ICCJ. Decizia nr. 1299/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1299/2013
Dosar nr. 1592/100/2011
Şedinţa publică din 15 aprilie 2013
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 226 din 24 aprilie 2012, pronunţată de Tribunalul Maramureş, s-a dispus condamnarea inculpatului M.T., la următoarele pedepse:
- 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) C. pen. raportat la art. 76 lit. a) C. pen.;
- 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară, fără drept, de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. raportat la art. 76 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.
În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, dispusă în lipsă prin încheierea penală nr. 73 din 11 februarie 2009 a Tribunalul Maramureş.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în S.N.D.G.J.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 3.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul emis în Dosarul nr. 24/D/P/2008 din 09 martie 2009 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Maramureş au fost trimişi în judecată inculpaţii P.A.D., F.B.I., V.R., C.M., Ş.A., S.I.S, C.G.M., D.G.A., H.P., K.L.C., I.F.V., B.C.M. şi C.I., pentru săvârşirea mai multor infracţiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000 şi, în baza art. 38 C. proc. pen, s-a dispus disjungerea cauzei faţă de inculpatul M.T., trimis în judecată în prezenta cauză.
Prin sentinţa penală nr. 371 din 30 septembrie 2010 a Tribunalului Maramureş, definitivă prin decizia penală nr. 957 din 29 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inculpaţilor menţionaţi anterior le-au fost aplicate mai multe pedepse cu închisoarea reţinându-se cu autoritate de lucru judecat că aceştia au desfăşurat diferite activităţi constând în deţinere, consum şi trafic de droguri, în unele cazuri cumpărându-le de la inculpatul M.T.
Instanţa a arătat că, din probele administrate în prezenta cauză, a rezultat că, în cursul anului 2008, pe raza municipiului Sighetu Marmaţiei şi a localităţilor învecinate au fost semnalate activităţi privind traficul şi consumul de droguri de risc şi de mare risc, iar pentru strângerea de probe s-a procedat de către organele de urmărire penală inclusiv la autorizarea în cauză a unui investigator sub acoperire cu identitatea „I.S." şi a unui colaborator cu identitate protejată „C.S".
În perioada februarie 2008-ianuarie 2009, inculpaţii cu privire la care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 371 din 30 septembrie 2010 a Tribunalului Maramureş au comis în mod repetat mai multe acte materiale ale infracţiunilor de trafic de droguri, iar din declaraţiile acestora a rezultat că se aprovizionau de la inculpatul M.T.
În concret, din declaraţia martorului P.A.D. a rezultat că în cursul anului 2008 a preluat de la inculpatul M.T. 50 de pastile „Ecstasy" pe care ulterior le-a livrat martorului identitate protejată „C.S.". Aceeaşi împrejurare a fost recunoscută şi stabilită, în baza probatoriului administrat, în Dosarul nr. 1265/100/2009, în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 371 din 30 septembrie 2010 a Tribunalului Maramureş.
De asemenea, s-a reţinut că, martorul D.G.A. a precizat prin declaraţia data, în cursul urmăririi penale, că în aceeaşi perioadă s-a deplasat împreună cu o altă persoană poreclită „B." la domiciliul inculpatului M.T. din jud. Maramureş şi a cumpărat de la acesta pastile „Ecstasy" (dosar urmărire penală). Martorul menţionat a precizat că iniţial, în vara anului 2008 a primit de la inculpatul M.T. o pastilă „Ecstasy" în timp ce se afla într-un club din Sighetu Marmaţiei, iar ulterior în mai multe rânduri a cumpărat de la inculpat acelaşi tip de drog. De asemenea, martorul menţionat a confirmat împrejurarea că în cursul lunii septembrie 2008, inculpatul M.T. i-a vândut lui P.A.D. 50 de pastile „Ecstasy", martorul precizând că a cumpărat de la acelaşi inculpat cu acea ocazie 10 pastile din drogul menţionat (dosar urmărire penală).
La rândul său, martorul B.C.M. a susţinut în cursul urmăririi penale că avea cunoştinţă despre faptul că inculpatul M.T. vindea pastile de Ecstasy, acelaşi lucru fiind confirmat şi de martorii C.I. şi C.G.M. (dosar urmărire penală).
Instanţa a mai reţinut că, în contextul activităţilor de investigare desfăşurate, la data de 10 septembrie 2008, P.A.D. i-a relatat martorului „C.S" că persoana care îi furniza droguri, respectiv inculpatul M.T., s-a întors din Franţa şi a adus 50 de pastile MDMA - Ecstasy.
