ICCJ. Decizia nr. 138/2013. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 138/2013

Dosar nr. 69769/3/2011

Şedinţa publică din 17 ianuarie 2013

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 370/F din 3 mai 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu, după cum urmează:

- pentru inculpatul O.N.M., din infracţiunile prevăzute de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a), art. 176 lit. a) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., înfracţiunile prevăzute de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a), art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi de art. 211 alin. (1), alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- pentru inculpatul P.A., din infracţiunile prevăzute de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a), art. 176 lit. a) şi d) C. pen. şi art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi c) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile prevăzute de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a), art. 176 lit. d) C. pen. şi de art. 211 alin. (1), alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Au fost respinse cererile formulate de inculpaţi, de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare, în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. („cu premeditare").

În baza art. 174 alin. (1), art. (175) alin. (1) lit. a), art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul O.N.M. la pedeapsa detenţiunii pe viaţă.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a mai fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 18 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa detenţiunii pe viaţă.

Conform art. 33 lit. a) şi 34 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi a arestării preventive, de la 7 iunie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a), art. 176 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.A. la o pedeapsă de 25 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen. a mai fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 25 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din durata pedepsei perioada reţinerii şi a arestării preventive, de la 7 iunie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 113 C. pen. s-a luat faţă de inculpatul P.A. măsura de siguranţă a obligării la tratament medical până la însănătoşire.

În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 şi urm. C. civ. au fost obligaţi inculpaţii în solidar la plata următoarelor sume:

- 5.000 RON daune materiale şi 200.000 RON daune morale către partea civilă C.B.P.;

-146 RON daune materiale şi 100.000 daune morale către partea civilă C.M., domiciliat în Bucureşti;

- 2.000 RON daune materiale şi 150.000 RON daune morale către partea civilă B.P.

S-a menţinut măsura sechestrului asigurător cu privire la bunurile mobile şi imobile ale inculpaţilor, până la concurenţa sumei de 615.000 RON în cazul fiecărui inculpat, în vederea reparării pagubelor produse prin infracţiuni.

Conform art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpaţi o şurubelniţă şi un ciocan, folosite la comiterea faptelor.

S-a dispus restituirea către partea civilă C.B.P. a bunurilor ridicate de la locuinţa victimei C.N. şi a bijuteriilor aparţinând acesteia, ca şi a telefonului mobil predat de martora B.M.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că inculpatul P.A. locuia la apartamentul nr. XX din imobilul situat în Bucureşti, sector 3, de aproximativ 14 ani, la acelaşi etaj, la apartamentul nr. YY, stând victima C.N.

La începutul lunii mai 2011, inculpatul P.A. acumulase datorii în valoare de aproximativ 500 de RON, faţă de mai mulţi locatari din imobil. Inculpatul ştia despre victimă că are o situaţie materială normală, având mai multe bijuterii, iar soţul şi copiii săi erau plecaţi să muncească în Spania.

Întrucât inculpatul P.A. îndeplinea în imobil diferite îndatoriri, în calitate de om de serviciu, la începutul lunii mai 2011, victima C.N. i-a solicitat să efectueze nişte lucrări de reparaţie la instalaţia sanitară din baie. Inculpatul P.A. i-a comunicat aceasta inculpatului O.N.M., pe care îl cunoscuse în urmă cu doi ani şi care se ocupa de îngrijirea ghenelor dintr-un bloc învecinat.

În aceste împrejurări, în jurul datei de 21 mai 2011, cunoscând situaţia materială a victimei, precum şi împrejurarea că aceasta are nevoie de unele lucrări de reparaţie la instalaţia sanitară, inculpatul O.N.M. i-a propus inculpatului P.A. să meargă „să o facă pe C.N.”. Iniţial, inculpaţii au convenit să meargă la victimă şi să-i introducă acesteia în cafea mai multe pastile de Xanax, pentru a o aduce în stare de inconştienţă şi a-i sustrage bunurile.

Ulterior, cei doi inculpaţi au convenit să o agreseze pe victimă folosind uneltele pe care le aveau asupra lor pentru efectuarea lucrărilor de reparaţii, respectiv să o lovească pe aceasta cu ciocanul.

