ICCJ. Decizia nr. 1325/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1325/2013
Dosar nr. 7682/3/2012
Şedinţa publică din 16 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 328 din 10 mai 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 3201C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul D.L., la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare, făcându-se aplicarea disp. art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 861 C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, conform art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen. i s-a pus în vedere inculpatului să se prezinte în prima săptămână a primei luni din fiecare trimestru la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă precum şi întoarcerea, să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă, şi să comunice informaţii de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existenţă.
În baza art. 864 C. pen. i s-a pus în vedere inculpatului disp. art. 359 C. proc. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, sa se suspende şi executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. a fost admisa acţiunea civilă formulată şi alăturată acţiunii penale de către partea civilă A.N.A.F., şi a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile, cu titlu de despăgubiri civile suma de 245.986 lei, sumă la care se vor calcula şi obligaţiile fiscale accesorii (majorări, penalităţi şi dobânzi) în conformitate cu legislaţia fiscală, obligaţii fiscale care vor fi calculate de la data când obligaţia a devenit scadentă şi până la data executării integrale a plăţii.
A fost obligat inculpatul la 2.000 lei cheltuieli judiciare către Stat în contul x deschis la Trezoreria Sector 4 Bucureşti, beneficiar Tribunalul Bucureşti.
Pentru a dispune astfel, prima instanţa a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 2 Bucureşti nr. 8589/P/2007 din data de 12 martie 2012, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul D.L., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, în modalitatea omisiunii, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.
În fapt, s-a reţinut în actul de inculpare, că, inculpatul D.L., în perioada 01 ianuarie 2006 - 31 iulie 2007, în calitate de administrator al SC L.O. SRL, nu a înregistrat în totalitate în evidenţa contabilă a societăţii veniturile rezultate în urma activităţilor desfăşurate conform obiectului de activitate (venituri din activitatea de transport persoane tip Maxi taxi şi venituri realizate din activitatea de închiriere mijloace de transport auto pe bază de comandă sau contract de închiriere), cauzând un prejudiciu bugetului general consolidat în cuantum de 227.208,61 RON (stabilit prin expertiză contabilă judiciară).
Situaţia de fapt reţinută în actul de inculpare a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: Procese-verb ale de depistare în trafic a şoferilor de microbuze ce efectuau transport persoane în regim maxi-taxi; Procese-verbale verificare autorizaţii de transport ; Acte O.N.R.C. privind SC L.O. SRL; Adrese de verificare a utilizatorului autovehiculelor ce efectuau transport persoane în regim maxi-taxi; Adrese de verificare la Autoritatea Rutieră Română ; Verificări în baza de date privind Evidenţa persoanelor; Fişă cazier judiciar învinuit Ţ.M.; Declaraţii învinuit Ţ.M. ;Fişă cazier judiciar inculpatul D.L.; Declaraţii inculpat D.L.; Adresă A.N.A.F. privind conturile bancare ale SC L.O. SRL ; Fişă cazier judiciar învinuit C.C.; Declaraţii învinuit C.C.; Fişă cazier judiciar învinuit P.V.C.; Declaraţii învinuit P.V.C.; Fişă cazier judiciar învinuit M.N.; Declaraţii învinuit M.N.; Proces-verbal sesizare din oficiu privind infracţiunea de evaziune fiscală ; Adresă şi proces-verbal control Garda Financiară - Comisariatul General, cu anexe ; Acte contabile şi alte înscrisuri ridicate în copie cu ocazia efectuării controlului de către Garda Financiară de Ia SC L.O. SRL ; Adresă Direcţia Venituri Buget Local Sector 2 Bucureşti, privind bunurile imobile aparţinând învinuitului D.L.; Raport de expertiză contabilă judiciară, întocmit de către expert contabil G.S.M.; Proces-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare la domiciliul inculpatului D.L.; Proces-verbal de aplicare a sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului D.L.; Raport de expertiză contabilă judiciară, întocmit de către expert contabil G.V.; Lămuriri suplimentare oferite în scris de către expert contabil G.V.; Adrese A.N.A.F. de constituire parte civilă în cauză; Declaraţii martor Luncan Carmen; Declaraţii martor N.R.; Documente contabile depuse de SC L.O. SRL la A.N.A.F.; Acte O.N.R.C. privind SC C.C. SRL; Copie de pe Ordonanţa nr. 3453/P/2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti privind pe inculpatul D.L.; Notă privind completarea concluziilor Ia raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de către expert contabil G.S.M.; înscrisuri; Precizări suplimentare la concluziile expertizei întocmite de către expert contabil G.S.M.; Nou raport de expertiză contabilă judiciară, întocmit de către expert contabil G.S.M.; Declaraţii martori C.G. şi A.G.; Documente contabile depuse de SC C.C. SRL la A.N.A.F.; Documente contabile depuse de reprezentantul SC T.G.I. SRL.
În faza de urmărire penală, în vederea stabilirii cu certitudine a prejudiciului, s-a efectuat o expertiză financiar contabilă de către expertul contabil G.S.M., care a concluzionat că prejudiciul adus bugetului de stat de inculpatul D.L. se ridică la suma de 245.291,53 RON.