La data de 11 septembrie 2008, P.A.D. i-a explicat telefonic martorului „C.S", că a văzut cele 50 de pastile Ecstasy şi că acestea costă 30 RON/bucată şi au imprimată pe ele litera „M" (dosar urmărire penală).
În ziua următoare, la data de 12 septembrie 2008, martorul „C.S" s-a întâlnit cu P.A.S. în Sighetu Marmaţiei. Potrivit procesului verbal aflat la dosar, „C.S" i-a dat lui P.A.D. suma de 50 RON pentru a achiziţiona o pastilă MDMA, iar acesta s-a deplasat lângă un bloc de locuinţe din Sighetu Marmaţiei, unde a venit cu un autoturism marca O. o persoană identificată de P.A.D. ca fiind inculpatul M.T. Martorul „C.S" a fost chemat în spatele garajelor din zonă, unde P.A.S. i-a dat o pastilă de culoare roz, inscripţionată cu litera „M".
În cursul aceleiaşi seri, P.A.D. i-a înmânat martorului „C.S" 49 de comprimate similare celei menţionate anterior, primind în schimb suma de 1,500 RON (dosar urmărire penală).
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 16 septembrie 2008 s-a concluzionat că cele 50 de comprimate, purtând logo-ul „M." stanţat pe una dintre feţe, conţin ca substanţă activă 3,4 -metilendioximetamfetamină (MDMA), substanţă inclusă în categoria drogurilor de mare risc conform tabelului anexă nr. I la Legea nr. 143/2000 (dosar urmărire penală).
Având în vedere aspectele expuse, instanţa de fond a constatat că probele administrate în cauză au confirmat că inculpatul M.T., după aducerea din Franţa în România a unor comprimate MDMA, în mod repetat, le-a vândut cu sume cuprinse între 25-30 RON/bucată numiţilor P.A.D., D.G.A., K.L.C.. Fiecare dintre persoanele menţionate au recunoscut prin declaraţiile date, atât în Dosarul nr. 1265/100/2009 al Tribunalului Maramureş, cât şi în prezenta cauză că au cumpărat droguri de la inculpatul M.T., iar martorul P.A.D. a confirmat că cele 50 de pastile MDMA livrate martorului „C.S" au fost furnizate de acelaşi inculpat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M.T. solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii atacate şi să se dispună, în principal, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate.
În motivarea apelului s-a arătat că soluţia de achitare se impune cu raportare la declaraţiile martorilor C.S, I.C. şi B.C. care au arătat că nu-l cunosc pe inculpat şi nu ştiu dacă acesta ar fi adus droguri în ţară.
Pe de altă parte, s-a solicitat să se dea o eficienţă mai mare circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului având în vedere că acesta nu a mai comis alte infracţiuni din anul 2004.
Prin decizia penală nr. 169 din 9 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.T. împotriva sentinţei penale nr. 226 din 24 aprilie 2012 a Tribunalului Maramureş, fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel, a reţinut că, în baza probelor administrate, s-a stabilit o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăţia inculpatului fiind în afara oricărui dubiu.
Astfel, a arătat instanţa, din declaraţiile martorilor P.A.D., D.G.A., B.C.M., C.I., C.G.M. şi „C.S" rezultă fără urmă de tăgadă că inculpatul, în cursul lunii septembrie 2009, a procurat din străinătate şi a introdus ilegal în România un număr de 50 de comprimate Estasy pe care le-a deţinut, oferit spre vânzare şi vândut mai multor persoane.
S-a apreciat că, susţinerea că investigatorul sub acoperire „I.S." şi colaboratorului acestuia „C.S" nu l-au întâlnit pe inculpatul M.T. şi că nu-l cunosc pe acesta, este reală, însă nu prezintă nicio relevanţă, câtă vreme aceştia nu au negociat şi cumpărat cele 50 de comprimate direct de la inculpat, tranzacţia efectuându-se prin intermediul martorului P.A.D..
Mai mult, s-a avut în vedere că „C.S" a arătat cu lux de amănunte întâlnirea care a avut loc între martorul P.A.D. şi inculpate, în Sighetu Marmaţiei, locul întâlnirii, maşina condusă de inculpat şi locul efectuării tranzacţiei.