În scopul realizării hotărârii infracţionale, cei doi inculpaţi au premeditat săvârşirea faptei, procurând şi pregătind instrumentele necesare comiterii acesteia: două chei franceze, o şurubelniţă, un patent, un ciocan, o rolă de bandă adezivă, aduse de inculpatul O.N.M.; banda adezivă tip scotch fusese achiziţionată de la un magazin din apropiere, în scopul de a o imobiliza pe victimă şi a o împiedica să strige după ajutor.

La data de 25 mai 2011, în jurul orei 10.00, inculpatul P.A. s-a întâlnit la locuinţa sa cu inculpatul O.N.M., întrucât C.N. îi spusese anterior că în acea zi o să-i cheme pentru efectuarea lucrării de reparaţie la instalaţia sanitară.

În jurul orei 11.00, având asupra lor bunurile pregătite pentru comiterea faptei, menţionate anterior, cei doi inculpaţi au sunat la uşa locuinţei victimei, fiind poftiţi înăuntru de către aceasta, pentru efectuarea lucrărilor de reparaţie. Inculpaţii au pătruns în locuinţă şi, în bucătărie, au băut împreună cu victima câte o ceaşcă de cafea.

După terminarea lucrării, cei doi inculpaţi au chemat-o pe victimă în baie, pentru a-i prezenta lucrarea efectuată. în timp ce C.N. se afla aşezată în genunchi pe gresia din baie, verificând garnitura montată la bazinul vasului de toaletă, inculpatul O.N.M. a lovit-o pe aceasta în cap de două ori cu ciocanul pe care îl adusese. C.N. a căzut ca urmare a loviturilor primite, după care a fost imobilizată de către inculpatul O.N.M., care i-a înfăşurat bandă adezivă în jurul gurii, legându-i totodată mâinile şi picioarele.

În continuare, cei doi inculpaţi au ridicat-o pe victimă de subsuori şi au mutat-o în cadă, dând drumul la apă, pentru a o îneca în acest mod. Observând că victima continuă să se zbată, inculpaţii i-au mai aplicat acesteia câteva lovituri de ciocan în cap.

După imobilizarea şi uciderea victimei, inculpatul O.N.M. a sustras bijuteriile pe care aceasta le purta asupra ei, respectiv trei inele (unul având montate mai multe pietre de culoare albă), un lănţişor şi o brăţară. De asemenea, i-a smuls victimei unul dintre cercei.

În continuare, cei doi inculpaţi au căutat prin locuinţa victimei bunuri de valoare, sustrăgând şi o casetă cu mai multe bijuterii, un portofel în care se aflau un card bancar, o legitimaţie şi suma de 180 RON, precum şi un telefon mobil.

Ulterior comiterii faptei, inculpaţii s-au deplasat la locuinţa inculpatului P.A., unde şi-au schimbat hainele, pe care le-au abandonat, împreună cu o parte din sculele pe care le-au folosit, la ghena imobilului.

După aceea, cei doi inculpaţi s-au deplasat în zona Timpuri Noi, pentru a se întâlni cu martorul B.A.A., în jurul orei 18.00, persoană căreia inculpatul O.N.M. i-a solicitat să îi împrumute suma de 50 RON. În schimbul sumei împrumutate şi al unei datorii mai vechi, de 50 RON, inculpatul O.N.M. i-a dat martorului B.A.A. telefonul mobil, de culoare roz, sustras de la victimă.

Inculpatul O.N.M. i-a cerut martorului B.A.A. să ia cartea de identitate şi să meargă la o casă de amanet, pentru că are nişte aur, dar nu îl poate amaneta, neavând buletin. Martorul a fost de acord şi cei doi au mers la o casă de amanet din zona Piaţa Norilor, societatea T., unde au încheiat un contract de amanet pe numele martorului, pentru mai multe bijuterii, în greutate totală de 120 grame, contract ce a fost încheiat pe o perioadă de o zi, banii şi un exemplar al contractului fiind luate de către inculpatul O.N.M.

După amanetarea acestor bijuterii, cei doi inculpaţi s-au despărţit de martorul B.A.A., iar acesta din urmă i-a dat soţiei sale B.M. telefonul mobil luat de la inculpatul O.N.M.

La data de 26 mai 2011, a doua zi, inculpatul P.A. şi-a achitat datoriile pe care le avea faţă de locatarii din imobil din banii obţinuţi ca urmare a comiterii faptei.