În cauză a fost întocmită o notă privind completarea concluziilor la raportul de expertiză contabilă judiciară, inculpatul D.L. punând la dispoziţia expertului un set de documente semnate de acesta, în calitate de administrator al SC L.O. SRL şi soţia acestuia D.L., în calitate de administrator al SC C.C. SRL.
Aceste documente puse la dispoziţia expertului contabil G.S.M. au dus la concluzia că prejudiciul cauzat bugetului de stat ar fi în cuantum de 30.114 RON, din care 13.768 RON impozit pe profit şi 16.348 RON reprezentând TVA colectat.
Nota de completare întocmită de către expertul contabil a fost comunicată A.N.A.F., care nu a fost de acord cu acest ultim prejudiciu stabilit, menţionând că prejudiciul este cel stabilit prin raportul de constatare întocmit de Garda Financiară.
Pe de altă parte, inculpatul D.L. a fost de acord cu noul prejudiciu stabilit prin nota de completare a expertizei contabile judiciare, declarând că va achita acest prejudiciu într-un termen rezonabil.
Acelaşi expert contabil a mai depus la dosar precizări suplimentare la răspunsurile date întrebărilor puse expertului prin ordonanţa din data de 03 decembrie 2009 a I.G.P.R. - D.I.F., din care rezultă că SC L.O. SRL a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 208.095 RON, din care 112.966 RON reprezentând TVA de plată şi 95.129 RON reprezentând impozit pe profit.
Întrucât la dosar au fost ataşate şi alte documente contabile, din care rezultau relaţiile existente între SC L.O. SRL şi respectiv SC T.G.I. SRL şi SC C.C. SRL, s-a dispus efectuarea unei noi expertize financiar contabile, prin raportul din data de 15 aprilie 2011 expertul contabil G.S.M. concluzionând că prejudiciul cauzat bugetului de stat este în sumă de 258.801 RON, din care 140.492 RON reprezentând TVA de plată şi 118.309 RON reprezentând impozit pe profit.
Acest raport de expertiză financiar contabilă întocmit a fost comunicat inculpatului D.L., care nu a fost de acord cu concluziile expertului, solicitând efectuarea unei noi expertize.
Ca urmare, prin ordonanţa din data de 21 aprilie 2011, s-a dispus efectuarea unei noi expertize financiar contabile, de către expertul contabil G.V., având în vedere concluziile contradictorii din rapoartele de expertiză efectuate anterior de către expertul G.S.M. Din concluziile raportului de expertiză financiar - contabilă întocmit de expertul contabil G.V., rezultă faptul că SC L.O. SRL a realizat în anul 2006 şi în perioada ianuarie-iulie 2007 venituri din următoarele activităţi:
a) activităţi de taximetrie;
b) activitatea de transport persoane tip Maxi Taxi;
c) activitatea de închiriere mijloace de transport auto pe bază de comandă sau contract de închiriere.
Din concluziile acestui raport rezultă faptul că:
pentru punctul a) activităţi de taximetrie, veniturile realizate în perioada ianuarie 2006 - decembrie 2006 au fost în sumă totală de 413.465,03 RON, iar în perioada ianuarie 2007 - iulie 2007, au fost în sumă de 295.785,34 RON.
Aceste venituri au fost stabilite şi înregistrate în evidenţa financiar-contabilă a societăţii.
- pentru punctul b) venituri din activitatea de transport persoane tip MAXI TAXI, au fost în perioada ianuarie 2006 - decembrie 2006, în sumă totală de 1.273.148,77 RON, iar în perioada ianuarie 2007 - iulie 2007 în sumă totală de 518.233,21 RON.
Aceste venituri aşa cum rezultă din jurnalul de vânzări au fost stabilite pe baza foilor de parcurs.
Nu au fost însă identificate documente din care să rezulte în mod cert veniturile realizate.
Pentru această perioadă, respectiv lunile mai, iunie, iulie 2007 - Garda Financiară a stabilit prejudiciul prin estimare.
- pentru punctul c) venituri realizate din activitatea de închiriere mijloace de transport auto pe bază de comandă sau contract de închiriere, veniturile realizate în anul 2006 au fost de 336.903,79 RON, iar pentru perioada ianuarie - iulie 2007 a înregistrat venituri în sumă de 163.936,08 RON.
Din concluziile raportului au rezultat următoarele:
1. Pentru activitatea de închiriere mijloace de transport auto desfăşurată în perioada 01 ianuarie 2006 - 31 iulie 2007, SC L.O. SRL nu a înregistrat în evidenţa contabilă toate facturile emise şi nu au fost emise facturi conform prevederilor contractului de închiriere, astfel că nu au fost înregistrate obligaţii de plată faţă de bugetul statului în sumă de 91.172,71 RON, din care:
- 43.433,30 RON (19.855,25 RON, impozit pe profit şi 23.578,05 RON, TVA colectată) provenind din faptul că nu au fost emise în perioada respectivă facturi către SC C.C. SRL conform prevederilor din contractele de închiriere;
- 5.794,11 RON (2.684,73 RON, impozit pe profit si 3.145,38 RON, TVA colectată) prin neînregistrarea în evidenţa contabilă a două facturi emise în luna martie 2006către SC T.G.I. SRL;
- 41.945,30 RON (19.174,99 RON, impozit pe profit şi 22.770,31 RON, TVA colectată) provenind din faptul că nu au fost emise în anul 2007 facturi către SC T.G.I. SRL, conform prevederilor din contractele de închiriere.
