribunalul Argeş prin sentinţa penală nr. 879 din 22 octombrie 2012 tot în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a acesteia.
Aşa cum s-a arătat anterior, împotriva sentinţei penale nr. 746 din 13 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Argeş, revizuientul condamnat G.V. a formulat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti la data de 16 octombrie 2012, sub nr. 12334/109/2012, iar termenul de judecată fiind stabilit la data de 15 noiembrie 2012.
De asemenea, revizuientul condamnat a exercitat calea de atac a apelului şi împotriva sentinţei penale nr. 879 din 22 octombrie 2012 pronunţată de aceeaşi instanţă, dosarul fiind înregistrat la Curtea de Apel Piteşti la data de 13 noiembrie 2012 sub nr. 22172/109/2012.
Constatând, pe baza verificărilor efectuate în sistemul informatic ECRIS, existenţa, pe rolul său, a doua dosare (nr. 12334/109/2012 şi nr. 22172/109/2012) având ca obiect soluţionarea apelurilor declarate de revizuientul condamnat G.V. împotriva unor hotărâri (sentinţele penale nr. 746 din 13 septembrie 2012 şi nr. 879 din 22 octombrie 2012, ambele pronunţate de Tribunalul Argeş) ce vizează revizuirea aceleiaşi sentinţe penale (nr. 166 din 22 iunie 2000 a Tribunalului Argeş), la termenul de judecată din data de 15 noiembrie 2012, Curtea de Apel Piteşti, în temeiul art. 32 şi art. 34 C. proc. pen., a dispus conexarea dosarului nr. 22172/109/2012 la dosarul nr. 12334/109/2012, aspect consemnat şi în partea introductivă a deciziei penale nr. 133/A din 15 noiembrie 2012 pronunţată în dosarul nr. 12334/109/2012.
Deşi a procedat la reunirea celor două cauze, instanţa de prim control judiciar, prin decizia penală recurată, nu s-a pronunţat şi nu a analizat decât apelul formulat de revizuientul condamnat G.V. împotriva sentinţei penale nr. 746 din 13 septembrie 2012 a Tribunalului Argeş, dată în dosarul nr. 12334/109/2012, fără a examina şi apelul declarat de acesta împotriva sentinţei penale nr. 879 din 22 octombrie 2012 a aceleiaşi instanţe, pronunţată în dosarul nr. 22172/109/2012, hotărâre care, de altfel, nici nu a fost evocată în considerentele şi dispozitivul hotărârii.
Procedând în acest mod, Curtea a lăsat nesoluţionat unul dintre apelurile declarate de revizuientul condamnat, încălcând, astfel dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind caracterul echitabil al procesului şi care implică obligaţia instanţei de a proceda la un examen atent al tuturor argumentelor şi cererilor părţilor, precum şi de a-şi motiva hotărârea, mai ales atunci când aceasta este susceptibilă de a fi atacată pe fond la o instanţă superioară.
Noţiunea de „proces echitabil" presupune ca instanţele să examineze efectiv problemele esenţiale şi argumentele decisive pentru soluţionarea cauzei şi să indice cu suficientă claritate motivele pe care îşi întemeiază deciziile. Întrucât numai în acest mod părţile pot exercita efectiv căile de atac prevăzute de lege, iar instanţa de control judiciar poate realiza o analiză completă a legalităţii şi temeiniciei.
Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente şi constatând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de revizuentul condamnat G.V. Va casa decizia penală recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Piteşti.
Având în vedere incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., înalta Curte nu va mai examina şi celelalte motive de recurs invocate de revizuient, urmând ca aspectele învederate de acesta să fie avute în vedere de Curtea de apel, cu ocazia rejudecării cauzei.
Faţă de soluţia ce va fi pronunţată, în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., se va dispune rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de revizuentul condamnat G.V. împotriva deciziei penale nr. 133/A din 15 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează decizia penală recurată ş trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Piteşti.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul revizuient, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 138/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 130/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