O parte dintre bijuteriile amanetate au fost recuperate de la SC T.I. SRL şi SC S.M.R. SRL, printre acestea aflându-se un lănţişor, două inele (unul având mai multe pietre de culoare albă) şi un cercel, toate confecţionate din material galben şi recunoscute de sora victimei ca aparţinându-i acesteia.

La data de 27 mai 2011, în jurul orei 00.30, Dispeceratul 112 a sesizat organele de poliţie din cadrul D.G.P.M.B., Serviciul Omoruri, cu privire la faptul că în apartamentul cu nr. YY din imobilul situat în Bucureşti, sector 3, se află decedată o persoană de sex femeiesc. Victima a fost identificată ulterior ca fiind C.N., domiciliată la acea adresă.

Potrivit raportului medico-legal de necropsie din 2011 întocmit de INML „M.M.”, moartea numitei C.N. a fost violentă. Ea s-a datorat dilacerării şi hemoragiei meningo-cerbrale, consecinţă a unui traumatism cranio-facial cu fracturi multieschiloase ale neuro şi viscerocraniului şi hematoame subdurale bilateral.

La necropsie s-au mai constatat echimoze, excoriaţii şi plăgi contuze pe membrele superioare, suprascapular drept şi clavicular bilateral şi leziuni traumatice minore cervicale, consecutive unei circulare multiple cu material adeziv-scotch (şanţ de strangulare).

Leziunile traumatice constatate la necropsie au putut fi produse prin lovire repetate cu corp dur contondent şi comprimare cervicală cu bandă adezivă (scotch) au legătură de cauzalitate directă, necondiţionată cu decesul.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică din 25 iulie 2011, întocmit de INML „M.M.”, inculpatul O.N.M. prezintă tulburare de personalitate de tip antisocial. La data de 25 mai 2011 a avut discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică din 29 iulie 2011, întocmit de INML „M.M.”, inculpatul P.A. prezintă retardare mentală uşoară cu tulburare semnificativă a comportamentului. La data de 25 mai 2011 a avut discernământul scăzut în raport cu faptele pentru care este cercetat.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă şi vinovăţia inculpaţilor rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă:

- procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice aferente, conform căruia cadavrul victimei a fost descoperit în cadă, în poziţia decubit dorsal, parţial în imersie într-un lichid de culoare roşie; pe cadavrul victimei, cervical circular şi mentonier a fost descoperită o bandă adezivă transparentă, înfăşurată de mai multe ori; de asemenea, în jurul şi pe cadavru se aflau mai multe recipiente de produse cosmetice şi de igienă, suportul pe care acestea erau aşezate, o pereche de papuci de damă confecţionaţi din material sintetic, precum şi un cântar mecanic de persoane;

- procesul-verbal de percheziţie domiciliară efectuată la locuinţa inculpatului P.A., situată în Bucureşti, ap. XX, sector 3, potrivit căruia de pe pardoseala locuinţei inculpatului P.A. au fost ridicate un ambalaj din carton (o cutie], două blistere goale şi un prospect, toate inscripţionate cu denumirea "Xanax";

- concluziile raportului medico-legal de necropsie efectuat în cauză, potrivit cărora, pe cadavrul victimei s-au constatat echimoze, excoriaţii şi plăgi contuze pe membrele superioare, suprascapular drept şi clavicular bilateral şi leziuni traumatice minore cervicale, consecutive unei circulare multiple cu material adeziv-scotch (şanţ de strangulare);

- declaraţia martorei G.G., administrator al imobilului, care a arătat că într-una din zilele anterioare comiterii faptei, a avut o discuţie cu inculpatul P.A., referitoare la mai multe datorii băneşti pe care inculpatul le acumulase faţă de unii locatari, prilej cu care inculpatul i-a comunicat că o să rezolve problema datoriilor, deoarece prietenul său „N." (inculpatul O.N.M.) cunoaşte o doctoriţă care are o casetă de bijuterii;

- declaraţia martorului T.M., care a arătat că în data de 25 mai 2011, în jurul orei 10.00 l-a observat pe „N." (inculpatul O.N.M.), pe care l-a şi recunoscut de pe planşă fotografică, intrând în imobilul situat în Bucureşti, sector 3, având în mâna stângă o cheie de instalator şi, întrebându-l unde se duce, acesta i-a răspuns că are o lucrare la cineva pe scară; de asemenea, în aceeaşi zi, în jurul orei 13.40, în timp ce se afla în locuinţa sa, situată la etajul 9 din imobil, a auzit o bubuitură puternică şi un ţipăt de femeie, provenind de la etajul unde locuia victima C.N.;