2. referitor la activitatea de transport persoane tip maxi taxi
Veniturile realizate din aceasta activitate au fost stabilite pe baza foilor de parcurs.
Nu au fost identificate documente din care să rezulte în mod cert veniturile realizate: bilete de călătorie, centralizatorul veniturilor realizate zilnic de fiecare mijloc de transport.
Pentru lunile mai, iunie şi iulie 2007, nu au fost înregistrate venituri din activitatea de transport persoane tip maxi taxi.
Pe baza documentelor existente la dosarul cauzei, expertiza contabilă nu poate stabili veniturile realizate de SC L.O.A. SRL în lunile mai, iunie şi iulie 2007din activitatea de transport persoane tip maxi taxi.
Organele de control din cadrul Gărzii Financiare - Comisariatul General au stabilit veniturile pentru lunile mai, iunie şi iulie 2007, prin estimare, în funcţie de veniturile realizate din această activitate în primele 4 luni ale anului.
Aceste venituri realizate în perioada ianuarie - aprilie 2007 au fost în sumă totală de 518.233 RON, rezultând un venit mediu lunar în sumă de 129.558,25 RON (518.233 RON: 4 luni).
Astfel, pentru cele trei luni, respectiv mai, iunie şi iulie 2007, au rezultat venituri în sumă de 388.674 RON (129.558,25 RON x 3 luni).
Taxele şi impozitele aferente acestor venituri stabilite de organele de control din cadrul Gărzii Financiare prin estimare, sunt în sumă totală de 136.035,90 RON, compusă din:
- 62.187,84 RON, impozit pe profit (388.674 RON x 16 %);
- 73.848,06 RON, TVA (388.674 RON x 19 %).
Astfel, rezultă un prejudiciu total cauzat bugetului de stat în cuantum de 227.208,61 RON.
La solicitarea organelor de cercetare penală, expertul G.V. a oferit în scris lămuriri suplimentare, precizând că diferenţele nefacturate (rezultate între sumele ce trebuiau facturate conform contractelor de închiriere şi sumele cuprinse în facturile emise) nu se regăsesc raportate în declaraţiile fiscale întocmite de SC L.O. SRL.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 13 martie 2012, sub nr. 7682/3/2012.
În faza de cercetare judecătorească, cu adresa nr. 836.761 din 03 aprilie 2012 A.N.A.F., în calitate de reprezentantă a Statului Român a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 245.986 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat,urmând să se calculeze si obligaţiile fiscale (majorări, penalităţi si dobânzi) în conformitate cu legislaţia fiscală, obligaţii fiscale ce urmează a fi calculate de la data când obligaţia a devenit scadentă şi până la data executării integrale a plăţii.
A fost audiat inculpatul D.L., la termenul de judecată din data de 10 mai 2012, declaraţia acestuia dată în conformitate cu dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., fiind consemnată în scris si ataşată la dosarul cauzei ( fila 16 dosar instanţă).
Examinând actele şi lucrările dosarul instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În zilele de 29 mai 2007, respectiv 31 mai 2007, ofiţeri din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Direcţia de Investigare a Fraudelor împreună cu inspectori din cadrul Autorităţii Rutiere Române i-au identificat pe numiţii Ţ.M., M.N., C.C. şi P.V.C., persoane suspectate că efectuau transport rutier public de persoane, fără a deţine licenţe de transport şi fără a elibera bilete de călătorie, încălcând astfel prevederile art. 2811 alin. (1) C. pen.
La data de 31 mai 2007, a fost identificat numitul Ţ.M., care a condus microbuzul marca I. cu nr. de înmatriculare x, aparţinând SC L.O. SRL pe ruta Complex E. - Bucur Obor, Sector 2 efectuând transport de persoane, fără a putea prezenta vreun document în legătură cu activitatea desfăşurată.
La data de 29 mai 2007, a fost depistat în trafic numitul M.N., care conducea microbuzul marca I. cu nr. de înmatriculare x, aparţinând SC L.O. SRL, transportând un nr. de 17 persoane pe ruta Complex E. - Bucur Obor, Sector 2, fără a putea prezenta vreun document în legătură cu activitatea desfăşurată.
La data de 29 mai 2007, ofiţeri din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, Direcţia de Investigare a Fraudelor, împreună cu reprezentanţi ai Autorităţii Rutiere Române, l-au depistat în trafic pe numitul C.C., care conducea microbuzul marca IVECO cu nr. de înmatriculare x, aparţinând SC L.O. SRL, transportând o persoană pe ruta Complex E. - Bucur Obor, pe raza teritorială a Sectorului 2.