Apoi, s-a precizat că, vinovăţia inculpatului este confirmată şi de interceptările convorbirilor telefonice aflate la dosar, procesele-verbale de predare a pastilelor şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică prin care s-a concluzionat că cele 50 de comprimate conţin ca substanţă activă MDMA, care este inclusă în categoria drogurilor de mare risc.
În aceste condiţii, solicitarea de achitare a inculpatului, pe considerentul că fapta nu a fost comisă de inculpat, bazată pe extragerea din contextul declaraţiilor unor martori, a unor pasaje, fără a se privi aceste depoziţii în ansamblul lor, a fost apreciată, ca nefondată.
Cât priveşte pedepsele aplicate inculpatului, s-a considerat de către instanţa de apel, că au fost în mod corect individualizate în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât în ce priveşte cuantumul pedepselor cât şi în privinţa modalităţii de executare, acestea fiind în măsură să asigure realizarea scopului prev. de art. 52 C. pen.
Curtea a mai subliniat că instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei aplicate sub minimul prevăzut de lege. Or, reducerea şi mai accentuată a cuantumului pedepselor, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor şi limitele de pedeapsă, în condiţiile în care inculpatul s-a sustras întregii proceduri judiciare desfăşurate împotriva sa, s-a apreciat că este complet nejustificată.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul M.T., care a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. susţinând trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanţă întrucât, în esenţă, nu s-a respectat dreptul la un proces echitabil, pe cel prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. şi prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. formulând concluzii în sensul reducerii pedepsei şi suspendării executării sub supraveghere a pedepsei.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor şi a cazurilor de casare invocate, precum şi în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3), Înalta Curte consideră că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
În susţinerea cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., inculpatul a invocat că nu s-au readministrat probele din faza de urmărire penală şi a fost respinsă administrarea probelor în apărare cu o motivare care contravine jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (care a statuat că o declaraţie făcută de un martor în sensul stricto sensu sau de un inculpat, are valoarea unei mărturii, dacă lămureşte chestiuni substanţiale) şi deciziei în interesul Legii nr. 17/2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a arătat că inculpatul care a optat pentru procedura prev. de art. 3201 C. proc. pen., are calitate de martor în cauza disjunsă.
Instanţa de recurs constată că, prin apelul declarat, inculpatul M.T. a solicitat, în principal, achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar instanţa de prim control judiciar, fără a administra nemijlocit vreo probă, a soluţionat cauza.
Este adevărat că, potrivit art. 378 C. proc. pen., instanţa de apel verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, precum şi a oricăror probe noi, administrate, dar aceasta nu înseamnă că aceste dispoziţii legale se aplică în contra respectării dreptului un proces echitabil, şi implicit, a dreptului la apărare.
Înalta Curte constată că inculpatul M.T. nu a fost audiat în cursul urmăririi penale, subliniindu-se prin rechizitoriu că se sustrage procesului, de altfel, dispunându-se arestarea sa, în lipsă, prin încheierea nr. 73 din 11 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Maramureş. De asemenea, inculpatul nu a fost audiat în cursul cercetării judecătoreşi în primă instanţă, şi nici în apel, lipsind la toate termenele de judecată.
Se mai constată că prima instanţă, a respins, la termenul din 17 noiembrie 2011, cererea de formulată de apărătorul ales al inculpatului, de audiere a martorilor F.B.I., C.G., H.P., C.I.şi V.R.
Instanţa de recurs consideră că nu poate fi primită justificarea, ce a stat la baza respingerii cererii, constând în aprecierea primei instanţe că, se exclud calitatea de inculpat, într-un dosar, cu calitatea de martor în alt dosar care se află pe rol şi în care este vorba de o activitate infracţională conexă. O astfel de interdicţie nu este prevăzută de nici o normă legală, iar instanţa a dat dovadă de inconsecvenţă întrucât, la termenul anterior, din 10 mai 2011, a încuviinţat audierea, ca martori, a numiţilor B.C.M., D.G.A., P.A.D. şi K.L. care aveau calitate de inculpaţi, în aceeaşi cauză cu martorii solicitaţi de inculpatul M.T., pentru a fi audiaţi. împrejurarea că B.C.M., D.G.A., P.A.D. şi K.L. fuseseră reţinuţi, prin rechizitoriu, ca martori, nu are nici o relevanţă juridică, sub aspectul analizat.