- declaraţia martorului N.I., care a afirmat că, Ia data de 25 mai 2011, în jurul orei 14.00, în timp ce urca scările dintre etajele 9 şi 10 ale imobilului situat în Bucureşti, sector 3, îndreptându-se spre apartamentul cu nr. ZZ, unde domiciliază, a auzit zgomotul produs de deschiderea yalei de la apartamentul cu nr. YY, unde locuia victima C.N.; martorul a observat că uşa s-a deschis, iar din interiorul apartamentului a apărut inculpatul O.N.M., pe care martorul l-a recunoscut de pe planşă fotografică; a auzit din interiorul locuinţei victimei vocea unui alt bărbat, care l-a întrebat pe inculpat: "Cine e?", acesta din urmă răspunzându-i „Vecinul", după care l-a salutat pe martor, ridicând mâna dreaptă şi spunând: „Salut, vecine!" şi s-a întors în apartamentul victimei;

- declaraţia martorului B.A.A., care a arătat că la data de 25 mai 2011 s-a întâlnit cu cei doi inculpaţi în zona Timpuri Noi, inculpatul O.N.M. dându-i martorului un telefon mobil de culoare roz, şi cerându-i să meargă la o casă de amanet pentru a-l ajuta să amaneteze nişte aur, contractul de amanet pentru mai multe bijuterii, în greutate totală de 120 grame, din 24 mai 2011, fiind încheiat între SC T.I.G. SRL şi martor;

- declaraţia martorei B.M., care, audiată fiind la data de 1 iunie 2011, a arătat că în urmă cu aproximativ o săptămână primise de la soţul ei un telefon mobil marca L.G., telefonul mobil fiind ridicat de către organele de urmărire penală şi recunoscut ca aparţinând victimei;

- declaraţia martorei P.P., care a arătat că a declarat că la data de 26 mai 2011, în jurul orei 14.00, inculpatul P.A. ia restituit suma de 150 RON, pe care i-o împrumutase la începutul lunii mai;

- procesul-verbal din data de 15 iunie 2011, potrivit căruia partea civilă B.P., sora victimei, a recunoscut lănţişorul şi cele două inele (unul având mai multe pietre de culoare albă), toate confecţionate din material galben, ca fiind bijuterii care au aparţinut victimei C.N.;

- raportul constatare tehnico-ştiinţifică traseologică nr. 210.414 din data de 12.07.2011, potrivit căruia cercelul din material galben ce a aparţinut victimei, recuperat de la SC T.I. SRL, şi cercelul din material galben ridicat de la urechea stângă a cadavrului prezintă aceleaşi inscripţii referitoare la natura materialului şi aceleaşi marcaje de control, precum şi caracteristici comune privind forma, dimensiunile şi inscripţiile, provenind, probabil de la aceeaşi pereche de cercei;

raportul de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică din 2 iunie 2011, potrivit căruia urma digitală ridicată de pe un pahar aflat în bucătăria din locuinţa victimei a fost creată de degetul arătător de la mâna dreaptă a inculpatului O.N.M., iar urmele papilare ridicate de pe vasul de toaletă din baie şi de pe capacul acestuia au fost create de regiunea hipotenară a palmei de la mâna dreaptă şi de regiunea digito-palmară a palmei de la mâna stângă a inculpatului P.A.;

- procesul-verbal de conducere în teren din data de 7 iunie 2011, conform căruia inculpatul O.N.M. a indicat gheena de gunoi de pe Aleea B., unde a abandonat o cheie reglabilă (cheie franceză) folosită la efectuarea lucrărilor din apartamentul victimei;

- procesul-verbal de conducere în teren întocmit la data de 7 iunie 2011, inculpatul P.A. indicând împrejurările de timp şi loc în care au fost săvârşite infracţiunile, modalitatea şi mijloacele de săvârşire ale acestora, precum şi casele de amanet unde au fost valorificate bijuteriile sustrase din locuinţa victimei C.N.