La data de 29 mai 2007, a fost identificat numitul P.V.C. care a dus microbuzul marca I. cu nr. de înmatriculare x, pe ruta Complex E. - Bucur Obor, Sector 2 efectuând transport de persoane, fără a putea prezenta vreun document privitor la activitatea desfăşurată.
Din cercetări a reieşit faptul că microbuzele în cauză sunt deţinute de SC L.O. SRL, cu sediul în Bucureşti, reprezentată de administrator D.L. De asemenea, au rezultat indicii că autovehiculele în cauză au fost puse la dispoziţia şoferilor de către administratorul societăţii, în vederea efectuării de transport rutier public de persoane.
În data de 01 februarie 2008, a fost începută urmărirea penală în Dosarul penal nr. 956/P/2008 împotriva inculpatului D.L. administrator SC L.O. SRL, cu sediul în Bucureşti, Str. Reactorului, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în modalitatea omisiunii, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale .
În fapt, la data de 28 septembrie 2007, comisari din cadrul Gărzii Financiare - Comisariatul General au efectuat un control la SC L.O. SRL, cu sediul în Bucureşti, reprezentată de administrator D.L.
În urma controlului, a reieşit că, în perioada ianuarie - septembrie 2007, inculpatul în calitate de administrator al SC L.O. SRL nu a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii veniturile rezultate în urma activităţilor desfăşurate, conform obiectului de activitate, (venituri din taximetrie, din transport pe bază de comandă/contract şi din transport persoane tip Maxi Taxi precum şi venituri din chirii), cauzând un prejudiciu bugetului general consolidat de stat de 245.986 RON reprezentând impozit pe profit şi T.V.A., aspecte ce rezultă din procesul verbal de control şi adresa din 22 octombrie 2007 a Gărzii Financiare - Comisariatul General.
Fiind audiaţi, cei 4 conducători auto - învinuiţii Ţ.M., M.N., C.C. şi P.V.C., au declarat faptul că nu se abăteau de la traseul legal atribuit de Primăria Municipiului Bucureşti, şi anume ruta 714, efectuând transport public de persoane doar pe traseul susmenţionat.
În declaraţia sa, inculpatul D.L., administrator al SC L.O. SRL arată că îi instruia personal pe şoferii microbuzelor să nu se abată de la traseul legal repartizat şi menţionează că nu are cunoştinţă despre faptul că unii conducători auto angajaţi ai societăţii ar face curse de transport rutier public de persoane către Complexul Comercial Europa. Privitor la controlul efectuat de către comisari ai Gărzii Financiare Centrale la societatea pe care o administrează, inculpatul D.L. a recunoscut că unele venituri rezultate în urma activităţilor de maxi-taxi au fost înregistrate cu întârziere în evidenţele contabile ale SC L.O. SRL, fiind astfel prejudiciat bugetul general consolidat de stat prin neplata sumelor datorate.
Din verificările efectuate, în urma accesării adresei de web X a reieşit faptul că societatea comercială în cauză este autorizată de Primăria Municipiului Bucureşti să efectueze servicii de Maxi Taxi pe traseul X, după cum urmează: (Capăt de traseu 1) M.D. - ŞOS. Fundeni - Şos. Colentina - Str. Doamna Ghica - Bd. Lacul Tei - Str. Teiul Doamnei - Bd. Ghica Tei - Str. Judeţului - Str. Pârgarilor - Str. Calistrat Grozovici - Şos. Ştefan cel Mare - Str. Barbu Văcărescu - Str. Ramuri Tei - Str. Gheorghe Ţiţeica - Bd. Barbu Văcărescu - Str. Av. Alexandru Şerbănescu - Bd. Aerogării - Şos. Bucureşti Ploieşti - Complex S.B. (Capăt de traseu 2).
De asemenea, în comunicatul postat la adresa de mai sus, se specifică faptul că SC L.O. SRL este autorizată să folosească traseul în cauză pentru o perioadă de doi ani, începând cu data de 01 august 2006.
Pentru stabilirea prejudiciului cauzat prin omisiunea în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate de către SC L.O. SRL, organele de poliţie au solicitat Gărzii Financiare - Comisariatul General efectuarea unui control tematic la sediul societăţii menţionate din Bucureşti.
Astfel, din concluziile raportului întocmit rezultă că societatea administrată de inculpatul D.L., prin neînregistrarea tuturor veniturilor de la pct. 1 şi 2, din raportul întocmit, a cauzat bugetului de stat un prejudiciu de 245.986 RON, din care impozit pe profit 112.436 şi TVA 133.550 RON.
În drept, fapta inculpatului D.L. care, în perioada 01 ianuarie 2006 - 31 iulie 2007, în calitate de administrator al SC L.O. SRL, nu a înregistrat în totalitate în evidenţa contabilă a societăţii veniturile rezultate în urma activităţilor desfăşurate conform obiectului de activitate (venituri din activitatea de transport persoane tip Maxi Taxi şi venituri realizate din activitatea de închiriere mijloace de transport auto pe bază de comandă sau contract de închiriere), cauzând un prejudiciu bugetului general consolidat în cuantum de 227.208,61 RON (stabilit prin expertiză contabilă judiciară), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscala, în modalitatea omisiunii, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului D.L. tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. precum si dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Ca atare, instanţa, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul D.L. la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 861 C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, conform art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen. i s-a pus în vedere inculpatului să se prezinte în prima săptămână a primei luni din fiecare trimestru la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă precum şi întoarcerea, să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă şi să comunice informaţii de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existenţă.