Totodată, în prima instanţă, nu a fost audiat martorul K.L. - existând informaţia în procesul verbal de executare a mandatului de aducere, că este arestat în Franţa şi nici martorul D.G.A. - nefiind identificată adresa la care efectiv locuieşte, fiind aplicate, în legătură cu declaraţia acestui martor, dispoziţiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen.
În aceste condiţii, în care inculpatul nu a fost audiat în niciuna din fazele procesului penal şi apărarea a solicitat achitarea, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., parte din probele în acuzare nu au fost administrate, iar probele solicitate în apărare, în primă instanţă, au fost respinse fară o motivare care să subziste, Înalta Curte consideră că instanţa de apel trebuia să ia măsuri pozitive, în sensul de a administra nemijlocit probe, pentru a verifica hotărârea primei instanţe, cu atât mai mult cu cât, în argumentarea temeiniciei soluţiei de condamnare, instanţa de apel a enumerat şi declaraţiile martorilor C.I.şi C.G.M. care nu au fost citaţi şi audiaţi de niciuna dintre instanţele de fond.
Atitudinea procesuală a inculpatului nu poate determina nerespectarea dispoziţiilor care garantează dreptul la apărare, comportamentul procesual fiind unul din criteriile de individualizare a pedepsei, în ipoteza condamnării.
Soluţia admiterii recursului pentru această critică a inculpatului, se impune deoarece, potrivit efectului devolutiv al apelului reglementat de art. 371 C. proc. pen., instanţa este obligată ca, în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept. Aceasta este şi justificarea pentru care instanţa de recurs nu va trimite cauza spre rejudecare în primă instanţă.
Apoi, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, atunci când i se solicită instanţei să examineze cauza în fapt şi în drept, şi să se pronunţe sub aspectul vinovăţiei sau nevinovăţiei reclamantului, aceasta nu poate, din motive de echitate a procesului, să decidă fără aprecierea directă a mărturiilor, Convenţia nedorind să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective.
În cauza de faţă, aspectele pe care instanţa de apel trebuia să le analizeze, aveau un profund caracter faptic, de natură a impune, în vederea confirmării sau nu a hotărârii primei instanţe, o nouă apreciere a probelor, în mod particular a declaraţiilor martorilor.
Pentru toate cele enunţate, instanţa de recurs consideră că, în virtutea dreptului la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la garantarea dreptului la apărare se impunea a se aprecia asupra utilităţii, perinenţei şi concludentei audierii fiecăruia dintre martorii propuşi în apărare de inculpatul M.T., aspect care va fi remediat cu ocazia rejudecării cauzei, procedându-se, în consecinţă, la audierea acestora.
Dată fiind soluţia pronunţată, se va verifica şi dacă, la momentul procesual al rejudecării apelului, inculpatul M.T. şi martorii D.G.A. şi K.L. pot fi audiaţi, procedându-se la administrarea şi a altor probe a căror utilitate, pertinenţă şi concludentă va rezulta din cercetarea judecătorească. Referitor la martorul K.L., despre care există date că ar fi arestat în străinătate, în vederea audierii, se va examina incidenţa, în cauză, a dispoziţiilor din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională, în materie penală.
Urmează a se clarifica existenţa elementelor constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 2 alin. (2) din aceeaşi lege, cu stabilirea actelor materiale care au dat forma continuată a acestei din urmă infracţiuni.
În consecinţă, Înalta Curte reţine incidenţa cazului de casare prev. de art. 3859:pct. 172 C. proc. pen. atras de greşita aplicare a legii şi, în raport de dispoziţiile art. 38515 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte neputând suplini în recurs întreaga cercetare judecătorească pe care trebuia să o facă instanţa de apel, va dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, acesta fiind singurul remediu procesual pentru înlăturarea încălcărilor constatate. De asemenea, instanţa de apel va avea în vedere şi celelalte critici formulate în recurs de către inculpaţi, a căror analiză nu mai poate fi făcută, faţă de soluţia pronunţată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 385915 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul M.T. împotriva deciziei penale nr. 169/A din 9 octombrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Va casa decizia penală nr. 169/A din 9 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, şi va trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de inculpatul M.T. la aceeaşi instanţă.
Onorariul parţial al avocatului din oficiu în cuantum de 50 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul M.T. împotriva deciziei penale nr. 169/A din 9 octombrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Casează decizia penală nr. 169/A din 9 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, şi trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de inculpatul M.T. la aceeaşi instanţă.
Onorariul parţial al avocatului din oficiu în cuantum de 50 RON se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1342/2013. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 1291/2013. Penal → |
|---|