- raportul de expertiză medico-legală examen din 2011, conform căruia:

- de pe partea metalică a şurubelniţei ridicate de la locuinţa incupatului P.A., la nivelul petei brun-roşcate (posibil sânge uman) s-a stabilit un profil genetic unic, aparţinând unei persoane de sex femeiesc, între caracterele genetice din profilul de referinţă al victimei C.N. şi cel evidenţiat în probă existând o corespondenţă perfectă;

- analiza genetică a urmelor de sânge de pe papucii de casă inscripţionaţi „B.", ridicaţi din locuinţa inculpatului P.A., a pus în evidenţă următoarele:

- pe papucul stâng, un profil genetic unic, aparţinând unei persoane de sex femeiesc, între caracterele genetice din profilul de referinţă al victimei C.N. şi cel evidenţiat în probă existând o corespondenţă perfectă;

- pe papucul drept un profil genetic mixt, ce provine din amestecul de material biologic de la minim două persoane, dintre care minim una este de sex masculin, caracterele genetice din profilul ADN de referinţă al victimei regăsindu-se în totalitate în amestec alături de caracterele genetice din profilul de referinţă aparţinând inculpatului O.N.M.

- declaraţiile inculpatului P.A., care a recunoscut săvârşirea faptei, regretând-o.

Fiind audiat cu ocazia luării măsurii arestării preventive, inculpatul O.N.M. a recunoscut parţial comiterea faptei, arătând că inculpatul P.A. a lovit-o pe victimă în repetate rânduri, activitatea sa rezumându-se doar la ajutorul dat inculpatului P.A. de a ascunde urmele săvârşirii infracţiunii.

Fiind audiat şi în faţa instanţei de fond, inculpatul O.N.M. a negat comiterea faptei, arătând că el doar l-a ajutat pe inculpatul P.A. să o pună pe victimă în cadă pentru a o spăla.

Reţine însă instanţa de fond că din probele administrate în cauză rezultă mai presus de orice dubiu, că ambii inculpaţi se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor de omor deosebit de grav şi tâlhărie, fapt pentru care a dispus condamnarea acestora la pedepse cu închisoare la individualizarea cărora a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Cu privire la inculpatul O.N.M. apreciază instanţa de fond că în raport de atitudinea manifestată de acesta, de indiferenţă totală faţă de infracţiunile comise dar şi lipsa oricărui regret, perseverenţa infracţională de care a dat dovadă, aşa cum rezultă din fişa de cazier judiciar, fiind condamnat în repetate rânduri pentru infracţiuni contra patrimoniului şi infracţiuni de violenţă, se impune a se aplica faţă de acest inculpat pedeapsa maximă, respectiv detenţia pe viaţă.

Cu privire la latura civilă a cauzei instanţa de fond a reţinut ca fiind întemeiate pretenţiile civile formulate de către părţile civile C.B.P., fiul victimei, C.M., soţul victimei şi B.P., sora victimei şi a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor la plata daunelor materiale şi morale în cuantumul solicitat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii P.A. şi O.N.M.

În apelul declarat de Parchet sentinţa a fost criticată sub un singur aspect, şi anume netemeinicia în ceea ce priveşte schimbarea de încadrare juridică dispusă de instanţa de fond, în sensul înlăturării circumstanţei agravante prevăzute de art. 176 lit. a) C. pen. (omor săvârşit „prin cruzimi").

Invocându-se decizii de speţă ale altor instanţei, s-a susţinut în esenţă că prin modul în care au conceput şi comis faptele, inculpaţii i-au produs victimei suferinţe prelungite, în afara celor inerente activităţii de ucidere.

Prin apelul său, inculpatul P.A. a criticat sentinţa sub mai multe aspecte.

S-a susţinut, ca un prim motiv de apel, că în cauză nu poate fi reţinut, în ceea ce îl priveşte, elementul de „premeditare". Inculpatul O.N.M. este cel care a procurat instrumentele necesare şi chiar dacă a consimţit când acesta a afirmat „hai să o facem" pe C.N., nu a avut de gând să o omoare. El a lovit victima cu ciocanul în cap o singură dată, la îndemnul inculpatului O.N.M.

O altă solicitare a apelantului inculpat a vizat achitarea sa pentru cele două infracţiuni, deoarece le lipseşte un element constitutiv, vinovăţia şi există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei - iresponsabilitatea.