În baza art. 864 C. pen. i s-a pus în vedere inculpatului disp. art. 359 C. proc. pen. în baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. a fost admisa acţiunea civilă formulată şi alăturată acţiunii penale de către partea civilă A.N.A.F. şi a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile, cu titlu de despăgubiri civile suma de 245.986 lei, sumă la care se vor calcula şi obligaţiile fiscale accesorii (majorări, penalităţi şi dobânzi) în conformitate cu legislaţia fiscală, obligaţii fiscale care vor fi calculate de la data când obligaţia a devenit scadentă şi până la data executării integrale a plăţii.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 2.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale nr. 328 din 10 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, şi rejudecând, în fond, pronunţarea unei hotărâri temeinice si legale. Astfel au fost invocate următoarele motive de apel:
1. Aplicarea unei pedepse principale nelegale sub aspectul cuantumului precum şi aplicarea nelegală a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor;
2. Nemotivarea soluţiei de condamnare a inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea cu suspendare sub supraveghere prin încălcarea disp. art. 861 alin. (4) rap. la art. 861 alin. (6) C. proc. pen.;
3. Omisiunea instituirii sechestrului asigurător, măsură obligatorie conform art. 11 din Legea nr. 241/2005;
4. Omisiunea aplicării disp. art. 12 din Legea nr. 241/2005, în sensul decăderii inculpatului din funcţia de administrator al societăţii comerciale SC L.O. SRL şi interzicerea de a fi fondator administrator al unei societăţi comerciale;
5. Greşita soluţionare a laturii civile sub aspectul cuantumului prejudiciului.
Prin Decizia penală nr. 294 din 30 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus după cum urmează:
„În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 328 din 10 mai 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penala.
Desfiinţează in parte sentinţa apelata, si rejudecând cauza pe fond:
Condamnă pe inculpatul D.L., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 3201C. pen., faptă din perioada 01 ianuarie 2006 -31 iulie 2007, la pedeapsa de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare.
Inculpatul va fi lipsit de drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 861 şi art. 862 C. pen., suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 4 ani, termen de încercare.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., obligă inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti la datele care se vor stabili de acest serviciu;
b) să anunţe consilierul de probaţiune din cadrul serviciului de la litera a), în prealabil, despre orice schimbare a domiciliului, reşedinţei sau locuinţei şi despre orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi despre întoarcerea din deplasare;
c) să comunice aceluiaşi consilier şi să justifice schimbarea locului de muncă, precum şi orice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă ale inculpatului.
În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen. rap. la art. 83 şi art. 84 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.
În baza disp. art. 359 alin. (3). C. proc. pen. o copie de pe prezenta hotărâre se va comunica si organului de politie din localitatea unde domiciliază inculpatul.
În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 998-999 C. civ., admite în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. Bucureşti şi în consecinţă obligă inculpatul D.L., la plata sumei de 227.208,61 lei, către partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. Bucureşti, sumă la care se vor calcula şi obligaţiile fiscale accesorii (majorări, penalităţi şi dobânzi) în conformitate cu legislaţia fiscală, obligaţii fiscale care vor fi calculate de la data când obligaţia a devenit scadentă şi până la data executării integrale a plăţii.
În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 353 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi art. 163 alin. (1), (2), (5) C. proc. pen., cu referire la art. 11 din Legea nr. 241/2005 dispune luarea măsurii asigurătorii a sechestrului, asupra bunurilor mobile si imobile prezente si viitoare, proprietatea inculpatului D.L.
În baza art. 12 din Legea nr. 241/2005, interzice inculpatului dreptul de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţii comerciale, iar dacă a fost ales, dispune decăderea sa din drepturi.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut următoarele: „Referitor la primul motiv de apel:
Prin sentinţa penala nr. 328 din 10 mai 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penala, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic, art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul D.L., la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare, făcându-se aplicarea disp. art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Instanţa de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă nelegală, condamnându-1 la 6.luni închisoare cu suspendare sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani.
În conformitate cu art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 limitele pedepsei pentru aceasta infracţiune sunt între 2 şi 8 ani.
Aplicând prevederile art. 3201 C. proc. pen., ca urmare a declaraţiei inculpatului (fila 16 dosar instanţă) în sensul că recunoaşte săvârşirea faptelor şi înţelege să se judece în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanţa de fond a înţeles să individualizeze pedeapsa aplicată inculpatului în conformitate cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. şi cu dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., în sensul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Urmarea acestei reduceri cu o treime, limita minimă pentru pedeapsa cu închisoarea aplicată în cazul infracţiunii săvârşite de inculpat este de 1 an şi 4 luni, iar instanţa de fond a aplicat o pedeapsă de 6 luni închisoare, coborând nelegal pedeapsa aplicată inculpatului sub această limită minimă, deşi nu a reţinut în favoarea inculpatului şi circumstanţe atenuante.