A arătat în acest sens că expertiza medico-legală psihiatrică a constatat existenţa unui retard mintal, care este sinonim cu oligofrenia şi conduce la consecinţa abolirii discernământului. A mai susţinut că a fost pur şi simplu o unealtă de care s-a folosit inculpatul O.N.M. la comiterea infracţiunilor.

În privinţa laturii civile a cauzei, inculpatul a solicitat respingerea ca nefondate a pretenţiilor tuturor părţilor civile. Daunele morale nu se justifică în contextul concret al raporturilor tensionate între victimă şi familia ei, iar cele materiale nu au fost dovedite.

În apelul său, inculpatul O.N.M. a solicitat să i se reindividualizeze pedepsele aplicate în sensul reducerii lor, arătând că a lovit victima o singură dată cu ciocanul, iar infracţiunile au fost premeditate de inculpatul P.A.

Prin decizia penală nr. 255/A din 19 septembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpaţii P.A. şi O.N.M. împotriva sentinţei penale nr. 370 din 3 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.

A fost computată prevenţia fiecărui inculpat de la 7 iunie 2011 la zi. S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor O.N.M. şi P.A.

Au fost obligaţii apelanţii la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond, în baza materialului probator administrat în cele două faze ale procesului penal, iar încadrarea juridică dată faptelor este justă.

Se apreciază că este corectă soluţia dispusă de instanţa de fond de schimbare a încadrării juridice a faptei în sensul înlăturării agravantei prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen. întrucât faţă de modul în care au acţionat inculpaţii nu se poate reţine că au comis fapta de omor prin cruzimi.

Cu privire la apelul inculpatului P.A. reţine instanţa de prim control judiciar că nu este întemeiat, cât timp din probele dosarului rezultă că ambii inculpaţi au premeditat fapta, au conceput un plan de acţiune bazat pe pretextul efectuării de reparaţii în baia apartamentului victimei.

Apreciază, de asemenea, instanţa de prim control judiciar că nu este întemeiată nici solicitarea privind achitarea inculpatului P.A. pentru iresponsabilitate cât timp expertiza medico-legală psihiatrică a statuat că inculpatul prezintă un retard mintal uşor care are drept consecinţă scăderea discernământului şi nu abolirea acestuia.

Reţine instanţa de apel că nici apelul inculpatului O.N.M. nu este întemeiat, pedeapsa aplicată acestuia fiind corect dozată în raport de criteriile prev.de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Criticile formulate cu privire la modul de soluţionare a laturii civile a cauzei au fost apreciate ca nefiind fondate cât timp părţile civile şi-au dobândit calitatea procesuală şi dreptul de a pretinde daune iar sumele acordate cu titlu de daune materiale şi morale au fost bine stabilite şi în măsură să acopere suferinţa psihică produsă acestora prin fapta abominabilă comisă de inculpaţi. împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 385³ C. proc. pen., inculpaţii P.A. şi O.N.M.

Recurentul inculpat P.A. critică decizia penală atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând achitarea sa întrucât nu se face vinovat de comiterea infracţiunii de omor datorită stării de iresponsabilitate, el fiind doar o unealtă de care sa folosit coinculpatul O.N.M., caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Este criticată şi latura civilă a cauzei, arătând inculpatul că daunele morale nu sunt justificate iar daunele materiale nu au fost dovedite, fapt pentru care solicită înlăturarea dispoziţiei privind obligarea la plata acestor sume.

Recurentul inculpat O.N.M. invocă în susţinerea recursului său cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. în raport de care solicită reducerea pedepsei către limita de 25 ani de închisoare, având în vedere că a recunoscut şi regretat fapta comisă. Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei penale atacate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. reţine Înalta Curte că recursurile declarate de inculpaţi nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond, în baza unei analize judicioase a întregului ansamblu probator administrat în faza de urmărire penală cât şi în mod direct şi nemijlocit în faţa de cercetare judecătorească, faptele au fost încadrate juridic şi corespund situaţiei de fapt, în mod corect reţinând instanţa de fond că sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor ce li se reţin în sarcină.

Probele administrate în cauză dovedesc mai presus de orice îndoială rezonabilă că inculpaţii P.A. şi O.N.M., la data de 25 mai 2011 în timp ce se aflau în locuinţa victimei C.N., cu premeditare, au agresat-o pe aceasta, aplicându-i mai multe lovituri cu un corp dur în zona capului, ce i-au produs decesul, după care au sustras mai multe bunuri, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzut de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 176 lit. d) C. pen. şi ale infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen.

Apărările formulate de inculpatul P.A. în sensul achitării sale pe motiv că nu se face vinovat de comiterea faptelor, invocând starea de iresponsabilitate, nu sunt întemeiate şi nu pot determina adoptarea unei soluţii contrare celei dispuse de instanţa de fond.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie aminteşte că iresponsabilitatea reprezintă o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, fiind definită de art. 48 C. pen., potrivit căruia, nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvârşirii faptei, fie din cauza alienaţiei mintale, fie din alte cauze, nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale, ori nu putea fi stăpân pe ele.

Ca atare, iresponsabilitatea poate fi definită ca o stare de incapacitate psihică a unei persoane, care din cauza alienaţiei mintale sau din alte cauze, nu poate să-şi dea seama de semnificaţia socială, morală sau juridică a acţiunilor sale, cât şi a urmărilor acestora.

Specific stării de iresponsabilitate este lipsa acelor capacităţi psihice ale persoanei care ţin de factorul intelectiv ori de factorul volitiv sau chiar de ambii factori ai vinovăţiei, situaţie în care nu poate fi antrenată răspunderea penală.

Raportând aceste consideraţii teoretice privind iresponsabilitatea, la cauza dedusă judecăţii, reţine Înalta Curte că din înscrisurile existente la dosar nu rezultă că inculpatul P.A. suferă de alienaţie mintală sau alte afecţiuni psihice grave de natură să conducă îa abolirea discernământului şi la constatarea că inculpatul a acţionat fără vinovăţie, situaţie în care se impunea achitarea sa pentru toate faptele ce i se reţin în sarcină.

Astfel, din concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în faza de urmărire penală, rezultă că inculpatul P.A. prezintă retardare mintală uşoară cu tulburare nesemnificativă a comportamentului. La data de 25 mai 2011 a avut discernământul scăzut în raport cu faptele pentru care este cercetat, fiind recomandată măsura de siguranţă prevăzută de art. 113 C. pen. privind obligarea la tratament medical.

În raport de aceste concluzii, în mod corect a apreciat instanţa fondului că nu se poate reţine această cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, cu atât mai mult cu cât din probatoriu rezultă împrejurarea că ambii inculpaţi, de comun acord, au pus la cale un plan de a o agresa pe victimă pentru a-i sustrage diferite bunuri şi bani.

Mai mult decât atât, reţine Înalta Curte că inculpatul P.A. locuia în acelaşi bloc cu victima, el spunându-i inculpatului O.N.M. că aceasta are o situaţie materială bună, faptul că locuieşte singură, soţul şi copii săi fiind plecaţi la muncă în Spania.

Primind aceste informaţii de la inculpatul P.A., inculpatul O.N.M. i-a propus celuilalt inculpat „să o facă pe C.N.” în sensul de a o agresa pentru a sustrage bunuri, propunere cu care inculpatul P.A. a fost de acord, sens în care în scopul realizării hotărârii infracţionale cei doi inculpaţi au premeditat fapta, procurând instrumentele necesare comiterii acesteia şi anume: două chei franceze, o şurubelniţă, un patent, un ciocan, o rolă de bandă adezivă achiziţionată de inculpatul O.N.M. în scopul de a o imobiliza pe victimă pentru a nu striga după ajutor.

Acest comportament al inculpatului P.A. nu scoate în evidenţă faptul că acesta ar fi iresponsabil, din contră, atitudinea sa reflectă împrejurarea că a acceptat cu bună ştiinţă să contribuie la agresarea victimei, atât înainte de comiterea faptei, cât şi ulterior, după comiterea acesteia, ajutându-l pe inculpat să o pună pe victimă în cadă, au continuat să o lovească pe aceasta până a decedat, ulterior au sustras bunurile din locuinţă şi 1-a însoţit pe inculpatul O.N.M. la casa amanet pentru a amaneta bijuteriile sustrase.

La data de 26 mai 2011, a doua zi după comiterea faptei, inculpatul P.A. şi-a achitat datoriile pe care le avea faţă de locatarii din imobil din banii obţinuţi ca urmare a comiterii faptei.