Mai mult, prima instanţă a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Aplicarea pedepsei complementare este nelegală, câtă vreme pedeapsa principală este mai mică de 2 ani închisoare, fiind astfel încălcate disp. art. 65 C. pen., potrivit cărora aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă (alin. (2)), concomitent însă şi cu îndeplinirea condiţiei arătate în alin. (1), respectiv pedeapsa principală stabilită să fie închisoarea de cel puţin 2 ani.
În consecinţa acest prima motiv de apel al Parchetului este fondat. Referitor la al doilea motiv de apel:
Instanţa de fond nu a motivat absolut deloc aplicarea pentru inculpat a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei încălcând dispoziţiile imperative ale art. 861 alin. (4) care menţionează expres că „Dispoziţiile art. 81 alin. (5) şi 6 se aplică şi în cazul suspendării executării aplicate persoanei fizice sub supraveghere”, acest text de lege făcând trimitere la disp. art. 81 alin. (6) C. pen., conform cărora: „Suspendarea condiţionată a executării pedepsei trebuie motivată”.
Prin urmare, legiuitorul a lăsat instanţei libertatea de a-şi forma convingerea cu privire la posibilitatea ca autorul faptei să se îndrepte fără executarea efectivă a pedepsei, câtă vreme a înscris în cod posibilitatea suspendării condiţionate sau sub supraveghere a executării pedepsei.
Este evident că instanţa de fond era obligată să-şi motiveze hotărârea de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, indicând acele împrejurări pe care s-a întemeiat convingerea sa, în acest fel dându-se posibilitatea instanţei de apel să verifice temeinicia hotărârii, respectiv existenţa acelor împrejurări care justifică, potrivit legii, aplicarea acestei măsuri.
Drept urmare si acest motiv de apel apare ca fiind fondat.
Referitor la al treilea motiv de apel:
Curtea observa ca într-adevăr, instanţa de fond a omis să facă aplicaţiunea art. 11 din Legea nr. 241/2005, respectiv să ia măsura sechestrului asigurător, care este obligatorie, in cazul săvârşirii infracţiunii pentru care inculpatul a fost condamnat, reprezentând o dispoziţie imperativă şi derogatorie de la regula că luarea măsurilor asigurătorii este, în principiu facultativă.
Referitor la al patrulea motiv de apel:
Curtea constata ca de asemenea, instanţa de fond a omis să instituie in sarcina inculpatului, interdicţia prevăzută de art. 12 din Legea nr. 241/2005, respectiv aceea de a nu fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al societăţii comerciale, iar dacă a fost ales să fie decăzut din drepturi.
În consecinţă, instanţa de fond trebuia să dispună decăderea inculpatului din funcţia de administrator al SC L.O. SRL şi interdicţia de a mai ocupa o asemenea funcţie, ceea ce nu a făcut.
Referitor la ultimul motiv de apel:
Sub aspectul laturii civile instanţa de fond, deşi a reţinut că în cauză s-au dispus şi efectuat în mod succesiv două expertize contabile, concluzionându-se, că prejudiciul total cauzat bugetului de stat este de 227.208,61 RON, în dispozitivul sentinţei atacate obligă inculpatul să plătească părţii civile A.N.A.F., cu titlu de despăgubiri civile, suma de 245.986 RON, adică suma cu care A.N.A.F. s-a constituit parte civilă, iniţial.
Instanţa de fond nu a înlăturat concluziile expertizei, nici nu le-a comentat în vreun fel (deşi uzează de ele menţionându-le pe larg la filele 4-7 din sentinţa penală atacată ) şi cu toate acestea soluţionează latura civilă a cauzei, dispunând, neîntemeiat obligarea inculpatului la plata către partea civilă a unei sume care nu se coroborează cu probatoriul efectuat, pe care chiar instanţa de fond 1-a admis şi dispus.
În consecinţa, în raport de toate aceste considerente, Curtea, în conformitate cu prevederile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 328 din 10 mai 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a desfiinţat în parte sentinţa apelata, l-a condamnat inculpatului la o pedeapsa minima, rezultata din aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen., cu înlăturarea pedepsei complementare, si menţinerea celei accesorii, păstrând modalitatea de executare stabilita de prima instanţa.
Totodată, Curtea a dat eficienta disp. art. 11 si 12 din Legea nr. 241/2005, iar pe latura civila, a reţinut prejudiciul corect in suma de 227.208,61 lei, la plata căruia 1-a obligat pe inculpat, urmând ca restul dispoziţiilor primei instanţe sa fie menţinute.
Pe linie de individualizare a pedepsei ce i-a fost aplicata inculpatului, Curtea a reţinut aceleaşi elemente menţionate în sentinţa primei instanţe, prev. de art. 72 C. pen., iar în circumstanţiere a reţinut lipsa antecedentelor penale si atitudinea inculpatului după săvârşirea faptei, acesta recunoscând chiar din primele declaraţii săvârşirea faptei, atitudine sinceră pe care şi-a menţinut-o pe tot parcursul procesului penal, când a solicitat aplicarea procedurii prev. de art. 3201 C. proc. pen.
Curtea a reţinut că după comiterea infracţiunii inculpatul a regretat săvârşirea faptelor, a conştientizat consecinţele negative ale acţiunilor sale iar în ceea ce priveşte conduita acestuia de dinainte de comiterea infracţiunii din cauza prezentă, se reţine că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este la primul conflict cu legea penală, iar perioada cercetărilor din cauza de fata, a reprezentat în opinia instanţei un prilej pentru inculpat, de a înţelege consecinţele unor asemenea fapte, constituind un avertisment suficient pentru a nu mai intra în viitor în conflict cu legea penală^ dată fiind şi vârsta acestuia.
În raport de considerentele expuse mai sus, ţinând cont de funcţia de reeducare pe care o îndeplineşte pedeapsa, dar şi de cea de constrângere, Curtea apreciază că o pedeapsă minimă de un an şi patru luni închisoare constituie o sancţiune corespunzătoare pentru inculpat în cauza de faţă, pedeapsa astfel aplicată fiind la limita minimului special prevăzut de lege, după prealabila aplicarea a disp. art. 3201 C. proc. pen.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei Curtea apreciază că scopurile prevăzute de lege pentru pedeapsa aplicată vor fi atinse numai prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, întrucât executarea acesteia în regim de detenţie, nu ar duce la obţinerea constrângerii şi reeducării inculpatului, în raport de argumentele de mai sus.
Potrivit art. 71 alin. (2) C. pen., aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. intervine de drept în cazul aplicării pedepsei închisorii. Totuşi, în lumina jurisprudenţei Curţii C.E.D.O. în aplicarea art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a art. 3 din Protocolul nr. 1 la această Convenţie, în principal prin hotărârile pronunţate în cauzele Hirst v. Marea Britanie şi Sabou şi Pârcălab v. România, jurisprudenţă cu caracter general-obligatoriu potrivit art. 20 din Constituţie, Curtea a interzis inculpatului doar acele drepturi de la art. 64 C. pen. faţă de care acesta s-a făcut nedemn a le mai exercita.
Referitor la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, Curtea observa ca deşi textul de lege incriminator al infracţiunii deduse judecaţii prevede obligativitatea aplicării pedepsei complementare, sens in care sunt si disp. art. 65 alin. (2) C. pen., fata de cuantumul pedepsei ce i-a fost aplicata inculpatului, in speţa nu este Îndeplinita condiţia prev. de art. 65 alin. (3) C. pen., cu referire la art. 65 alin. (1) C. pen., motiv pentru care, inculpatului nu i-a fost aplicata si o astfel de pedeapsa complementara.
Aşadar, concluzionând că în cazul inculpatului D.L., în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, faţă de circumstanţele personale ale inculpatului, lipsa antecedentelor penale, atitudinea sa procesuala, executarea pedepsei în regim de detenţie apare ca fiind o măsură prea aspră care nu va duce la îndreptarea acestuia, instanţa apreciază că rolul de constrângere şi scopul pedepsei pot să fie realizate şi prin suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, ceea ce implică atenţionarea inculpatului asupra posibilităţii revocării acestei măsuri în cazul unor săvârşirii unor noi infracţiuni în termenul de încercare stabilit şi exercitarea unor măsuri de supraveghere corespunzătoare de natură a conduce la îndreptarea inculpatului astfel încât acesta să nu mai comită alte infracţiuni în viitor.
Pe latură civilă, în baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 998-999 C. civ., instanţa a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. Bucureşti şi în consecinţă a obligat inculpatul D.L. la plata sumei de 227.208,61 lei, către partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. Bucureşti, sumă la care s-au calculat şi obligaţiile fiscale accesorii (majorări, penalităţi şi dobânzi) în conformitate cu legislaţia fiscală, obligaţii fiscale care vor fi calculate de la data când obligaţia a devenit scadentă şi până la data executării integrale a plăţii.
La soluţionarea acţiunii civile, instanţa a avut în vedere împrejurarea că prejudiciul indicat de partea civilă în fata instanţei de fond, respectiv suma de 245.986 lei, nu rezultă din probele administrate la urmărire penală, însuşite de inculpat în cadrul procedurii prev. de art. 3201 C. proc. pen., astfel încât în lipsa unor dovezi certe privind diferenţa de prejudiciu dintre suma totală reţinută în actul de sesizare, de 227.208,61 lei, aferentă întregii perioade infracţionale a inculpatului, din perioada 01 ianuarie 2006 - 31 iulie 2007, şi suma totală din cererea de constituire parte civilă, de 245.986 lei, inculpatul nu poate fi obligat la plata sumei cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă.
Totodată, în baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 353 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi art. 163 alin. (1), (2), (5) C. proc. pen., cu referire la art. 11 din Legea nr. 241/2005, instanţa a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului, asupra bunurilor mobile si imobile prezente si viitoare, proprietatea inculpatului D.L., în condiţiile în care o astfel de măsură, este obligatorie în cazul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală şi nu a fost luată anterior.
În baza art. 12 din Legea nr. 241/2005, Curtea i-a interzis inculpatului dreptul de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţii comerciale, iar dacă a fost ales, va dispune decăderea sa din drepturi, având in vedere ca prin instituirea acestei interdicţii in legea speciala, legiuitorul a urmărit ca persoanele care in exercitarea uneia din aceste funcţii a comis o infracţiune prevăzuta de Legea nr. 241/2005 si au fost condamnate pentru respectiva infracţiune, sa nu mai aibă posibilitatea pe viitor de a dobândi astfel de calităţi, din moment ce s-au dovedit nedemne, exercitându-se atribuţiile conferite de funcţia deţinuta cu rea credinţa.
Este evident ca aplicarea in cauza a acestui text de lege, se impune cu prisosinţa, in condiţiile in care Curtea nu poate face aplicarea disp. art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., care reprezintă un text de lege cu caracter general, a cărui incidenţa intervine in lipsa unei dispoziţii asemănătoare in legea speciala, potrivit regulii, „specialia generalibus derogant ” .
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, pe de o parte, partea civilă A.N.A.F., fără să motiveze calea de atac, iar pe de altă parte, inculpatul D.L., pentru omisiunea reţinerii circumstanţelor atenuante faţă de lipsa antecedentelor penale şi dorinţa de a recupera prejudiciul, solicitându-se reindividualizarea pedepsei prin prisma circumstanţelor personale ale acestuia, cu revenirea la pedeapsa de 6 luni aplicată la fond.
În raport cu pct. 172 al art. 3959 C. proc. pen., s-a criticat interdicţia de a nu mai fi administrator, care nu e legală, precum şi aplicarea sechestrului nu pe un bun imobil, ci pe toate bunurile mobile şi imobile.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile declarate de partea civilă şi de inculpat, nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru cele ce succed:
Cu referire la recursul inculpatului, Înalta Curte constată, mai întâi, că s-a efectuat o judicioasă operaţiune de individualizare a pedepsei aplicate şi s-a stabilit corect modalitatea de executare, în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. şi de scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
Astfel, prin prisma dispoziţiilor art. 3951 alin. (4) C. proc. pen., întrucât inculpatul nu a formulat apel, fiind pertinent că hotărârea primei instanţe a fost evaluată şi reformată, în aceste condiţii, în mod legal, în defavoarea sa, acesta nu poate invoca pentru prima dată în recurs, nereţinerea circumstanţelor atenuante, mai ales a celor judiciare, care sunt lăsate la latitudinea instanţei, totdeauna.
În condiţiile în care inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă egală cu minimul rezultat ca urmare a reducerii, potrivit art. 3201 C. proc. pen. a minimului special de doi ani al pedepsei, o altă reducere, suplimentară şi nejustificată prin prisma circumstanţelor personale ale inculpatului, ar fi nelegală, în condiţiile speţei, astfel cum, în mod întemeiat, a decis şi instanţa de apel, care a înlăturat pedeapsa nelegală de 6 luni închisoare, aplicată de instanţa de fond.
Instanţa a reţinut toate argumentele invocate de recurent, pe care le-a apreciat ca justificând o pedeapsă egală cu minimul prevăzut de lege. Inculpatul nu a motivat considerentele pentru care motivarea instanţei de apel este greşită şi ar fi trebuit ca aceleaşi argumente să conducă la aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege, şi nu egală cu minimul prevăzut de lege, astfel cum a dispus instanţa de apel.
În acord cu instanţa de apel, instanţa de recurs apreciază că elementele de fapt invocate de către inculpat reprezintă criterii de individualizare, şi nu circumstanţe atenuante.
În privinţa celorlalte critici, de nelegalitate, Înalta Curte reţine că, potrivit prevederilor art. 12 din Legea nr. 241/2005: „Nu pot fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanţi legali ai societăţii comerciale, iar dacă au fost alese, sunt decăzute din drepturi, persoanele care au fost condamnate pentru infracţiunile prevăzute de prezenta lege.”
Prin raportare la prevederile textului legal, reţinând caracterul derogatoriu al acesteia, ca lege specială, faţă de Codul penal, Înalta Curte constată că pedeapsa complementară este legal aplicată.
Pe de altă parte, instanţa de apel s-a pronunţat justificat şi asupra instituirii sechestrului asigurător, în virtutea dispoziţiei imperative a art. 11 din Legea nr. 241/2005, în condiţiile nepronunţării de către instanţa de fond. De altfel, se observă că inculpatul se opune în mod global, asupra oricărei instituiri de măsuri asigurătorii, deşi aparent, critică neinstituirea sechestrului asupra unui singur bun, pe care, însă, nu îl identifică sau individualizează.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea recurs, promovat de partea civilă A.N.A.F., care nu a fost motivat, Înalta Curte reţine că, în cauză, nu subzistă nici unul din motivele care pot fi examinate din oficiu.
În consecinţă, pentru considerentele de mai sus, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. l lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă şi de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă A.N.A.F. şi de inculpatul D.L. împotriva Deciziei penale nr. 294 din 30 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1323/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1394/2013. Penal. Traficul de persoane (Legea... → |
|---|