Astfel, reţine Înalta Curte că materialul probator administrat în cauză relevă că ambii inculpaţi au acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege, aşa încât criticile formulate de inculpatul P.A. sub acest aspect nu sunt fondate.

Apărarea inculpatului P.A. a invocat şi cazul de casare prev.de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., fără a dezvolta motivele pentru care consideră că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.

Acest caz de casare este incident în situaţia în care instanţa a pronunţat o soluţie de condamnare, reţinând o situaţie de fapt corectă, însă în mod greşit a apreciat că fapta constituie o anumită infracţiune, deşi în realitate lipseşte unul din elementele constitutive, situaţie pe care nu o regăsim în cauza dedusă judecăţii şi ca atare Înalta Curte constată că nu este incident acest caz de casare.

Reţine de asemenea Înalta Curte că nu este incident în cauză nici cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. invocat de recurentul inculpat O.N.M. fapt pentru care va respinge recursul declarat de acesta ca nefondat.

Astfel, reţine Înalta Curte că pedepsele aplicate celor doi inculpaţi au fost corect dozate, instanţa de fond având în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei astfel cum sunt reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Instanţa de fond a avut în vedere la stabilirea pedepsei aplicată inculpatului P.A. gravitatea deosebită a faptei, gradul său de contribuţie la comiterea faptei, ca şi starea de sănătate a acestuia, pedeapsa rezultantă în cuantum de 25 ani de închisoare fiind aptă să contribuie la atingerea scopului pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen.

De asemenea, reţine Înalta Curte că şi pedeapsa aplicată inculpatului O.N.M. a fost bine individualizată, pedeapsa detenţiunii pe viaţă fiind proporţională cu gravitatea faptei.

Apreciază Înalta Curte că natura infracţiunii comise, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, respectiv faptul că inculpatul a premeditat infracţiunea, agresivitatea deosebită de care a dat dovadă, lovind-o pe victimă cu ciocanul în cap, după care ambii inculpaţii au pus-o în cadă şi realizând că trăieşte au lovit-o în continuare pentru a fi siguri că nu va supravieţui, sunt împrejurări care justifică regimul sancţionator aplicat inculpatului O.N.M., neexistând împrejurări care să facă posibilă aplicarea unui regim sancţionator mai blând.

Nu în ultimul rând, reţine Înalta Curte că antecedenţa penală a inculpatului, condamnat de 14 ori pentru infracţiuni contra patrimoniului şi infracţiuni de violenţă, dând dovadă de perseverenţă infracţională, relevă împrejurarea că acesta este extrem de periculos, fapt pentru care se impune izolarea lui de societate pentru tot restul vieţii.

Astfel condamnat în repetate rânduri la pedepse cu închisoare, după care a comis faptele extrem de grave deduse judecăţii, conduc la concluzia că inculpatul nu regretă comiterea acestor fapte şi indiferent de cuantumul pedepsei aplicate, acesta nu se poate reeduca, aşa încât, apreciază Înalta Curte, că singura pedeapsă ce se impune este aceea a detenţiunii pe viaţă.

Referitor la latura civilă a cauzei, apreciază Înalta Curte că a fost corect soluţionată, daunele morale la plata cărora au fost obligaţii inculpaţii au fost bine cuantificate de instanţa de fond şi în măsură să acopere traumele psihice provocate părţilor civile ca urmare a condiţiilor tragice în care a decedat victima.

De asemenea şi daunele morale au fost corect stabilite de instanţa de fond în baza probelor existente la dosar, fapt pentru care apreciază Înalta Curte că toate criticile formulate în raport de modul de rezolvare a laturii civile sunt nefondate.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curtea urmează ca în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii P.A. şi O.N.M.

În baza art. 385¹⁷ alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, prevenţia de la 7 iunie 2011 la zi.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.A. şi O.N.M. împotriva deciziei penale nr. 255/A din 19 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală.

Deduce din pedepsele aplicate recurenţilor inculpaţi, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 7 iunie 2011 la 17 ianuarie 2013.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 700 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1392/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1313/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 130/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs ICCJ. Decizia nr. 1313/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 1392/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 1410/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Contestaţie în anulare - Recurs ICCJ. Decizia nr. 142/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs